438 matches
-
degradate: telalii! Mi se scrie că ești tulburată Că ți-e dor de mine ne-ncetat Că ades bați drumul supărată În paltonul vechi și demodat." (Serghei Esenin) Pe cap avea un capișon deosebit de frumos, rămas de la Silvica, sora mea. Era tivit pe margine cu o bentiță din blăniță de iepure de culoare albă, lată de vreo doi centimetri. Silvica era mare când a luat-o Dumnezeu, avea 13 anișori. Mama ținea grozav de mult la acest accesoriu vestimentar, ca atare îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întreabă și nu-și poate răspunde; dar chemat parcă de vrăji, e ridicat de la fereastra la care șade și-și privește târgul adormit. O lună imensă vâslește deasupra Sadagurei. Iat-o, mireasă albă sub văluri de nori străvezii, iat o tivind cu argint nori gravi cu chipuri de țadichimi bătrâni și patriarhi. Și iat-o înfășurând aici, jos, în taine și tăceri ciudate, curtea nesfârșită cu copaci groși, cu moara mută și cu sinagoga bătrână în care dorm drumeții, și peste
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
vegheat de capul fiorosului bour moldovenesc, alături de flamura oștirii închipuind pe "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul", se ridică, în mână cu ulcica sa smălțuită cu margarete și albăstrele. E cam scurticel de stat, dar vânjos și în cabanița de brocart roșu tivită cu blăniță de samur, mustăcios, cu ochi albaștri de cicoare, cu pletele blonde încercuite de magnifica coroană Mușatină, pare mai 'năltuț și nu-i dai cei patruzeci, patruzeci și doi de ani pe care-i are. Vă mulțămesc! închină el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răstignit de bunăvoie pe gardul ce despărțea grădina noastră de a lui Csordás, iar eu eram „jidanii“ care îl batjocoreau și scuipau. Arta mea superioară se vădea prin abundența salivei risipite fără economie pe obrajii partenerului răbdător, pe ochii lui tiviți de lungi gene negre, care nu scăpa de supliciu decât la intervenția maică-sii. Băgând de seamă mârșăvia, buna mea mătușă Virginia, uitând o clipă de dragostea pentru mine, alerga să mă denunțe maică-mii („Uite ce-ți face nebunul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
era: „Bunuri și persoane“. Ce ar fi văzut, pe la 1840, un om suit în turnul Colței? O caleașcă în care șed alături o doamnă în crinolină, cu un șal de cașmir pe umeri, și un boier purtând ișlic și giubea tivită cu blană... Un alai domnesc: unii dregători au gugiumanuri de samur cu fundul roșu, alții tricornuri cu pene albe... Un tânăr în redingotă, ridicându-și cilindrul în semn de salut, și un vârstnic în anteriu, care-și saltă calpacul cu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
nunții într-o zi norocoasă, conform Calendarului Japonez. Anotimpurile preferate pentru nunți sunt toamna și primăvara. Cei doi au ales toamna... „Ceremonialul” a avut loc într-un Altar shinto. Mireasa purta un splendid kimono alb din mătase cu o glugă tivită cu roșu, iar mirele era îmbrăcat în kimono și hakama negre. Tot în negru erau îmbrăcați și participanții la ceremonial: cele două familii reunite, rudele și prietenii cei mai apropiați. Preotul shinto a săvârșit un ritual de purificare al mirilor
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
timp să mă gândesc la toate acestea în drum spre Argentona (am aflat într-un târziu), privind peisajul care-mi încânta privirile. Peisajul Cataluniei este imprevizibil, luminos, vesel, variat, fascinant. Lanuri de porumb verde și viguros, de-a lungul șoselei, tivite de cealaltă parte de șiruri de pini sau platani, întrerupți din când în când de câte un zid colorat din pietre rotunde și neregulate. Păduri prin care șerpuiește șoseaua, umbroase, cu cărări care duc nu se știe unde și cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
călători mai departe, luminile din dormitorul patrimonial fiind acum aprinse. Am verificat de două ori, dar Wendy era în același scaun, ținând-o pe Sarah în brațe. Am gândit din nou cât...de straniu...însă de data asta gândul era tivit cu o mică doză de panică. Eram convins că luminile din dormitor fuseseră stinse cu câteva clipe înainte. Sau numai acum îmi dădeam seama de asta. Nu eram sigur. Mi-am ațintit privirea asupra întregii case, uitându-mă întâi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și...) Alt sentiment oribil: mă simțeam tot mai confortabil cu irealitatea situației. Mă încărca cu tensiune dar mă și detașa de trupul meu. Ziua și noaptea de ieri fuseseră atât de străine de orice trăisem înainte încât teama era acum tivită cu o surescitare elementară, palpabilă. Nu mai puteam nega faptul că devenisem dependent de adrenalină. Atacurile de greață aproape că încetaseră și o dulce amețeală îi lua locul. Când mă gândeam la „ordine“ și „fapte“ pur și simplu îmi venea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
câteva promisiuni reciproce de a ne informa îndată ce „apare ceva“ (o formulă care a fost lăsată delicios de vagă), l-am condus la ușă, și dus era Kimball. Îndată ce am închis ușa am observat plicul bej de lângă urmele de pași tivite cu cenușă, pe podea, un obiect pe care nu-l remarcasem înainte. Pentru că nu fusese acolo, corect?) (Mintea mea se eschivă: orice era posibil acum) M-am zgâit multă vreme, respirând din greu. Nu m-am apropiat de el cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
săptămână de evenimente care mă împingea de la spate și nu făceam decât să-l bombardez cu detalii așa cum îmi veneau - Terby, piatra de mormânt, gaura neagră de pe câmp, luminile care pâlpâiau, intrusul, mobila care se rearanja mereu, urmele de pași tivite cu cenușă, animalele moarte, attachment-ul video, vântul, tata, casa din Elsinore Lane care se metamorfoza în casa din Valley Vista - și, cu fața în pioneze, i-am prezentat o poveste care n-avea nici un sens decât pentru mine. Dar Miller
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi se părea un chilipir. Când m-a întrebat dacă aveam acces la o astfel de sumă de bani l-am asigurat că da. Dar aș fi acceptat să plătesc orice sumă de bani pentru că tocmai descoperisem urmele de pași tivite cu cenușă în jurul patului meu de hotel, care apăruseră în timp ce mă văietam în separeul de la Dorseah Diner (apăruseră de nicăieri), apoi am văzut urma unei mâini pe pernă și aproape că am făcut o nouă criză și -am jurat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
E o decizie înțeleaptă. Rămâi treaz. Pătrunzi în locul bântuit. Miller mă îndrumă nerăbdător spre casă, pentru că nu mai exista nici un loc în siguranță pentru mine dacă nu rezolvam situația. (scriitorul mă îndemna și el să merg, reamintindu-mi de urma tivită cu cenușă de pe pernă.) Reacția mea: - Dacă e ceva în casă, nu cred că o să rezist. Am ezitat, după care m-am îndreptat cu pași grăbiți spre ușa de la intrare. Am introdus cheia în broască. Am deschis ușa de la intrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am luat-o peste câmpi? Știu ce spun, eu știu unde duce asta!" Madam Segal izbucni în plâns și își ascunse fața în îndoitura cotului. Gerul puternic ținu câteva zile. Fluviul și estuarul înghețaseră, și o dantelă fină de gheață tivea marea calmă, tăcută. Vremea însăși încremenise într-o liniște înaltă și limpede. Într-o noapte, când îi fugise somnul, locotenentul auzi împușcături răsunând net, ca un pumn de perle căzând pe o suprafață de sticlă. Așteptă ca ordonanța lui să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lângă altul, în baraca învecinată cu a căpitanului, acoperite cu o urâtă pânză de sac. Doar un braț ieșea de dedesubt, cu palma întoarsă, lăsând să se înțeleagă tot. O mână bătătorită de muncă, cu unghiile rupte până la carne și tivite cu negru. "Vrei să-i vezi?" Nu, nu!" Prea târziu, cineva dăduse la o parte pânza. Văzu cheagurile de sânge, piepturile descărnate sub cojoacele de oaie, murdare și ferfenițite. Nici cămăși nu aveau... Și picioarele goale în bocanci cu talpa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
text: Într-o zi de noiembrie, șeful de gară a ieșit din casă să ia aer. Vremea era rece, pâcloasă. Marea mugea. Și-a îndesat căciula de blană pe cap și, cu mâinile în buzunare, a luat-o pe cărarea tivită de acea vegetație săracă, dar rezistentă, pe jumătate îngropată în nisip, care te face să presimți deșertul. După ce a trecut de sanatoriul de tuberculoză osoasă, și-a continuat plimbarea pe cheiul pustiu al portului. Fluviul, care traversase cu violență estuarul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
coaste-n risipă, stanuri negre și trunchete despicau pe ici pe colo negurile și un brad se înalța singur și detunat pe-un vârf de munte în fața soarelui ce apunea. Când soarele intră în nouri, ei părură roșii și vineți, tiviți cu aur ce lumina dinapoia lor. îngropau în grămezi de arcuri înalte, de spelunci adânci, suite una peste alta, lumina cerescului împărat, și numai din când în când, sfîșiindu-se, se revărsa prin negrele lor ruine lacuri de purpură. Apoi, încet
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trunchiul gros, aruncă dungi rumene pe stanurile munților și făcea ca ei să-și aprindă jăratecul de argint al frunților lor - până ce se cufundă cu totul după munte, care sta negru și nalt, zugrăvindu-și în aerul albastru mărginile lui tivite cu roșață. Înserează încet, stelele mari izvorăsc pe albastrele lanuri ale cerului și tremură voluptos în aerul moale și clar al serei și armonia câmpenească împle sara cu miile ei de glasuri, toate deosebite și toate contribuind la dulcea și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu ierburi descântate, și-a frecat buzele cu hrean, le-a vopsit, începând o cutiuță nouă de cremă amestecată cu Phytolacca Decandra. În zorii zilele de 22 aprilie, arăta ca o păpușă de porțelan: micuță, durdulie, cu ochii albaștri ușor tiviți cu negru, cu fața albă și buzele foarte roșii. S-a așezat în trăsură cu satisfacția de a se ști frumoasă. Zogru a privit-o cu ochii lui Pampu, buimăciți de somn, și și-a adus brusc aminte de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
străinul se îmbrăca el mergea cu pași din ce în ce mai repezi prin cameră scoțând frânturi de cuvinte, sau de cântec, cu intonații barbare, nedeslușite. Străinul deschise ușa spre zorii care năvăliră înăuntru învăluiți într-un nor de abur tivit cu sclipirea albăstrie a zăpezii. Se scutură ca de un fior în frigul ce-l învălui deodată din toate părțile. Parcurse repede o bucată de drum pe urma lăsată de plugul de zăpadă. Cantonul rămăsese în urmă sub străjuirea stejarilor
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fel de listă cu sătenii care au nevoie de ajutor în gospodărie și spre seară trecea pe la ei. Muncea din greu pe la oameni, dar se pare că pentru el asta era ceva obișnuit. Seara târziu ieșea din sat pe câmpul tivit de stele, stătea cu ochii ațintiți undeva departe și vorbea molcom cu cei câțiva câini care de obicei se țineau de el, fiindcă întotdeauna scotea din largile-i buzunare câte un codru de pâine sau un dărăb de mămăligă. Le
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pantaloni de aceeași culoare. Trompetele răsunară, armata de însoțitori amuți și toate privirile se îndreptară spre grupurile de copii. Salutul tineresc înflăcără inimile școlarilor. Rând pe rând, cu o infinită mândrie, învățătoarea atârnă fiecăruia, la gât, cravata roșie de pionier. Tivită în culorile tricolorului, trecută prin inel, această flamură din pânză simboliza un obicei al vremii pe care copiii nu se oboseau să-l deslușească. Candoarea din sufletele lor primi pionieratul cu credința, de netăgăduit, că-i va face capabili de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și, redobândindu-și brusc calmul, a poruncit: - Să intre consilierii! Probabil că așteptau într-o odaie alăturată, de vreme ce i-am văzut intrând imediat. Erau doisprezece cu toții, unii longobarzi și alții romani, oameni vârstnici îmbrăcați în togi de aceeași croială, albe, tivite pe margini cu roșu, de parcă ar fi fost senatori ai imperiului. - Uită-te bine la ei, duce de Spoleto, îi vezi? Adaloald s-a ridicat și a pășit prin spatele membrilor consiliului. Oprindu-se îndărătul fiecăruia, a spus: - Are vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era împletit în nenumărate cozi mici legate două câte două cu funde colorate. Fața, în ciuda ochilor alungiți și înguști, arăta bine, barba și mustățile erau mai curând scurte. Mantaua, care la avari era de felurite culori în funcție de rang, era purpurie, tivită cu blană și-mpodobită cu broderii. Din pricina căldurii o ținea agățată cu un șiret de umărul stâng. Așa că i se putea vedea cămașa încrustată cu argint și marele colier de aur, precum și cerceii care-i atârnau în lobii urechilor. Pantalonii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
strofă dintr-un cor și interpretă câteva cântece din slujba creștină, care câștigase recent adepți În rânduriel seniorilor din provinciile de la apus. Cânta la un instrument asemănător cu viola din serviciile bisericești și avea hainele brodate cu modele apusene și tivite cu dantelă, armonizate uluitor cu un kimono japonez tradițional. Publicul era impresionat și fascinat. Nu Încăpea nici o Îndoială că ceea ce Îi plăcea omului de rând le putea face plăcere și marilor seniori și samurailor. — Senior Nobuo, Seniorul Ieyasu spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]