1,900 matches
-
scăpat viu și nevătămat. Dar mă-nțelegi - mintea întreagă, pentru mine, e totuna cu temerile mele! Mintea-ntreagă e, pur și simplu, moștenirea terorii cu care m-am ales din trecutul meu ridicol! Tiranul ăsta, supraeul meu, ar trebui strunit, ticălosul ăsta ar trebui spânzurat de bocancii lui de front, să crape naibii! Cine dârdâise pe stradă, eu sau fata? Eu! Cine arătase îndrăzneală, cutezanță, curaj, eu sau fata? Fata! Fata asta dată naibii. — Uite ce, mi-a zis ea ștergându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și Morty fără mine la meciul dintre Weequahic și Hillside, de Ziua Recunoștinței, cine-o să-i mai facă să râdă? Doamne, sper să câștigăm (adicătelea să nu pierdem la o diferență mai mare de 21 de puncte). Bateți Hillside-ul, ticăloșilor! Dublu V, dublu E, QUA, HIC! Bernie, Sydney, Leon, „Ushie“, hai, fundașule, LUPTĂ! Hei, hei, noi, jidănoi, Nimănui nu-i place de noi, Suntem băieții din Liceul Weequahic - Hei, hei, noi, jidănoi, Kiș mir in tuhis Suntem băieții din Liceul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu un banc oarecare! Ești un sadic, un șarlatan și-un măscărici de trei parale! Vreau să spun că asta întrece orice măsură, prea e de râs, doctore Spielvogel, doctore Freud, doctore Kronkite! Ce-ați zice de-un mic omagiu, ticăloșilor, adus Demnității Umane! Oedip Rege e piesa cea mai înspăimântătoare și cea mai serioasă din istoria literaturii - nu-i o mascaradă! În orice caz, slavă Domnului că am avut de-a face cu halterele lui Heshie. După moartea lui, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
TA, ȘANSA DE A FI DEMN ȘI UMAN? TICĂLOSULE! — Vă rog, Onorată Instanță, îngăduiți-mi să mă apropii de bară - la urma urmei, n-am făcut decât să... ia, să mă distrez și eu acolo, un pic, atâta tot. — AH, TICĂLOSULE! Păi de ce mama mă-sii să nu mă distrez și eu un pic! De ce până și cea mai măruntă chestie pe care o fac pentru plăcerea mea tre’ să devină imediat intolerabilă - în timp ce restul lumii se tăvălește râzând în mocirlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
stomac. Herr Kolber era cu spatele la seif și nu putea Încă să vadă cărțile Împrăștiate. — Nu Înțelegeți, spuse Josef. — Ce faci la ușa aceea? Fața lui Josef era Încă roșie de la temperatura flăcării. — Eu și cu Anna... spuse el. — Spune odată, ticălosule! țipă Herr Kolber la el. — Eu și cu Anna suntem prieteni. Îmi pare foarte rău, Herr Superintendent, că m-ați prins astfel. Anna m-a invitat Înăuntru. — Anna? spuse Herr Kolber, nevenindu-i să creadă. De ce? Șoldurile lui Joseph se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
acum, când devenise redactor de divertisment la cea mai bine vândută revistă de profil, Get Out!. Nu, avea de gând să facă din porcăria asta o mină de aur. Ba chiar era gata ca, la nevoie, să-l flateze pe ticălosul ăla mic ca să-și atingă scopul. Dar numai dacă era absolut necesar. Razza recurse la alt tertip conversațional: — Așa-i că vrei să știi de ce au femeile picioare? Bull stătea față în față cu Alan la o masă de la Crystal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nici altar de închinat. În presa română, înlăuntrul căreia trăiesc și muncesc de atâția ani, există corupție, există șantaj, slugărnicie, prostie, se scrie la comandă sau nu se mai scrie, tot la comandă, se exagerează, se minte, există lichele, megalomani, ticăloși. Dar tot acolo am întâlnit și jurnaliști cinstiți, oameni care nu și-ar vinde scrisul pentru nimic în lume, am întâlnit demnitate, conștiință, loialitate. Presa liberă nu e un model moral, dar ea aduce pe lume, până la urmă, adevărul, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
învețe să privească, va fi menirea lui, singurul scop pentru care i-a fost îngăduit să se afle acolo, iată binoclul, iată-l pe general, băieți, am dat de dracu’, vine noaptea, iar noi ne aflăm în câmp deschis, dacă ticăloșii ăia de indieni se hotărăsc să ne atace, suntem pierduți, vă ordon să vă încolonați în liniște, ne îndreptăm spre marginea prăpastiei, cunosc cărarea ca nimeni altul, am învins în mii de bătălii, păzea, băieți, trebuie să fim cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nespus când acel homo sapiens exemplar (exemplar? - n.m.), revoltat de apucăturile exploatatorilor rupeștri, a fost atins de o săgeată otrăvită și s-a prăbușit fără suflare la marginea unei mlaștini“. Cum poate suferi, și mai ales nespus, un astfel de ticălos fără inimă? Nici eu nu prea pot să-mi explic cum vine treaba, dar vă asigur, pe ce am eu mai scump, că poate. Acum nu prea are rost să intru în detalii de ordin tehnic (Filip păstrează în linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fiscului veniturile sale reale, cutare demagog demn de dispreț care Înșiră fraze sforăitoare despre curaj și puritate; ca să nu mai punem la socoteală păcatele săvîrșite pe ascuns. Micul duce e mort, trădat și uitat; nu-i mai putem recunoaște pe ticăloși și-i privim cu suspiciune pe eroi, iar lumea ne apare strîmtă și neîncăpătoare. „Ce mică e lumea“, sau „Mă simt străin În lumea asta“ sînt expresii care circulă pe buzele multora, rezumîndu-le crezul. Rowe, Însă, se născuse criminal - așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În Încăpere, cu pașii lui uriași, urmat de un individ În negru, care ținea cu amîndouă mîinile un melon, de parcă ar fi purtat un lighean cu apă. Se opri gîfÎind În pragul ușii și se zgîi la Rowe. — Ăsta-i ticălosul! exclamă el. N-am nici o Îndoială, În ciuda bărbii lui. E o mască... — Excelent! chicoti domnul Prentice. Piesele Încep să se potrivească. — A intrat În hotel cu valiza, zicînd că vrea doar s-o lase acolo, urmă individul cu melon. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Securității care ne plasează anumite minciuni. Am câștigat libertatea, da? Aparatul de dezinformare a continuat să lucreze! «Coposu n-a mâncat salam cu soia; Coposu a venit din Franța; a avut relații dubioase cu Doina Cornea; toți au fost niște ticăloși.» Dintr-o dată acest aparat lucra la vedere prin «România Mare» a lui Vadim Tudor, care a fost vârful aisbergului, iar în jurul acestuia această fabrică de minciuni lucrează în toată țara. [...] În ´92, când am fost candidat, fabrica de minciuni s-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mulți dintre apropiații săi. Marea majoritate a oamenilor, care au devenit informatori au avut și dosare de urmărire mai întâi. Securitatea lua, de obicei, oameni vulnerabili. Bineînțeles că pe lângă acești oameni, care au colaborat cu Securitatea, sub presiune, au existat ticăloșii, cei care au făcut turnătorie din plăcere. [...] Securitatea punea la cale scenarii, luând ca participanți pe cei din jurul celor vizați. Acești oameni începeau să aibă probleme. Noi suntem deja în posesia tuturor dosarelor celor care au turnat de la nivelul clerului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să ne gândim ce părere are Dumnezeu despre noi, nu lumea. Căci asta a tăiat zborul multor valori din România;” Spuneți la toată lumea să-L trăiască în plin pe Hristos și vor fi eliberați. Că Dumnezeu nu le va ajuta ticăloșilor să stăpânească România, ci va face numai așa, pe moment, niște «jocuri de lumini». Răbdați-i! Toate veacurile au fost pline de ticăloși. Valoarea desăvârșită a încununării suferinței este dacă ai fost și umilit. Suferința neamului românesc eu o numesc
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să-L trăiască în plin pe Hristos și vor fi eliberați. Că Dumnezeu nu le va ajuta ticăloșilor să stăpânească România, ci va face numai așa, pe moment, niște «jocuri de lumini». Răbdați-i! Toate veacurile au fost pline de ticăloși. Valoarea desăvârșită a încununării suferinței este dacă ai fost și umilit. Suferința neamului românesc eu o numesc o suferință mântuitoare. Spun: va avea o mare misiune poporul român. Sunt foarte optimist, tocmai pentru faptul că noi trăim de două mii de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu un preot, zise ea, și trebuie să eviți politicienii, barmanii sau taximetriștii. Oamenii ăștia sunt o pacoste pentru nevestele lor. Și trebuie să ocolești și trompetiștii, adăugă Mma Ramotswe. Eu am făcut greșeala asta. M-am măritat cu un ticălos, Note Mokoti. Cânta la trompetă. — Sunt sigură că nu-i bine să te măriți cu ei, își notă Mma Tsbago. O să-i adaug pe lista mea. Înaintară cu greu în ultima parte a călătoriei. Drumul, care nu era asfaltat, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fost condiționată, cu o lumină intermitentă și fragmente muzicale, când le aude, trebuie să execute ce i-am spus noi, kaghebiștii, și-atunci iese din casă și se trezește în locuri necunoscute, nu ține minte ce-a făcut, dar numai ticăloșii sunt de vină, au pus-o s-asculte formule mnemotehnice... Uite-așa s-a trezit c-o luase spre vest, adică dincolo de Plopii fără soț, în minte-i făcea bip-bip un semnal, nu scăpa de el, bip-bip, bip-bip... o conduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Vreau un marghiloman și un coniac, dar... aici." Și arătă cu degetul peste umăr exact către intrarea de la Athénée, de unde tocmai fuseseră dați afară atît de elegant încît nici nu-și dăduseră seama de asta decît în stradă. Era un ticălos. Un parșiv, un nenorocit. I-a venit în minte să se răsucească pe călcîie și să-l lase acolo, să plece și să-l lase definitiv. Așa-i trebuia dacă a dat dovadă de slăbiciune. O slăbiciune omenească și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de leșie și îi făcea gura ca de tablă. Dacă domnișoara K.F. continua tot așa o să o șteargă cît se poate de repede și îi va face o vizită adevărată lui Hariton. O să găsească el ceva prin beciul personal al ticălosului ăluia! Nu era deloc ticălos Hariton, dar Radul Popianu avea o sumă de cuvinte care intrau într-un dicționar propriu. "Ticălos" în asemenea situație era destul de bunicel și avea chiar și un pic de suflet în el. "V-am chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de repede și îi va face o vizită adevărată lui Hariton. O să găsească el ceva prin beciul personal al ticălosului ăluia! Nu era deloc ticălos Hariton, dar Radul Popianu avea o sumă de cuvinte care intrau într-un dicționar propriu. "Ticălos" în asemenea situație era destul de bunicel și avea chiar și un pic de suflet în el. "V-am chemat, domnule Popianu, ca să vă propun ceva". Adjutantul aproape că s-a înecat cu o fărîmă de fursec. Așa ceva nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vă elibereze de toate obișnuințele, tradițiile, hamurile unei societăți stăpînite de plutocrația istorică. Aveți o țară tînără, cu sînge proaspăt, ridicați-vă deasupra contractelor și convențiilor, ele nu sînt făcute decît pentru a intimida pe naivi și a proteja pe ticăloși, ridicați-vă aripile proprii, zburători!" Vocea lui Corvino urmărea inflexiunile de bel-canto ale lui Balbo, străduindu-se să fie cît mai fidelă pasiunii, patetismului meridional ale acestuia, și puteai jura că nimeni nu-i atent la traducerea domnului Corvino, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acest straniu personaj care fusese un fel de șef al poliției, ori unul dintre șefi, nu chiar cel mai mare, sub ocupația lui Mackensen. Nu fusese niciodată prea limpede cînd se referise la Berzea, trădase țara, nu trădase, era un ticălos ori un om de mare jertfă care luase asupra lui atîtea păcate numai pentru a face suferința altora mai suportabilă, unul care nu se temea să fie considerat un trădător ori o lichea, un slugoi ordinar, pentru că avea el planurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai mult de om, adică să-l dresezi, pierde tot ce i-a mai rămas din libertate și de aceea urăște tot ce nu se supune stăpînului său. Dacă el nu mai este slobod, nimic să nu mai fie! Ca ticăloșii, exact ca ticăloșii cei mai ticăloși dintre oameni, cu toate că nu-i decît un animal." Basarab Cantacuzino își plimbă alene privirea iui grea, fără nici o sclipire, asta nu însemna deloc că mintea sa ar fi fost aidoma! "domnule dihrector, am aphreciat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
om, adică să-l dresezi, pierde tot ce i-a mai rămas din libertate și de aceea urăște tot ce nu se supune stăpînului său. Dacă el nu mai este slobod, nimic să nu mai fie! Ca ticăloșii, exact ca ticăloșii cei mai ticăloși dintre oameni, cu toate că nu-i decît un animal." Basarab Cantacuzino își plimbă alene privirea iui grea, fără nici o sclipire, asta nu însemna deloc că mintea sa ar fi fost aidoma! "domnule dihrector, am aphreciat întotdeauna talentul dumnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putut nici să nu mă duc. Dar m-am dus. M-am dus și am mers pînă la capăt, am ascultat tot, am privit tot. Și locotenentul Georgescu mi-a întins arma și mi-a zis: "Excelență, este singura cale. Ticălosul ăsta v-a adus la noi, este singura cale de a demonstra că sînteți un om de onoare." Întîi n-am priceput ce vrea. M-am uitat la el cu nedumerire, am luat arma, dar nu știam ce vrea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]