1,430 matches
-
poate fi redusă la două spații esențialmente distincte. Este vorba despre spațiul nord-american și cel european. Cele două tipologii generează sisteme particulare de relaționare a politicului la viața religioasă și a ambelor la ansamblul societății civile. Relația stat - biserică este, tipologic vorbind, distinctă într-un stat nord-american, față de unul european. Există tradiții distincte, există mentalități diferite, iar toate acestea nu pot fi judecate uniform sub specia aceluiași concept de „libertate religioasă”. Există o dezbatere perenă a filozofiei politice legată de relația
PR. DR. NICOLAE RUSU, REPERE ISTORICE ÎN DEZVOLTAREA RELAŢIILOR DINTRE STAT ŞI BISERICĂ LA ROMÂNI, EDITURA “ANDREIANA”, SIBIU – 2015, 406 PAGINI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1785 din 20 noiembri [Corola-blog/BlogPost/353267_a_354596]
-
am avut șansa să ajung de-a lungul timpului. Achiziționate din anticariate sau de pe piața liberă, primite de la prieteni sau colegi, acestea s-au transformat în timp într-ocolecție al cărei profil l-am dirijat și restricționat către o largă varietate tipologică, menită să acopere un număr cât mai mare de zone culturale din lume, evitând repetițiile și eliminând asemănările. Am ajuns astfel să dețin aproape 400 de piese care ar putea ficuprinse în următoarele categorii: - după materialul din care sunt făcute
DRUMUL DE LA COLECŢIE LA TRILOGIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347110_a_348439]
-
de la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” prezintă și un eminent caracter etnografic, ea fiind oglinda unei hărți spirituale a națiunii române. Realizate pe lemn, sticlă ori metal (mai nou și pe piatră) „icoanele impresionează în primul rând prin diversitatea tipologică și prin tehnicile artistice folosite de iconari pentru realizarea lor”. Spre deosebire de alte spații ale creștinătății răsăritene, în care identitatea autorilor e cunoscută (cazul colecției de la mănăstirea moscovită Andronikov, consacrată creațiilor lui Andrei Rubliov (1360-1430) și altor discipoli ai vestitului Teofan
CULTUL ŞI CULTURA ICOANEI de TITUS VÎJEU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357700_a_359029]
-
și spirituale, inclusiv și în domeniul costumului, poartă amprenta structurii demografice a zonei etnografice concrete. Aceste mici deosebiri se referă la croiala, ornamentica, culoarea unor detalii din structura costumului.nsamblul costumului bărbătesc comparativ cu cel femeiesc conține mai putine variante tipologice și este decorat mai redus. Pentru iarnă atât bărbații cât și femeile aveau șube, sumane sau cojoace aproape identice. Voi prezenta pe scurt, elemente vestimentare comune, nelipsite în anotimpurile reci, purtat atât de femei cât și bărbați în toate regiunile
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
poate fi redusă la două spații esențialmente distincte. Este vorba despre spațiul nord-american și cel european. Cele două tipologii generează sisteme particulare de relaționare a politicului la viața religioasă și a ambelor la ansamblul societății civile. Relația stat - biserică este, tipologic vorbind, distinctă într-un stat nord-american, față de unul european. Există tradiții distincte, există mentalități diferite, iar toate acestea nu pot fi judecate uniform sub specia aceluiași concept de „libertate religioasă”. Există o dezbatere perenă a filozofiei politice legată de relația
VORBIREA DESIRE BISERICĂ, STAT ŞI LIBERTATEA RELIGIOASĂ DIN ROMANIA, ÎNTRE CURS ŞI DISCURS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359736_a_361065]
-
confirmative, revelatoare. Mișcarea ideilor o asigură observațiile proaspete și reflecțiile paradoxiste, adică surprinzătoare și de profunzime. Mobilitatea și atenția la ceea ce este semnificativ sunt cele două caracteristici ale figurii spiritului creator ce se face vizibil. În acest cadru se înscrie tipologic și recentul fotojurnal instantaneu al lui Florentin Smarandache: „În Vestul Sălbatic” (Craiova, Editura Sitech, 2013). Jurnalul consemnează călătorii în fostul „Vest Sălbatic”. Peste vechea imagine se suprapune noul profil de Vest modern, cultivat, civilizat, umanizat: un „Vest Nesălbatic”. Motivele de
FLORENTIN SMARANDACHE: „În Vestul Nesălbatic” – fotojurnal paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339530_a_340859]
-
sunt în mare parte istorii trăite direct sau indirect. Pe această coordonată, Jean Băileșteanu este un Sadoveanu al Olteniei de sud. Pe o a doua coordonată: în background-ul epicii sale, se află întotdeauna o filosofie, o înțelepciune de viață. Tipologic vorbind, filosofia existențială a eroilor lui Jean Băileșteanu este una în linia lui Albert Camus. Fundamentalmente, Jean Băileșteanu este un povestitor care gândește existența. Prin istoriile relatate meditează la sensul lumii. Înseși istoriile prezentate dau semnificație vieții. Eul narativ și
Jean Băileşteanu: Un istorisitor reflexiv, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339537_a_340866]
-
confirmative, revelatoare. Mișcarea ideilor o asigură observațiile proaspete și reflecțiile paradoxiste, adică surprinzătoare și de profunzime. Mobilitatea și atenția la ceea ce este semnificativ sunt cele două caracteristici ale figurii spiritului creator ce se face vizibil. În acest cadru se înscrie tipologic și recentul fotojurnal instantaneu al lui Florentin Smarandache: „În Vestul Nesălbatic” (Craiova, Editura Sitech, 2013). Jurnalul consemnează călătorii în fostul „Vest Sălbatic”. Peste vechea imagine se suprapune noul profil de Vest modern, cultivat, civilizat, umanizat: un „Vest Nesălbatic”. Motivele de
FLORENTIN SMARANDACHE: „În Vestul Nesălbatic” – fotojurnal paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339564_a_340893]
-
prin capacități de adaptare la Satiră, Duhului meu! Doar cărțile cu mine e greu să se împace mai bine poci a spune hoțiile urmate Un poet cu rol asumat!Cu un crez contemplat meditativ, militant lamartinian ricoșând cu o galerie tipologică de fabule! Referință Bibliografică: GRIGORE ALEXANDRSCU SAU MEDITAȚII ELEGII EPISTOLE / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2245, Anul VII, 22 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
GRIGORE ALEXANDRSCU SAU MEDITAŢII ELEGII EPISTOLE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340577_a_341906]
-
I. - Lucrările de conservare, mijloc eficient pentru mai buna gospodărire a pădurilor - Revista pădurilor nr. 4/1988 ... 18. Negulescu E.G. - Silvicultura - 1973 ... 19. Pascovschi S. și Leandru V. - Tipuri de pădure din R.P.R. 1956 ... 20. Purcelean St. și Pascovschi S. - Cercetări tipologice de sinteza asupra tipurilor de pădure din România - C.D.T., 1968 ... 21. Rucareanu N. și Leahu V. - Amenajarea pădurilor - Ed. Ceres - 1982 ... 22. Simionescu A. - Protecția pădurilor, Ed. Ceres, 1971 ... *** Legea privind conservarea, protejarea și dezvoltarea pădurilor, exploatarea rațională, economica și
AMENAJAMENT SILVIC din 18 martie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/296021]
-
dacă într-adevăr lucrul imposibil aici chiar devine posibil aiurea, așa cum crede Angela Marinescu. În definitiv, critica operează cu noțiuni. (Și, cum știm, noțiunea de câine nu latră.) E greu să conferi corporalitate unei judecăți de valoare. Sau unei etichete tipologice. În confesiuni (sau interviuri) mai merge. Dovadă că destule din replicile Angelei Marinescu sună, cumva, poetic: „Am debutat așa, nicicum. Dar atât mi-amintesc: după debutul cu două poezii în revista „Tribuna”, cam la opt luni după, m-am dus
DEMN DE CONSEMNAT II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343587_a_344916]
-
la nivelul zonei de studiu, în funcție de etajele altitudinale cu ecart altitudinal de 200 m, de la bază spre partea superioară a zonei montane. Cercetările vor avea în vedere caracterul de multifuncționalitate al pajiștilor permanente. Se vor realiza studii tipologice în funcție de ecartul altitudinal, se va determina tipul de vegetație, pe trepte altitudinale pornind de la ecartul de 500 m; analiza multicriterială a biodiversității pajiștilor prin metode specifice, identificarea unor pajiști ca sursă de germoplasmă pentru unele plante furajere
ANEXE din 12 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270182]
-
la nivelul zonei de studiu, în funcție de etajele altitudinale cu ecart altitudinal de 200 m, de la bază spre partea superioară a zonei montane. Cercetările vor avea în vedere caracterul de multifuncționalitate al pajiștilor permanente. Se vor realiza studii tipologice în funcție de ecartul altitudinal, se va determina tipul de vegetație, pe trepte altitudinale pornind de la ecartul de 500 m; analiza multicriterială a biodiversității pajiștilor prin metode specifice, identificarea unor pajiști ca sursă de germoplasmă pentru unele plante furajere
ANEXE din 12 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270182]
-
și trei volume de versuri a abordat din nou cea mai complexă subspecie a prozei - narațiunea fantastică - mai întâi cu povestiri („Globul de cristal”, ed. Anamarol, București) iar acum, cu romanul „Contele de Madeira”, un text complex, de o diversitate tipologică, cu straturi istorice alternative, pornind de la o perspectivă socială și până la inserții de miraculos, divagații esoterice, autocomentariu reflexiv, ironic și digresiuni sarcastice. Nici vorbă de apropierea de basmul popular și nici de proza fantasmagorică a lui Caragiale-Tatăl sau a lui
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
și trei volume de versuri a abordat din nou cea mai complexă subspecie a prozei - narațiunea fantastică - mai întâi cu povestiri („Globul de cristal”, ed. Anamarol, București) iar acum, cu romanul „Contele de Madeira”, un text complex, de o diversitate tipologică, cu straturi istorice alternative, pornind de la o perspectivă socială și până la inserții de miraculos, divagații esoterice, autocomentariu reflexiv, ironic și digresiuni sarcastice.Nici vorbă de apropierea de basmul popular și nici de proza fantasmagorică a lui Caragiale-Tatăl sau a lui
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
și trei volume de versuri a abordat din nou cea mai complexă subspecie a prozei - narațiunea fantastică - mai întâi cu povestiri („Globul de cristal”, ed. Anamarol, București) iar acum, cu romanul „Contele de Madeira”, un text complex, de o diversitate tipologică, cu straturi istorice alternative, pornind de la o perspectivă socială și până la inserții de miraculos, divagații esoterice, autocomentariu reflexiv, ironic și digresiuni sarcastice. Nici vorbă de apropierea de basmul popular și nici de proza fantasmagorică a lui Caragiale-Tatăl sau a lui
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]
-
Iosif revine în prim-planul actualității literare cu un roman de caractere, dedicat lumii artiștilor, legând o tradiție care trimite la marile romane ale lui G.Călinescu sau Matheiu Caragiale, fără a sugera mai mult decât o tradiție tematică și tipologică. Autoarea a scris un roman alert, de o impresionantă cursivitate, care unifică fragmentele și componentele narative într-o structură unitară și fluidă, reconfirmând dominantele artei sunetelor. Spirit muzical profund, acoperă integral universul creației dedicate acestei arte sublime și slujitorilor ei
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]
-
istoriei Valahimii (îndeosebi, cele „cu centrul constructiv-gravitațional aflat sub celebre discursuri, ca, de pildă, eroul central, Alecu / Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri ș. a.), cât și câteva „personaje-crochiuri“ în manieră călinesciană (ca „parizianca“ doamnă Leroi, o «mahalagioacă sadea» ș. a.). Tipologic, „ex-regele“ / „ex-domnitorul“ valah, Grigore Alexandru Ghica, adică Grigore al V-lea Ghica (despre care istoria spune că, atât cât a ocupat tronul Moldovei, a convins că-i un adept al principiilor național-valahe, a încurajat cultura valahă, tipărind la Iași, în
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
gloanțe în cap“, cu carabina din „panoplia-i regală“, împroșcându-și «creierii domnești» (p. 20) pe pereții încăperii palatului său, aflat «nu departe de Paris», desigur, rămâne pentru Alexandru Ioan Cuza, poate, cel mai important purtător de peceți providențiale (supra). Tipologic, văduvă îndurerată este doamna Leroi, „soția de Paris“ pentru cei unsprezece ani ce-i mai avea de trăit „prințul“ / „ex-domnitorul“ valah, Grigore Alexandru Ghica; doamna Leroi îi „cenzurează“ soțului-prinț «relațiile cu conaționalii săi; castelul ce-l deținea prințul, nu departe
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
al vânătorii „dianice“ de prinți; însă- după cum ne încredințează vocea auctorială dinspre un personaj aproape „reflector“ / „catadioptru“, Elena Rosetti / Cuza, cunoscătoare de seamă a lumii din palatele de pe lângă vestita catedrală Notre Dame - doamna Leroi «avea renumele de mahalagioaică sadea» (ibid.). Tipologic, emigrantul împământenit / căpătuit în Valahime este cel ce ajnge strălucitul medic-șef al „armatei lui Cuza“, Carol Davilla, bine individualizat, chiar de la intrarea-i în „vizorul romanesc vasilemoldovanian“, dinspre personajul catadiopru, Elena Cuza, încă din capitolul al III-lea, În
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
electrizantă iubire pentru tânăra valahă, Ana / Anica Racoviță, nepoata de 19 ani a prietenilor lui, frații Golescu), cu aleasă grijă pentru „tot ceea ce lasă în urmă“ (acționând chiar cu o „mioritic-testamentară“ urgență copleșitoare / generoasă, înainte de data stabilită pentru duel) etc. Tipologic, prima Doamnă a Valahimii din România se relevă - „de la începutul și până la sfârșitul romanesc“ - Elena Rosetti / Cuza, despre care „istoriile veridice“ (reflectate și în romanul lui Vasile Moldovan) certifică faptul că avea o profund-aleasă educație valaho-germano-franceză, specifică boierescului neam-Rosetti, înrudit
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
dat în floare în regatul absurdului care-și are parcă dintotdeauna sălaș privilegiat în România...» (p. 140 sqq.). Cele o sută de pagini de Epigrame (1, pp. 17 - 122) ivite „imediat“ după binevenita-i „autoprefață“ teoretizatoare „voltaicizează“ și, totodată, încorolează tipologic specia „în manieră absurdă“ prin: (1) catrenele satirizării politicianismului/ demagogiei și a(le) paradoxurilor politic-absurde („cu dictatori“), a istoricilor puși în slujba „scursorilor din imperii“ încă foarte active în strămoșeasca-ne Dacie, sau puși („neag-djuvarian“) în slujba politicului, a „mass-mediei
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
poate trăi fără a-l prețui pe Caragiale, amintesc Comediile sale care au fost inspirate din viața burgheziei române din a doua jumătate a sec. XIX-lea. A analizat și redat cu extraordinaru-i talent formele parvenitismului, considerându-l ca trăsătură tipologică a omului. A dezvăluit ambiția și orgoliul unei lumi care ajunge într-un moment favorabil afirmării grosolane, o lume în care legile divine sunt ignorate, evlavia se mimează, sentimentul religios nu mai pătrunde în cutele adânci ale ființei. Specificul parvenirii
NORTH CAROLINA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345029_a_346358]
-
Kavafis venind de pe un meridian exotic, la confluența Levantului cu anticile civilizației, pentru marele poet grec edenul este o insulă sau o călătorie. In versul lui simți gustul esențelor tari, a formelor imateriale rămase străvezii în văzdu, așa cum ne închipuim tipologic grădina biblică a edenului. Religia și experiența trăită devine la el o rațiune a vieții. Acest fapt îl vedem în poemul său Itaca unde insula lui Ulise capătă valoarea edenului, altfel decât în mitul Homeric. Ea este pretextul care în
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
Kavafis venind de pe un meridian exotic,la confluența Levantului cu anticile civilizației,pentru marele poet grec edenul este o insulă sau o călătorie.In versul lui simți gustul esențelor tari,a formelor imateriale rămase străvezii în văzdu, așa cum ne închipuim tipologic grădina biblică a edenului.Religia și experiența trăită devine la el o rațiune a vieții.Acest fapt îl vedem în poemul său Itaca unde insula lui Ulise capătă valoarea edenului,altfel decât în mitul Homeric.Ea este pretextul care în
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]