280 matches
-
e o leneșă. Aurica întrebă odată pe Felix dacă îi place plăcinta cu cireșe. Nebănuind nimic sub această întrebare banală, tânărul răspunse afirmativ. A doua zi era tras cu mister în odaia Aurichii, unde pe o măsuță se afla o tipsie încărcată cu prăjituri. Aurica sili pe Felix să mănânce, fiind sigură că-i face plăcere. După plăcintă urmă în altă zi dulceață de coacăze. Felix începuse să audă cu groază glasul molatic al Aurichii, și odată fugi pe poartă repede
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de bună calitate, în culori dulci de otavă, o acoperea. Peretele din fund era învelit într-un vast cașmir de care atârnau arme vechi: iatagane, pistoale cu mânere sidefate, o tolbă cu săgeți exotice. Pe o măsuță turcească, o mare tipsie de aramă ținea în mijloc un ibric oriental. Din tavan, deasupra sofalei, în dreptul marginii ei exterioare, atârnau nenumărate candele de argint de mărimi deosebite. Câteva scaune în X, încrustate cu sidef, erau risipite de-a lungul pereților pe care atârnau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
stiluri și vechimi, bine armonizate, printre care un fel de armoar sculptat în stilul Renașterii și pe care, zicea gazda, l-a cumpărat în Normandia. Pe dulapuri, în cuiere țărănești, se îngrămădeau ulcele ardelenești și poterie occidentală, printre care câteva tipsii perugine de la începutul secolului al XVI-lea. Ceaiul însuși fu servit în cești de porțelan subțire japonez. Pascalopol scoase dintr-un dulap un bocal de farmacie italiană din secolul al XVIII-lea și-l dădu tinerilor să-l miroase. Era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tavanului. O pânză de in gros era așternută numai într-un capăt al mesei. Pascalopol și Otilia se așezară alături pe o bancă, iar Felix, pe cealaltă dimpotrivă. În loc să aștepte mâncarea, Otilia mușca dintr-un măr mare, găsit pe o tipsie încărcată cu fructe, gustând suplimentar câte un bob de strugure și câte o prună. - Domnișoară Otilia, o mustră Pascalopol, iar nu eșticuminte. Ai să te-mbolnăvești! Otilia făcu semn că nu, cu gura plină, și, întorcîndu-se, se așeză călare pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
transmite prin intermediul eroului său că se masturbează sau că toți oamenii (și noi laolaltă cu ei) se masturbează; problema e că acest lucru nu merită comunicat, el nefăcând parte dintre acele lucruri care pot fi aduse, cu oarece folos, pe tipsia de experiențe comune ale umanității: e un intim care nu comunică și care nu realizează comuniune. Tot așa cum eu nu mă simt solidar cu restul omenirii când mă duc la closet sau când aflu, în calitate de cititor, că autorul s-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se făcuse alb de tot la față, era cumplit de tot. Am râs. „Ascultă, zic, generale, dacă altul mi-ar fi spus asta despre tine, mi-aș fi rupt imediat capul cu mâinile mele, l-aș fi pus pe o tipsie mare și l-aș fi dus pe tipsie celor care ar avea îndoieli: «Iată, cică, vedeți capul ăsta, deci cu propriul meu cap garantez pentru el, și nu numai cu capul, ci sunt gata să sar și în foc». Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cumplit de tot. Am râs. „Ascultă, zic, generale, dacă altul mi-ar fi spus asta despre tine, mi-aș fi rupt imediat capul cu mâinile mele, l-aș fi pus pe o tipsie mare și l-aș fi dus pe tipsie celor care ar avea îndoieli: «Iată, cică, vedeți capul ăsta, deci cu propriul meu cap garantez pentru el, și nu numai cu capul, ci sunt gata să sar și în foc». Uite, îi zic, cum sunt gata să garantez pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și să strige Ajutor! Mai era timp ca vaporul să se-ntoarcă s-o caute și s-o salveze... Dar ea nu strigă, și În clipa următoare timpul s-a scurs; vaporul accelerase, iar ea era singură și neajutorată pe tipsia cenușie a mării. Începu să se zvîrcolească. Începu să urle. Vorbea șuierînd nebunește. Îi convenea Juliei, zise ea. Julia făcea tot ce poftea. Dacă Julia credea că Helen nu știa de ce era În stare, pe la spatele ei, cînd era ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
punându-și șervetul la gât, să nu se păteze pe augustele-i veșminte, iar de-a stânga stă preacuviosul Metodiu, cu sfială privind la bucatele pe care, iată, să te lingi pe degete, nu alta, tătăroaice tinere le aduc pe tipsii. Lângă Vodă iarăși nu ne putem odihni, căci acolo-i locul spătarului Vulture și-apoi unde s-a văzut povestitor să stea la ospețe lângă Vodă, împuindu-i urechile cu povești și împiedecând astfel nobilele bucate să cadă firesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de cutremurat când își văzuse dușmanul ucis: săracul popă! Cavalerismul acesta avea să-l coste viața. Făceau istorie între ei, el, Bathory, Rudolf, Basta și nu le plăcea când alții, nu de dragul unei recompense, veneau și aduceau capul dușmanului pe tipsie!... De ce? Se gândeau cumva că puteau avea aceeași soartă dacă lăsau frâu liber populațiilor lipite de pământ cu tendințele lui obscure? Săracul popă! De ce sărac? Adică cum, de ce trebuia să-i fie milă de el? Din contra, eu i-aș
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fiica mătușii. Simple zvonuri, ziceau unii. Însă cei mai mulți credeau că numai iubirea fusese, de fapt, adevăratul mobil al crimei. Din fericire, chiar atunci sosiră spectaculos sarmalele înecate în smântână și aburind de jur-împrejurul unei mămăligi fierbinți. Două codane înalte, subțiri purtau tipsia pe umeri. Intrarea lor, marcată de strălucirea și candoarea sacră a portului românesc, captă atenția tuturor și trezi nu doar exclamații, ci și stări dintre cele mai diverse. Căci trăiau nu numai rafinata îmbinare dintre plăcerea gastronomică și cea estetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
suișuri și dezastruoase căderi, viața se înscria în acea simetrie care împlinește adevărul unui anumit destin, cu totul diferit de toate celelalte. Și Dante Negro urmărea fascinat povestea acelui destin prin unda de parfum a petalelor de trandafiri stivuite în tipsii de argint. Urmărea mâna care prefira acele petale printre degete. Simțea din plin încărcătura senzuală a acelui gest. Îi amintea de răcoarea pulberii de curcubee, de vibrația mângâietoare a degetelor, de alunecarea luminii și a umbrei peste trupurile goale, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dimineața, când deschideam ochii, mă credeam ajuns în Paradis, printre îngeri. Lumânările ardeau mai tot timpul, ziua ca și noaptea, pentru că nu le mai deosebeam... Și peste tot, în orice odaie, doar arome arse, flori în glastre, fructe stivuite în tipsii printre petale și frunze... Cum aș putea uita vreodată toate astea? Aceea a fost adevărata mea viață. Iancu îl asculta și tăcea. Avea cu totul alte amintiri. Bunicul îi apărea din copilărie stând drept și privindu-l ca de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
La mijloc. Hai la joc cu mic, cu mare, Cu piticii din cărare, Și cu stele, Și cu vise, Cu căpșuni Și cu caise. Hai la joc, Că-i cu noroc! I Ion avea o pălărie Întinsă-așa ca o tipsie Și a pierdut-o (nu știu cum). Marian ar fi găsit-o-n drum... Și-a pus-o, deci, pe cap, Marin Și a pornit la drum senin. Acum, să vezi ce ghinion: Marin se crede-a fi Ion, Ion are și
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
nici după cinci, nici după șase zile. Jilave cum erau, pânzele, la fel ca și puntea, scoteau un miros urât de putreziciune, iar bătăile clopotului se auzeau la fiecare două minute printr-o perdea lăptoasă. Uneori, un soare ca o tipsie albă răzbătea prin negură, dar era îndată acoperit de următorul nor de ceață groasă. Când soarele pătrundea prin pâclă, marinarii spanioli își pregăteau în grabă sextantul și încercau să stabilească poziția vasului. La o săptămână de când corabia intrase în norul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu Nueva España. Prin urmare, însărcinarea care le fusese încredințată, la fel ca și călătoria aceasta - toate nu mai aveau nici o însemnătate și erau în zadar. Lunga lor călătorie. Oceanul larg întins. Câmpiile pârjolite din Nueva España. Soarele ca o tipsie albă. Câmpurile sălbatice pe care nu creșteau decât agave și cactuși. Satele în bătaia vântului. Toate aceste priveliști îi treceau una câte una prin minte în tot atâtea străfulgerări. Pentru ce? pentru ce? pentru ce? Aceste cuvinte îi răsunau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în teritoriile de Est ale R. M., noi sîntem prizonieri de război. Fiindcă, fie vorba între noi, ce să mai ascundem, am fost, la 4 martie 1992, mobilizați la ”luptă armată contra separatismului transnistrean”, am fost trădați și dați pe tipsie chiar de M. Snegur, pentru a se răfui cu noi. Vă mai accentuez un lucru: în 1992 nu a fost un „conflict militar între Moldova și o parte (rebelă) de Est a ei” ci cu adevărat un război, ce-i
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
a dat vina aproape întotdeauna pe regimul smirnovist, că el hotărăște soarta, și dacă ar dori-o ne-ar fi putut elibera. Acesta nu este adevărul. Smirnov este pur și simplu un executor al ordinelor altora. Noi suntem predați pe tipsie lui, la păstrare, odată ce nu s-a putut la acea vreme lichidarea noastră fizică. Noi la libertate, pentru unele persoane sus-puse de la Chișinău, suntem periculoși. și au dreptate, dar, din păcate, cuțitul și pânea, până când, sunt în mâinile lor. Eu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
dat seama că se pricepe la capitolul ăsta. La paisprezece ani, era foarte flexibilă. Își arcuia trupul într-o parte, își muta un picior în partea cealaltă, iar Bill se comporta de parcă Irene i-ar fi oferit lumea pe-o tipsie, ca și când niciodată n-ar fi putut să-i găsească vreun cusur. La numai câteva zile de la debutul relației, Irene a început să-l încurajeze să se cațere pe munți sau să sară de pe podul Karawatee, numai așa, ca să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
numai câteva zile de la debutul relației, Irene a început să-l încurajeze să se cațere pe munți sau să sară de pe podul Karawatee, numai așa, ca să vadă dacă e în stare. Însă atunci când Irene nu-i oferea lumea pe-o tipsie, Bill era de nesuportat - era înnebunit după sporturi, bea bere și era prost ca noaptea. Își petrecea timpul fie leșinat, fie sugând la scobitori, fie vorbind despre echipa profesionistă de fotbal în care cu siguranță avea să fie primit, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Nu era dispus să-i cheltuiască banii lui Elya Gruner. Totuși vizitase Nazaretul și luase un taxi până În Galileea, pentru interesul istoric al lucrului, de vreme ce era În vecinătate. Pe un drum nisipos, găsise un gaucho. Sub o pălărie ca o tipsie strânsă sub bărbie, În pantaloni largi argentinieni băgați În cizme, cu o mustață stil Douglas Fairbanks, amesteca hrană pentru mici creaturi ce se fugăreau pe lângă el Într-o Împrejmuire cu gard de sârmă. Apa dintr-un furtun curgea limpede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dea o lovitură de ciocan, dar teama că va strica imaginea ce apăruse, îl opri. Rămase cu ciocanul în aer și-și zâmbi sieși. Privi entuziast, de zeci de ori, fața plină de soare a chipului ce apăruse. În oglinda tipsiei se profilase chipul unei fete. Stătu câteva clipe pentru a se dumiri. Era ea, Voica, ea era, fără nici o îndoială. Chipul persista pe fundalul tingirii sale cu tandrețe, având strălucirea unei ființe venită din lumea poveștilor. Vișinel nu se putu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-și întemeieze o familie și din asemenea lucru iese pâinea și cele trebuitoare traiului. - E frumoasă, Vișinel, ai reușit, e aproape gata! Poți lua bani buni pe ea. - Cum s-o vând, mamă!? Ia uită-te mai bine, și roti tipsia în așa fel ca mama lui să se dumirească de ce o chemase cu atâta grabă. - Ce să văd? O tigaie și gata. E adevărat, e frumoasă, sunt tare făloasă de tine, mo! - Mamă, mamă, insistă băiatul, ochii tăi nu văd
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
unde voia Vișinel să ajungă. în cele din urmă zise: - Ce vrei tu să văd, dragul mamei? Băiatul luă tigaia în mână, se ridică în picioare și cu degetul arătător creionă portretul ce i se arăta doar lui pe fundul tipsiei. - Nu vezi, mamă, e Voica, e chipul ei! Rafira îl mângâie alintător pe creștet, a înțelegere, nu rosti nici un cuvânt, însă fața îi înflori într-un zâmbet binevoitor. Apoi intră în cort, nu înainte de a-l mai privi o dată pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dragostea pentru o viață. Dar dacă...!? În pragul gândurilor sale se afla aceeași și aceeași întrebare: O fi tatăl său în stare să-i pună în mână lui Vijelie câți galbeni i-ar pretinde pentru fată? Băiatul privi din nou tipsia cu minunea care i se arătase, dar de pe suprafața netedă a acesteia Voica dispăruse. Poate intrase în cortul ei, poate plecase din nou după apă... Cine știe!? Istovită de lungul drum, după o alergare nestăvilită de mai multe zile, timp
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]