518 matches
-
În acest sens, Bucharest Jazz Festival 2016 propune publicului valoroase workshopuri, în care modele ale generației tinere dezvăluie din secretele și poveștile unor cariere cu decenii de experiență în spate.” (Teodora Enache - director artistic Bucharest Jazz Festival). Cu o agendă ticsită de evenimente conexe în fiecare zi a festivalului, Bucharest Jazz Festival 2016 a pregătit pentru deschiderea de luni, 19 septembrie, un vernisaj de fotografie, ce explorează legătura dintre corp și instrumentele muzicale, dar și o întâlnire în exclusivitate cu unul
7 ZILE DE CONFERINȚE, EXPOZIȚII, LANSĂRI DE CARTE, ATELIERE ȘI VIZIONĂRI DE FILM LA BUCHAREST JAZZ FESTIVAL [Corola-blog/BlogPost/100271_a_101563]
-
care se tolăneau buldogi și alte rase de câini mari și răi, au apărut turisme străine, elegante și scumpe, care treceau în mare viteză pe ulița principală, lăsând în urmă frânturi de manele din boxele deschise la maxim. Magazinele erau ticsite de mărfuri diverse, de la dulciuri pentru copii până la centrale termice de apartament, de la articole de îmbrăcăminte second hand până la aparatură electronică de ultimă generație. Din nefericire, cumpărătorii se împuținau pe zi ce trece. O așa stare de fapt, l-a
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
și, nici cu cine, să mă joc. Tu ești singurul care mi-ai înțeles chemarea. În sfârșit, acum voi avea și eu un prieten. Privește numai în jurul tău ce mulțime de jucării. Ne vom distra grozav. Într-adevăr camera era ticsită, iar jucăriile aflate acolo erau toate făcute din argint și aur curat. Mașini și trenulețe, avioane, helicoptere, animale și păsări, tot ce ți-ai fi putut dori. Erau acolo jucării pentru întreg pământul de copii. - Vino să ne jucăm, l-
FEERIE NOCTURNĂ de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378575_a_379904]
-
gust, de mare talent și putere de muncă”, este părerea lui Silvian Ionescu în “Victor Ion Popa, caricaturist, în Bis.Arta-Teatru-Cinema-Muzică”, București, 6 aprilie 1946, p. 5. “Îl văd la o masă de lucru din stejar afumat, în fața unei scrumiere ticsite de mucuri, cu ceașca de cafea plină lângă un termos imens. În încăperea cât o chilioară - situată în spatele scenei - cu pereții acoperiți de afișe, de schițe, cu rafturile gemând de cărți, un om cu fruntea înaltă și brăzdată se plimbă
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
seama în fiece clipă de mișcarea nemiloasă a vremii, care se substituie dinamismului imediat al vieții. Nu mai trăiești în timp, ci cu el, paralel lui.” ( Emil Cioran ) Reîncarnarea nu este o poveste. ESTE O REALITATE. - Tovarășu’ Fabian ! Încăperea era ticsită cu indivizi obosiți și plictisiți, transpirați, cu fețe care emanau suprasaturație și nerăbdare. - Da, eu sunt ! Aici ... Cea care îi strigă numele era genul de secretară acră, aflată undeva între două vârste, grăsuță, accesibilă numai pentru șeful ei, firește. - Tovarășu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
seama în fiece clipă de mișcarea nemiloasă a vremii, care se substituie dinamismului imediat al vieții.Nu mai trăiești în timp, ci cu el, paralel lui.”( Emil Cioran )Reîncarnarea nu este o poveste.ESTE O REALITATE.****************************** - Tovarășu’ Fabian ! Încăperea era ticsită cu indivizi obosiți și plictisiți, transpirați, cu fețe care emanau suprasaturație și nerăbdare.- Da, eu sunt ! Aici ...Cea care îi strigă numele era genul de secretară acră, aflată undeva între două vârste, grăsuță, accesibilă numai pentru șeful ei, firește.- Tovarășu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
jucând marocco sau tiling tiling ca păpușile crinoline ascultând un patefon demodat la margine de viață ce dacă admirăm acestă melancolie lentă în haine de miere purtată pe aripi de îngeri pe fruntea zilei ce dacă ne plimbăm prin timpuri ticsite de molii ce vreți să ne copiem jurnale intime nemuritoare pe care nu le citește nimeni?... miercuri, 3 aprilie 2013 Referință Bibliografică: ce vreți? Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2286, Anul VII, 04 aprilie 2017. Drepturi
CE VREȚI? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374577_a_375906]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > CĂDERE Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Cădere Mă înec în oceanul ticsit de singurătate, Nici nu mai cunosc a fericirii-nsemnatate. Cameră mă sufocă, pe geam nu pot privi, Întoarce-te, în palma-ți, te rog, nu ma strivi. Încerc să rezist la suprafață, dar pare imposibil, Aerul meu de mine râde
CĂDERE de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373355_a_374684]
-
în cort, la poalele nunțiilor înalți ce străbat țara, prin ținutul Făgărașului. De fapt intenția mea era să găsesc peșterile din 1001 de nopți în care, cică, au viețuit ani buni luptătorii din rezistența antisovietică prin anii 44. Cu rucsacul ticsit până la refuz în portbagaj am ajuns, pe înserate în Porumbacul de Sus, ultima așezare permanentă înaintea cetății munților Făgăraș. Am căutat o casă mai arătoasă drept culcuș. Nu zic, îmi era și foame, aerul tare se simte la stomac. Un
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
din când în când liniștea cu huietul ei. Urmară orele lungi, cernite, ale după-amiezii. În cele din urmă sosi și seara, dar nimeni nu se pregătea de culcare. Unii plângeau în tăcere, alții-și frângeau mâinile în disperare. Bisericile erau ticsite de oameni așternuți cu fața la podea. Au rămas pe genunchi toată noaptea. Spre sfârșitul acelei nopți lungi de teroare și agonie, milioane de oameni, cu sufletul la gură și obrajii brăzdați de lacrimi, au ieșit pe străzi, cu privirile rugătoare ațintite
DE LA RECUNOSTINTA LA MULTUMIRE de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 37 din 06 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344904_a_346233]
-
Aceasta a fost una dintre neprezentele în cele mai optimiste gânduri ale mele, întâmplări, iar binele pe care mi l-a făcut impresarul Pepino Popescu a creat posibilitatea de a-mi croi cale printr-un ocean de spectatori care au ticsit Sala Palatului. Deși prețul biletului e egal cu multe felii din pâinea pentru corp, pâinea înmulțită, pentru suflet, o merită! Și dacă ar fi costat încă pe atât, Sala Palatului nu ar fi rămas neumplută la concertul fenomenalei cântărețe Mireille
PEPINO POPESCU. SUSURUL MUZICII CU MIREILLE MATHIEU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347766_a_349095]
-
Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 560 din 13 iulie 2012 Toate Articolele Autorului în zilele din urmă, ale-acestui veac, bufonii, la cravată, sunt cei mai înțelepți; și, Doamne!, când prostia noastră n-are leac, grădina ta e plină, ticsită cu deștepți! banii, din sudoarea celor obidiți, nădușesc prin conturi, în iz de mucegai. strajă e trabucu-n vise la bandiți; astăzi, dacă nu ai bani, puți a putregai! lăcomia crește multora averea. aroganți cu școală, pe diplome furate, se înalță
MAI CADE CÂTE-UN ÎNGER de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347922_a_349251]
-
și călcau forța inerției peste trecători destăinurile se coteau pe la colțuri jurămintele se lăsau de voie de nevoie în izbeliște ușile își penetrau cuvintele - cheie din larg ca o răzbunare suntem chit capitolele se dezmințeau de romanele fluviu iar bărcile ticsite cu opinii își trânteau țărmurile de malurile nesăbuinței în reproș printre noi ura era o formă de iubire curajoasă ce proteja hotarele conștiinței de atacurile subliminale ca un grănicer înrăit impulsurile se cuibăreau în zădărnicie lumea naufragia peste liniște si
JONGLÂND...GOLUL DE PRIN PALME de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347329_a_348658]
-
petrecere ornată. A fost uimită de luxul pe care ochii ei nu-l văzuseră niciunde. De la scările cu trepte de marmură și bazinul de înot de dincolo de gardul de beton înalt de doi metri și până la mobilier, covoare, lampadare, bibliotecă ticsită cu cărți de colecție legate elegant, tablouri în rame sclipitoare, lambriuri și candelabre, până la arbuști și flori uriașe cu origini tropicale, totul, păreau a fi de pe altă lume. Iuliana era așa de uluită, că se împiedica la aproape fiecare doi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
ține în brațe. Ochii ei întredeschiși, profund meditativi, îi privesc fix pe cei care o privesc. În fiecare dimineață, la ora 6, se dă la o parte vălul care acoperă peste noapte icoana. E o ceremonie impresionantă. Sanctuarul e deja ticsit cu pelerini dornici să întâlnească privirea Sfintei Fecioare. E prezentă toată obștea monahală. Când în sunetele trompetelor apare chipul ei, poți vedea în sanctuar, nu un vizionar în extaz, ci toată mulțimea de pelerini căzută în extaz. Seara, aceeași ceremonie
ICOANA MADONA NEAGRĂ DE LA CZCESTOCHOWA de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348285_a_349614]
-
pelerini căzută în extaz. Seara, aceeași ceremonie; dar acum se aseamănă cu o ceremonie de înmormântare: când în sunetele trompetelor care aduc ultimul salut, fața Mariei dispare sub vălul cu care este acoperită, peste mulțimea de pelerini de care e ticsit sanctuarul, se lasă o atmosferă deprimantă, de tristețe; ai aceeași senzație pe care o ai atunci când se închid pleoapele unui ochi. Icoana Maicii Domnului de la Czcestochowa are o dublă istorie: una legendară, alta adevărată și e cu neputință să separi
ICOANA MADONA NEAGRĂ DE LA CZCESTOCHOWA de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348285_a_349614]
-
iută și să mi se trântească în fotoliul din dreptul caloriferului. Curând încăperea se umplea de mirosul salopetei sale ude. Nu rămânea niciodată însă prea mult. «Văd că ești ocupat», îmi spunea înainte de plecare, privind spre masa mea de lucru ticsită de hârțoage, și îmi lăsa lângă piciorul fotoliului o pungă cu bureți galbeni, după care știa că mă dădeam în vânt. Că așa îl și cunoscusem, pe cărările pădurii, umblând amândoi după ciuperci. Eu - novicele, nepriceputul, el - căutătorul versat. În
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
George Safir Publicat în: Ediția nr. 696 din 26 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului trece toamna printre noi, ca o nevastă părăsită; amanții cei ingrați, și ei, s-au pocăit de neputință și stau cuminți sub patrafir, visând un rai ticsit cu îngeri... și trece toamna, singurică, atât de tristă și uscată, cu sânii goi, lipsiți de vlagă, ca un afiș electoral, pe care toți ar vrea să scuipe, dar trec scârbiți și intră-n bar. prin fumul gros se-ascute
ŞI TRECE TOAMNA, TRECE, TRECE!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345039_a_346368]
-
geanta mea de voiaj alături de alte „trofee” agonisite la întâlnirea cu alți oameni de litere prezenți la eveniment. Apoi am uitat de ea... adică de carte. Vacanța s-a terminat și m-am întors în Țara Cangurului cu o valiză ticsită de cărți. Printre acestea și volumul cadorisit de Danaela. Și totuși, acesta mi-a atras atenția în mod deosebit. De ce? In primul rând grafica enigmatică a copertei. Apoi, deschizându-l... am simțit din prima frază citită un fel de mesaj
DANAELA ŞI IZVORUL IUBIRII de GEORGE ROCA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345065_a_346394]
-
să-mi pună întrebări de genul: Cu ce vă servesc doamnă? Dacă doamna știa, mergea la magazinele specializate. Așa își făcea pelerinajul între vechituri, ștergând praful de pe servante și acordurile trecutului. Periodic ne întoarcem la magazinele noastre clădite în timp, ticsite cu antichități și perturbăm liniștea lucrurilor vechi, cu o dorință de nestăpânit. Căutăm măsura cea veche, ochii care se pierdeau în voalurile vieții, zâmbetele cu semnificații nemuritoare, atunci era prea mult, acum e prea puțin, nu știm să le manageriem
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
seama în fiece clipă de mișcarea nemiloasă a vremii, care se substituie dinamismului imediat al vieții. Nu mai trăiești în timp, ci cu el, paralel lui.” ( Emil Cioran ) Reîncarnarea nu este o poveste. ESTE O REALITATE. ****************************** - Tovarășu’ Fabian ! Încăperea era ticsită cu indivizi obosiți și plictisiți, transpirați, cu fețe care emanau suprasaturație și nerăbdare. - Da, eu sunt ! Aici ... Cea care îi strigă numele era genul de secretară acră, aflată undeva între două vârste, grăsuță, accesibilă numai pentru șeful ei, firește. - Tovarășu
A FI COMUNIST E LUCRU MARE, DAR A FI OM O ÎNTÂMPLARE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375882_a_377211]
-
la soba de teracotă, după care am căutat ceva lucruri să-i dau pentru schimb. Greu de găsit. Unchiul era celibatar convins. Aveam și eu pe acolo câte ceva. Evident, toate articolele erau bărbătești. Ea rămăsese nemișcată, analizând cu privirea încăperea ticsită cu cărți puse în neorânduială cam peste tot și a făcut câțiva pași pentru a se răzima de teracota ce devenise deja călduță. I-am întins un halat de casă încăpător și o pijama de a mea. A strâmbat puțin
ÎN ÎMPĂRĂŢIA CĂRŢILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376735_a_378064]
-
Toți mergeau spre casă sau la muncă și puțini erau ca noi, în weekend la pescuit. În deltă nu aveai unde să te aprovizionezi cu de toate, așa că fiecare avea o sumedenie de bagaje. Sălile de restaurant de pe navă erau ticsite cu lipoveni, oamenii deltei. Unul din noi păzea bagajele, pe teugă la adăpostul unui umbrar acoperit cu pânză de velă vopsită în albastru, iar celălalt mergea să facă aprovizionarea cu bere. Eram doi aventurieri plecați în necunoscut. Numai când vedeam
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
Toți mergeau spre casă sau la muncă și puțini erau ca noi, în weekend la pescuit. În deltă nu aveai unde să te aprovizionezi cu de toate, așa că fiecare avea o sumedenie de bagaje. Sălile de restaurant de pe navă erau ticsite cu lipoveni, oamenii deltei. Unul din noi păzea bagajele, pe teugă[ Teugă = construcție situată deasupra punții superioare, la prora unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii. (DEX)], la adăpostul unui umbrar acoperit cu pânză de velă[ Velă = pânză de corabie
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
în neantul singurătății, în care să-mi regăsesc pacea interioară. Fusese o înlănțuire de imagini ciudată, încă din start mă încercase o neliniște tulburătoare, deoarece eram singură într-un loc necunoscut, într-o noapte ca de Halloween, iar străzile erau ticsite de personaje ciudate, zgomotoase, cu fizionomii hilare, de parcă asistam la o paradă intergalactică. Îmi simțeam pupilele dilatate de groază, iar inima îmi bătea năpraznic, în timp ce valuri de căldură mă năvăleau sistematic, epuizându-mă psihic. Auzeam tot ce se vorbea, dar
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]