817 matches
-
mâinile aceleași persoane sau ale aceluiași corp de a-leși sunt întrunite puterea legiuitoare și cea executivă, nu există libertate, deoarece se poate naște teama că același monarh sau același Senat poate întocmi legi tiranice pe care să le aplice tiranic. Dacă legiuitorul ar fi și judecător scria Montesquieu -, puterea asupra vieții și libertății cetățenilor ar fi arbitrară, iar dacă ar fi îmbinată și cu puterea executivă, judecătorul ar avea forța unui opresor. Aceasta este "imaginea trecutului", pe care Revoluția franceză
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
scrisoare secretă Papei de la Romă, asigurându-l de îngăduința sa față de supușii catolici. La moarte a fost înhumat între cei doi iubiți ai săi: ducele de Lennox și ducele de Buckingham. Regele Carol Întâiul a fost descris ca un rege tiranic, oficial fiind extrem de crud cu supușii săi. Tot oficial, în timpul procesului a refuzat să se apere împotriva acuzațiilor aduse de procurori, fapt ce a condus la condamnarea să la moarte. Neoficial, s-a încercat pe toate căile eliberarea regelui. Fiul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
măsuri, momente și timpuri, astfel Încît să fie cu toții Înlănțuiți de aceea #Fatalitatea## care ocîrmuiește toate lucrurile: țel dăunător și funest!”74. „Într-adevăr, din această Fatalitate au venit toate nedreptățile, ticăloșiile și blestemele, legăturile urii și neștiinței, precum și poruncile tiranice și păcatele apăsătoare și spaimele cele mari. Și astfel, Întreaga creație a fost orbită, ca să nu-l mai poată cunoaște pe Dumnezeul care stă deasupra tuturor”75. În alte pasaje, spiritului contrafăcut i se dă o explicație precisă: el este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Lăpușneanul. Într-o narațiune densă, bine ținută sub control, figura voievodului se devoalează, treptat, în toată complexitatea ei. Alexandru Lăpușneanu e crud și sângeros ca și veacul în care trăiește, răzbunător și perfid, sadic până la monstruozitate în „dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omenești”. Despotul e însă și om politic dibaci, clarvăzător, decis să îngrădească ambițiile boierimii în folosul unei domnii centralizate. Ivirea lui, crede scriitorul în Ochire retrospectivă, a fost, de aceea, providențială, greșeala Lăpușneanului fiind că nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
-te în el și rămâi acolo tot restul vieții și fii fericit"293. Rousseau refuză categoric o astfel de fericire: "Orice societate nu este decât amăgire și minciună, m-am retras în sinea mea"294. Scuturându-se de jugul gazdelor tiranice, eliberat de legături prea strânse, de lanțurile protectorilor săi, Jean-Jacques nu-și dorește altceva decât "legături de simplă bunăvoință", să guste din dulceața libertății fără a-i suferi dependența, lucru pe care crede că îl va găsi în sejurul său
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în acest cămin catolic și monarhist, care vede cu groază că le sosesc jurnale detestate care le violează spațiul domestic. Parazitarea a ajuns să inverseze rolurile și cuplul termină prin a fugi, părăsindu-și cuibul și lăsându-l acestui cuc tiranic. Mai grav este modul în care se infiltrează invizibil și insidios Horla care invadează spațiul fizic și mintal al celui care suferă prezența sa indezirabilă. Și aici naratorul isprăvește prin a se trezi în poziția de exclus, în afara casei sale
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
melancolia sistematizată din Elegii e de găsit în mai toate poemele, inclusiv în cele erotice, poetul nefiind un amoroso în sens plat, ci un fel de "analist", un comentator fluctuant, agresat de singurătate, biciuit de presiunea timpului vorace. Spectrul morții, tiranic, acaparează memoria. Aparenta veselie se stinge repede, tristețea constituind un liant, un mod de inițiere în norma eternă: "Uite, în mine s-au trezit / toți morții mei / și toți morții morților mei, / prieteni și rude / ai morților morților mei" (Cosmogonie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cotidiene: iarba reprezintă "corpul fizic al unui strămoș"; iarba de leac ar putea "vindeca de singurătate"; peste "prăpastia vremii" durează sufletul, "măturător de frunze" toamna. Arhivă de amintiri, copilăria e joc de vedenii "prea / mișcătoare, imposibil de prins în fotografii"; tiranică, în fine, solitudinea născocește fantasme: "mă sperii de toți cei ce-mi apar / deodată mascați, emoționați, toți ai mei, tata, / mama, bunicile, bunicii, străbunicii, străbunicile". Ieșirea din timpul concret presupune contacte cu "forțe obscure", cu "fluide și străfulgerări". Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un istoricism intransigent, adesea confundat cu un exagerat cult al mărunțișului literar. Dacă am vrea s-o definim într-o formulă simplificatoare, am putea denumi specia lui de erudiție un fel de arhivistică literară. Bogdan-Duică a fost stăpânit de instinctul tiranic al analizei, pe care a dus-o până la virtuozitate. Studiile lui fac impresia unor bogate dosare de istorie literară, subiectele fiind tratate până la epuizare. Această pasiune prezintă un pitoresc necontestat, dar și un mare inconvenient. Spiritul lui iubitor de detalii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
Abu Ghraib. Principala sa concluzie a fost aceea că „forțele situaționale” sunt mai puternice decât suntem Înclinați să credem și că acestea pot modela comportamentul Într-un context facilitator. Organizate Într-un sistem, un complex de forțe creează o situație tiranică ce-l Îngenunchează pe individul obișnuit, Îl subjugă, favorizează exploatarea vulnerabilităților sale și anulează virtuțile inițiale ale personalității. Citatul din prefața cărții lui Zimbardo este edificator: „Un corp mare de dovezi din psihologia socială sprijină conceptul conform căruia puterea situațională
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
context se plasează și ignorarea riscului, căutarea noului și impulsivitatea. Mai pot fi descrise și variante structurale dominante de intransigență, stil caustic, hipercriticism, suspiciozitate, ostilitate și agresivitate paroxismală, care pot fi raportate la TP paranoică și TP sadică. Comportamentul acuzator, tiranic și destructivitatea, întreținute de cruzime, pot ocupa o poziție similară în acest context (Millon și Davis, 1998Ă. Rezultă, ca atare, o comuniune de criterii de factură dominant morală și comportamentală care definesc o structură personologică cu cele mai precoce manifestări
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Are tendința de a se răzbuna, a distruge și pedepsi pe alții, de a-i brutaliza. Ține să controleze, să domine și e plin de resentimente. Nu are sentimentul vinovăției și remușcărilor fiind apropiat de TP paranoică și sadică. Psihopatul tiranic. Este cel mai crud și de temut subtip. Mereu îi atacă pe alții, îi intimidează, îi acuză, e abuziv și distructiv. Este stimulat de rezistența victimei pe care se străduiește să o facă să se supună. Pot fi brutali fizic
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
face decât să mă bucure. Și, pentru această stare de spirit, mă felicit. Iată, În Imperiul Roman s-au instalat o pace generală și o liniște desăvârșită 1. Toate războaiele au Încetat. Nu mai vezi migrații, nici revolte, nici regimuri tiranice,(C) ca să nu mai vorbim de celelalte boli și nenorociri din Grecia, care necesitau numeroase remedii, fiecare deosebit În felul lui. Oracolul nu se mai confruntă cu probleme grave sau taine cumplite. Întrebările care i se pun, Întocmai celor din
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și neantizând-o, convins că i se cuvine orice. Antropocentrismul Părintelui Stăniloae este personalist, nu individualist. Este prăpastia eonică dintre creștinism și orice formă de ateism. Cel din urmă nu încetează să aducă laude la adresa omului, contrapunându-l unei divinități fioroase, tiranice și obscure, ca simplă născocire a minții neputincioase a omului, totuși 53. Personalismul se vede cel mai bine în afirmația că natura este un dar al lui Dumnezeu pentru om. Dar unul de care depinde profund, "încât se poate spune
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lume, echivalând cu o creație continuă. Adică nihilismul inițial, dus până la capăt, e cu adevărat singura chance a lumii, cum zicea Vattimo, căci numai refuzând Identicul, centrul, lumea viază cu adevărat. Un Dumnezeu, presupun filosofii diferenței, s-ar fi comportat "tiranic", n-ar fi lăsat lumea liberă, împreună cu omul, să se repete în noi ipostaze la nesfârșit. Or, adevărul e tocmai contrariul, încât sofistica cea mai dezolantă se insinuează în speculația postmodernistă. Problema repetiției pure l-a bântuit și pe Kierkegaard
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aceste abateri ale medicului de la rigiditatea prescripțiilor sale ca fiind “mici gratificații” acordate bolnavului. Nu se poate admite confuzia între autoritatea medicului și gradul de dependență al bolnavului, fiind cunoscut că adesea bolnavul este mai dependent de medicii mai puțin “tiranici” și - din acest motiv - încearcă sa evite terapeuții autoritari. 5.5. Angrenarea în situații conflictuale generate din vina medicului ori a pacientului Deși, la modul cel puțin ideal, RIP-Dr-Pt este conceputa pe baza unei conlucrări animate de cele mai bune
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
special capitolul 5). Astfel, este și mai enigmatic motivul pentru care Machiavelli a trebuit să scrie o carte care să-i instruiască pe cei ce devin principi, să îi învețe cum să păstreze puterea și să aplice procedee nemiloase și tiranice. O carte extremă pentru timpuri extreme Pentru a explica consilierea îngrijorătoare pe care o oferă Machiavelli în Principele, cititorii presupun adesea că lucrarea reflectă timpurile dificile în care a trăit autorul. Circumstanțe extraordinare au solicitat probabil măsurile extraordinare recomandate de
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
sugerează că o parte din aceiași prieteni au fost sursa anecdotei lui Riccardi. Atât Pole, cât și Riccardi sunt de acord în prezentarea unui Machiavelli care povestea că a scris Principele cu scopul de a face creșterea familiei Medici mai tiranica și nepopulara, în speranța că acest lucru ar duce la răsturnarea lor. Această a fost și este o explicație puțin probabilă, dar îndrăzneala și umorul implicit sunt caracteristice secretarului florentin. Ceea ce este mai important pentru scopul nostru prezent, în orice
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
tragedia volterrană din 147239. Există motive să se creadă, cel puțin din punctul de vedere al comunităților, ca perioada de la începutul anilor 1470, mai curând decât cea a anilor 1480, a fost cea mai inovatoare, cea mai agresivă și mai tiranica din întreaga carieră a lui Lorenzo 40. Analiza corespondentei lui Lorenzo cu dominionul oferă, de asemenea, indicații cu privire la faptul că în Florența există un grup de cetățeni care se simțeau amenințați de patronajul agresiv al lui Lorenzo, așa cum se manifestă
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
nu anihilase vitalitatea intelectuală; mai mult, unii literați cunoșteau încă destul de bine cultura clasică, și cea mai mare parte a scriitorilor creștini se simțea îndemnată să combată cu armele gîndirii erezia ariană adoptată de vandali, să opună argumentele lor folosirii tiranice a violenței. Stăpînirea vandală s-a sfîrșit în 533-534, ca urmare a rapidei cuceriri bizantine, prezentată de propaganda imperială ca o refacere a Imperiului Roman. Sub multe aspecte, dominația bizantină în Africa și, pentru o foarte scurtă perioadă, treizeci de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nevoit să intervină pe teren, ca să spunem așa, pentru a astupa breșele care se deschideau continuu. Invaziile longobarzilor, care ajunseseră, la un moment dat, să amenințe chiar Roma; stăpînirea bizantină, incapabilă să-i respingă pe barbari și, pe deasupra, nesățioasă și tiranică, însă, oricum, singura putere civilizată și legitimă pe care se putea conta; provinciile, îndepărtate, amenințate și ele de barbarii de-acolo sau intrate sub dominația Bizanțului, ostil și bănuitor față de Roma: era nevoie de intervenții peste tot pentru ca legea să
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un prilej de etalare a științei, a puterii, a personalității lor. Naturile psihotice abia așteaptă să demonstreze cât de „tari” sunt. Cu cine? Cu niște ființe plăpânde și neajutorate, care nu pot riposta tocmai pentru că sunt încorsetate într-un mecanism tiranic și nimicitor. Să ne gândim, de pildă, la acei profesori care abia așteaptă să-și „articuleze” elevii (cu note proaste, bineînțeles), să le demonstreze că „nu știu”, că „știu prea puțin” (comparativ cu ei!). Aceștia pun note, paradoxal, când elevii
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
sufletul în contemplarea unei minuni artistice"34. Curiozitatea turistului Lovinescu pentru capodoperele artei occidentale se potolește însă destul de repede, ca orice excitație periferică, stârnită doar de presiunea factorilor externi. Patima pentru lectură și pentru cartea tipărită se dovedește, din nou, tiranică și exclusivistă, pentru că-și are rădăcinile înfipte adânc, în chiar miezul personalității criticului (edificate, repet, pe fondul lipsei de energie vitală): "Stau o clipă. Am o temere. M-aș întoarce... Am cetit atâtea asupra acestei Cine; în jurul ei stau atârnate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
interpretată într-o grilă nepotrivită, după criteriile rigide ale realismului psihologic și autenticist. Îi revine optzecistului Ioan Holban 184 meritul de a fi semnalat pentru prima oară importanța "mecanismului epic" și a procedeelor stereotipe de construcție textuală ce se impun tiranic, ca o "fatalitate literară", spulberând iluzia realistă. Într-adevăr, determinismul rigid al compoziției romanești reclamă triumful convenției și al codificării simbolice asupra principiului tradițional al "adecvării" mimetice (axate pe "observație"), cu prevalarea subiacentă a unui model cognitiv aprioric, mărturisind pasiunea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Nicolae Blarenberg, I.A. Cantacuzino, P.P. Carp, Al. Lahovary, regrupați în jurul periodicului intitulat Dezbaterile, reacționau și arătau că motivele pentru care se îndepărtaseră de fostul domnitor erau generate de percepeția lor asupra acestuia ca fiind un om politic corupt și tiranic 664. Abordarea pe care o avuseseră toți cei implicați în actul de abdicare de la 11 februarie crease un nivel de așteptare ridicat, și aceasta și datorită ipostazierii celor mai mulți dintre actorii implicați în rolul de oameni politici de a căror prezență
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]