252 matches
-
pe sticla brumată. Oftează din nou. Băi, mie mi-a plăcut de Kempes. În 78 nu ratam niciun meci. Vă mai aduceți aminte de Pasarella? Ehe, ce jucători! Ardiles, Bertoni. Când cu olandezii am plâns. Acu` ni se dă cu tifla. Când i-am eliminat se uitau la noi cum se uită mâța-n calendar. În sfârșit, Gicu și Gore pricep de unde vine supărarea lui Sandu. Omule, ne-ai indus În eroare, noi credeam că ai avut vreun scurtcircuit În casă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
era, mă luau în balon, cum se zice. Umflau umflau balonul, cât cuprinde. Când să mă urc în nacelă, pârț. Când să intru și eu în bășică, în ultima clipă, când să, gata,pârț. Ei, bășcălie... Cu ochiul și cu tifla, ca la noi, asta era. Se lăuda, dom’ Tolea, că așa era făcut. Hainele, vorbele, suceala, poveștile, totul, să arate ce grozav e grangurul. Dar se trezise! Dacă scuipa așa cuvintele, în lehamite, cu buza de jos răsfrântă, însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și terapie și ergopsihoterapie: subterfugii, condimente exotice! Aiureli... messer Marga. Sunt cel de demult, adolescentul imatur, incurabil, ezitarea și excesul, tremur și taină. Intensitatea, intensitatea, doctore! Hipnoză, amețeală, pe șaua bicicletei, pe spinarea murgului din basme. Fluierat a pagubă și tifla și tiribomba, ăsta e răspunsul nostru! Îi va arunca în față micuțului Hypocrate adevărul, cu toate dedesubturile puturoase. Fără nici o rușine, de-a dreptul. Să-și acopere urechile și ochii, Bombonel, să amuțească, să învețe minte. Venise momentul. Dominic era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întârzie să‐ 1 desene?... Din volumul „Terapiile invocației”, Editura Timpul, Iași, 2008 Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj ‐ d. 8 decembrie 1996, București) „Poeziile lui Marin Sorescu sunt jocuri ale unei inteligențe reci, pătrunzătoare, care dau cu tifla sentimentalismelor leșioase și patetismului despletit, cu zahariseli de flașne tă.” Cristian Sandache „Privirea lui Clio” Marin Sorescu și fascinația universului rural”, din Dacia litera ră, ianuarie 2009. CTITORIE Așa cum stai, Dreaptă, Cu brațele moi Pe pântecul plin, Pari o veche
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
întinsă pe banda trecutului. Viitorul meu se afla în viitorul trecut care avea să devină viitorul prezent, iar atunci când viitorul devenea trecut, pășeam deja în prezentul viitor. Mioara Alimentară râdea pe cealaltă parte a cercului, semn că le dăduse cu tifla medicilor care voiau doar să o ducă acasă unde o aștepta Mama. Fără îndoială, eram legat de această femeie, atâta vreme cât avea să mă poarte timpul cinic, aceste benzi gri și elastice, ele însele sătule de a fi descoperite de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
atrag cele mai strălucite talente în domeniu. Iar cu o populație globală care îmbătrânește cu fiecare clipă, viitorul nostru este mai strălucit ca oricând. Și asta nu e tot! Am ajuns la punctul în care putem să-i dăm cu tifla lui Big Pharma ... și chiar o vom face. Acele companii mărețe și pompoase au nevoie de noi și ele știu asta. Au nevoie de gene, au nevoie de tehnologie. Ele sunt trecutul. Noi suntem viitorul. Noi suntem locul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de parcă dormea în ea, Maestrul nu putea să treacă de această putere care se numește memorie și, paradoxal, toate imaginile alea îi aminteau de uitare, pentru că el, de fapt, vroia să o uite și nu putea. Atunci, supărat, dădea cu tifla: eu nu fac nimic în grădina aia de acolo, mi-e scârbă, toți merii ăia, florile, caprifoiul, straturile, lucerna, legumele, căpița de fân, pârâul, mie nu-mi mai spun nimic, astăzi n-am timp să le văd, nici să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
redacție. Nu m-am gândit niciodată că Portia putea să fie un personaj tragic, fără alte satisfacții decât serviciul la care, ca pe o stahanovistă, o uita Dumnezeu până la orele târzii, când ultimii șoferi ai redacției se retrăgeau dând cu tifla. Parcă o aveam mai aproape în zilele lungi de iarnă, iluminate artificial până dincolo de jumătatea lor, când porneam cu curaj dimineața la treabă, cu tonus, propunându-mi să nu beau - la vârsta mea îmi mai propuneam lucruri care mă umpleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe mine aici? Asta mă pune în situația să constat că nu fac parte din lumea în care mă găsesc. Ultima oară când am stat la New York câteva zile, am avut, țin minte, impulsuri puerile de "barbar" care dă cu tifla unei "Rome" supertehnicizate, la fel de plină de păcate ca Roma antică, dar mai vitală. Acum, mă ispitește altă frondă. Îmi place să văd în New York o "Romă" locuită de "barbari", unde noi, cei din "Lumea Veche", descoperim mirați, descumpăniți, iritați, că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
spun în glumă că nu le ajunge pauza mare ca să meargă de jur împrejurul lor. - Dar îmi povesteai că Natașa, basarabeanca, e destul de plinuță! - Natașa e un adevărat butoiaș de bere. Dar ea nu-și face griji, ba chiar le dă cu tifla celor pe care îi socotește lipsiți de eleganță, spunându-le: Până ăl gras slăbește, cel slab moare! E bine!? și le întoarce spatele. - Băieții sunt răutăcioși și voi fetele sunteți niște proaste, conchise mama. Discuțiile lor se curmau de obicei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nou. Școala asta ține de cînd lumea. Cel mult, astăzi, pentru prima dată, cei ce sînt, prin puteri și temperament, adepții acestui libertarism estetic s-au grupat ca să-l afirme prin reviste, manifeste și șezători, prin farse, prin mistificări, prin tifle, piruiete, bufonerii și bravade riscante, trimise în figura placidă a bunului-simț public”. Caracterul publicitar al mișcării e subliniat cu o maliție abia perceptibilă: „«Dada» însă avea un scop și l-a ajuns scandalul și un renume intercontinental, cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Giotto Îl ridica. — Se pare că orașul vostru capătă proporții uriașe, messer Alighieri, odată cu Înfumurarea voastră, a florentinilor. Dar și la Siena, concetățenii mei au așezat fundația celui mai mare dom al creștinătății. De pe acoperișul lui o să vă dăm cu tifla, vouă, florentinilor, și În jos, până la papa de la Roma, zise Cecco, făcându-i din degete semnul cu pricina. Dante nu izbuti să Își Înfrâneze un zâmbet. Parcă Îl vedea: Cecco, În vârful unei clopotnițe, ocărând cu gestul acela scârbavnic. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și o zbughi de partea cealaltă a străzii, strecurându-se printre trecătorii care se apropiau curioși și făcându-se nevăzut În masa de capete, după ce Îi adresase poetului un gest obscen. — Sunt prior al Florenței, animalule! Să-i dai cu tifla cățelei de maică-ta! strigă Dante În timp ce falsul cerșetor Îi pierea din vedere. Tersit mizerabil! mai avu puterea să adauge, gâfâind de efort și de enervare. Zări cum un tânăr ieșea din mulțimea de curioși și o lua pe urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cam demoralizat, multă vreme ai avut impresia că desfășori o muncă inutilă care n-o să-și atingă niciodată scopul. Toate acțiunile sale vizavi de lumea occidentală au pus pe jar Uniunea Sovietică și țările Tratatului de la Varșovia, au dat cu tifla celor care nu credeau într-un viitor democratic al României. În timp ce tu scormoneai prin arhive, biblioteci, luîndu-ți în același timp grad după grad, Geniul făcea mișcări de maestru în politica externă a țării, așa cum n-o mai făcuse nimeni pînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că muzeele au rămas fără pază și așa mai departe. Tîrnăcop se pregătea să dea atacul nici una, nici două, dom’ Roja, am început să-i iau la întrebări, da’ de unde știți voi toate astea, nenorociților, și Bulgarul îmi dă cu tifla și scoate din ranița pe care o avea în spate un tablouaș, să nu-ți crezi ochilor, uite e semnată clar îmi spune, Tonitza, e de la Muzeul de Artă, și ca să-mi dovedească îmi arată ștampila de Patrimoniu al Republicii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
chestia asta și poate chiar el a inițiat-o, ca să se dea bine pe lângă Benny Siegel, ai cărui bani au fost furați de adevărații spărgători și de care Lee se temea dintr-un un motiv bine întemeiat - îi dăduse cu tifla mafiotului când încălcase înțelegerea aia de când era boxer. Apoi Lee a întâlnit-o pe Kay la procesul lui De Witt, s-a îndrăgostit de ea în stilul lui cast-vinovat și a început să-l urască de-adevăratelea pe Bobby. Concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o prostituată care profită de pe urma asemănării cu Dalia, e o polițistă sub acoperire, care vrea să-l descopere pe ucigașul Daliei, e o aiurită bolnavă de cancer, care încearcă să-l atragă pe asasinul Daliei și să-i dea cu tifla bolii ei incurabile. Am înțeles că următorul pas era acela de a-i sălta pe amanții lui Madeleine, dar mă temeam c-o să-mi pierd cumpătul. Dacă ar spune ce nu trebuie sau exact ce trebuie, dacă m-ar pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
După care, socotind că au fost mult prea guralivi, pescarii s-ar închide în muțenia lor... Dacă trecutul ar fi la fel de mut sau dacă ar trece ca pojarul fără să lase urme, aș fi tentat, poate, să le dau cu tifla guzganilor, cum făceam cu oamenii respectabili pe vremea când nu eram decât un mucos obraznic. Din fericire, așa ceva nu mai e cu putință. Confuz, ros de semne de întrebare, dar sâcâitor și lipit de umerii mei ca o cocoașă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
succesul de a pătrunde la Belle Arte mi se părea un eșec; datorită lui ratasem șansa de a mă apuca de o meserie pentru care aș fi avut înclinații. Apoi felul cum mă însurasem. Sau bețiile. Totul era singurătate, minciună, tiflă stupidă. Singurul înșelat eram eu. Simțeam că viața mă trăgea la fund, vroiam să mă smulg și încheiam rugându-l să mă ajute. Dacă tata m-ar fi crezut atunci, cine știe?, viața mea ar fi luat, poate, alt curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
într-un fotoliu de infirm, se putea ascunde și altceva decât o suferință penibilă, o boală care reușise în cele din urmă s-o doboare. Nu-mi trecuse prin minte că o asemenea femeie își putea îngădui să dea cu tifla soartei. Îi auzeam vorbele și nu-mi venea să cred că ele erau rostite de bătrâna cu fața plină de riduri dinaintea mea: „Am o voce răgușită, cum observați, domnule sculptor. Deloc muzicală. N-am putut să cânt. La desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mulțumită de ceea ce fac. Deși Hugo mă cam scoate din sărite. Se crede atât de deștept. Chiar e deștept, nu mă putui abține să nu remarc. Ah, bine, dacă-ți place tipul ăsta de deștept de Oxbridge care dă cu tifla în stânga și-n dreapta... Helen mai bău niște bere. Avea o față de pasăre: în loc de ochi, două despicături înguste și verzui, nasul, un cioc mic și ascuțit, iar buzele subțiri. Printr-o minune a aparatului de filmat, această combinație de trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
uneori un blestem, mai ales când ești ca Aurora: o tânără care a abandonat liceul, fără un soț, dar cu un copil de trei ani de crescut, cu un strop de sânge rebel în vine, oricând dispusă să dai cu tifla lumii și să îți asumi orice risc îți iese în cale. Dacă ai nevoie de bani și înfățișarea este marfa cea mai prețioasă de care dispui, ce te-ar putea face să eziți să te dezbraci și să te înfățișezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
explicit față de „viermii” societății pe care o conduce. Chiar și rețeta străveche a tiraniei eficiente, „pîine și circ”, a fost încălcată cu dispreț, a devenit întîi „fără pîine”, apoi „fără circ”, iar ca bonus i s-a dat societății cu tifla. Austeritatea, una dintre suferințele sociale majore impuse societății românești (nu discut cît de utile), se tratează oriunde cu solidaritate (chiar dacă adesea demagogică) : fraților, sîntem cu toții în aceeași oală, împreună vom reuși să ieșim ! Or, după cum rezuma excelent Corina Drăgotescu într-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
hingherit de om, se odihnește fără conștiința inutilității sublime a gestu lui său. Și îi lasă și pe alții să se odihnească, dacă știu cum. Comparativ, exercițiile mele de odihnă sînt de-a dreptul meschine : în fiecare după-masă dau cu tifla tuturor oamenilor muncii din toate țările, uniți sau nu, și mă scufund într-o siestă fără frontiere. Gîndul că i-am păcălit pe toți îmi dă un îmbătător sentiment de putere și superioritate. Omul este într-adevăr un animal inferior
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vieți. Destinul actual al planetei noastre se află la cheremul câtorva butoane. Uneori am impresia că nu ne putem apăra destinul nici de muște. Utilizăm doar 4% din resursele creierului și continuăm să dăm vina pe destin. Creația rămâne singura tiflă pe care o putem expedia pe adresa destinului. Noi, românii, avem multe valori. Lipsește însă mortarul dintre ele. Când lupți împotriva tuturor, ajungi ori erou, ori în focarul tuturor furculițelor. Nu cu piatra, ci cu un măr a aruncat destinul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]