1,204 matches
-
ați înnebunit, ați speriat satul, tata și mama au rămas muți când v-au văzut la poartă. Curte mică, strânsă, toamna fluturau frunzele pe sus luate de un vânt puternic, casa în vârful unui deal cu o cameră și o tindă. Casă de rudari. Dar cu fată frumoasă de măritat. Iese întâi maică-sa cu un târn în mână cu care mătura curtea, ce e cu voi, zice, că fata asta e dată unui vecin, să se mărite cu el. Pe
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
gâtul cu venele care se zbat, inima care se încordează sub trupul tău. Aveam atâtea amintiri cu ea pe care nu puteam să le șterg ușor. După un timp intră ea în casă, hai la masă, mă roagă . Cobor în tindă, o masă cu trei picioare cu niște scaune de lemn mici, cu străchini pline cu lapte, mămăliga aburea pe fundul de deasupra, bătrânul scoate sticla cu rachiu și dăm noroc. Ai făcut drumul degeaba, zice, fata asta e singura pe
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
singure și bune, hai și la bunici ce rămân pe-aici, hai la suferinzi lacrima le-o prinzi, haide la orfanii care-și strâng iar banii, hai și la săraci, c-un gând să-i îmbraci... Și la noi în tindă, tu să vii, colindă, și cu vinișorul să se-ntoarcă dorul, și c-un cozonac aburind, cu mac. Dar dă-ne și harul și stele cu Carul si mai adă-un vis dinspre Paradis, de Cel întrupat, în iesle culcat
ADELINA IONESCU, COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351490_a_352819]
-
Pământul ăla, pământul ăla care e cultură, nu e piatră, ori substanță geologică. (geme) Doamne, când ară plugul pe plai românesc ară prin sufletul dens care s-a tot depus cu fiecare mort, și s-a bătătorit ca pământul din tindă. Țăranul român când mănâncă pâine, mănâncă suflet. Și la început era atâta suflet că gâlgâia prin mine ca vântul prin fluier. (amintindu-și) Puteam să mă prăpădesc. Vântul ala mă sufla ca pe un fulg. El m-a suflat la
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
seară îmi dă o poruncă, bunica-i bătrână, trebuie ajutată, în tine-i nădejdea, dragă nepoată! Mândră de mine, nevoie mare, îmi iau motănelul și plec la culcare. Bunicii se scoală când cântă cocoșii, amnarul scânteie, țigara s-aprinde, în tindă miroase-a tutun. Mă-ntorc iar pe-o parte, ș-adorm ... “SĂ NU CUMVA SĂ TE MUȘTE ȘARPELE DE INIMĂ SĂ COMIȚI FAPTE REPROBABILE!” Împreună cu părinții mei petreceam concediul la bunicii din Coslugea. Copil fiind îmi făcea plăcere să-i
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
Acasa > Stihuri > Momente > A ÎMBĂTRÂNIT IISUS Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 714 din 14 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului ca mâine va sosi Crăciunul, dar nu-l mai aștept în tindă, că, și copilul, și bătrânul, nu mai știu nicio colindă. de multă vreme-n biata țară, nu se mai nasc pruncii curați; fugit-au mamoșii afară, sătui de-atâția retardați. doar câte una, mai zurlie, să-l prindă pe patron
A ÎMBĂTRÂNIT IISUS de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351698_a_353027]
-
lor? Cum îi striga: „Veniți la masă!” Și parcă-l vede și pe tata, Intrând ca vântul în chiler Și, întrebând unde e fata, În brațe-o ridica spre cer... O strânge nodul la broboadă Ori parcă-i cineva în tindă? De-atâta dor era să cadă Și cine-o mână să-i întindă...?! Referință Bibliografică: O mamă, undeva, departe... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 433, Anul II, 08 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir
O MAMĂ, UNDEVA, DEPARTE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346592_a_347921]
-
Între oameni n-ar fi pizmă, traiul n-ar mai fi hidos, Cu Dumnezeu, mână de mână, ne-am plimba prin Paradis. Dacă, în seara de Crăciun, tu ții poarta încuiată, O să mă cațăr peste ea, ca să te colind în tindă. La căsuța cea săracă poarta-i veșnic descuiată; Mama, cu mine în brațe, la geam cântă o colindă. Referință Bibliografică: Mama, cu mine în brațe, la geam cântă o colindă / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 363, Anul
MAMA, CU MINE ÎN BRAŢE, LA GEAM CÂNTĂ O COLINDĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350973_a_352302]
-
CITATE MEMORABILE (6) Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1006 din 02 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului 6- Căci omul e sufletul lumii, omul e graiul cosmosului în fața lui Dumnezeu. Nichifor Crainic - Biserica este anticamera sacramentală a Împărăției, este tinda Raiului, este Trupul tainic al lui Hristos. pr conf univ dr Ioan Mircea Ielciu - Caută-L pretutindeni pe Cel ce este pretutindeni. Sfântul Ioan Damaschin - Cel care ți-a dat seara, nu ți-a promis și dimineața. Cel care ți-
CITATE MEMORABILE (6) de ION UNTARU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345662_a_346991]
-
Deja, în clipa în care încui ușa, mă apucă o bucurie de copil ghiduș, ca-n poezia aceea pe care o știu din copilărie: „mama-i dusă-n sat, cu dorul/ azi e singur puișorul/ și-am închis ușa la tindă/ cu zăvorul...” Sigur, veți zice, le dă mâna! Ei sunt români, dar trăiesc în America și... Și ce? Credeți că ei n-au probleme diurne? Nu-i doare, n-au rate, nu trec prin falimente? Și, slavă Domnului, n-au
O ALTFEL DE ROMÂNIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355800_a_357129]
-
Deja, în clipa în care încui ușa, mă apucă o bucurie de copil ghiduș, ca-n poezia aceea pe care o știu din copilărie: „mama-i dusă-n sat, cu dorul/ azi e singur puișorul/ și-am închis ușa la tindă/ cu zăvorul...” Sigur, veți zice, le dă mâna! Ei sunt români, dar trăiesc în America și... Și ce? Credeți că ei n-au probleme diurne? Nu-i doare, n-au rate, nu trec prin falimente? Și, slavă Domnului, n-au
O ALTFEL DE ROMÂNIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356019_a_357348]
-
doar formăm pe formatorii opincarilor, și aceasta numai bine plătiți! Fiindcă în infernul de aici nu mai e loc pentru tinerețe și idealism. Neamul Românesc a sucombat, nespovedit, neîmpărtășit și fără lumânare, și nici nu încape, vai, hoitul lui în tinda săracului, pe când, vedem bine astăzi, alde Eminescu e atât de minimalizat de mic încât încape, da, încape cu tot cu căruciorul pentru persoane cu dizabilități, și mai e loc și de-o biclă și-un „motor“, în debaraua de debara a megaintelectualului
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
vrea? Vai, se sfiiește. Râde, s-a desprins din vrajă Și aleargă-n sus, pe scară; Ce credeți că-i prima oară... Când umil îi stau de strajă? Să-și spună că nu-nțeleg Un capriciu de copil! ... Eu, în tindă ajung tiptil, Și apoi încerc s-o leg. „Stai! pe loc, ești arestată:” Vai, nu poate să mă bată, Și-mi devine bosumflată: S-o mănânci, fragă curată! Mi-i cu mâinile la spate: Pedepsită vreau să stea! Milă-mi
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
-nvinui că metresă Mi-e lăcusta zvăpăiată? Cu picioare top-model!!! Nu te uiți că-s mititel? Te rog să deschizi îndată! Licuriciul vrea să doarmă, Gazu-n lampă-i pe sfârșite; Mi-s picioarele-amorțite ... Desfă ușa, scumpă doamnă! ... ” Scârțâind, ușa din tindă, Se desface ... la palat, Greierașul mi-a intrat, Iar prințesa, sus, la grindă Tot se leagănă și zice: „Lăutar de trei parale! ... Altu-n locul dumitale În genunchi putea să pice, Nu-l iertam! O știi prea bine, Dar de tine
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
mine, s-alungi tristețea de pe fruntea mea așa cum o făceai, fiind cu tine. Să mergem după lemne amândouă, acolo, în pădurile umbroase, să culegem și ciuperci și flori și să ne-ntoarcem, seara, bucuroase. S-aprindem focul din surcele-n tinda fierbând o mămăligă pentru lapte eu să alerg, voioasă-ntr-un picior pe langă focul scânteind în noapte... Dar unde ești? Te caut tot mereu, iar în grădina mai este câte o floare, fac un buchet, pornesc spre cimitir, să
MAMA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355637_a_356966]
-
adică o fabrică de brânzeturi. Schimbul de mărfuri, ocupațiile zilnice, alte activități lucrative sau productive implicau ca un număr mai mare de locuitori să aibă învățătură de carte. Aceasta a dus la înființarea de școli particulare, la casa dascălului, în tinda bisericii, chilii, etc. Încă semnau ca dascăli la Rucăr în anii 1810-1811, Nițu Dușescu, Anastasie Vlădăoiu, Nițu Popa Nica, Stanciu la 1817, Neculae sin Ion Calu pe la 1823, Ion dascălu, etc. Înainte de anul 1838, când au luat ființă școlile publice
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355662_a_356991]
-
poate lua vântul Ci ce-i ascuns și bun pe dinlăuntru. Privește-ți sufletul nu chipul în oglindă, Și vezi dacă e gata să împartă Cu cei ce-s în nevoi aceeași soartă Sau doar deasupra celorlalți el vrea sa tindă. Referință Bibliografică: De-atâtea ori noi ți-am greșit părinte / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 246, Anul I, 03 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DE-ATÂTEA ORI NOI ŢI-AM GREŞIT PĂRINTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356160_a_357489]
-
Univers. Mama este cea mai lirică expresie a Dorului și a Doinei în care sufletul ei angelic se înfioară, tresaltă, plânge și cântă. În privirea Mamei șipotesc apele de peruzea ce deschid zăgazurile albastre, răscolind aurele martirilor și sfinților din tinda cerului veșnic. Curajul Mamei se ridică șirag pe coloana amurgului în sobor de cocori, peste vămile văzduhului, unde Luceferii clipocesc clipele veșnice în seninul esențelor pure. Mama împletește aromele rugii sub privirea Preacuratei în dulcea smerenie sacră. Mama poartă sub
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
romantic Unde teii-și varsă floarea Într-un dans profund hieratic Răspândind în jur visarea. Luna-și scrie embargoul... Unde-o fi acum poetul? Enigmatic stă Copoul Pare-a tăinui ascetul. La bojdeucă, lampa-i stinsă, A plecat demult bădița, Tinda casei pare ninsă, Praful a tocit penița. Prin saloanele Junimii Spiritele ard în ziduri, Aprind candela luminii Într-o lume de reziduuri. Sfărâmând în jur muțenii Plâns de clopote slăbite Cheamă oastea la vecernii, Of, ce vremuri răvășite... Tineri fără de
IAŞUL – FILE DE POVESTE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368970_a_370299]
-
da/ Nu te-oi colinda!”. Turuiam apoi „Steaua sus răsare” sau „Trei păstori” iar în încheiere, din nou obraznici, strigam un „Găină bună, bag-o-n sac/ Sara bună, dă-mi colac!” sau, mai rău, ”Colindă, colindă/ Bagă iapa-n tindă/ Și-i dă fân să roază/ Și-o pupă-n găoază”. În satul ardelean în care am copilărit, luam primul contact cu „Moșu’” pe 6 decembrie, când ieșeau pe înserate „Nicolaușii” sași pe stradă. Pocneau amenințător din bice și somau
ALLES GUTE KOMMT VON OBEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368994_a_370323]
-
asta rea/ nu mai arde nici o stea./ Steaua magilor, albastră,/ a fugit de la fereastră/ și s-a dus pe drum în sus/ să se-nchine lui Iisus/ undeva, spre alt norod/ unde n-a ajuns Irod./ Stă Crăciunul sur în tinde/ și se teme să colinde./ N-are măr, n-are covrig,/ numai foame, numai frig./ Brazii cu găteli și nuci/ s-au făcut pe dealuri cruci/ sau sicrie în mormânt,/ sub trei stânjeni de pământ”. (Colonia Coasta Galeșului-Cântec de leagăn
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
olografă a lui Lucian Dumbravă! (Referință critică Gheorghe A. STROIA) ***2. DORINA OMOTA (Arad) - DINCOLO DE TĂCERE (versuri) Iubirea, ca temă primordială, predilectă poeților tuturor timpurilor, descrisă la începuturi ca inflorescență de sentimente și trăiri speciale, în versuri cu adevărat tulburătoare, tinde, în literatura contemporană, să devină ”desuetă”, dar opinăm că numai în sufletele celor în care nu există decât desuetudine. În ultimă instanță, cel mai frumos sentiment din toate câte sunt, motorul existențial al umanității, nu poate fi minunat exprimat decât
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
E o faimă răspândită De-o-ntâmplare inedită. Cică o cioară dintr-un pom, A furat de la un domn, Perje dintr-un prun bazat. A dat iama... ș-a zburat! A-ncercat omu’ s-o prindă, Aruncând la ea din tindă, Cu chetroaie și cu sape, Din cioc pruna ca să scape. Și văzând că ist demers, A rămas fără succes, A rugat-o atunci în toane, Măcar sâmburele să-l întoarne!... Nu pruna era problema, Ci sâmburele crea dilema: Că-i
PERJARUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370299_a_371628]
-
de-adâncă, mută rugăminte. Sunt ochii tăi adâncuri de iubire, / Sunt iazuri fără fund de dăruire. / Dar să-i asemăn cu ceva nu pot, / Că-n ochii tăi e, Maică, cerul tot. / Și-așa, deatunci, din clipele tihnite, / De când în tinda casei liniștite / Cu ochii tăi în mută rugăminte, / Tu te-nchinai cu foc de lacrimi sfinte, / Către scump Fiul tău și Dumnezeu, / De-atunci și-n veacuri te închini mereu.” (Monahia Teodosia -Zorica Lațcu, Ție, Doamne, îți voi cânta, Doxologia
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
noștri. Fiecare generație își construiește propria biserică în și prin care să-și dobândească, la nivel personal și comunitar, sensul, împlinirea și mântuirea. Așa cum spunea și Părintele Arhimandrit Teofil Părăian de la Mănăstirea Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus) că fiecare biserică este: „tinda raiului, poarta cerului, casa lui Dumnezeu și locul împlinirilor”. Tocmai de aceea, credincioșii ortodocși din satul Taraclia de Salcie împreună cu preotul lor duhovnic Ionuț Nacu își doresc din toată inima să fie finalizată construcția bisericii lor, această Casă a lui
O NOUĂ CASĂ A DOMNULUI CU HRAMUL „SFÂNTUL GHEORGHE” – BISERICA DIN TARACLIA DE SALCIE de IONUŢ NACU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370467_a_371796]