315 matches
-
ehe!, din aur bătut cu calcedonie, charoit și fluorit. A mai pășit și a ajuns într-o sufragerie maaaaaare, ca un apartament regal. Deasupra patului, încadrat într-un medalion oval, două litere se „îmbrățișează”: „F” și „G”. Un mic iepuraș timorat stătea pitit. Copilul îl persiflă și atunci doi dulăi au ieșit dintr-o nișă. A înțeles: cei fără apărare trebuie apărați. În minte începea să i se contureze o idee. Cu chibzuință a ajuns în Holul de onoare. Lângă un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fel de probleme. Aruncă hainele de pe el, dădu drumul la duș și se lăsă biciuit de apa fierbinte. E simplu, domnilor ofițeri (cum naiba de nu înțelegeți ceea ce vreau eu să transmit?), a venit un personaj banal, un agent imobiliar timorat care a ieșit din romanul meu. Dintre file. Adică nu dintre file, a ieșit direct din laptop, ca să fiu cât mai exact cu putință. Laptopul acesta pe care îl vedeți aici, așezat pe birou, poftiți, puneți mâna, este o firmă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o scenă asupra căreia cădea lumina unui singur proiector, în mijlocul unui fals anotimp, când cald, când rece, predispus la bocet prelungit printr-un potop neprevăzut sau chiar la înfigerea țurțurilor în streșinile indiferente și la hârjonire aproape hibernală cu termometrele timorate, luate prin suprindere, în plină vară. Câteva mese mici, rotunde, îmbrăcate în alb, pe care chelnerul de serviciu așezase boluri roșii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, șerpuitoare, lascivă, insinuându-se printre clienții
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fost trecută cu vederea de către muncitori. Mulțimea nu s-a descărcat doar asupra obiectelor: au fost agresați și câțiva membri ai nomenclaturii brașovene, atât verbal, cât și fizic - primarul orașului, de pildă, dar și alte figuri ale nomenclaturii locale, vizibil timorate și îngrijorate pentru siguranța lor (unii chiar au manifestat crize nervoase de depresie, în public sau în mediu restrâns). Uneori au fost agresați și membri ai autorităților de supraveghere: este cazul unui milițian de la o secție de votare, care a
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
exteritorial al misiunii diplomatice germane. Printre cei de față în congresul de familie se afla și Gaittany, care, auzind despre ce e vorba, se ridică discret și o șterse pe ușă afară. Propunerea, oricât s-ar părea de curios burghezului timorat, nu scandaliză adunarea. Se produse numai unele obiecții. . - Dacă vom fi arestați și deferiți Curții Marțiale, aventuraar fi dezagreabilă nu numai pentru ofițeri, dar pentru familie în totalitate. Ar fi mai bine să ne servim de interpuși. . - Prostii! sări Hangerlioaica
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
două moduri de a concepe cultura și, în funcție de ele, rolul intelectualului în societate. Arhitectul Ioanide se află într-un continuu conflict cu cei mai mulți dintre reprezentanții mediului căruia, de fapt, și el îi aparține. Intelectualii conformiști, cinici, de structura lui Gaittany, timorați ca Suflețel, erudiți deliranți ca Hagienuș, văd cu toții în cultură o activitate sterilă, de înmagazinare de cunoștințe, un act gratuit, un lux, care procură câtorva privilegiați satisfacții de fapt minore. În omul de cultură ei văd un soi de aristocrat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
foarte bine spune că este, printr-un soi de legământ neștiut, pe jumătate mut. Dar chiar și când răspunde, raportul dintre el și propriul lui glas nu este unul cordial. Glasul lui Sorin pășește în lume fără chef, precaut și timorat, ca și cum ar ști că urmează să se poticnească de la primul pas și că stăpânul lui, nemulțumit deja de prestația primelor silabe sonore, nu va întîrzia să-l cheme înapoi. Este limpede că de la bun început Sorin s-a purtat extrem de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cea de a raționa, Însă e incapabil de a lua decizii. În fața oricărui tip de problemă, subiectul deliberează la nesfârșit și nu termină până când un fapt extern nu Întrerupe acest proces inutil. Indecizia derivă de obicei dintr-un stil afectiv timorat, din frica de a greși sau din teama provocată de nou. Nehotărâtul preferă un lucru rău, dar deja cunoscut, unuia bun, pe care ar trebui să Îl descopere și, dacă este obligat să decidă, e condamnat la un adevărat calvar
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
urmă ca alter ego al lui Perrault, apărători, așadar, ai Modernilor.62 Deși prin prezența președintelui, autorul încearcă să contureze ambele perspective asupra problematicii avute-n discuție, balanța este înclinată net, desigur, în favoarea Modernilor. Președintele e construit drept un spirit timorat, fără prea multă putere de convingere, fiind prea ușor înduplecat să renunțe la iubirea sa pentru antici. Alegând un astfel de avocat pentru cei vechi, Perrault îi dezarmează de fapt fără drept de apel.63 Întreaga lucrare se subsumează principiului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
fantazare suplă: "Te îndepărtai alergând / Înspre mare / Și-mi strigai că ai nevoie / de depărtare / Ca să mă privești". El și Ea în neistovită alergare se întâlnesc într-un timp circular. Celui cu "chip de om", în fapt simplă vedenie, iubitului-nălucă timorat de curgerea clipelor, i se recomandă un timp al quietudinii: "Așteaptă să vină octombrie, / Așteaptă să treacă / Tulburea fugă de moarte / Ascunsă în rut..." Ton scăzut, limbaj mâhnit în total contrast cu vivacitatea din cartea debutului; remanențe luminoase totuși: "Un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unui șoc; ingenuitatea vârstei infantile se vedea agresată. Reacție analoagă la puiul de om din Godeni: M-au ascuns bătrânii, după obicei, / Să nu uit de frica păsării tăiate / Și ascult prin ușa încuiată / Cum se tăvălește și se zbate..." Timorată dar și atrasă de berbecii care "se-mpung la răscruce", așteaptă să bată unul și să se retragă: "Copiii satului s-au adunat / În jurul lor și stau proptiți în bâtă" (Berbecii). Altă dată, caută "cuiburi cu băieții prin scorburi". Scene
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
capitale în Moldova. La acel moment, nimic nu garanta că țarii nu vor ocupa și restul provinciei. Din păcate, frica, perfect explicabilă, a transformat Moldova într-un spațiu de protecție față de amenințarea rusă și, apoi, sovietică. Din acest motiv, Bucureștiul, timorat, nu a făcut niciodată investiții majore în Moldova, exceptând zona Galațiului (în domeniul siderurgic). După înfăptuirea României Mari, Bucureștiul s-a trezit brusc într-o poziție periferică. Centrul geografic al țării translatase în jurul Brașovului, așa că au fost avansate propuneri privind
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
exagerat de vinovăție este resimțit mai ales de acei copii și elevi care au fost puși în situația de a-și supraevalua consecințele negative ale greșelilor sau abaterilor comise la un moment dat. În astfel de familii cresc acei copii timorați care, pierzându-și, sub povara unor repetate etichetări negative venite din partea părinților sau a educatorilor, încredere în ei înșiși, ajung, atunci când comit o greșeală sau abatere de la regula impusă, să-și supraevalueze abaterea și să trăiască puternice sentimente de inferioritate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
o dublă și ireconciliabilă ereditate îmi apasă spiritul” (I, 24). Sau: „În familia mea, nimeni, afară de mama, nu s-a dovedit în stare să înfrunte viața cu încredere și curaj. Cu toții au fost mai mult sau mai puțin disperați și timorați, începând cu mine. Disperarea unui neam întreg” (III, 320). Curios să spună Cioran asta despre propria mamă. Căci, asemenea lui însuși, mama este „orgolioasă, capricioasă, melancolică” (I, 65). Să fie acestea argumente pentru înfruntarea vieții? În alt loc, citim: „Tot
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
toate acestea, mai vechi sau mai noi, și străbunii lui au supraviețuit. Toate aceste recunoașteri în ceilalți creează la Cioran o acută criză de identitate. Cum să se raporteze la străbuni? Cum să se raporteze la sine însuși? Sclavi, umili, timorați, așa cum este el însuși, strămoșii merită blamul lui Cioran, care s-ar dori altul. Până la urmă, însă, neputând fi altul, Cioran coboară cu voluptate în negativitate. Imaginea celuilalt, a celui ipotetic, visat, continuă să existe, însă, ca într-o oglindă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
intruziuni. Dispuse la concesii, ele consimt, cu o strîngere de inimă, ca un spasm al conștiinței, la rușinosul viol. Pînă și pe răzvrătitul Alex îl surprindem exersînd, la ghitară, acordul rusesc! Ca să nu-i mai supere prea mult pe ocupanți, timorați, nevolnicii fac un compromis după altul. Sigur, mai murmur, mai cîrtesc, mai ridică, nu prea tare. glasul. Dar, urmărindu-i, nici nu te mai miri că lui se întîmplă ce li se întîmplă, că, netam-nesam, niște străini pot să dea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ale celebrului român al lui Mircea Eliade, Maitreyi. Citesc în comentariile, nu foarte multe și deloc entuziaste pe marginea filmului, ca filmările din India au stârnit un imens scandal datorită relației impure dintre Maitreyi și străin. Interpreta ar fi fost timorata de amenințări și ar fi jucat datorită lor, prost! Dacă ar fi ieșit un film memorabil, aș fi fost fericit. Nenorocind transcrierea cinematografică, Nicolas Klotz ne-a deposedat de un mit românesc. Mă gândesc cu spaimă cum un oarecine de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
are un IQ sub 65. Să presupunem că subiectul A.A. a fost supus expertizei psihologului, după ce, în noaptea precedentă, tatăl său a venit beat acasă, a făcut scandal, și-a molestat fizic familia, astfel încât copilul este nedormit, nemâncat și timorat în timpul executării testului din cabinetul psihologului. Toate acestea, precum și un plafon jos de nori, vor face ca rezultatele să fie proaste, iar cazul să fie recomandat pentru învățământul special. Următorul subiect, B.B., va fi odihnit, după un mic dejun adecvat
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Din când în când vocale voalate își dau duhul pe țărmul Mării Moarte și nici Păstorul, sedus fiind de sumbre profeții nu se mai arată decât printr-o erată Citești și fața lumii se răsfață iar sufletul tânjește după făptura timorată a Verbului dintâi. Epifanie Turlele urcă spre cer privegheate de zborul păsărilor stingher în preajma mănăstirii poteci părăsite pe care nu trece nimeni. înmugurește steaua venerii și-ți vindeci tăcerea înlăcrimată în muguri mângâiat de lumina care se frânge fără vină
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
care era starea sănătății împăratului la acea vreme, dar, în orice caz, unele exprimări 276 ovidiene dau de înțeles că moartea lui Augustus era aproape și că, de altfel, nu ar fi trebuit să întârzie. Astfel de "presimțiri ale sufletului timorat" al sulmonezului, în loc să fie luate drept cuvinte de implorare către împărat, ar putea părea, mai degrabă, un strigăt de anticipată bucurie pentru moartea considerată deja sigură a acestuia. Aceste presimțiri, în loc să fie "presimțiri în adevăratul sens al cuvântului" ar putea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
trebuie să fie: în mod deliberat nedrept, dacă este magistrat, în așa fel încît să ridice opinia publică împortiva țarului; tracasant, dacă el este însărcinat să perceapă impozitul, în așa fel încît să-i împingă la disperare pe micii burghezi timorați, care atunci vor participa la acțiunea revoluționară. Neciaev denunță societățile secrete ale căror acțiuni sînt necunoscute publicului. Toate acestea, spune el, reprezintă în ochii noștri tot atîtea jocuri puerile, ridicole intolerabile fără influență. În același timp, Neciaev subliniază importanța acțiunii
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Dusese, desigur, cu mare încetineală recep torul la ureche. — Da. Tu ? Ce-ți veni ? Nu încă. Anie, te rog, sunt prostii. Fii rezonabilă. Nu i-am făcut nimic. Perucă ? Ha ! Cât de grijulie. Ha ! Nu. Jur. Încercase să râdă. Părea timorat, jenat, jignit și încântat și furios. — Oarecum. N-ar fi nevoie. N-ai de ce. Nu pentru asta. Da, numai să mă încălzesc. Serios. Veritabil, nu-mi face rău. N-ai grijă. Nu mai suna. Te rog. Te rog, lasă-mă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de atâta vânt și soare, iar părul, cândva grâu, era acum aproape alb, și cădea drept pe lângă un gât frumos, lung și demn înfipt în niște umeri despre care vreau să-ți vorbesc muft. Dar nu acum. Acum sânt încă timorat de prezența lui J.P., căci ne-au găsit în toamna zilei, exact când ne întorceam de pe plantații. Eu o țineam de mână și nu știu de ce i-am dat drumul vinovat când 1-am văzut pe el. M-a încurajat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
greieri poate fi Însă contrazisă de o trăire contrară. Simbolurile sînt de obicei ambigue și adesea contrastante. Și greierul de mai jos ne face să resimțim cu alt fior spațiul pe care-l umple acum doar cu sonorități triste și timorate. Suit În amvon - un greier sporovăind singurătății Olimpia Brendea-Deșliu Același greier (sau altul?) ne vorbește Însă doar de puterea nemăsurată de a Înfiora pur și simplu noaptea, spațiul, muntele: Un singur greier - până În zori muntele În rezonanță Șerban Codrin Acest
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
scara ierarhică a valorilor pe o treaptă superioară, de la înălțimea căreia își permite să contemple cu satisfacție micimea fenomenalității supuse programului său critic, prin prisma amorului său propriu revanșat. Din această perspectivă, Adrian Marino făcea următoarea observație pertinentă: "Copiii, modeștii, timorații, conformiștii de orice speță n-au sentimentul comicului. În schimb, orgolioșii, vanitoșii, vindicativii, malițioșii, spiritele inteligente, tăioase, lucide, își fac din cultivarea comicului un adevărat regim de viață. Tehnica folosită este afirmarea inferiorității obiectului ridicol, diminuarea sub condiția medie a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]