816 matches
-
după logica paternalistă a statului totalitar, artistul matur biologic și, mai ales, ideologic, trebuia să-l ocrotească pe cel tînăr, să-i tempereze năbădăile pînă cînd înțelepciunea doctrinară se va pogorî și asupra lui și imaginația i se va fi tocit îndestul spre a putea expune cu drepturi depline la ,,seniori". Și ciclul acesta căpătase în timp aerul unei fatalități aproape cosmice. Premiile se dădeau și ele în consecință: pentru pictură, pentru sculptură, pentru grafică ș.a.m.d., și se împărțeau
Salonul Oficial, între memorie și proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10690_a_12015]
-
sub torța. poeții pe planetă nu mai șanț, sau strigă din cămășile de forță. părinții-s buni de țintă-n poligon. junimea noastră naște din computer. azi cel mai saltimbantic epigon detesta plăsmuirile din uter. creionul dintre dește s-a tocit și-mi număr doar păduchii - că săracu; de-aceea oameni buni mă port zmerit și-l rog pe Dumnezeu: să mă ia dracu!... S-au împlinit în luna iunie anul acesta 21 de ani de la înăbușirea în sânge a manifestatiei-maraton
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Femeia se ridică, urmărită îndeaproape de privirea celeilalte. O văzu luînd lampa. O văzu pierzîndu-se pe coridor. Auzi, din salonul în penumbră și printre zgomotele ploii pe care bezna le întețea, auzi pașii ei îndepărtîndu-se, șchiopătînd pe dalele desprinse și tocite din pridvor. Apoi auzi zgomotul lămpii izbite de perete și în sfîrșit lanțul desprinzîndu-se din belciugele ruginite. Preț de cîteva clipe n-a mai auzit decît glasuri îndepărtate. Discursul confuz și fericit al lui Noel, așezat pe un butoi, povestindu
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
Zafiu Adesea, cuvinte pline intră într-un proces lent de gramaticalizare, specializîndu-se pentru o anumită funcție. Istoria se repetă, pentru că și instrumentele gramaticale de azi (auxiliare, prepoziții, conjuncții, unele pronume) au fost cîndva cuvinte pline, care prin repetare și-au tocit originalitatea și - mai ales - și-au restrîns funcția. În lunga perioadă de transformare pe care o traversează, asemenea cuvinte sînt percepute ca simple ticuri verbale, clișee mai mult sau mai puțin supărătoare. Adjectivul propriu a devenit în multe cazuri un
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
la picioare și, uneori, si la mâini, vreme de patru ani, în penitenciarul din Constantă (în acest interval nu a văzut pe nimeni și nu a vorbit cu nimeni, exceptându-l pe gardianul secției, în schimb a reușit să-i tocească regimului șase perechi de lanțuri cu zalele groase cât degetul. Apoi a fost trimis la Aiud, unde, făcând parte din colectivul inginerului deținut ștefan Arama, a contribuit la reușită unei remarcabile invenții române cunoscută sub numele „Motorul fără vilbrochen”. A
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
să aflu și cum considera Parlamentul atunci când domnia sa făcea parte din rândurile aleșilor. Să nu uităm faptul că, pe vremea când era parlamentar, în 1995, a fost trei luni la Academia Maritimă din Norvegia și făcea cursuri la zi, nu tocea prea mult băncile Parlamentului. Cred că ar trebui să le explice românilor și cine a subvenționat acea bursă de studiu și ce certificat a obținut în urma acestui tip de bursă. De asemenea, să ne explice dacă o parte din flotă
Băsescu e ca un câine turbat. Vezi cine zice asta by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/30987_a_32312]
-
Mileniului III, instrumentul celebru face doar gălăgie. Zgomot fără rost ce se ridică spre tavanul sprijinit În colonade și pilaștrii albi, grandioși. Sunetele suie alandala, se Împletesc, se desfac... precum un fuior de în deslânat. Clapele de fildeș autentic sunt tocite de căte degetele le-au atins În răstimp. S-au subțiat, sunt cariate și sună că un clopoțel japonez de grădină, În curentul de aer care s-a iscat din senin. Zgomotul se divide, curge mai departe, cade Înapoi, trece
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
un punct l-am putea asemui pe haiducul Zlota cu Zahei Orbul (al lui Voiculescu), dincolo de un prag al rigorii, comparația nu mai stă în picioare. Zlota e un ins cu destin alchimic. Are un călcâi de aur (pe care, tocindu-l la răstimpuri, îl folosește pentru a-și plăti varii răscumpărări), dar îi e sortit să moară într-un butoi cu excremente. „Bărbatul ăsta tare se va căzni și se va necăji. Nu va cunoaște dragostea de femeie, da’ din
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
în derapări moraliste și ecuații teziste. Călătoria din Colonia subterană nu mai e una picarescă, ci se derulează alert, cum altfel, în zone ale visceralității. Elementele de folclor urban, basm lugubru și distopie, interesante ca hartă a vieții paralele, se tocesc mult prea repede în anecdoticul inexpresiv (bancuri, interludii). Soluția poetică vine prea târziu, chiar dacă reușită. Ultimul pahar de vin este, așa cum spune primul capitol, un fals tratat de iubire imposibilă - o expresie comună pentru cele trei texte. Și aici urmărim
Debuturi și radiografii la minut by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3964_a_5289]
-
zi, te întorci la comandă, mereu în poziția de drepți în fața săptămânii destrăbălate, a orgiei lunii care te sfidează, cheie a celor douăsprezece luni ce se numesc anul anarhist, în care rânduielile vor ceda în fața corbilor roșii. Litera s-a tocit de ipocrizia contemporanilor, de eul demagogic renăscut, de pristandaua ultimelor zile. O, de-ar veni marele maestru care să fluiere spectacolul. Atunci, ar îngheța carnea pe voi sau, mai degrabă, l-ați omorî cu pietre. XIII Eu nu m-am
Radu Cange by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/10326_a_11651]
-
să fii și nu ești, Care-ți dă peste nas și te batjocorește Că faci totul pe dos și totuși supraviețuiești Ca simbol al deșertăciunii. Fenomenul Nu se numește în nici un fel, E doar un chip cioplit infidel Care-ți tocește lucrurile, oarecum în joacă, îți urâțește iubita, bagă viermi în căpșuni, îți smulge părul, îți dă diabet... Zidit între cărți ești un pic mai deștept Și poți să scoți fum pe nări Mai discret. Mai mult decât un anotimp Moară
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
încât nu avea conținut, nu prezenta interes pentru ea; mult mai palpitant fusese la început secretul, ideea că adulții o acceptau în lumea lor, faptul că dintre toti nepoții din familie o preferaseră pe ea. Apoi, când noutatea se mai tocise, nu i se mai păruse la fel de interesant să fie, într-un viitor incert, proprietara unei case despre care era mai bine să nu vorbească, nici să o declare, pentru că simplul fapt de a avea o proprietate te făcea vulnerabil în fața
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
Simona Tache I-am cunoscut când eram studentă. Își toceau, la rândul lor, coatele pe băncile facultății. La Politehnică. Mă rog, în realitate, și le toceau mai mult pe mesele unei terase de lângă facultate. Își făceau veacul acolo zi-lumină și, uneori, chiar noapte-întuneric. Între ei, unul mai firav și mai
Virginul și prietenii lui by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19099_a_20424]
-
Simona Tache I-am cunoscut când eram studentă. Își toceau, la rândul lor, coatele pe băncile facultății. La Politehnică. Mă rog, în realitate, și le toceau mai mult pe mesele unei terase de lângă facultate. Își făceau veacul acolo zi-lumină și, uneori, chiar noapte-întuneric. Între ei, unul mai firav și mai pămpălău, așa. Virgin. Nu știu cum se simțea în ipostaza asta, dar prietenii lui, cu siguranță, nu se
Virginul și prietenii lui by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19099_a_20424]
-
mai doresc să văd cum se prezinta acum cartierul în care m-am născut.Ziua următoare de la cimitir, tata m-a dus acolo. Am recunoscut numai crucea de piatră din colțul stăzi care mi s-a părut ceva mai mica, tocită de colbul vremi. Pe locul unde fusese casa noastră se construia un complex monahal care avea în centru o biserică monumentală. Am intrat în biserică, m-am rugat pentru cei dragi și am zis: -Doamne am încercat să înmulțesc talanții
JURNALUL UNUI VIOLONIST de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385244_a_386573]
-
Eleolora Stratulat, cea mai în vârstă și sora ei cu câțiva ani mai tânără, doamna Sanda Rotaru amândouă văduve. Intrarea în apartamentul lor, se făcea din curte, în partea de la stradă, pe o scară de ciment, crăpată pe alocuri și tocită de scurgerea vremii. Scara făcea un unghi drept și alături de intrarea principală, pe latura dreaptă a unghiului, era intrarea în camera unde locuiau în chirie cei doi frați, Gioni și eu, Ingrid cea de odinioară. Camera era mare cu ferestre
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]
-
nobil, conotat cu înțelesuri din sfera spiritualității, și, apoi, imaginile vagi ale oamenilor), izbutesc să dea formă poetică unei lumi, puternic personalizate, lumea orașului în lirica lui Eugen Bunaru. În acest oraș-emblemă, strada, martor tăcut, în diferitele ei întruchipări (“Stradă tocită de cartier”; ”străduțe arhaice și cochete”; ”străduțe dosnice”; “străzi fantomatice”; “străzi periferice”; “străzile...întunecoase pustii”; ”străzi mărginașe”; “stradă duminicală”; ”stradéle întortocheate”; “stradă blândă de cartier”; “lectura unei străzi bătrâne”; “străzi străine”; ”strada amestecată cu gunoaie și soare”), strada, deci, are
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
A lipsit clerul destoinic din ceea ce se cheamă generic “lupta de emancipare națională? Ioan Moța, preotul care și-a învățat copilul să nu fie slugoi! Fiul său a murit bărbătește la Majadahonda. "Lupul Daco-României și vulturul bizantin și-au cam tocit colții și ghearele ce altădată sfâșiau beregata ticăloșilor." “Neamul nostru n-a trăit prin milioanele de robi care și-au pus gâtul în jugul străinilor, ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toți haiducii, care
JOACA CU PACIFISMUL ORTODOCS de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384834_a_386163]
-
să audă sau nu a vrut să audă ultimul țipăt... privirea s-a stins între stelele ce plângeau agonic într-o dimineață, o ultimă dimineață în parcul însângerat de anii ce s-au scurs m-am așezat pe o piatră tocită în jur alte pietre deasupra pământ și am tăcut Referință Bibliografică: ULTIMUL ȚIPĂT / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2281, Anul VII, 30 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorel Birtu Pârăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ULTIMUL ȚIPĂT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385137_a_386466]
-
să audă sau nu a vrut să audă ultimul țipăt... privirea s-a stins între stelele ce plângeau agonic într-o dimineață, o ultimă dimineață în parcul însângerat de anii ce s-au scurs m-am așezat pe o piatră tocită în jur alte pietre deasupra pământ și am tăcut ... Citește mai mult ULTIMUL ȚIPĂTîmi era fricăîngrozitor de fricădurerea îmi izbeafruntea obosită de gânduriși am țipatîntr-o noapteîn tăcerea cuvintelor nerostitenimeni nu a auzitpereții vieții s-au scuturat, de durereiar vântul urla
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
procesul de învățământ ar face plăcere. Plăcere cui? Profesorului oare, care învață papagalicește lecția din manual spre a o putea expune elevilor? Sau elevului care, spre a satisface mândria profesorului, ia notițe din pledoaria lui apoi, ca și profesorul însuși, tocește și re-tocește manualul învățând pe dinafară buchea cărții spre a răspunde unui „exigent examen”? Profesorul învață elevul spre a avea ce pune în gură. Altfel moare de foame. Masa zilnică a elevului nu este condiționată de nivelul însușirii materiei predate
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
unu fac doi. Din contră. Cu viteza gândului verifică dacă nu cumva 1+1=3. Apoi apare firesc întrebarea „de ce tocmai doi?”. Întrebarea pusă mintal este atât de stringentă încât repejor caută relații suplimentare în bibliotecă. Colegii nu prididesc să „tocească” manualul iar ei, olimpicii, caută cai verzi pe pereții. Credeți că țara, mult iubita Românie, cu peste 7 milioane de votanți ne-majoritari numai pentru contra, necesită olimpici?. Țineți seama că țara are în total opt milioane cu copii de
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
vieții și, potrivit acestei înțelegeri, optase și pentru liceu, și pentru facultate. Deși avea nativ înclinație pentru muzică, pentru limbi străine - studiase pianul, germana și franceza de la patru ani până la terminarea liceului - se îndreptase spre liceul de matematică-fizică. Învățase, nu tocise, ajungând la performanța de a aprecia o oră de fizică cu profesorul Friedman ori o alta de matematică cu domnul Ghiță. Cum matematica era așezată în orar mai toată săptămâna la prima oră, profesorul Ghiță o asculta aproape zilnic pe
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
citează semnificativa descriere a francezului Proudhon (Der Mensch inmitten der Geschichte. Philosophische Bilanz der 20 Jahrhunderts, 1990, p. 65), cel ce vorbea încă din veacul XIX despre marea criză a civilizației în care „...toate tradițiile sunt uzate, toate credințele sunt tocite” și concluziona cu existența unei disoluții ce culminează în „.. cea mai înfricoșătoare clipă din existența societății umane” în care au ieșit la suprafață „...prostituția conștiințelor, triumful mediocrității, amestecul dintre adevăr și falsitate, comerțul cu principii, josnicia pasiunilor, delăsarea moravurilor...” Nu
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
1883 din 26 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Trec prin valuri dor cu dor Tot privind către izvor, Că izvorul de-ar seca, Dor cu dor s-or legăna, Deal cu deal s-or aduna Și dureri or alina. Or toci cărările Unind depărtările, Iar sub toate zările Răsări-vor florile. N-ar mai fi pustiu în crâng Și nici oameni care plâng! De n-ar fi dorul nătâng Și nici mâini care se frâng, Cine-ar spune omului Unde-și
DE N-AR FI DORUL CU DOR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383169_a_384498]