1,581 matches
-
zilnic la metrou, pentru a-i umple stomacul. Bruta dădea târcoale și șandramalei lui Ben, mirosise că e rost de ceva bani și mâncare În plus, și nu-i lăsa bietului Antoniu, când se Întorcea din cerșit, nici un minut de tihnă, amenințându-l tot timpul cu lama ascuțită a unui briceag, pe care i-o apropia de gât, privindu-l cu ură. În toți anii de vagabondaj, ani care-l Învățaseră legile aspre ale străzii, și ale ghetourilor, ani În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care să nu știu cum sau unde trebuie să mă mișc, sau ce și cât trebuie să zic sau nu. Și adevărul e, nu-i așa? - incredibil, dar pare a fi adevărul gol-goluț - că există oameni care simt în orice împrejurare aceeași tihnă, aceeași siguranță de sine, aceeași legătură simplă și esențială cu ceea ce li se-ntâmplă pe care o simțeam și eu odinioară ca apărător central al echipei Seabees? Fiindcă, vezi tu, aici nu-i vorba să fii neapărat cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ronald și Leonardo? Să fim lăsați în pace! Fie și numai pentru câte o jumătate de ceas! Nu ne mai hakuiți să fim cuminți! Nu ne mai hakuiți să fim drăguți! Mai lăsați-ne în pace, să ne tragem în tihnă de puțulică și să ne croim micuțele noastre gânduri egoiste - să terminăm odată cu această respectabilitate impusă forțat mânuțelor, poponețelor și gurițelor noastre! Ducă-se dracului vitaminele și untura de pește! Asigurați-ne doar cărnița cea de toate zilele! și iertați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trebuie să-ți bați capul. Am luat eu cameră la hotel. Vei veni cu mine și voi aranja să fie schimbată cu una dublă. Ea acceptă soluția lui cu o plăcere Încordată, dar nu aveau destul timp pentru tăcere, pentru tihnă. Stânci, case, pășuni pustii treceau În urmă cu șaptezeci de kilometri pe oră și mai erau atât de multe de spus. — Ne instalăm la ora dejunului, nu-i așa? Ce-o să facem toată ziua? — Luăm prânzul Împreună. După-amiază eu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
profesorul -, că dacă roșești tu, ce să mai zic de celelalte? Vii la mine după ce mai naști un copil, bine? Abia atunci totul va fi perfect. Profesorul se mai plimbă un timp, face semn Aurei să-și bea cafeaua în tihnă, privește afară pe fereastră, se uită și-n sus, la cer, apoi se hotărăște să se întoarcă spre pacientă: Spune-mi, te rog, de ce n-ai vrut să te opereze Maria Săteanu, de la voi din oraș? Ți-am spus doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu plăcere, cîte puțin din pahar degeaba umbli... O beție cu un vin tare și prost, asta-i. Te îmbeți repede, te prostești și te trezești mahmur, îngrețoșat. Pe cînd vinul bun, cu aromă, băut pe îndelete, aici, acasă, în tihnă... spune el sacadat, cu privirea pierdută, aruncînd mereu buza de jos înainte. Da, precizează prompt, continuînd dialogul imaginar cu condiția să ai vinul bun, cu aromă apoi, pufnind trist: că dacă ai acasă doar vin de surcele, ambalat ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să fiu, în ultimele două săptămîni m-am tot gîndit: copilăria și adolescența, în căruțe-vagon, la mahala, prin bîlciuri; în studenție, ca cei săraci... Oare n-am să pot prețui o fată, fie ea și urîtă, care să-mi aducă tihna și confortul unui cămin? E cam naivă, exaltată, ca la nouăsprezece ani, dar voi găsi resurse s-o transform... Vorbe din cărți gîndește Mihai cu glas tare. Poate, dacă tu ai avea treizeci și cinci, patruzeci de ani... Află că-s un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-o iubesc din nou, deplin, fără complexe, fără s-o mai întreb, ca prostul, dacă nu se teme că rămîne gravidă..." Mîna Cristinei trage cearșaful de pe ochii lui: Gata, m-am îmbrăcat. Poți s-o faci și tu în tihnă; mă voi uita pe fereastră; de-acord? Nu răspunde Mihai, prinzîndu-i strîns brațele, s-o poată apropia. Înainte ca el să mai spună ceva, fata se lasă cu toată greutatea peste trupul lui, acoperindu-i gura într-un sărut lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că masele sînt nemulțumite că nu au acces la funcții, și-apoi, pentru că nu se pot îmbogăți și ele. În cazul cînd conducătorii sînt cinstiți, masele sînt de două ori mulțumite: că au conducători buni și-și pot vedea în tihnă de-ale lor. Află rîde Săteanu că am acte pentru toate. Chiar și pentru sudor? Hai că întreci măsura! Din cauza lui s-a oprit montajul într-o secție, nea Toadere spune Mihai încet, cu convingere. La o adică, Haralamb te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i ceară scuze dacă nu pentru propria-i demnitate, măcar pentru fată, care a adus în viața lui convingerea că dragostea poate fi trăită la cotele superioare -, dar imediat își amintește cum ea dorește liniștea sufletească, să-și realizeze în tihnă visul matrimonial și, pentru asta, nimic mai bun decît o astfel de ruptură. "Dar nu rănindu-i sufletul prin comportarea mea de porc" gîndește Mihai, oprindu-se lîngă telefonul public din Cartierul de Nord, căutînd prin buzunare o fisă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
munți din loc. Trimișii au luat fiecare câte un munte în spinare și i-au înfipt, unul la răsăritul ținutului Shuo, altul în partea de miazăzi a ținutului Yong. Și așa, Yugong a scăpat de supărare și a trăit în tihnă alături de urmașii lui, în mândra lui casă de pe drumul drept, nestânjenit de munți, care acum se zăreau hăt departe. Povestea taoistului de pe Muntele Laoshan A fost odată ca niciodată. În Muntele Laoshan trăia un taoist care își însușise multe trucuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
încă străvezie, ca apoi, pe nesimțite, să se umfle, să se ridice, rece, sticloasă, opacă, până te acoperă cu totul (un fel de respirație vie, tăcută și amenințătoare), până ce lucrurile din jur încetează să mai fie lucruri, își pierd siguranța, tihna și sensul și devin vulnerabile, gata să dispară pentru totdeauna. Ca să le redescoperi, pentru că fără ele nu se poate, trebuie să bâjbâi, să orbecăi, să mergi cu băgare de seamă, să ai grijă să nu stârnești Bau-Bai sau alte spirite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ferindu-și fața, care părăsesc discret un local cînd alții intră și caută Îndeosebi camere mobilate, adică locurile unde se pun cele mai puține Întrebări. Era o lume pe care nici n-o bănuiesc cei ce-și trăiesc viața În tihnă, frecventînd garden-party-urile, asistînd regulat la liturghie, petrecîndu-și weekendul la țară, jucînd bridge cu miză redusă și avînd cont deschis la băcanul din colț. Nu era o lume interlopă, deși pe coridoarele ei Întunecoase și tăcute te puteai Întîlni cu vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ancoră grea, de ocean, ci de o mică ancoră subțire: nu mi se cerea, deci, să renunț la disponibilitatea tinereții, ci doar să mă opresc o clipă, să reflectez, să sondez obscuritatea din mine. — Pentru a desena acest obiect în tihnă, din toate unghiurile - a spus Zwida - ar trebui să-l am în mână, ca să-l pot studia. Credeți că pot cumpăra o ancoră de la un pescar? Puteți întreba, am spus eu. — De ce nu încercați dumneavoastră să cumpărați una? Nu îndrăznesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai Îndure prezența unor ființe pe care le detesta și se hotărîse să rămînă acolo, naufragiat voluntar și pustnic fără credință, să conviețuiască pentru totdeauna cu focile, albatroșii și șopîrlele. Iar acum, patru ani mai tîrziu, se putea așeza În tihnă, la ceasul amurgului, să-și contemple regatul: o insulă vulcanică mică, stîncoasă și pustie, fără un copac care să dea o umbră cît de cît decentă, fără izvoare de apă dulce sau fîntîni; loc de Împerechere și cuib scandalos al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Cam așa ar trebui să arate pagina întîi din Universul. Știa prea bine că niciodată nu va arăta așa, că nicăieri nu va fi pomenit numele său și nici măcar al lui Leonard Bîlbîie. Serviciul va sta mai departe ascuns în tihna străduței cu castani, nimeni nu va bănui că Mihai Mihail și oamenii săi poartă în vîrful degetelor soarta Țării. Așa trebuia să fie, așa era și bine. Îi va da mînâ liberă lui Bîlbîie să culeagă probele directe, doveditoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Pavel și chiar apostolii Ioan și Pavel propovăduiau Învățătura lui Iisus Nazarineanul, a cărui amintire era Încă vie În Palestina, Iudeea și Samaria. Simon se afla, deseori, pe urma pașilor lor din bătătura vreunui sat. În miezul zilei era o tihnă deplină În sat, sfâșiată uneori de lătrat de câine sau de behăitul oilor. Ca, deodată, să răzbată voci, sfredelitoare și năvalnice, cam Îngânate; erau apostolii, cățărați pe câte un butoi, propovăduind desăvârșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptându‑i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o bătucise de atâta somn Împovărător, de atâta Încremeneală a trupurilor, ori când mai palpitase lutul trupului, când mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mâncase de la duritatea diamantină a stâncii grotei. Zăceau cu fața‑n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvâcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcând urzeala părului de cămilă, care se mâncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața‑n sus În bezna beznelor din dealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Între păstorul Ioan și prietenul său, Malhus, se va deștepta primul, dintr‑odată, ca pălit de adierea timpului și a cugetului. Mai Întâi va auzi susurul apei din bolta grotei, mai Întâi va simți ghimpele din inima sa. Scăldat În tihnă, cugetul său de adormit trudnic, cugetul său cufundat În bezna jilavă a grotei nu se putea dezmetici numaidecât, căci trupul i se vlăguise de atâta tihneală, iar sufletul Îi era bântuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cântările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zi de vară, Își aminti de dulcele nume al Priskăi, iar trupul fu brusc scăldat de desfătare, Încât văzduhul se Înmiresmă de adierea trandafirilor. Oh, ce bucurie! Și doar amintirea trupului ei și a sufletului ei În acel ceas de tihnă, În acea maree de extaz, atunci, la porțile palatului, când vacarmul mulțimii Încetase, iar scârțâitul carului Încremenise, și când În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ferice de cei care trăiesc nădăjduind, căci lor li se vor Împlini nădejdile. Doamne, ferice de cei care știu ce e ziuă și ce e noapte, căci ei se vor bucura și de ziuă, și de noapte, dar și de tihna nopții. Doamne, ferice de cei pentru care trecutul a fost, prezentul este, iar viitorul va fi, căci viața li se va scurge ca o apă. Doamne, ferice de cei care noaptea visează, iar ziua Își amintesc de visele lor, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
preface poporul Într‑o bestie Însetată de sânge, care mai ațipește de cum se aghesmuiește cu sânge și atunci poate fi ușor ferecată În lanțuri“. Afară era o blândă noapte mediteraneană, iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținând degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura cu mâna foaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ținând "bijuteria" de șa, la fel ca unchii cei bogați. Își imagina savoarea momentului îngropată în perne. Deși îi auzea pe copii strigând-o, bătând în ușă cu încăpățânare, refuza să răspundă, să se miște, voia să se bucure în tihnă de închipuirea clipei. Urletele disperate de afară o făcură să realizeze, într-un târziu, că se rostește necontenit cuvântul bicicletă. Se trezi în curte fără să știe cum au zburat de pe ea săculețele umplute cu puf sub care se ascunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fără să se mai furișeze pe sub geamurile surorilor cu inima strânsă de groaza observațiilor zilnice. Se retrăiau vremurile înfloritoare, "obrăznicătura bătea coclaurii, Dumnezeu știe pe unde" și cu toții se bucurau de o împăcare nemărginită. Dar cum nimic nu e veșnic, tihna familiei luă sfârșit într-o zi în care, plictisită de bicicletă, Luana reveni la vechile obiceiuri în forță, dorită și plină de idei. Întoarcerea furiei cârlionțate îi umplu de vervă pe "sfinții" de acasă. Curtea se animă, partidele de fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]