284 matches
-
miză politică. într-un dialog avut cu N. Manolescu, într-una din interesantele emisiuni tv. „Un metru cub de cultură”, nu este omisă nici „generația care are timpanul gros și himenul subțire”. Memorabile vor rămâne în istoria TVR și emisiunile „Tichia de mărgăritar”, „Cum te poți rata ca scriitor” etc., iar în jurnalism, rubrica „Cum se fabrică o emoție” („gurnalul financiar”). și iată-ne amintind de un alt volum: Cum se fabrică o emoție, pentru a reține tehnica dezbaterii unei teme
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Tot de la mânerele de lemn pornea un lanț cu zalele destul de groase, intrând pe mâneca caftanului de lustrin a evreului celui bătrân, ca să se prindă undeva de trupul lui. Fețele lor erau aproape negre, arse de soare și vânt, de sub tichiile largi, ca niște fesuri, ieșea în neorânduială părul aspru și creț terminându-se în perciuni lungi, învârtiți, deopotrivă de negri la bătrân ca și la tânăr. Nu priveau înainte, căutarea lor era piezișă, ca și cum ceva știut doar de ei i-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l luăm exact În vremuri de criză, femeie... De câteva zile, subiectul la modă În cârciuma petrecăreților noștri este campania electorală. Că oamenii - când le gâdilă băutura gâtlejul - mai discută și de fotbal, și de femei, și de-ale politichiei. Tichie de mărgăritar ne mai lipsește, Gore! Sandu Șpriț a răcit, ia antibiotice și nu poate să guste Tămâioasa. A luat-o la masă doar ca s-o aibă sub priviri și să o consume În teorie, că practica ne omoară
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
care omul este cuprins în ajunul Sfintelor Sărbători de Crăciun. El se îndrepta spre casa prietenului său Andrei, de această dată îmbrăcat cu mai multă grijă, un cojoc nou, gri-petrol, care se asorta cu fularul, lipsindu-se de obișnuita lui tichie, purtând pe cap o frumoasă căciulă brumărie de sub care i se revărsa părul ondulat, de un castaniu străluctior, nuanțând culoarea rumenă a obrajilor. Tenul său, deși neted, dar nu suav sugera că este un om care trăia în mijlocul naturii, dealtmiteri
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pietre. -Fiecare își omoară nervii cum poate, răspunse Radu, cu privirea undeva departe. Ea se așeză lângă el pe iarba crudă și mătăsoasă. Orice ar zice mama, el este al meu, gândi Ramona, mângâindu-l pe ceafă. Radu își scoase tichia neagră de pe cap, care Ramonei îi plăcea foarte mult considerând că-i dă un anume farmec, și i-o întinse pentru a sta pe ea. Ramona refuză, tocmai pentru că i plăcea foarte mult acea tichie neagră. -E o perioadă în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pe ceafă. Radu își scoase tichia neagră de pe cap, care Ramonei îi plăcea foarte mult considerând că-i dă un anume farmec, și i-o întinse pentru a sta pe ea. Ramona refuză, tocmai pentru că i plăcea foarte mult acea tichie neagră. -E o perioadă în care ai mult de lucru, zise Ramona privindu-l cu multă blândețe. -Da, așa este, dar vezi tu Ramona altele sunt cele care mă macină. -înțeleg prea bine, dar curmă-ți suferința, voi fi alături de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
care se ocupa de animale, apoi dădu buzna în camera Ioanei. Aici, foarte surprins dădu cu ochii de doamna Angela. -Bună seara, zise Ionuț, ocolind privirea doamnei Angela care-l admira. El era puțin mai înalt decât tatăl său, purta tichie neagră și cizme de cauciuc, amintindu-i de domnul Radu Brădescu, la vremea când era de vârsta lui. Acum Ionuț avea 25 de ani, exact vârsta pe care o avea tatăl său când s-a născut el . -Ce mai face
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
practică, însă nu fără a-i mulțumi maistrului care-l găzduise. Înțelesese ajutorul dezinteresat pe care străinul i-l oferise. Strecurându-se printre grămezi de moloz și cărămizi împrăștiate la tot pasul, trecu de niște schele metalice înalte. Lucrătorii cu tichii din hârtie de ziar, umpleau în căldări de tablă mortarul. Privindu-i se miră: ,, Ia uite-i, cu canciocul aruncă materialul pentru tencuială și, nu numai că nu se scurge, dar parcă se așează exact la locul lui. Am încercat
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
benzii desenate din spațiul românesc, "Istoria benzii desenate românești" și "Dicționarul benzii desenate din România", ambele datorate neobositului entuziast Dodo Niță, însă nu uită să sublinieze că banda desenată reprezintă o activitate oricum marginală în peisajul autohton, un fel de "tichie de mărgăritar" în perioada ceaușistă. Dodo Niță Europa benzilor desenate, coperta IV. O interpretare inabilă ar putea deduce cu ușurință din aceasta că banda desenată poate fi blamată pentru presupusa stare deplorabilă a literaturii "mari" românești. 812 Luminița Roșca, op. cit
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
se desprinse de grup și începu să se apropie cu spatele, pe coridor, spre mine, aplecându-se, legănându-se și cântând. Când ajunse lângă mine și se întoarse, am fost surprins. De la distanță, învăluiți în șalurile de rugăciune, cu micile tichii pe cap, toți păreau bătrâni, dar acest bărbat era cam de vârsta mea. Tichia lui neagră stătea cocoțată pe o claie de păr sârmos și roșcat. Sub curelușele de piele care îi țineau legată de frunte o cutiuță neagră, pistrui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mine, aplecându-se, legănându-se și cântând. Când ajunse lângă mine și se întoarse, am fost surprins. De la distanță, învăluiți în șalurile de rugăciune, cu micile tichii pe cap, toți păreau bătrâni, dar acest bărbat era cam de vârsta mea. Tichia lui neagră stătea cocoțată pe o claie de păr sârmos și roșcat. Sub curelușele de piele care îi țineau legată de frunte o cutiuță neagră, pistrui ruginii se risipeau pe pielea lui albă ca laptele. Părul, mi-a trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aici. Oamenii ca el nu pleacă. Așa deci, domnule Yankee Doodle Dandy, spuse el în timp ce mă luă de braț, mă întoarse din drum și mă conduse în jos, pe culoar. Nu te-am mai văzut de mult. Îmi dădu o tichie. Stătea într-un echilibru îndoielnic pe capul meu. Îmi puse un șal de rugăciune pe umeri. Ridică în aer un nor de praf care dansa într-o rază de soare ce răzbătea prin fereastră. Îmi dădu și o carte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ani, nimeni nu își mai permitea să fie evreu. Un amin rostit în cor se ridică spre tavan ca un stol de păsări alungate dintr-o mlaștină. Ar fi fost ținte ușoare. Mi-am dat jos șalul de rugăciune și tichia, le-am pus pe una din băncile de lemn și am pornit-o pe culoar, dar roșcatul era prea rapid pentru mine. De ce ți-a luat așa de mult? întrebă el, în timp ce tropăia lângă mine. Nu am răspuns. — Au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și eliberată de orice rușine sau vinovăție, și chiar dacă și acolo se petrec nedreptăți și cruzimi, nedreptățile nu sunt responsabilitatea ta, iar cruzimile nu-ți apasă conștiința. Un tânăr gras, cu ochelari, cu obraji rozalii, proaspăt rași, dar cu o tichie neagră pe cap, ridică doi ochi de copil din cartea pe care o acoperi rapid cu ziarul religios Hamodia și i se adresă lui Fima cu un accent est-european pronunțat: —Bună să-ți fie ziua, domnul meu. Avea doar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cămașă albă apretată, dar cu gulerul și manșetele murdare, era mai mult sau mai puțin de vârsta fiului pe care Yael Îl lepădase la două minute distanță de-aici, Într-o clinică de pe strada Profeților. Își zâmbi trist, căci În afara tichiei care Îi acoperea capul și a vocii cantorale de tenor, era posibil ca un observator imparțial să descopere unele asemănări Între el și agentul acesta de voiaj, tânăr, grăsuț, cam neîngrijit, lingușitor și atât de doritor să placă. Însă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
făcui acolo cunoștință cu un băiețaș oacheș și ceva mai răsărit, care avea un genunchi albastru și umflat cât o pâine. A doua zi furăm amândoi aduși în sala de operație. Mi-aduc aminte de chipul unui medic bătrân, cu tichia și halatul alb, cu trupul gros și mare, pe care purta un cap zbârcit de câine mops. Băiețașul fu întins pe masă. Din locul de unde mi se punea brațul în ghips, putui să observ operația și să aud vorba tărăgănată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
măcelarului cu chipul blând, în timp ce spinteca genunchiul albastru, din care țâșnise un gheizer mic și roșu. „Au!”, țipase băiețașul, și asistenții se opintiră, ca să-l țină imobilizat. „Să nu strigi că mă supăr...”, se răsti buldogul alb, clătinându-și violent tichia. „Au” te cheamă?”, surâse el apoi cu ochii de înger... „Sică”, răspunse băiețașul, scâncind și împăcat pe jumătate, în vreme ce asistenții ridicau tampoane mari de vată de pe tăietură. „Și mai cum?”, ținea să afle bătrânul cu halatul alb, tremurându-i încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dovedi a fi o dezamăgire. Veneția, care Îi plăcuse atât de mult În vara și primăvara lui 1881, era mai rece anul acesta și mai umedă. Într-o zi chiar ninse, provocând schimbarea spectaculoasă a orașului - domul de la Salute cu tichie albă, provele negre ale gondolelor tăind ca niște coase prin vârtejurile de fulgi - dar pentru puțin timp. Pâcla cenușie reveni. Apartamentul său se găsea Într-o anexă din spatele Casei, cam Întunecat și cam umed, cu vedere spre un canal minor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plecat cu femeia lui simandicoasă într-o stațiune exotică. Bea Pina Colada din pantoful lui Denise. Viața îi vibrează pe ritmul sticlelor de șampanie pocnindu-și dopurile, pe ritmul artificiilor care explodează. E înconjurat de muzică și oameni veseli. Poartă tichii de petrecere, e împodobit cu macaroane din alea din hârtie colorată, dansează conga și chiuie. Eram convinsă că în timp ce eu înghețam în frigul de martie, James petrecea într-o stațiune costisitoare din Caraibe, unde avea paisprezece valeți, o piscină personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca și ceilalți oameni (formulă Învechită). SÎnt deseori invitați la petreceri. Ceea ce fac ei nu se poate numi muncă”. Coafeza de la șapte m-a pîndit cînd coboram scările de teamă să nu fiu Înghesuit În lift și mi-a strigat: „Tichie Face parte din ținuta obligatorie a oricui Își petrece viața studiind și scriind. Conferă o Înfățișare maiestuoasă celui care o poartă”. Apoi a răcnit: „Lebădă CÎntă Înainte de moarte”. Plutonierul de jandarmi m-a capturat Împreună cu fiică-sa În liftul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
curmalele, cămilele și alte instrumente de război, dar să nu ne temem, zilele astea se va naște marele conducător ce ne va izbăvi făcîndu-i pilaf pe beduini și tot așa, Încît rezultă că Nostradamus era de fapt Însuși Dumnezeu purtînd tichie În unul din momentele sale lirice, cu catrene, iar domnul genial atît de genial Încît ar trebui pe loc pus alături de Cioran, Ionescu și Eliade, cum ne sfătuia Păunescu, fără să se Înțeleagă de ce i-a omis pe Brâncuși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Mickey nu ne dă nimic utilizabil, mă duc direct la Parker. Deconspirare totală a lui Dudley. Din prag: — Intrați sau nu? Vreți să-mi aduceți suferință? Atunci măcar aduceți-mi-o Înăuntru. Mickey Cohen, Într-un halat și cu o tichie evreiască. — Ultimul apel pentru aducătorii de suferință! Intrați sau nu? Cei trei intrară. Cohen Închise ușa și arătă spre un mic sicriu aurit. — Răposatul meu moștenitor canin, Mickey Cohen jr. Distrageți-mă de la adevărata mea durere, nenorociți de polițai goimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
are-o bijboacă fină...“ Stop, start. Un joc de cărți, apa trasă la budă. Mickey izbi În sicriu. — Bine! Vă cred! Jack: — Acum știi de ce Davey nu te lăsa să-l duci la un azil. Cohen Își șterse fața cu tichia. — Nici măcar Hitler nu e capabil de asemenea lucruri! Ce om poate fi atît de deștept și așa lipsit de scrupule? White spuse: — Dudley Smith. — Iisuse Hristoase! Pe el Îl cred În stare. Nu... Spuneți-mi aici, de față cu iubitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de Crăciun potrivite“ pentru petrecerea care se organizează Întotdeauna după serbare. Mesajul e scris Într-o culoare roșu-mov, iar În partea de jos a paginii, lângă semnătura domnișoarei Empson, e desenat un om de zăpadă care rânjește timid, cu o tichie din aceea pătrățoasă cum poartă elevii și profesorii la ceremonia de absolvire a liceului sau facultății. Dar nu vă lăsați Înșelați de tonul profund informal și de explozia de semne de exclamare prietenoase!!! O, nu. Mesajele de la școală sunt scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu s-ar petrece, precum se știe, "într-un ungher degrabă". Abia în cel de al patrulea tablou, când cei doi părăsesc cadrul îngust al palatului pentru "șirul lung de mândri tei", idila dobândește, în fine, și componenta pastorală. în Tichia de mărgăritar, din nr. 24 (22 iunie 2007) al României literare, reproșând d-lui Gruia Novac supralicitarea valorică a unor volume de versuri și proză, precum și, în consecință, inadecvarea sti-lis-ti-că la obiect, d-l Alex Ștefănescu citează: "...Guvernatorul giruietelor de
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]