984 matches
-
de fraze goale" să batjocorească limba, în cele mai diverse ocazii. Cei doi directori adresau cuvinte de îmbărbătare, invocând și numele lui Eminescu. „Suflați colbul de pe cronici, cum zice poetul, și faceți să renască virtuțile bătrânilor de atunci în sufletul tinerimii de azi."<br> Nemulțumit de tonul molcom-moldovenesc al textului, Coșbuc reia ideile directoare ale revistei: "“Noi cu literatura astăzi nu mai stăm în mijlocul istoriei noastre, nu stăm nici în mijlocul tradițiilor noastre, nu stăm mai ales în mijlocul poporului nostru: “Fără idealuri
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
Galați mi-a plăcut. E curat, are hotel bun, restaurant și mai bun, unde am văzut numai oameni veseli și bine hrăniți - și pe lângă toate a scăpat de molima blochausurilor până acuma. Din toată inima îți doresc suferinți suportabile, iar tinerimii 5 succes la munca lor culturală. Cu prietenească dragoste, G.T. Kirileanu [Domnului Demostene Russo, Profesor universitar, Strada Lucaci, nr. 128, București, IV]. * Iași, 5 ianuar[ie] 1938 Iubite domnule Russo 6, De-o săptămână sunt la Iași, ca să fac Anul
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
loc însemnat în tezaurul literaturii populare, îndeplinind astfel una din cele mai folositoare misiuni ale unui om care își iubește neamul”. A mai editat culegerile de folclor: „Inimioara - adecă Floarea poeziei naționale din cei mai buni scriitori români pentru uzul tinerimii române” (1885, ed. a 2-a în 1907), ˝Trandafiri și Viorele˝ (1886, ed. a 4-a în 1912), „Chiuituri de care strigă flăcăii la joc, Opșaguri, cât pilite, cât cioplite și la lume împarțite” (1887), „Starostele sau datinile de la nunțile
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
Ion Theodorescu-Sion. În 1908 revine în țară și, preocupat de problemele sociale, colaborează cu desene satirice la publicațiile "Furnica", "Facla" și "Adevărul". În același an se înscrie în Partidul Social-Democrat din România. Participă pentru prima dată în 1910 la expoziția "Tinerimii Artistice" cu peisaje și compoziții pe teme rustice. În 1912 expune la Salonul Oficial tabloul "Înmormântare la țară", iar în anul următor, la "Tinerimea Artistică", portretul de grup "Terasa Oteteleșeanu", cu "șapte figuri ale boemei literare, muzicale și pictoricești". În
Camil Ressu () [Corola-website/Science/297838_a_299167]
-
an se înscrie în Partidul Social-Democrat din România. Participă pentru prima dată în 1910 la expoziția "Tinerimii Artistice" cu peisaje și compoziții pe teme rustice. În 1912 expune la Salonul Oficial tabloul "Înmormântare la țară", iar în anul următor, la "Tinerimea Artistică", portretul de grup "Terasa Oteteleșeanu", cu "șapte figuri ale boemei literare, muzicale și pictoricești". În 1914 deschide prima expoziție personală la București. În 1917, împreună cu pictorii Nicolae Dărăscu, Ștefan Dimitrescu, Iosif Iser, Marius Bunescu și cu sculptorii Dimitrie Paciurea
Camil Ressu () [Corola-website/Science/297838_a_299167]
-
o campanie în favoarea tricolorului în 1898-1899, protestând împotriva germanofiliei profesorilor din Cernăuți în 1900, alegându-l pe Nicolae Iorga ca membru de onoare în 1908, când i s-a interzis să intre în Bucovina. Societatea a editat mai multe publicații: "Tinerimea română", "Junimea literară" și "Deșteptarea", precum și o serie de reviste satirice de scurtă durată. Manifestările organizate în 1908 cu prilejul celei de-a treizecea aniversări au adus o serie de intelectuali români proeminenți printre care Simion Mehedinți, Constantin Stere, Mihail
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
în Telenești, RSS Moldovenească, URSS. După absolvirea studiilor medii la școala N1 din Chișinău (actualmente liceul „Gheorghe Asachi”), a urmat cursurile Facultății de Jurnalism a Universității de Stat din Moldova (1980-1985). După absolvirea facultății, a lucrat în calitate de corespondent la ziarul „Tinerimea Moldovei”, redactor la Televiziunea Națională ("Teleradio-Moldova"). În anul 1988, este ales membru al grupului de inițiativă al Mișcării Democratice din Moldova, iar în 1989 devine unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova. După ce în perioada 1989-1994 a deținut funcția de
Iurie Roșca () [Corola-website/Science/302526_a_303855]
-
fost un regizor, scenarist, actor, scriitor, pictor și grafician român. Marin Iorda s-a născut la data de 1 septembrie 1901 în orașul București, având numele real de Marin Iordache. În anul 1914 devine colaborator al "Revistei copiilor și a tinerimii", editată de către C. G. Costaforu, trimițând poezii, povești, glume, anecdote și jocuri distractive. La această revistă colaborau pe atunci Elena Farago, I.C. Vissarion, Ion Pas, Victor Eftimiu și alții. După război, este angajat ca ilustrator și grafician în redacția "Revistei
Marin Iorda () [Corola-website/Science/306211_a_307540]
-
G. Costaforu, trimițând poezii, povești, glume, anecdote și jocuri distractive. La această revistă colaborau pe atunci Elena Farago, I.C. Vissarion, Ion Pas, Victor Eftimiu și alții. După război, este angajat ca ilustrator și grafician în redacția "Revistei copiilor și a tinerimii". Alături de el s-au alăturat revistei scriitori ca Ion Slavici, Ion Agârbiceanu sau Victor Ion Popa. Peste câțiva ani, a început colaborarea la "Adevărul literar". În anul 1919 a intrat prin concurs la Școala de belle-arte din București, avându-i
Marin Iorda () [Corola-website/Science/306211_a_307540]
-
13.02.1935, Zaim, județul Tighina). Poet, prozator, dramaturg și traducător. Absolvește Facultatea de Jurnalistică a Școlii Centrale Comsomoliste din Moscova (1956) și Cursurile Superioare de Literatură ale Institutului „M. Gorki” (1969). Activează în calitate de redactor, publicist la periodicele: „Colhoznicul Moldovei”, „Tinerimea Moldovei”, „Cultura Moldovei” „Chipăruș”, „Moldova socialistă” ș.a. Redactor la Editura Școala Sovietică; secretar literar la Teatrul „Luceafărul”; director al Biroului de propagare a literaturii de pe lîngă Uniunea Scriitorilor. Primele poezii lirice „O călătorie prin rai”, „Seară de vară”, „O, leliță
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
Editura Școala Sovietică; secretar literar la Teatrul „Luceafărul”; director al Biroului de propagare a literaturii de pe lîngă Uniunea Scriitorilor. Primele poezii lirice „O călătorie prin rai”, „Seară de vară”, „O, leliță” ș.a., cu pronunțate accente umoristice, văd lumina tiparului în „Tinerimea Moldovei” (1954-1955). Debutează editorial cu volumul de poezii umoristice „Soare cu dinți” (1962), urmat de „Trandafir sălbatic” (1965), în care condamnă viciile sociale. Apariția vijelioasă a parodistului zeflemitor, care trage în țeapă regimul, n-a convenit și el este trimis
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
că un elev excepțional, cu talent la matematică și literatura. Se înscrie în 1932 în paralel la cursurile Universității din București, Facultatea de Stiinte, secția de Matematică și ale Școlii Politehnice din București. În timpul studenției este premiat la concursul național „Tinerimea Română”, 1938. Între anii 1936-1938 urmează Școală de Ofițeri de Artilerie din Craiova. În 1938 este avansat că sublocotenent și repartizat la Centrul de Instrucție ĂĂ de la Ghencea, fiind cooptat de colonelul Ion Bungescu în colectivul de specialitate, ce lucra
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
povestiri”), Jules Lemaître („Studii și portrete literare”), Ouida(„Doamna marchiză și alte nuvele”),Jan Neruda („Schițe și tablouri”), Dostoievski („Un roman in nouă scrisori”) , Lev Tolstoi („Nuvele și povestiri populare”), Korolenko („Nuvele siberiene”) Georg Brandes („Oameni și scrieri”), Ibsen(„Liga tinerimii”) , Jens Peter Jacobsen („Șase nuvele”), Björnson („Nuvele țărănești”), Bret Hart („Schițe din California”) , Aleksander Świętochowski (Din viața poporului),Jorgen Wilhelm Bergsoe („Pillone” din „Nuvele italiene”), H.S.Schmidt (Stilul în artă). În 1901 Hussar a întemeiat gazeta economică „Bursa”. La finele
Iosif Hussar () [Corola-website/Science/332602_a_333931]
-
Salonul Oficial din 1927, Oscar Walter Cisek scria în aceeași revistă: În schimb, N. N. Tonitza, în articolul Salonul Oficial Pictura III Sala Elegiei, apărut în Universul Literar se referă astfel la aceeași pictură: În cronica la expoziția din 1938 a Tinerimii artistice, Paul Miracovici scria în „Universul Literar”: În cronica la „Expoziția Romeo Storck”, deschisă în 1940 în Casa Satmary din Str. Biserica Enei 16, Paul Miracovici scria în „Universul Literar”: Se păstrează un bust expresiv al lui V.I. Stalin pe
Romeo Storck () [Corola-website/Science/329343_a_330672]
-
copii și adolescenți „Dubăsari” din s. Carantin ( azi Dzerjinskoe), r-nul Dubăsari, unde s-a tratat de o afecțiune pulmonară. Între anii 1969-1972 a muncit ca strungar la Uzina „Electrotocipribor” (actualmente „Introscop”) din Chișinău. În această perioadă publică versuri în ziarul „Tinerimea Moldovei” și frecventează cenaclul literar „Luceafărul” de pe lângă aceeași publicație periodică (conducătorul cenaclului- poetul Liviu Damian). A absolvit cu mențiune secția de jurnalistică a Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova (1977). În anii de studii a activat ca
Ion Anton () [Corola-website/Science/313761_a_315090]
-
d. A. de Lamartine cu sultanul Abdul Megid" (aparută în „Zimbrul”, 1851) sau cartea "Învețemêntul popular" (1871 [?], trad. după Léon Lebon), fie din germană prin opere ale lui Schiller (balada "Hera și Leandru", Cassandra, Împărțirea lumei), Friedrich Philipp Wilmsen (1856, "Prietenul tinerimei: Carte de cetire pentru skoalele populare de G. P. Bilmsen"). În manuscris se păstrează și o traducere din limba greacă, „Viața lui Sulla Romanul dupre Plutarcu, traducere de Georgiu Radu Melidon, directorul Școalei Normale Carol I”, prezentată Academiei pentru premiere
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
din Sibiu. A colaborat la revistele: Flacăra, Ramuri, Drum drept, Țara noastră, Doina, Solia, Capitala, Viața literară, Facla, Cosînzeana, Adevărul literar, Gînduri bune, Dacia, Adevărul, Dimineața, Universul, Ordinea, Îndreptarea, Sfatul Țării, etc. A condus periodicele Renașterea Moldovei, Biblioteca copiilor și tinerimii, Cuvântul, Cuvântul nostru și Basarabia de Sus. Arestat de Securitate la 10 noiembrie 1956 sub acuzația de uneltire și agitație publică, D. Iov a fost condamnat la 6 ani de închisoare, fiind încarcerat în închisorile Jilava și Gherla. Se va
Dimitrie Iov () [Corola-website/Science/313668_a_314997]
-
strălucirea luminii, exaltarea tonurilor și sudura perfectă dintre formă și culoare. În 1911 se reîntoarce în țară, mai întâi la Bârlad și mai târziu la Iași (unde predă un timp ca suplinitor la desen la Liceul militar). Participă la expoziția ""Tinerimii artistice"". În 1912 termină cursurile Școlii naționale de Belle-Arte și obține prin concurs certificatul de "pictor bisericesc". Va zugrăvi bisericile din Scorțeni, Siliște, Poeni, Văleni și altele. Se căsătorește în 1913 cu Ecaterina Climescu și va avea doi copii, Catrina
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
născut la 23 octombrie 1905 în București într-o familie de evrei, purtând numele de Stark. După ce absolvă Liceul „Matei Basarab” (1924), pleacă la Paris unde își ia licența în Drept și Litere, după ce își făcuse debutul în revista „Glasul tinerimii”, cu versuri și schițe semnate Ionel Stark. La Paris face studii serioase de psihologie și sociologie, devenind, din toamna anului 1925, corespondentul de la Paris al ziarului „Politica”, în paralel cu munca în redacția ziarului parizian „Le Soir”. La sosirea în
Ionel Jianu, eseist by Mircea Popa () [Corola-journal/Memoirs/13512_a_14837]
-
de evrei și a urmat cursurile școlii primare Kaiserliche-Konigliche Katholische Volksschule în perioada 1911 - 1915, după care a fost elev al liceului „Matei Basarab" în perioada 1920 - 1924. A debutat în anul 1921 cu schița intitulată "Hotărârea" în cadrul revistei "Glasul tinerimii". După terminarea liceului a plecat la Paris și și-a luat licența în drept și litere. A lucrat la redacția ziarului "Le Soir" și a fost corespondent la Paris al ziarului "Politica". A revenit în România în anul 1927, moment
Ionel Jianu () [Corola-website/Science/337473_a_338802]
-
Demetriescu, Octaviu Papadima relevă faptul că aceste prime articole relevă trăsăturile care aveau să caracterizeze întreaga sa operă ulterioară: clasicism, conservatorism, erudiție. Nicolae Iorga îl consideră împreună cu Dimitrie Aug. Laurian, Gheorghe Păucescu și încă câțiva, printre cei mai buni din tinerimea din Bucureștii anilor 1870. În același timp, Anghel Demetriescu publică lucrări cu caracter didactic. Ele traduce două volume de gramatică pentru limba greacă veche și scrie un volum de geografie și, în colaborare cu prietenul său Ștefan Michăilescu, un volum
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
Gala Galaction, profesorul său preferat, față de care manifestă un veritabil cult. Lucrările despre maestru au o valoare exclusiv documentară. Referitor la activitatea publicistică trebuie să menționăm că și-a început-o încă din anii studenției, 1935 - 1936, la săptămânalul “Tribuna tinerimii” din Chișinău, editat de un grup de studenți teologi. Tot în această perioadă, avându-l ca profesor la facultate pe părintele Gala Galaction, acesta din urmă, intuind calitățile și însușirile sufletești deosebite ale studentului teolog Cunescu, nu numai ca i-
Gheorghe Cunescu () [Corola-website/Science/328587_a_329916]
-
-o împreună cu colegul și prietenul său, Iuliu Maior, în 1919), Luceafărul (Sibiu), Revista politică și literară (Blaj), Convorbiri literare (București), Societatea de mâine (Cluj), Boabe de grâu (Oradea), Cele Trei Crișuri (Oradea), Blajul (Blaj), Semănătorul, Patria (Cluj), Adevărul (București), Amicul tinerimii (București), Cuvântul, (București), Convorbiri literare, Cosânzeana, Dacia, (București), Drapelul (Lugoj), Foaia poporului român; Românul, (Arad); Ardealul (București), Poporul Român (Budapesta), Spre Lumină (Iași), Libertatea (Orăștie) etc.
Alexandru Lupeanu Melin () [Corola-website/Science/328607_a_329936]
-
educativă și instructivă. A înființat revista „Marianistul”, care era destinată, în mod exclusiv copiilor. Cu ajutorul preoților, catiheților și profesorilor de religie, revista s-a răspândit în toate școlile din Ardeal. Ceva mai târziu, această revistă a fost înlocuită de publicația „Tinerimea Nouă”, care se adresa unui cerc mult mai larg de tineri cititori, inclusiv studențimii. La început a fost scrisă aproape în întregime de redactorul însuși, mai târziu și-a format un grup de colaboratori dintre tinerii apropiați și dotați în
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
larg de tineri cititori, inclusiv studențimii. La început a fost scrisă aproape în întregime de redactorul însuși, mai târziu și-a format un grup de colaboratori dintre tinerii apropiați și dotați în acest domeniu. În felul acesta, a început "Apostolatul Tinerimii". În mijlocul tineretului, apostolul sporea în stăruință și har. „Din această văpaie de dragoste suprafirească sau născut lucrările sale, de mare răsunet nu numai în inimile tinerilor, ci și ale celor vârstnici”. La 6 mai 1940 a fost numit episcop, iar
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]