290 matches
-
Ștefănescu Nota asupra editiei Textele din această carte (așezate în ordine alfabetică, după numele autorilor luați în discuție) au apărut inițial, în perioada 2001- 2008, în Ziarul de duminică, la rubricile „Fiasco“ și „Pe alături“, în România literară, la rubrica „Tichia de mărgăritar“, și au fost citite la Revista literară radio, difuzată de Radio România Cultural. Aproximativ o sută dintre ele provin din volumul Ceva care seamănă cu literatura (Știința, Chișinău, 2003 - Premiul Asociației Scriitorilor din București). La alcătuirea indicelui de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
rostogolit cât colo, calota craniană, dislocată, până hăt către groapa cu dejecții de la grajdul din apropiere. Gelatina albicioasă a creierului s-a risipit prin țărână și bălegar în timp ce sângele se strângea într-o băltoacă purpurie chiar lângă trupul făr' de tichie, cuprins de spasme. După un moment de liniște apăsătoare și derută, s-a declanșat o adevărată harababură și gâlceavă generală: Apă! Apă! strigau unii. Mai degrabă o lumânare! replicau alții. Numai untura de hârleț îi mai poate folosi la ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu turban și șalvari de mătase îngrozea gospodarii arătându-și palmele înroșite, cu câte un cuțit înfipt în ele. Cu gesturi iuți și abile, saltimbancii scoteau panglici multicolore pe nas și flăcări pe gură. Pitici cu zurgălăi la încheieturi și tichie conică pe cap suflau congestionați de efort în trompete disproporționat de mari. Se scălămbăiau în fel și chip, spuneau măscări și zeflemiseau cu vorbe nerușinate privitorii, trăgându-i de mânecă sau vârându-se pe sub poalele muierilor. Se făcură nevăzuți, pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vrabia din mână, fum de tămâie, mosc, negrul de sub unghie, bătătura de pe talpă, pilea de găină, corn de rinocer... - Oho, dar ați prins limbariță, nu glumă, exclamă Mașa, pe care comparațiile oaspetelui avură darul s-o liniștească pe moment. - Măgar, tichie de mărgăritar, gaură de șarpe, gaură de la covrig, sutană, insectar, aripă de fluture, ghioc, lampă, bec, turui musafirul și se opri. Hopa, spuse el, unde am rămas? - Nu Înțeleg ce vreți să spuneți. - Am rămas la bec, exclamă musafirul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu pentru patru inși. Gauss rămânea la capătul de sus al sălii, din fața ușii, la depărtare mijlocie de masă. Când veneam cu toții, doi dintre noi, sosiți ultimii, trebuiau să se strângă în jurul lui, cu caietele pe genunchi. Gauss purta o tichie neagră subțire; gheros lung, închis; pantaloni cenușii. Ședea cât mai natural pe scaun, nițel încovoiat, cu ochii căutând în jos și mâinile încrucișate. Vorbea liber, foarte clar, simplu și neted; dar când voia să pună în relief un nou punct
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care omul este cuprins în ajunul Sfintelor Sărbători de Crăciun. El se îndrepta spre casa prietenului său Andrei, de această dată îmbrăcat cu mai multă grijă, un cojoc nou, gri-petrol, care se asorta cu fularul, lipsindu-se de obișnuita lui tichie, purtând pe cap o frumoasă căciulă brumărie de sub care i se revărsa părul ondulat, de un castaniu străluctior, nuanțând culoarea rumenă a obrajilor. Tenul său, deși neted, dar nu suav sugera că este un om care trăia în mijlocul naturii, dealtmiteri
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pietre. -Fiecare își omoară nervii cum poate, răspunse Radu, cu privirea undeva departe. Ea se așeză lângă el pe iarba crudă și mătăsoasă. Orice ar zice mama, el este al meu, gândi Ramona, mângâindu-l pe ceafă. Radu își scoase tichia neagră de pe cap, care Ramonei îi plăcea foarte mult considerând că-i dă un anume farmec, și i-o întinse pentru a sta pe ea. Ramona refuză, tocmai pentru că i plăcea foarte mult acea tichie neagră. -E o perioadă în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pe ceafă. Radu își scoase tichia neagră de pe cap, care Ramonei îi plăcea foarte mult considerând că-i dă un anume farmec, și i-o întinse pentru a sta pe ea. Ramona refuză, tocmai pentru că i plăcea foarte mult acea tichie neagră. -E o perioadă în care ai mult de lucru, zise Ramona privindu-l cu multă blândețe. -Da, așa este, dar vezi tu Ramona altele sunt cele care mă macină. -înțeleg prea bine, dar curmă-ți suferința, voi fi alături de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
care se ocupa de animale, apoi dădu buzna în camera Ioanei. Aici, foarte surprins dădu cu ochii de doamna Angela. -Bună seara, zise Ionuț, ocolind privirea doamnei Angela care-l admira. El era puțin mai înalt decât tatăl său, purta tichie neagră și cizme de cauciuc, amintindu-i de domnul Radu Brădescu, la vremea când era de vârsta lui. Acum Ionuț avea 25 de ani, exact vârsta pe care o avea tatăl său când s-a născut el . -Ce mai face
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
burtă! Nici de ceas nu mi-e trebuință. El nu greșește nici o dată.” Ieșisem deci, În lume, mă plimbam cu fala mamei scrisă pe umărul stîng. Oameni cît să nu zărești acareturile, mulți mascați, alții cu fețe boite, cîțiva cu tichii pline de clopoței... Priveam carnavalul..., acasă dădusem cu ruj pendula, Îi lipisem pene multicolore de papagal, ornasem timpul... Unii care se trăgeau din pești au spus că nu e bine, alții care socoteau Întunericul pe degete au spus: "dimpotrivă...!" Pendulam
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Eu am multe. Am scris trei cărți poștale pe lună, în ’90, asta e cea mai gravă, pe numele meu, pe numele lu’ altul, pe numele la altul, le-am cumpărat dreptul lor. Asta e cea mai gravă. 2 Port tichia, obiect de cult. Face parte din cultul evreiesc. Sunt evreu. Eu, să spun așa, nu sunt. Numai mama și tata. Pentru că am săvârșit două crime. La evrei nu mai există cale de întoarcere. Dacă eram înainte vreme, primeam câteva tone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și-n Irak, ce vrei? Nu pun ei fundu’ la bătaie... *** - Unde-ai pus banii de la urat? Dă-i, s-avem de schimbat butelia... - Dar parc-ai spus că mă lași să-mi iau chitară? Așa mi-ai spus... - Chelului tichie de mărgăritar... Dă banii! - I-am îngropat la poartă, lângă stâlp, s-aducă noroc. Dacă comoara e la poartă, pe-acolo nu mai trece nici un rău. Am să mă duc să văd la noapte dacă e lumină acolo... - Cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-l luăm exact În vremuri de criză, femeie... De câteva zile, subiectul la modă În cârciuma petrecăreților noștri este campania electorală. Că oamenii - când le gâdilă băutura gâtlejul - mai discută și de fotbal, și de femei, și de-ale politichiei. Tichie de mărgăritar ne mai lipsește, Gore! Sandu Șpriț a răcit, ia antibiotice și nu poate să guste Tămâioasa. A luat-o la masă doar ca s-o aibă sub priviri și să o consume În teorie, că practica ne omoară
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
jertfite, nu simte nimic, n-aude nimic, e Închis În sine, În spatele unui zid până-n nori și cu porțile ferecate. Și Îi privește ca pe niște intruși pe cei zece bărbați Înarmați care vin să Întrerupă sacrificiul. Aceștia poartă, pe tichiile de fetru, Însemnul de un verde pal al ahdath-ilor, străjile orașului Samarkand. De Îndată ce i-au văzut, agresorii s-au Îndepărtat de Khayyam; dar, ca să-și justifice purtarea, s-au apucat să strige, luând mulțimea drept martor: — Alchimistule! Alchimistule! În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lor de a Încheia ziua celorlalți, ca să-și Înceapă noaptea lor. Câți ibvnici crezi tu oare că există În acest oraș, care, la ceasul de față, asemenea nouă, se drăgostesc? Djahane e cea care șușotește, poznașă. Omar Își potrivește meticulos tichia de seară, Își umflă obrajii și-și drege vocea. — Să cercetăm chestiunea Îndeaproape: dacă lăsăm deoparte nevestele care se plictisesc, sclavele care se supun, femeile de stradă care se vând sau se Închiriază, fecioarele care suspină, câte femei mai rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
său, că eu sunt acela care i-a Îndepărtat pe ceilalți pretendenți și i-a pus pe toți răzvrătiții cu botul pe labe? Că datorită mie este ascultat și cinstit până la marginile pământului? Mergeți să-i spuneți, da, că soarta tichiei lui este legată de aceea a călimării mele!” Emisarii sunt năuciți. Cum poate oare un bărbat atât de Înțelept ca Nizam al-Mulk să-i adreseze sultanului cuvinte care Îi vor atrage dizgrația și, neîndoielnic, moartea? Aroganța sa să fi atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
reia cercetările, timpul care trece Îl va consola. În acea seară, odată intrat În odaia lui, Omar transcrie În carte un catren plin de ciudă care se Încheie astfel: Schimbă-ți turbanul pe vin Și, fără regret, pune-ți o tichie de lână! Apoi strecoară manuscrisul În ascunzișul său obișnuit, Între pat și perete. Când se trezește, vrea să-și recitească rubaiul, un cuvânt i se pare nelalocul lui. Mâna caută pe dibuite, prinde cartea. Și, deschizând-o, Omar descoperă scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bogăției. America acelor ani consimțea cu greu la asemenea abateri, acolo schimbarea de secol se făcea cu o ipocrită circumspecție. Poate că nu la New York sau la San Francisco, dar În orașul meu cu siguranță. O mamă franțuzoaică și o tichie persană reprezentau un Înalt grad de exotism pentru Annapolis. Asta sub aspect negativ. Sub aspect pozitiv, acea toană mi-a adus, numaidecât, o reputație nemeritată de mare explorator al Orientului. Directorul ziarului local, Matthias Webb, care aflase ceva despre preumblarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să nu mai fie folosit niciodată un expert străin fără a se obține, În prealabil, consimțământul legațiilor rusă și britanică. XLVII La sediul Parlamentului, cei șaptezeci și șase de deputați așteaptă, unii cu turbanul pe cap, alții purtând fes sau tichie; unii „fii ai lui Adam”, dintre cei mai militanți, sunt Îmbrăcați chiar după moda europeană. La ora unsprezece, prim-ministru urcă la tribună ca pe eșafod, citește cu glas stins textul ultimatumului, apoi amintește sprijinul acordat de Londra țarului, Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am tutuit, tinere. Poate nici tânăr nu ești. Mde, vorbe nepotrivite... vederea mea... ce vrei, vârsta, vârsta. Am 99 de ani... Ochii mari, întunecați, ușor ieșiți din orbitele albicioase. Nasul subțire, vinețiu. Ridat obrazul, foarte, gânditor chipul, încă gânditor, da. Tichia de pâslă neagră ascundea frunte, păr, chelie, ce-o fi fost. Mustața crescută aiurea și îngălbenită, buza de jos crăpată. O barbă stufoasă, albă. Urechile enorme, enorme. — Semăn, nu-i așa? Chiar sunt, să știi. De vreo douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde larg deschisă. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. - Revoluția, oftă Țongu, dacă n-are martiri, nu e adevărată la caracterul ei de revoluție, oricum ai întoarce-o. Oricâtă bunăvoință ai avea la apreciere. Nu iese! N-are cum să iasă și să intre la istorie! Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Puțin aplecat de spate, urmărea și el concentrat lista. O studia plin de interes, frecându-și mâinile înmănușate. Mănuși de motociclist, maronii cu găurele rare, din care se ițeau smocuri de păr negru, des, cârlionțat. Mormăia din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Un bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde, se ghemui la picioarele lui. Râdea pițigăiat, sclipindu-și și el tăciunii aprinși, ascunși sub obloanele unor pleoape zgrunțoase, groase, răzbuzate. Din stufăriș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
maltratau, pe rugul proletcultismului revigorat, pe Autor și personajele sale. Foile deveneau fum negru, smog-ul dintr-o uzină de idei, din coșurile înalte, umplea străzile, casele, halbele cu bere, măicuțele catolice îmbrăcate în alb deveneau negre ca dracii, iar tichiile apretate ale preoților deveneau caschete cu coarne. Copiii plângeau pe băncuțele de pe Esplanada Dunării pentru că desenele animate mâncau din cuvinte. Caricaturile nu mai erau împuternicite cu frumos, iar printr-o cultă influență Ministerul Educației încâlci materiile școlare în așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acest lucru, totuși a reușit până la urmă să ciupească ceva de la sărmanii bătrâni, punând o taxă de 5,5% pentru toate pensiile care depășesc 740 de lei. Nu a fost chiar „pohta ce-a poftit” dobitocul cu chelie și fără tichie, dar măcar se simte poate mai bine și râgâie acum ghiolbănește că i-a reușit și această mică ciupeală (mică după părerea lui, dar enormă după părerea noastră care trăim din acest puțin ce ni se mai dă după o
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]