1,739 matches
-
și culori.“ (Oameni buni) „Și-astfel mă preschimb și eu / Într-un arc de curcubeu / Și-mi desfac, sub cer, aripa, / Să preschimb, în veacuri, clipa.“ (Feerie) „Când stelele din drum se ntorc / S-asculte-n miriști pitpalacul, / Când greieri cântece își torc / Și-n nuferi albi se mbracă lacul“ (Vara) etc. Contaminat parcă de stilul poetului, autorul prefeței, Tudor Opriș, folosește și el cuvinte bombastic-elogioase, afirmând că versurile lui „Nicușor“ îl vor fixa pe acesta „în nisipul mișcător al viitoarelor generații care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fript, primește scatoalcele stoic, se îmbracă și iese propulsat de cîteva șuturi, date cu o forță dementă. Daniel a făcut duș, s-a dezinfectat cu spirt, motiv să sară ars într-un picior și să zbiere ca un apucat. Camionul torcea în dimineața răcoroasă și păcălitul român scuipa la fiecare sută de metri. Și-a trecut viața în revistă și constată năucitor de trist: Mereu singur, nu tu casă, nu tu nevastă, în camion cu toate tîrfele, Doamne, ce viață! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mării și doarme într-o burtă de scoică; firul de iarbă, în tâmpla bunicului, repetă un cântec de lagăr. Semnele copilăriei, un coș plin de pietre ai cu ce strivi umbra. Goliat amenință în fiecare intenție, Goliat crește din stâncă. Toarce iarba munților, răsucește funie groasă și înhamă-l la oiștea Carului Mare! Goliat răsare din florile câmpului. Blestemă tot ce vegetează împotriva firii! Va crește deșert și-n ghiveciul mușcatelor. Nu uita: ai cu tine un coș plin cu pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în vreme de ploaie, cum pasc oile miriștea arsă de soare. Noaptea, de sub streașină, luna lacrimă la rădăcina mușcatelor, stelele se sting în roua ferestrelor, norii, precum barba bunicului, se pieptănă în oglindă. Toate casele au suflet, puiul bunicii: Mămuța toarce ștergar alb după icoană, tătuța călește fierul, candela mușcă din ascuțișul coasei, coasa obosită doarme într-un mănunchi de busuioc. Internatul era precum spitalul de nebuni. Lași sufletul acasă pentru o vreme, vii, te îndopi cu diazepam, uiți pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
i-a spus niciodată cât îi este de dragă, că o iubește, că ține la ea... că visul său este un fir luuuung, ce se deșiră tocmai din cer, un caier albastru de lână în brâul lui Dumnezeu, așa se toarce fericirea. Un fir luuuung și un ghem de lumină. Era timid. Unii, în timiditatea lor, stau comod precum melcul în cochilie pe vreme de secetă, alții își eclipsează timiditatea ca fetele mari, pe malul râului (ochi să aibă frunzele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-a dus să mai încrusteze câteva semne. Moartea, la început, vine în oglindă, două, trei intenții aproximative, apoi, din ce în ce mai convingătoare, te ademenește în ramă cât să clipească un bliț. Era trecut de 18 și era întuneric: Doamne, cine a tors acest fir roșu? Păianjen ești în cerul tău leneș sau meșter iscusit? Atârnă luna ca o insectă de grinda casei și nu găsesc foarfece de lumină, și nu am un cer al meu unde să o slobod noaptea, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
numai pe mine. Ajunsese, Îmi povesteau prietenii, pe la Turnu Severin cu armata și tot Într-acolo trăsese după aceea ca zilier pe la oprit spulberăturile de nisip. Pusese mîna pe el o olteancă bălaie și-l făcuse aproape bucureștean. Se În torsese la Rătești ca să-și ia un frate la muncă În sud. Vorbea românește tare și corect, ca să se audă limpede că el e domn, și Întreba pe toată lumea: Știi cum o cheamă pe nevastă-mea? Uite, o cheamă Ioana... Așa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care m-a adus și, luând caii de dârlogi, a plecat. Însoțitorul meu a urcat pe platforma din față și mi-a făcut semn să pornesc tractorul... ― Paidiom - a comandat el când a văzut că motorul tractorului, după câteva pocnete, toarce frumos... Soarele scăpătase spre asfințit. Nu știam dacă vom merge toată noaptea sau ne vom opri la colibele unde am stat noaptea trecută. Tractorul mergea cuminte. Platformele hodorogeau de mama focului. Rusul moțăia... „Ce ar fi săăă?... Nu, nu! Ar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai spus că despre armă nu putea fi vorba, se interesase la "Comandatur" și era cu mult prea riscant dacă se găsea asupra unui deținut. Ne-a lăsat în schimb un cuțit lung "de apărare", cum zicea el. Ulitia a tors lână din care Olga și Ana au împletit ciorapi și căciuli călduroase, în primul rând pentru Minodora și Vasili și apoi pentru noi toate. Axel reușise să ne procure doar două pufoaice și trei perechi de pâslari așa că puteam ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
s-au topit în boarea zorilor-de zi... Fereastra era și ea bine asigurată în foraibăre, candela se afla la locul ei, cu sămânța de lumină sub icoana Maicii Domnului cu Pruncul. Ușa de la intrare era încuiată cu zăvorul, iar Năstăsia torcea liniștită din somnul dulce al dimineții... Copiii pufăiau și ei în pătuțul lor... Nu te mai fă, fă cucoană! Unde-i Dorin, ca să vă fac eu să pătimiți împreună! Să vă sting eu vâlvătaia ce v-a cuprins pe amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să procedezi, răspunse Ceaiul. -Dar cum? întrebă imediat curios Alcoolul. -Te aștept cu un contract, răspunse Ceaiul. CÂNTĂREȚUL ÎNTUNERICULUI ȘI VECINII Sub un hat în Bașiu trăiau în bună înțelegere trei vecini; o furnică un greier și un păianjen. Păianjenul torcea fir pe care-l aduna ghem. După aceea urca pe o plantă întindea firul pe șapte, țesea pânza apoi trecea la urmărirea insectelor din jur. Atunci când nu reușea să prindă nimic din mijlocul pânzei, se adăpostea la o margine astfel
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
făcând din acei copii oameni întregi; plini de viață; neșovăitori în chestiunile de neam și lege; păstrători a tot ce este bun și frumos, în sfârșit adevărați boieri, așa cum era tradiția moldovenească. Cu multă măiestrie, Elisa Conta a știut să toarcă firul trecutului românesc, legându-l de prezent și dându-i avânt spre viitor; iar nu întrerupându-l, așa cum se-ncearcă a face generația de astăzi. Ieșită la pensie după 35 de ani, de neobosită muncă, Elisa Conta nu poate să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mulți nepricepuți întinează meseria. Cu putere: "la tusea sfioasă a Poetului se ridică o voce de urs sau de focă." Scrisă într-un stil care-i va fi făcut, de bună seamă, livizi pe profesorii de literatură ai vremii, și torcînd subțire o ironie cum nu mai găsești (le dire, cît mai apăsat, voila le reve), îndreptarea lui Aderca are așezare de manual și stofă de manifest. Între altele, pentru eliberarea literaturii de calvarul utilizării ei după plac, care nici măcar nu
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
porecle sau nume care derivă dintr-o poreclă. De cele mai multe ori aceste supranume sînt batjocoritoare. Nică al lui Ștefan a Petrei, care și-a luat ca nume literar pe cel al mamei - Creangă - era poreclit în copilărie Ion Torcălău, pentru că torcea lînă la rînd cu fetele, dar va ajunge la maturitate Popa Smîntînă. Personajele lui I. L. Caragiale au diminutive și porecle dintre cele mai interesante și mai hazlii. Agammemnon devine familiar Agamiță și, în graba lui Trahanache, Gagamiță. Telemac e degradat
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
omenesc nu prinde frecvența instantaneelor ei, se resoarbe într-o banală iluzie, într-o îngrijorată îndoire de sine. Acela care ai început, deja, să te transformi, ros, ca de ape subterane, de miile de mii de schimbări pe care le toarce, sîcîită ca o scoică de firul de nisip, lumea prin care te miști fără habar. Lăsînd cercetarea mișcărilor ei neistovite în slujba, fără simbrie, a poeților. Deci, nu de metamorfozele explozive, care derutează rănind, se ocupă acest membru al unei
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
Odesei/ Mai mult poet decît ostaș./ Cît de părăduită-i toamna/ Aici în marele oraș!". Și, tot în paragină, învie umbre. Umbre neputincioase, care nu asta au visat: "Mă întîlnesc în port cu Pușchin;/ Un secol în priviri și-a tors,/ Dar visele'n corăbii negre/ S'au dus și nu s'au mai întors." Nu e mare măiestrie literară în aceste însemnări la firul ierbii, prin care se mai preumblă, rătăciți, ici un Tolstoi, colo un Nietzsche. Mai curînd, acoperirea
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
uitare - fuga ta cu pisica ar fi o poveste prea simplă". (Discreția pisicii). Iat-o pe mereu tânăra Nina Cassian: "Turban motanul/ e roșu, e gri/ și-nfășură capul/ pașalei Ali. / Pașaua nu-și clatină/capul, de-un an/ să toarcă în voie/ motanul Turban./ De-atâta-ncordare/ e țeapăn Ali./ Motanul surâde/ când roșu, când gri". (Turban motanul). Iat-o pe Simona Popescu, inducându-ne cu atâta talent încrederea în viață și regenerare: "Prietenul meu C. a cumpărat/ înainte de Crăciun
Din lumea paralelă a pisicilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7683_a_9008]
-
mie pisicile, mai ales cele moderne, care dorm pe laptop iar noaptea se arcuiesc ca o pereche de căști în jurul unor urechi imaginare. Au străbătut secolele din vremea când erau zeități în Egipt și au ajuns, supraviețuind medievalelor vrăjitorii, să toarcă pe tomurile din clasicismul rațiunii, apoi să ducă veștile de dincolo de timp prin romantismul iubitor de mistere, tot mai departe... Secretare, colaboratoare ale scriitorilor sau politicienilor (vestitul Gore Vidal apare în fotografii în brațe cu un motan alb), pisicile trec
Din lumea paralelă a pisicilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7683_a_9008]
-
cărui destin eseistul va îneca poetul, e prezent cu o Cantilenă din recentul volum Eulalii (1931), brodînd mitologii nordice și geometrice înghețuri pe un ritm de Mioriță (care-l va însoți mereu): " - Cerul să se'ntoarcă,/ Viul nord să-l toarcă,/ Îndurata Parcă?/ Oh, mă chiamă'ntruna/ Palida, nebuna,/ Fata verde Una,/ Și-n mine se strânge/ Piatra ei de sânge...". Barbu Brezianu, pentru care poezia va rămîne tot încercarea de tinerețe, contribuie cu cîteva poezii din Revista Fundațiilor Regale, economicoase
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]
-
zone, familiile îi țin pe cei Trei Ierarhi de patroni ai casei. Se face colivă și oamenii merg la biserică. Pentru reușita familiei și a treburilor gospodărești, în această zi nu se lucrează. Sărbătoarea se ține pentru ca să ajute femeilor să toarcă mai cu spor peste an. Se face praznic în onoarea sufletelor morților neîmpărtășiți. Sărbătoarea se ține pentru fericirea fetelor și pentru a-i apăra de boli și durere pe toți ai casei. Celui ce lucrează în această zi i se
Sfinții Trei Ierarhi. Ce este interzis să faci pe 30 ianuarie () [Corola-journal/Journalistic/62650_a_63975]
-
sau chiar de la autor porecle afectuoase sau ironice. De cele mai multe ori, aceste supranume sînt batjocoritoare. Nică al lui Ștefan a Petrei, care și-a luat ca nume literar pe cel al mamei - Creangă - era poreclit în copilărie Ion Torcălău pentru că torcea lînă la rînd cu fetele, dar va ajunge la maturitate Popa Smîntînă. Personajele lui I. L. Caragiale au diminutive și porecle interesante și mai hazlii. Agamemnon devine familiar Agamiță și, în graba lui Trahanache, Gagamiță. Telemac e degradat la Mache și
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
găunos al Brewerului, în șirurile înghesuite de case din cărămidă construite cu un secol în urmă, când marile fabrici, acum abandonate sau transformate în magazine, unde marfa se vinde la preț de producător, încă fumegau și fremătau pline de viață, torcând textile și turnând oțel, viața merge înainte la fel de vivace ca întotdeauna, deși într-o nuanță ceva mai întunecoasă. Îi place să șofeze pe aceste străzi. Cel puțin în aprilie, dau pe-afară de-o energie inocentă. Patru tineri negri cu
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
inimă pentru iubire, o cruce pentru curățenie sufletească sau un pom pentru a fi roditoare. În casă este adusă mai întâi căpățâna porcului cu râtul înainte, ca să meargă bine treaba în gospodărie. Între Ignat și Crăciun, femeile nu trebuie să toarcă, ele pisează grâu ca să aibă până la Crăciun. Din ele se fac un fel de turte, numite ''cârpele Domnului Hristos'', cu miere și nuci, pe care le mănâncă în ajunul Crăciunului. (Sursa Agerpres)
Ignatul: Tradiții și obiceiuri. De ce femeile nu trebuie să participe la tăierea porcului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54643_a_55968]
-
îi vorbească, așa că a adus-o pe Jessi acasă. Apropierea dintre pisică și Lorcan a fost naturală și imediată, mama lui povestește că Jessi a fost fascinată încă de la început de copil; el o îmbrățișa, o ciufulea, iar ea doar torcea. „Pare că ea a înțeles că rolul ei este să îi fie alături lui Lorcan. Această pisică are un simț al datoriei extraordinar. Ea nu suportă să nu știe ce face Lorcan, iar dacă îl aude râzând vine imediat să
O pisică, cea mai bună prietenă a unui copil de șapte ani () [Corola-journal/Journalistic/65805_a_67130]
-
reproduce, de fapt, pe aceea a ediției Minerva din 1906. Volumul are la sfârșit un tabel de „cuvinte mai neobicinuite" alcătuit de Al. Vasiliu, învățător, și de G. T. Kirileanu. Pe copertă, un desen cu sugestii semănătoriste, cu o țărancă torcând și cu un flăcău cu plete care-i citește dintr-o carte. Ediția aceasta din Creangă a fost tipărită de vechea Editură Cartea Românească, aceea care a funcționat în imobilul de pe Calea Victoriei, de lângă Capșa, distrus de bombardamente în 1944. Invoc
O carte veche by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6090_a_7415]