211 matches
-
trânti portiera. Prinse în aer brațul cârnului care făcea exerciții de gimnastică. ― Ai grijă! Te ții după noi și fără exhibiții pe șosea. Nu vreau probleme cu șmecherii de la Circulație. Mașinile ― una albă și una roșie ― demarară. Pe parbriz, ștergătoarele ticăiau ritmic ca un ceasornic. La o fereastră, un bărbat cu nasul strivit de geam scruta cerul ud. " Vrea să știe dacă trebuie să ia umbrela" gândi Melania Lupu. Scoase motanul din poșetă și-i șopti la ureche: ― Drum bun, Mirciulică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
130Îi zise sfânta - ci din nou pornește! Îți dau o pasere cu tine - sboară Cu calul tău, unde norocu-ți crește. Când ai vede frumoasa ta fecioară Că plânge, - atunci dă drum paserei iește. 135Tu dorul ți-l ajungi, deși te ticăi. Ea-ți fie tot, ce-ai suferit nimică-i. Trecând prin valea desperării - astupă A lui urechi, să n-o audă-n șopot; În van se-ncearcă calea-i s-o-ntrerupă 140Vuiri, murmure, s-o oprească n-o pot. O
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
păianjenii grași și-au construit un labirint de pânze peste aleia din capătul grădinii. Dimineața devreme, sunt toate argintii de rouă. Până astăzi nu am observat toate lucrurile astea. Mie încă mi se pare că e sfârșit de august. Ceasurile ticăie, dar nimic nu pare să se schimbe, oricât de mult ar înainta acele lor. Mama lui Clio a trecut pe acasă acum cam o săptămână să ia niște fotografii și o eșarfă veche, pe care Clio o purta în copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întinde ca ierburile crescute în iazul Dorobanț. Chipul lui Șichy, îmbujorat de sfială și de foc, pîinea prăjită, un tacîm scăpat, butucul prăbușit în jar, respirația gură la gură, dinții mici. Rusalin căutîndu-i cu limba gropițele din obraji. Șarpele casei ticăie ca un ceas demodat. Percepi iepurele rață și rața iepure, ca-n desenul lui Wittgenstein, se îndoiește vocea a doua. Și de ce n-ar fi percepția mea realitatea? Simt iarăși gustul de Brontë, de Jane Eyre cînd ajung șareta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai ai scăpare. Așa o să fac, încuviință Maca, dar palma de ascultat era departe. O potecă ducea spre baracă. Acolo unde pașii nu bătătoriseră pământul, creșteau portolaci, petunii și reginanopții. Peste tot era liniște, ceasul clopotarului mergea, firește, fără să ticăie, iar popa, cu potcapul pe ceafă, se îmbăta pe tăcute. Altminteri, era trist, clătina din cap și ofta din rărunchi. Vederea lui Maca îl consolă oarecum. — De unde vii, fiule ? îl întrebă, privindu-i barba și părul. — Din biserică, răspunse Maca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ac pe cadranul ceasului. — Și un „ceas“ ce e? — Ei bine, o să-ți arăt. Ceasurile sunt jucăriile împăratului. Ele arată timpul. Se ascund în cutii de metal, precum melcii în cochiliile lor și fiecare cutie are înăuntru o inimioară care ticăie. — Ca o ființă vie? — Da, numai că ele nu sunt vii. Majoritatea au fost făcute de oameni din țări străine. Vei avea multe atunci când te vei căsători cu prințul Ch’un. Îmi scot pensula de pudră și îi spun: Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
externalităților tot mai abundente, că economia trebuie să nu aibă finalitate socială, că adevărata lume minunată o reprezintă societatea de piață, că adversitatea este principiul ordonator definitiv confirmat. Încet dar sigur, lucrurile se simplifică cu instrumentele corectitudinii politice, universul ceasornic ticăie fericit! Presiunea postvalorilor Pe lângă a fi formule ce suscită prelungirea aderenței la o stare de lucruri în dizolvare, conceptele difuze se constituie și într-un suport al argumentelor retorice abundente în discursul din amurgul perioadei preglobale. Acestea chiar se transformă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
mileniu la o dată greșită. Chiar și angajații Observatorului Regal de la Greenwich, cel ce înregistrează în mod oficial timpul universal și arbitrează toate evenimentele din punct de vedere cronologic, au plănuit să fie luați cu asalt de petrecăreți. În timp ce ceasornicele atomice ticăiau în observatorul de pe colină, mulțimile de dedesubt așteptau un mare eveniment: Millennium Experience. Acesta era sponsorizat de stat și începea cu o „spectaculoasă ceremonie de deschidere“, pe care organizatorii o programaseră pentru - ați ghicit - data de 31 decembrie 1999. Pe
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de aur, păr de aur, pădure de argint, de cristal, etc.; - natura ajută binele (și, adeseori, este potrivnică răului); - un loc deosebit ocupă dragostea; sunt reținute doar formele ei concrete de manifestare, reacția fizică a protagoniștilor (cel mai adesea le „ticăie” inima; eroul „cade la grea boală” etc.); - un personaj Ț sfătuitor al binelui (Faurul Ț Pământului; Sfânta Vineri, Sfânta Duminică, etc.);personajul principal trimiteo solie care să anunțe venirea sa; - transformarea, metamorfoza (în plante, animal, stâncă etc.); - uneori eroul moare
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
invenție verbală. Privirile fetei sunt "tinere și hoațe", norocul ei e "geamăn" cu cel al lui Florin, "boiul" acestuia e frumos, valea e întunecată "cum o simt doar orbii", corbii fac pe cer "pete de cerneală", tânărul de dor se "ticăie", la curtea fetei sunt "grădine, rediuri, lacuri, ziduri, șipot", haina "se-ncreață". Unele versuri au curs psalmodic: Culca-mi-aș capul la al tău picior Și te-aș privi etern ca pe o steauă, Frumos copil cu umerii de neauă. Chiar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să-și vada și să-și descoasă singurătatea și așteptarea, trecutul și viitorul. Numai prezentului nu-i face loc niciunde. Poate să încapa doar în sticlele golite de băutură, dar dopurile au fost scoase, timpul trece, și ceasu-n loc sa ticăie, întinde-o mana de femie, ascunsă-ntre costume, și murmură duios. Actorul umblă în șosete și se tânguie, se mustră, într-o poză vie și se uită-n sală blestemând și admirând locul sacru pe care l-a slujit și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]