982 matches
-
legală pentru o organizare mai bună a Republicii. Comitetul central al ligei e compus din câte un delegat al fiecărui colegiu electoral și câte un reprezentant al gazdelor favorabile ligei. [16 martie 1883] ["N-AVEM BUCURIE... N-avem bucurie de tinerimea ce studiază la Paris. E azi învederat pentru oricine că tinerii cari 'și fac educațiunea acolo, întorși în țară, sunt de o remarcabilă sterilitate intelectuală și că, în schimbul unei științe cât se poate de puține, vin cu pretențiuni exagerate, cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acestor enunțări, cari îndealtmintrelea ni se confirmă și din alte sorginți competente (? ). Pietrele aruncate în ferestrele rezidenței metropolitane, precum și atacurile fără moderațiune a presei române de dincoaci și de dincolo de Carpați, impertinentul "protest în zale" cu care-a umplut lumea tinerimea română din Sibiiu, îndreptat în contra "neadevărurilor tendențioase" cuprinse în pastorala de mai sus dovedesc nu mai puțin turburarea întinsă și adâncă, pe cari le-a produs descoperirile mitropolitului în inițiatorii și complicii noului scandal dacoroman. Împrejurarea că procurorul a procedat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
românii le consideră numai ca de facto și impuse, iar nu ca existând de jure și durabil - obligatorii. În această politică de abstinență, care nu e în fond decât o stare perpetuă de război în contra legislaturii țărei proprii, se crește tinerimea română din Transilvania; ei [î]i servesc sferele inteligente ale acestui popor; această politică o predică toate scrierile și foile românilor, atât de la noi cât și de dincolo, din Regat; aceasta e atmosfera politică în care, de două decenii, trăiesc
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Fiindcă însă tot sistemul de idei abituale de morală și de onestitate ale poporului nostru e diametral opus actelor și purtării roșiilor, d-sa își propune de-a săpa teoretic însuși fundamentele moralei și pentru aceasta găsește un sprijin în tinerimea aceea care, la Paris, își culege preceptele la Mabille. Morala cuviinței, după acești domnișori, e un moft; altruismul e tot. Faptele omenești și cugetele lor nu sunt nici bune nici rele; ele sunt moralmente indiferente. Pozitiv morale sunt cele altruiste
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
redijată de discipolii, de copiii sufletului său: "Dacia viitoare". De acord cu bătrânul demagog cosmopolit, pe care ne-a succes de a-l dezbrăca de coaja sa naționale în care se gera de mai român decât un Basarab băștinaș, această tinerime neagă patria, negă naționalitatea, familia, averea, religia; cheamă pe vagabonzii din toată lumea să 'mpărțească aci ceea ce nu e al lor, pământul smuls pas cu pas de străbuni prin dezrădăcinare de păduri seculare și apărat cu sângele lor cel mai bun
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
preface înfiorătoarele pustietăți ale avarilor în pământ românesc e după dumnealor bun de aruncat în apă; noi am fost squaterii și pionierii, nobilele Caradale sunt numai bune să moștenească. Iată ideea măreață pe care-o reprezintă tata Ruset, împreună cu acea tinerime care ține pe țară atâtea zeci de mii de chile de grâu pe an și care pretinde a reprezenta viitorul țării când caută a semăna cu panglicarul țărigrădean din Strada Doamnei. [7 aprilie 1883] 284 {EminescuOpXIII 285} ["PRIN DISCURSUL ȚINUT
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
bună știință (?! ). În lumina unei asemenea desfigurante istoriografii Ștefan Vodă din Moldova și Mihai Viteazul din Țara Românească au fost ridicați prin panglicării la rolul de reprezentanți ai unei politici independente și naționale române și politica aceasta se pune înaintea tinerimei ca țintă vrednică de dorit a tuturor aspirațiunilor. Din nenorocire scrutarea și istoriografia maghiară a neglijat până acuma a da atențiune deplină raporturilor de stat și relațiunilor Coroanei Ungariei către foastele ei țări vasale (Bosnia, Serbia, Bulgaria, Țara Românească și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
, Gheorghe (16.VIII.1938, Trușeni - Chișinău), prozator. Este absolvent al Facultății de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1960). Colaborează la „Tinerimea Moldovei” și „Moldova socialistă”. Cartea de debut a lui M., culegerea Povestiri, apărută în 1962, include o suită de nuvele pe teme rurale, situate la hotarul dintre schița publicistică și povestirea propriu-zisă. Romanul Semne bune anul are (1965) este afectat
MADAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287947_a_289276]
-
același timp, conturându-i cu mână sigură identitatea națională: Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Anton Holban, C. Noica, Mircea Vulcănescu, N. Steinhardt, Petru Comarnescu, Petre Pandrea, Edgar Papu ș. a. La Botoșani, în 1928, editează publicația „Pământul”. Scrie în „Revista tinerimii” (Mihăileni), iar la „Credința” deține rubrica „Țintar” (1933-1937). De multe ori, sub pseudonime diferite, redacta în același număr de ziar sau de revistă o suită de articole. A colaborat la „Bilete de papagal”, „Caiet”, „Viața de azi”, „Bis”, „Vestea”, „Știrea
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
Vizercan și porumbul, Ștefan Vodă și Vlădica Ion, Ileana din Ardeal, texte din ciclul Novăceștilor, colindele Soarele și porumbii, Mireasa, Dorul murgului. SCRIERI: Învățătorii și poporul, Sibiu, 1858; ed. îngr. și pref. Eugen Blajan, București, 2001; Istoria română națională pentru tinerimea română, Sibiu, 1861; Petru Rareș, principele Moldaviei, Sibiu, 1862; Detorințele noastre, Viena, 1868; Epistolă deschisă cătră d-nii protopopi, preoți, învățători și cătră literații români, Pesta, 1870; Seran și Zoran. Serilă, Mezilă și Zorilă, Pesta, 1873; Steaua maghilor sau Cântece la
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
cea germană” (Mircea Streinul), ajunge la începutul anilor ’30, în plină exuberanță și avânt tineresc, la o fervoare a căutării propriei identități. Adunându-se la Arboroasa în 1932, pentru a sărbători Unirea din 1918, devenită „icoană” scumpă a spiritualității bucovinene, tinerimea literară, ce își căuta deja de câțiva ani buni făgașul, nemulțumită de marginalizarea fățișă și constantă a provinciei și, de asemenea, de tipul de modernism aflat la mare căutare în epocă, coagulează în jurul energicului Mircea Streinul, care, împreună cu Ion Roșca
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
1924), contribuind și cu traduceri din Gérard de Nerval. Imaginea vieții culturale românești a orașului este reflectată în rubrica „Însemnări. Viața culturală la Târgu Mureș”, conținând informații care interesează și astăzi, precum acelea despre seria de conferințe organizate de Societatea Tinerimea Română, la care au participat V. Bogrea, Ioan Lupaș, Florian Ștefănescu-Goangă, Sextil Pușcariu ș.a., despre un simpozion ale cărui lucrări au fost deschise de Mihail Dragomirescu (Politica și literatura, 5/1925) și despre conferința susținută de Gh. Sion (Aspecte sociale
INDEMNUL – L’IMPULSION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
la o afirmare poetică, „Nistru”, 1965, 4; Aurel Ciocanu, Ion Vatamanu. Profil literar, „Cultura”, 1965, 19 iunie; Ion Ciocanu, Transfigurare, „Moldova socialistă”, 1965, 11 august; Gheorghe Chira, Călătoria lui Atomică, „Cultura”, 1966, 26 martie; Ion Ciocanu, Ion Vatamanu. Profil liric, „Tinerimea Moldovei”, 1966, 23 septembrie; Elena Țau, „Ora păsării”, „Cultura”, 1975, 22 februarie; Nicolae Dabija, Cuvântul pulsând ca o inimă, „Moldova socialistă”, 1981, 14 aprilie; Tudor Palladi, Vâltoarea sau Adevărul iubirii, „Nistru”, 1982, 6; Mihail Ion Ciubotaru, Notă la „poemul cel
Intreaga poezie a lui este o înlănţuire de idei fanteziste. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287568_a_288897]
-
fuge de acasă, hotărât să se descurce de unul singur. Atras de pictură, se înscrie la Școala de Belle-Arte din București, unde însă va avea ca maestru un sculptor, pe Dimitrie Paciurea. În mediul literar (la „Revista copiilor și a tinerimii”, unde debutează în 1919 și unde îndeplinește și funcția de corector, la „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”) pătrunde grație înzestrării lui pentru desen. Curând se afirmă în grafica publicistică, ilustrând texte de prin reviste, precum și cărți pentru copii (cum ar
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
1950-1957) și la Teatrul Tineretului (1957-1961). În 1965, cu ilustrații și desene care avuseseră la vremea lor o anume celebritate, deschide o expoziție retrospectivă. A colaborat cu proză, reportaje, evocări, articole, cronici (plastice, dramatice, cinematografice) la „Revista copiilor și a tinerimii”, „Brașovul literar și artistic”, „Vremea”, „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Dimineața copiilor”, unde între ianuarie 1937 și mai 1938 este director, „Dimineața”, „Timpul”, „Curentul”, „Curentul magazin”, „Almanahul «Curentului pentru copii și tineret»” (1939-1941), la care a fost redactor
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
a participat ca sublocotenent), I. ajunge la Chișinău, unde se dedică acțiunii de revigorare a conștiinței românești în Basarabia, fie prin intermediul presei - ca redactor la „Sfatul țării” (1918), ca participant la întemeierea revistelor „Renașterea Moldovei” (1920-1921), „Biblioteca copiilor și a tinerimii” (1921) și ca membru în conducerea ziarelor „Cuvântul nostru” (1920), „Basarabia de Sus” (1921-1922), „Izbânda” (1931-1932), fie organizând o serie de spectacole itinerante, susținute de un teatru condus de el însuși și numit Compania Dramatică Română din Chișinău (1918- 1919
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
îi apare primul volum din Legende sau Basmele românilor. Ghicitori și proverburi (1872 ) și începe colaborarea la „Columna lui Traian”. A mai publicat la „Analele literare”, „Convorbiri literare”, „Dorobanțul”, „Familia”, „Revista literară”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Revista societății «Tinerimea română»”, „România liberă”, „Tribuna” ș.a. După ce a învățat singur limba franceză, încercând chiar o traducere din Ruinele Palmirei de Volney, I. scrie un articol de folclor comparat, semnalând motive comune în basmele române și în cele franceze. Fără a renunța
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
Katholische Volksschule (1911-1915), apoi liceul la „Matei Basarab”, absolvit în 1924. La numai cincisprezece ani obține, în urma unui concurs, postul de corector la revista „Le Pétrole”, în care publică mici note. Debutul sau literar are loc în revistă școlară „Glasul tinerimii”, în 1921, cu schița Hotărârea. Între 1924 și 1927 urmează, la Paris, cursurile Facultății de Drept și ale Facultății de Litere, obținând licență în ambele specializări. Din toamnă lui 1925 devine, pentru doi ani, corespondentul la Paris al ziarului bucureștean
JIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
-
cea dintâi culegere de nuvele, Bisericuța din Răzoare. Obține Premiul pentru literatură „I. Heliade-Rădulescu” al Academiei Române. În 1915-1916 îl secondează pe Arghezi la conducerea săptămânalului „Cronica”. În timpul primului război mondial publică la „Scena”, „Renașterea”, „Cronicarul”, „Lumina”, „Biblioteca copiilor și a tinerimei”, în 1918 conduce revista „Spicul”, iar în anii imediat următori devine unul dintre cei mai activi colaboratori la presa socialistă („Chemarea”, „Socialismul”, „Lumea nouă”), la cea de orientare democratică („Cuvântul liber”, „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața” ș.a.), precum și
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
j. Olt - 5.XII.1947, Craiova), critic literar și editor. Învață la școala primară din Stoicănești, apoi la liceele din Slatina, Craiova și Turnu Severin, pentru a-și încheia studiile la Școala Comercială din Craiova, în 1909. Debutează în „Amicul tinerimei” din Târgu Jiu, în 1904, semnând în continuare, în spiritul epocii, versuri, o piesă de teatru, evocări și o variată publicistică literară (cronici, recenzii, note de lectură, articole etc.) în două periodice scoase de el - „Vatra” (din 1929, cu întreruperi
FAGEŢEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286936_a_288265]
-
capabil să eclipseze criteriul estetic. Componenta etică este precumpănitoare atunci când se afirmă că „nici setea de glorie, nici cea de câștig nu ne strânge la un loc, ci curata dorință de a sluji, nu literaturei [...], cel puțin avântului sufletesc al tinerimei”. N. Iorga, ideolog al revistei, încadrează F.-F. între alte două publicații de aceeași factură: „Sămănătorul” și „Luceafărul” din Budapesta, iar curentul pe care îl ilustrează este definit în următorii termeni: „Unii l-ar numi poate «naționalism». Cuvântul nu sună
FAT-FRUMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286969_a_288298]
-
a avut o carieră de profesor în învățământul secundar, la Roșiori de Vede, Târgu Mureș, Călărași, Ploiești și București, lucrând o vreme și în cadrul Editurii Naționale „Gh. Mecu”, de unde se retrage în 1942. Debutează ca publicist în 1922 la „Foaia tinerimii”, trimițând de-a lungul anilor versuri, proză, comentarii literare, traduceri și la „Preocupări literare”, „Familia”, „Arhivele Olteniei”, „Revista arhivelor”, „Pământul”, „Colocvii”, „Veac nou” ș.a. A mai semnat Const. Adrian. În afară de manuale școlare (întocmite împreună cu V.V. Haneș și cu C. Gerota
FIERASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286987_a_288316]
-
Eugen (15.VII.1896, București - 2.VI.1975, București), traducător și publicist. Este fiul Aureliei (n. Felix) și al lui Nicolae Filotti, farmacist. Absolvent al Liceului „Gh. Lazăr” în 1914, F. este premiat cu un an înainte la concursul Societății „Tinerimea română”. Licențiat în drept la Universitatea din București, lucrează mai întâi ca avocat al Contenciosului Ministerului Apărării Naționale (1921-1926), fiind în același timp redactor la paginile de cultură ale cotidienelor „Adevărul” și „Dimineața”. Trece în diplomație, ca atașat de presă
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
se editează Călindrelul (1866), cu scriere chirilică, cuprinzând articole despre viața plantelor și animalelor. F. tipărește numeroase cărți românești: V. Petri, Elementar sau Abecedar pentru școlile românești (1861, cu reeditări în 1862, 1864), At. M. Marienescu, Istoria română națională pentru tinerimea română (1861), nuvela Petru Rareș, principele Moldovei (1862), dar și Statutele Societății române de lectură din Sibiu (1862) ș.a. La aceeași tipografie apelează și Timotei Cipariu, care publică în 1863 partea a doua a Analiticii, iar mai târziu, în 1877
FILTSCH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287005_a_288334]
-
primul autor SF român. SCRIERI: Regule scurte de versificație română, Iași, 1858; reed. fragm. în Poetici românești, îngr. și introd. Olimpia Berca, Timișoara, 1976, 65-83; Istoria națională pentru popor, București, 1876; Irod național, Roman, 1895. Traduceri: F. Ph. Wilmsen, Prietenul tinerimei, Iași, 1856. Repere bibliografice: Pop, Conspect, I, 221-223; Alex. Epure, Profesorul Gh. Melidon, Roman, 1943; Ist. lit., II, 758-759. Dicț. lit. 1900, 560-561; Faifer, Semnele, 146-147; Mănucă, Analogii, 233-237; Dicț. scriit. rom., III, 168-170. F.F.
MELIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288084_a_289413]