418 matches
-
râde, de aș avea. Și flori de măr pe la răscruci Aș presăra în ceața nopții Să ni se-ntoarcă roata sorții Din calea hoațelor năluci. Și lasă-mi lacrima să plece Pe-un colț de geană dezvelit Cu visul umbrelor tivit Când ziua-n noapte se petrece. Lumini și umbre trec prin noi, Ne plâng albastrele tăceri, în toate zilele de ieri, în toate nopțile din noi... Cameleonică De ce îmi este teamă în nopțile fierbinți? Și din icoane, umbre de moarte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
stăpânire băutura, el devenea și mai însuflețit. Ne alinia pe noi, copiii, și ne întreba detalii despre vechiul sistem al stegarilor. Nu se oprea până când fiecare copil nu știa cum era identificat fiecare stegar după steagul său, care putea fi: tivit, simplu, alb, galben, roșu sau albastru. Într-o zi, tata a desfăcut o hartă a Chinei făcută sul. China era precum borul unei pălării, înconjurată de țări obișnuite și dornice să-și jure loialitatea față de împărat, Fiul Cerului. Printre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
strofă dintr-un cor și interpretă câteva cântece din slujba creștină, care câștigase recent adepți în rânduriel seniorilor din provinciile de la apus. Cânta la un instrument asemănător cu viola din serviciile bisericești și avea hainele brodate cu modele apusene și tivite cu dantelă, armonizate uluitor cu un kimono japonez tradițional. Publicul era impresionat și fascinat. Nu încăpea nici o îndoială că ceea ce îi plăcea omului de rând le putea face plăcere și marilor seniori și samurailor. — Senior Nobuo, Seniorul Ieyasu spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
împiedicându-se de ceva sau răsturnând vreun obiect din nebăgare de seamă. Toate cele păreau că i se lipesc de mână... În seara aceea, am rămas pe malul iazului până când soarele - obosit parcă - se rostogolea cu repeziciune după creasta dealului, tivind cu un roșu-purpuriu zarea... Târziu, cu sufletul plin de frumusețea apusului de soare, cu liniștea cuibărită în suflet purtând răcoarea înserării pe umeri, m-am întors la chilie. Umbrele amurgului se furișau încet printre copacii pădurii făcând să dispară conturele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mari ca asta? Fără să zic nimic, iau plicul de la Selfridges și îl și pe care. Aproape simultan, îmi amintesc de storcătorul ăla cromat, cel pe care oare să‑l am... nu l‑am folosit niciodată. Și de rochia aia tivită cu blană. Pe unde o fi? — Cât e? — E... destul, răspund, băgând factura repede înapoi, înainte să vadă că sare bine de 400 de lire. Mă uit în altă parte, încercând să‑mi păstrez calmul. Însă mă simt alarmată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tineri dintre bărbați se aruncară după el și căzură pe covor. Femeile și fetele, împiedicate de propriile lor fuste, ajunseră și ele tot acolo, țipând cu mare plăcere. Bărboșii boieri divaniți, incomodați de greutatea anilor, a caftanelor și a calpacelor tivite cu blănițe de jder, doar se răsuceau pe călcâie la dreapta sau la stânga, urmărind fuga micuțului rebel care reușea să scape mereu. O potaie atât de simandicoasă și de îndârjită, înverșunată să-i termine pe toți cu lătratul ei. era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
totdeauna. Orizontul vopsit de flăcările pământești se împurpura tot mai mânios, până ce se ridică greoi globul soarelui, un cap scăldat în sânge proaspăt. Atunci lumina vîlvătaiei începu să pălească înăbușită de lumina zilei, scufundîndu-se parcă în zidul de foc ce tivea marginile cerului. Apoi, cu cât văzduhul se limpezea, cu atât deasupra răsăritului se îngrămădeau trâmbele negre de fum, care se încolăceau și se frângeau ca niște brațe arse înălțate spre Dumnezeu. Țăranii se sculară împreună cu soarele, ca și altă dată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pot lega de vreo secvență a visului. După o reverie de vreo două ore în fața ceștii de cafea, timp în care m-am fixat la abțibildul lipit pe ceașcă, un fluture purpuriu cu două pete ca doi ochi imenși, albaștri, tiviți cu auriu, pe cele două aripi, și cu corpul în formă de vierme neted, dezgustător, am notat în jurnalul meu următorul text, care mi-a venit spontan: Cînd visez, o fetiță sare din patul ei, se duce la fereastră și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bucle, reflexe aurii țâșneau în toate părțile. Firele de păr de deasupra stăteau ușor afânate, formând un păienjeniș roșietic. Sub cârlionții de pe frunte, sprâncenele subțiri se arcuiau peste cele două ovaluri largi ale ochilor întredeschiși. Printre pleoapele lipsite de gene, tivite de o pieliță neagră, se vedeau jumătățile de discuri violete ale irișilor. Orbitele păreau mai întunecate decât arămiul delicat al obrajilor. Nasul era prelung și subțire, dar armonios, iar șanțul de sub nările creionate simetric, neobișnuit de adânc. Ținea totdeauna buzele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se filtra în părul băiatului și desena fin pe ciment gleznele și tălpile fetiței. Copiii erau neasemuit de frumoși. Păreau foarte blonzi în lumina aurie, în părul băiatului ardeau cârlionți aurii și roșcați, iar fața îi părea luminată de ochii tiviți cu pieliță neagră. Șanțul de sub nări se desena mai adânc ca niciodată. Buzele erau strânse și însuflețite de un zâmbet ciudat, inexplicabil. Tot corpul său îngust, cu mușchii abia reliefați de câte o linie galbenă, cu coastele fine, ușor vizibile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înfășurat lasă să i se vadă gulerul negru montant al bluzei de dantelă. Spre mijlocul salonului, un gheridon acoperit cu o fețișoară de masă gris-vert de catifea. Lotuși sau nuferi îmbobociți - brodați în dégradé. Un șnur de mătase răsucit o tivește, înnodându se la fiecare colț cu funde mari și ciucuri pufoși, albi și aurii care ating covorul. O singură persoană lângă gheridon : un domn între două vârste, cu fruntea și tâmplele lungite de calviție, cufundat în lectura unei reviste. După cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în podeaua acoperită cu dale, o chiuvetă și un bideu asortate la culoare, toate dintr-un porțelan roșu, lucios și voluptuos curbat. Dalele de pe jos erau negre. Robinetele și suporturile de prosoape, dintr-un metal auriu. Prosoape groase, pufoase, negre, tivite cu roșu, atârnau pe suporturi. Pe un raft negru, strălucitor, se înșirau borcănașe și sticle conținând (Tom nu avu nici o îndoială, totuși le încercă) spumante și unguente celeste. O arcadă din plăci de ceramică, mascată de o perdea, adăpostea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de inimă, scormonind nisipul zgrunțuros cu vârful piciorului. După un timp, se așeză pe marginea stâncii și începu să se uite la marea de un albastru închis, cu o crustă lucioasă de parcă ar fi fost emailată. Crestele valurilor erau albe, tivite cu spuma spulberată de vântul care se întețise și se răcise. Cerul însorit, pe care pluteau acum câteva fuioare de nori aurii, căpătase o tentă de albastru nordic, care lui Tom îi plăcea. Se simțea din nou fericit și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să caute printre ei ascunzișuri de semiobscuritate, tainele Nopții celei Sfinte. Dar după două ocoluri în jurul lui Moș Crăciun trebuiră să rămână nemișcați îndărătul său. Era rândul lui Moș Crăciun, înalt și masiv, îmbrăcat într-o manta roșie de satin, tivită cu vată, s-o pornească domol către marginea cealaltă a scenei, unde, la piciorul unui brad de mucava, dormeau cei doi copii sărmani. "Fulg-de-Nea" zburătăcea deja pe tot întinsul scenei. Sala nu-i vedea, dar Lucian, ridicându-și privirea către
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zidurile fiecărui etaj acoperite cu teracotă de altă culoare: alb, negru, purpuriu, azuriu, roșu, argintiu și auriu, ce simbolizau planetele. În Egiptul antic, scufia alb cu roșu a faraonului simboliza puterea, iar în Roma imperială, toga de senator albă și tivită cu purpură constituia, de asemeni, un semn al puterii. Cele patru vânturi ale Chinei antice erau simbolizate prin albastru (est), alb (vest), roșu (sud) și negru (nord). Cele patru zări ale aztecilor erau simbolizate prin culorile: roșu (est), albastru (vest
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
intră în emisie... ȚACHE Să începem cu...prezentările. GRASSU Lasă tălică prezentările, că publicul ne vede în imagine și-i de ajuns de suficient. S.LABOU Nu ne vede, c-aici e Radio! GRASSU Radio natur ca cartofii natur fără...tivi? ȚACHE Fără. Vă deranjează? S.LABOU Pe mine mă deranjează papionu’. Îl scot dacă nu se supără don’șoara. Scoate și matale corsetu, dom’le, că la radio nu se vede burta. GRASSU Nu se vede da’ s-aude. S-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nu mai importă cum, un matroz nenorocit, scuipa cu sârg resturi de tutun peste bord în totală necunoaștere a faptului că respectiva plantă încă nu fusese descoperită de europeni. Dar ce-i asta? La capătul smocului maroniu un alt maroniu tivit cu verde nu putea fi decât... Pămâââânt!!!!!! La acest strigăt amiralul Columb țâșni pe punte gata săl dărâme pe respectivul sol al speranței. Bine, bă amărâtule, bidon turtit, iubitule! Unde vezi tu Pământ că io nu văz ?! În față, senor
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mai noi, iar jos... Vă rog... Poți să mă rogi și-n genunchi, da’ pe-astea nu le expun decât cu acordul dumnealui. Uite-l. Sunteți impresarul ? S-avem pardon. Io mi-s producătorul. Dacă-i dai dumneaei și un tivi color te las să-i faci, după, încă zece vânătăi. MOȘ Y 66 Noapte de Crăciun frumos așezată peste cuplul Ionescu de la șase, ambii sforăind lin și monoton după tactul pendulei. Și ne-am opri aici cu descrierea dacă n-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a putut, sîngele meu orb a plictisit Îndeajuns umanitatea, Înșelînd la cîntar sîngele și cuvintele care se preling printre candelabrele ornate cu panglici multicolore, a căror strălucire va aduce mai devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și cu dialectica ultimei lecții ținute la clavecinul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
a putut, sîngele meu orb a plictisit Îndeajuns umanitatea, Înșelînd la cîntar sîngele și cuvintele care se preling printre candelabrele ornate cu panglici multicolore, a căror strălucire va aduce mai devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și cu dialectica ultimei lecții ținute la clavecinul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
și să nu se poată mișca de pe efod, cum poruncise lui Moise Domnul. 22. Au făcut mantia de sub efod țesută toată cu meșteșug din materie albastră. 23. La mijlocul mantiei, sus, era o gură ca gura unei platoșe; gura aceasta era tivită de jur împrejur, ca să nu se rupă. 24. Pe marginea mantiei au făcut niște rodii de culoare albastră, purpurie și cărămizie, din fir răsucit; 25. au făcut și niște clopoței de aur curat, și clopoțeii i-au pus între rodii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
și vestmintele de mătase vechi ale icoanelor foșneau. Corul intona un fragment de oratoriu. Pe scărița în spirală unul câte unul ba-chiștii coralului se adăogase camarazilor. Elena își simți ochii deodată umezi și îi șterse fără sfială cu batista fină, tivită cu negru. Ar fi voit să se uite spre locul unde văzuse stând pe Marcian, dar nu cuteza să întoarcă capul. Nici nu observase că e lângă Ada Ma-xențiu, de lângă care Marcian dispăruse. Vocile păreau a porni o șoaptă, îndată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pătucului. Mama lăsa pentru ele ferestrele deschise. Copilul creștea cu ochișorii la cuib. Când unul din părinți țâșnea săgeată pe fereastră, celălalt ateriza vertical, atârnat de marginea găoacei. Garda se schimba în ciripituri graseiate. Căptușite cu atlas vișiniu, patru pliscuri tivite cu caș, dintr-o dată se căscau în cuib. Unul înghițea în plin, celelalte în sec. Ca să supravegheze de sus mișcările pruncului, pasărea întorcea un cap rotund, cu bobii strălucitori. Pentru toate aceste amintiri, noapte de noapte, doctorul se furișa în
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Înainte, cînd cineva a aprins radioul Într-o bună zi, atunci a murit tata. Nimeni nu l-a putut opri pe Julius să se instaleze În caleașca străbunicului-președinte. Aici Își petrecea toată ziulica, așezat pe canapeaua ruptă de catifea albastră tivită cu aur, trăgînd necontenit asupra guvernantelor și majordomilor care cădeau În fiecare zi secerați de gloanțe lîngă caleașca, murdărindu-și halatele pe care stăpîna Îi obligase să le cumpere ca să nu-și strice uniformele și acum trebuiau să cadă morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce poate fi mai senin decât Alpii înzăpeziți pe care se proiectează spectral orașul? Și, mai ales, decât arhitectura lui riguroasă și clasică? În Torino poți merge zile-n șir fără să ieși de sub por ticuri: sunt kilometri de galerii tivind fațadele clădirilor pătrate și masive. Dar tocmai colonadele astea ce se pierd în perspec tive nesfârșite devin după o vreme... neliniștitoare, apăsătoare ca-n Chirico...“ Profesorul se-ntoarse spre mine și mă privi-n ochi: „Iar apoi, nu uita că
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]