1,495 matches
-
1. Printre cerințe erau incluse și o podoabă capilară completă, posesia unei valori imobiliare („Nu sunt acceptați chiriașii“, decretase Lauren) și, dacă se putea, perspectiva unei moșteniri. Nu că aș fi În căutarea unui soț, spuse Lauren jucăuș, cu o timiditate prefăcută. Eu caut doar cuplarea numărul doi. Principala menire a unei petreceri de divorț este aceea de a fi un cadru pentru giugiuleli, În care divorțata să se afle Într-o cameră plină cu femei căsătorite și bărbați neînsurați. Competiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Shai, nefericit acum că nu mai era lipit de Salome, luă două. —Phoebe, o cunoști pe Sylvie? Întrebă Lauren. Phoebe Îmi zâmbi cu căldură. Nu o mai Întâlnisem, dar numele ei Îmi părea cunoscut. Clipi cu un vag aer de timiditate și apoi spuse: —Îl cunosc pe Hunter de pe vremea când mi-am făcut intrarea În societate. Am auzit că ați făcut nunta pe ascuns. Te felicit că ai pus mâna pe el. Este frumos de pică. Ce crai era! Oooo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
oprit o fracțiune de secundă pe mijlocul strîns în rochie, au sorbit întreaga lungime a coapselor și s-au pierdut în jos, în mijlocul cercului descris de vîrful pantofilor celor prezenți, într-o mișcare ce s-a vrut un gest de timiditate. "Uite-așa femeie am visat în rolul feminin din piesa aceea a gîndit Mihai -, dar mi-au pus o tinerică, puțin mai pîrguită ca puștoaica asta, ceva între plăcintă "poale-n brîu" caldă și savarină proaspătă." Cu cinismul femeilor frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce-aveai tu! i-o taie Vlad. Să știi că mă pricep și eu. Sorina nu-i..., altfel, ca ea, găseam zece aici. Scuză-mă! șoptește Mihai, simțind privirile celor din jur îndreptate spre ei. Hai, noroc! Vlad ia cu timiditate paharul și-l duce la gură, sorbindu-l cu o reală plăcere. Ptiu, drace!, unde stătea fecioara neprihănită! rîde Mihai cu ochii la paharul gol din mîna prietenului. Nu spun că nu-mi place, dar nu obișnuiesc decît foarte rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
deschide, ninge deasupra mesei cu fulgii tutunului; se ridică, scutură scurt genunchiul drept, să-și așeze poala fustei, apoi se întoarce cu fața spre ușă: Te rog, fii atît de bun și dă-mi blana! Palmele lui Mihai cuprind cu timiditate umerii femeii, abia atingîndu-i: Doamnă... spune vocea lui rugătoare. Te rog! se scutură Maria, să-i arunce palmele de pe ea. Ascultă! face Mihai un gest scurt, prinzîndu-i brațul, obligînd-o să se întoarcă spre el. Ce atîta suspiciune, Maria?! o întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-și șteargă fruntea. Servit bine? insistă Lazăr. Onorabil răspunde profesorul, dînd afirmativ din cap de cinci-șase ori pînă își aduce aminte că trebuie să se oprească. Și servit vrea Lazăr să pună punct. Ful de popi rostește încet, cu timiditate, profesorul înșiruind cărțile. Ful de dame saltă modest din umeri Lazăr. Un val de fericire, născut dintr-o ușurare profundă, trece peste chipul profesorului. Ți-o fi fost ție în gînd să mă vezi gol... rîde profesorul Teofănescu ridicîndu-se de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
intrarea în clădire, cu fundul direct pe zăpada de pe trepte, cu tîmplele cuprinse între palme, stă Muraru; două șiruri de lacrimi i se unesc pe vîrful nasului, picurînd în zăpada dintre pantofii săi. Dom' Muraru... îi atinge Mihai umărul cu timiditate. Muraru se ridică, își șterge ochii și nasul cu batista, apoi îl întreabă: Ai adus? Mihai îi pune în mînă teancul de sute. A murit, Mihai, a murit ast' noapte spune Muraru cu glasul frînt. Mi-a zis că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zgomotos. — Alo, John? Sper că nu te-am trezit. Era șeful lui, estetul decrepit care finanța Get Out! și, mai rău, se prefăcea că o și conduce. — Mmmm... nu. De fapt... da. Adică oricum trebuia să mă scol. Obișnuita lui timiditate îl liniștea pe Bull mai mult decât însuși faptul că era în viață. Acționa ca un agent protector în clipa în care, cu capul încă țiuindu-i de la sunetele care ieșeau din receptorul de bachelită, începu să își aducă aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în momentul în care tânărul cu o umbrelă în mână se pregătea să se urce într-o barcă. Văzându-le ude din cap până-n picioare, Xu Xian le-a oferit umbrela lui, iar el a rămas în ploaie. Gestul și timiditatea tânărului i-au plăcut și mai mult lui Bai Suzhen. El, la rândul lui, a fost atras de frumusețea fetei. Cu ajutorul lui Xiao Qing, cei doi se căsătoresc și deschid lângă Lacul de Vest o farmacie, ajutându-i pe cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și de afirmare. Nu este vremea supt om, ci bietul om supt vremi» este o catastrofă pentru neam. Și când te gândești că această maximă este un simbol, este cheia destinului nostru! Orice proverb, orice reflexie populară românească exprimă aceeași timiditate în fața vieții, aceeași nehotărâre și resemnare. Va trebui să nu mai fie jignit acest neam lăudându i-se înțelepciunea! Adevărurile izvorâte din resemnare nu sunt un titlu de glorie. [...] Plaga seculară a României a fost scepticismul. Este într-adevăr surprinzător
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
repetă Suki. - Oh, ăăă, ce propui? răspunse Shuoke cu o întrebare. - Mergem la un film? Pentru Shuoke, „mergem la un film“ era echivalentul lui „hai să ne futem“. De aia nici nu-i trecuse prin cap (adică îi trecuse, dar... timiditatea, buna educație...) să întrebe el primul. Nu, Shuoke ar fi preferat ceva subtil, sau ceva romantic, sau ceva inteligent. Însă, neavând inspirație, acceptă propunerea lui Suki, deși i se paru oarecum vulgară. „Mai bine decât nimic“, își zise. - Sigur, mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu vă închipuiți. Și dinspre stradă miroase a măgar. A bălegar de măgar. Cîte muște tot atîția măgari sînt la noi." Ar fi trebuit să rîdă, cunoștea tipul de ins care face glume ca să poată ieși din stinghereală, din strînsoarea timidității. N-a rîs. Poate nici nu era de rîs. "O sută de lei pe noapte. Și noaptea asta intră la socoteală." Apoi, ca să se scuze, "sînt mușterii puțini și trebuie să o scot la capăt cumva cu cheltuielile. Nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcut în numele firmei Mott de către Leonard Bîlbîie, aranjament despre care cei de la firmă habar nu aveau. De asta îi și plăcea lui Radul Popianu de Leonard Bîlbîie, putea și făcea mult mai multe decît arăta figura lui domoală și clăpăugă, timiditatea oarecum afișată, de asta își dăduse seama la timp, un aer de adormire care plutea în preajmă. Descoperise, nici nu se putea altfel, doar era deșcă bătrînă, că Leonard Bîlbîie nu era nici pe departe așa cum arăta, dar nici prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sprijinitori la București, iar el știe dincotro trebuie să bată vîntul, nu e o chiar fosilă, un boier cu ișlic și caftan. În capul junilor, ei îi făcuseră o favoare prințului cu toate că transpiraseră de emoție și le tremurase glasul de timiditate, după cum îi relatase Bîlbîie. Oricum, mișcarea fusese inteligentă, Basarab Cantacuzino nu mai era un necunoscut pentru tineri și cînd va veni vremea nu trebuiau decît să-l recunoască. E mult mai ușor să recunoști decît să cunoști! Îl vor recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
foarte accidentată, cu valuri uriașe și cu un curent care ma purta spre nord, paralel cu țărmul, si care nu-mi permitea să manevrez piroga. În depărtare se puteau zări munți imenși, toți albi. Chimé din Farepíti ridică mâna cu timiditate și întreba nedumerit: Cum e posibil ca în fața noastră să se întindă Infinitul Ocean al Infinitelor Insule și, totuși, în direcția opusă, să se ridice Pământul Infinit? — De fapt, Pământul Infinit se ridică de jur împrejur, îi explică Navigatorul-Căpitan. Aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
gândesc. Fata vrea să fie sărutată, dar nu-i spune asta băiatului. Îi spune: Mă chinuie ceva, uite! și Își Întinde fața și gâtul spre el. Iar băiatul vede doar gângania, nu buzele Întinse. E vorba despre pierderea ocaziei, despre timiditate și despre ocolirea norocului, despre regretele bătrâneții, despre scăparea clipelor fugare ale iubirii, așa bănuiesc. De ce mă-ntrebi? — De-aia! Pur și simplu mi-am adus aminte. De fapt prea puțin conta despre ce vorbea cu noul ei prieten laconian
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îi făcuse ochi dulci unui general de aviație. După ce trecuse de baricadele metalice, de sârma ghimpată și de porțile grele, fusese din nou copleșită de emoție, de astă dată Însă cauza nu fusese construcția maiestuoasă a Palatului ori mirosurile, cât timiditatea trezită de locul acela care Îi rămăsese străin, pe care nu-l cunoscuse niciodată cu adevărat. Îi apărea În continuare monumental și nobil, dar acum Îi inspira și frică, de parcă dădea piept cu o serie de reguli stricte, STOP, nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rămăsese aceeași tocilară conștiincioasă și mediocră. Era foarte tăcută acasă și nu dintr-o necesitate interioară de a se distanța de restul oamenilor, pentru că ar fi avut un univers interior bogat încât să-i fie suficient sieși, ci dintr-o timiditate accentuată ce-i tăia uneori posibilitatea de comunicare, mai ales atunci când se știa în inferioritate, cum era în fața mamei sale. Dacă majoritatea persoanelor o luau drept o ființă foarte distantă, cei care o cunoștea bine, prietenii apropiați, în fața cărora ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uneori posibilitatea de comunicare, mai ales atunci când se știa în inferioritate, cum era în fața mamei sale. Dacă majoritatea persoanelor o luau drept o ființă foarte distantă, cei care o cunoștea bine, prietenii apropiați, în fața cărora ea reușea să-și înfrângă timiditatea și să se manifeste normal, să aibă un debit verbal obișnuit, știau că, de fapt, Fana tânjește mult după societate, după o prietenie sinceră care să însemne pentru ea puntea de legătură cu restul lumii. Fire foarte conciliantă, Fana reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și ale dragostei, trei inimi unite pentru a aduce un pios omagiu celei care i-a născut. Mare a fost bucuria părinților, dar și mai mare a fost bucuria copiilor, veseli că si-au putut felicita mama, căci, cu toată timiditatea lor, au surprins părinții prin promisiunile de viitor pe care le-au făcut, prin gândirea lor de adulți. Mihaela Pascu, clasa a V-a C Mama, ființa cea mai dragă Ninge cu fulgi mari pe prispa casei. Leneși și pufoși
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mulțumindu-se doar să fie citat. Răspunse morocănos celor trei bătăi În ușă. Crezuse că persoana În cauză se răzgândise și făcuse cale Întoarsă. Apoi Își zise că Întârzierea putea fi pusă pe seama tablourilor și, nu În ultimul rând, a timidității adolescenței. O timiditate pe cale de dispariție totuși. Avea motive suficiente să se teamă de acest lucru. Ușa se deschise În sfârșit cu destul elan, și În fața sa apăru femeia din vitrină, cu cortul portocaliu În brațe. Nici măcar nu era Împachetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să fie citat. Răspunse morocănos celor trei bătăi În ușă. Crezuse că persoana În cauză se răzgândise și făcuse cale Întoarsă. Apoi Își zise că Întârzierea putea fi pusă pe seama tablourilor și, nu În ultimul rând, a timidității adolescenței. O timiditate pe cale de dispariție totuși. Avea motive suficiente să se teamă de acest lucru. Ușa se deschise În sfârșit cu destul elan, și În fața sa apăru femeia din vitrină, cu cortul portocaliu În brațe. Nici măcar nu era Împachetat cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nepieritoare a acestui străvechi loc de civilizație românească”, fură ultimele cuvinte ale discursului pe care profesorul de desen Îl situă, prin profunzimea și evidența ideilor, la o altitudine civică și intelectuală la care generații de oratori aveau să aspire cu timiditatea cuvenită. În liniștea recunoscătoare ce urmă, iubitorii de artă se Înviorară brusc, gata să salute izbucnirea triumfătoare, chiar dacă târzie și oarecum căznită, a coloanei de apă ghemuită până atunci ca o tenie În burta micului chit. În timp ce brațul primarului cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iar cerul tot mai mov. Zăpada de pe Dealul Crucii se Întuneca cu fiecare clipă. 2. După o oră de Încercări, Gheretă trebui să admită că, Într-adevăr, blana Îi era strâmtă. O porți peste ceva subțire, Îi sugeră el cu timiditate Zorelei. Adică peste furou, cum ar veni, șuieră printre dinți Zorela. Îi venea greu să se recunoască În „dulapul” din oglindă. Nu fusese niciodată sfrijită ca un manechin, dar nici cât o batoză, cum se vedea acum. Deoarece până la Revelion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Am reluat subiectul cu multă satisfacție întrucât se făcea, pentru prima oară, o prezentare a activității noastre și încurajare reconfortantă deoarece am trecut deja pragul critic al ezitărilor și complexelor pe care le traversasem, învingând sentimentul de frustrare și de timiditate, indus de presiunea și anatemizarea practicate prin voci și atitudini ostile ale unor persoane care, în lipsă de merite sau măcar de speranță de confirmare a unei vocații pentru profesiunea de diplomat, nu aveau altă alternativă decât pe aceea ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]