232 matches
-
degete și plescăind. Am treabă, trebuie să mă spăl pe cap. ― Doamne, ești jalnică, exclamă Ben, dar nu cu răutate, ci pentru că de fapt nu se poate abține, este extrem de evident că vrea ca ea să vină. Chiar dacă sunt acolo tocilari, asta nu contează, pentru că vom fi noi acolo. ― Neah. Refuză să se lase convinsă, și atunci îmi scapă un suspin involuntar de ușurare. Din fericire, nu observă nici unul dintre ei. ― Ei, noi mergem oricum, nu-i așa, Jemima? Eu radiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cel mai superb bărbat din lume, spun eu visătoare, pe un ton neobișnuit de asemănător cu al lor. Cu Ben Williams. ― O, face Sophie. ― Ben, spune Lisa. Și știu că fiecare dintre ele își imaginează simultan un gras/urât/plictisitor/tocilar cu hanorac. ― Și unde mergeți? întreabă Lisa. ― Nu știu. Undeva să bem ceva. ― Ei bine, asta e tare! Bravo ție! Sophie e amabilă din condescendență. ― La ce oră vine? întreabă Lisa. ― Mă sună după ce termină la birou. A rămas prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jenny. N-am fost împreună, spune ea, după care se oprește. Atunci, adaugă, și ridică din umeri. Arătam cam la fel ca acum. Eram un copil supraponderal de care râdeau toți. Sigur, aveam și eu prietenii mei, neadaptații social, ratații, tocilarii, de care nu vroia să știe nimeni altcineva. Vocea ei se înmoaie când se uită la Brad. ― Brad era eroul liceului. Era băiatul de aur, vedeta echipei de fotbal. A ieșit cu șefa majoretelor, și eu m-am îndrăgostit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pentru promovarea turismului a fost, cu siguranță șederea în mai multe răstimpuri „in Carpaten Land” a membrilor echipei FMI conduse militărește de acel de acum bine cunoscut, Jeffrey Franks, știți voi, e vorba de băiatul acela grăsunel, cu meclă de tocilar care parcă și acum plânge după sendvișul care i se fura de răuvoitori în clasele primare. Desigur că mulți au observat că de când tot vine la căpătâiul acestei țări bolnave, direcționând-o lent spre lumea cealaltă, a început s-o
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a fost, cu siguranță șederea în mai multe răstimpuri „in Carpaten Land”, a membrilor echipei FMI conduse militărește de acel, de acum bine cunoscut, Jeffrey Franks, știți voi, e vorba de băiatul acela grăsunel, parcă veșnic asudat, cu meclă de tocilar, care parcă și acum plânge după sendvișul care i se fura de răuvoitori în clasele primare. Desigur că mulți au observat, că de când tot vine la căpătâiul acestei țări bolnave, direcționând-o lent dar sigur, spre lumea cealaltă, a început
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
profund. Am repetat experimentul de două ori, apoi am găsit în pod un sac de pânză în care se usca usturoiul. Până atunci, nici măcar cu bucățile mele de slănină râncezite de vreme nu prinsesem mai mult de un singur animal. Tocilarul locuia sub scări. A început cu baionete, în timpul războiului. Primăvara își căra în curte tocila, care consta dintr-un cadru de lemn, un disc de piatră și un motoraș de mașină de spălat, o ferea de ploaie numai cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
trezit în gang, cu genunchii strânși. Cinci bătrâni dădeau cu picioarele în mine pe unde apucau. Ceilalți stăteau la o parte. La câteva ferestre, femei. Se uitau la mine de parcă aș fi izbit cu putere o tigaie de caldarâm. Soția tocilarului căra cu două găleți apa pe care o arunca pentru ca sângele să curgă în canal. Apoi a luat sacul și l-a aruncat la gunoiul de sub poartă. Am reușit să fug în cămară și să încui ușa după mine. Murmuram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
binocluri pe care și le dădeau din mână în mână, în ordinea sosirii, ca fiecare să poată observa situația cu precizie. Erau de față toți cei cărora nu le cântasem și toate personajele secundare din viața mea. Era acolo și tocilarul care-și căuta de lucru, toți bărbații care dăduseră cu picioarele în mine, căutând de lucru, preotul și profesorul Angelo, care căuta și el ceva de făcut. Era și protipendada orașului, care fusese fost nevoită să doteze grădina zoologică, presa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și Olga își făceau deseori lecțiile împreună, cu o seriozitate demnă de invidiat, situându se an de an foarte aproape de colegele lor aflate în fruntea eșalonului. Despre premianți circulau vorbe inexistente în dicționarul laudativ, spre exemplu că ar fi niște : tocilari, încuiați, bucheriști și câte altele, ori fetele se fereau de aceste etichetări. Nu voiau să fie omise de pe lista de favorite ale băieților curtenitori. De aceea preferau, din calcul, locurile doi sau trei. Erau ca și cum s-ar fi aflat sub
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
bun dar Stani nu avea cum să-l înghită. Oricum a fost un director comunist și pe vremea comuniștilor! Nu l-a convins nimeni de contrariu. Un bulbucat! Iar fizica era de aici înainte pentru el o materie oarecare, de tocilari! Știa că băieții mai mari din mahala, pe care îi informase ce pățise ar fi tranșat imediat conflictul. Îl hârjoneau mereu: - Când ne distrăm puțin cu profesorul ăla al tău? Avem chef să îl încingem! Dar nu merita să riște
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
realiza că un profesor de calibrul și calitatea lui nu își putea găsi înlocuitor iar el trăia din gloria trecutului din clasa a IX-a! Nu mai cumpăra Gazeta și așa nu îi plăcea să învețe prea mult nu era tocilar și avea atâta treabă pe străzi! Îl distra un profesor care la teze sau extemporale împărțea rândurile < π.. π prim < k< k prim< π.. π prim și se oprea nemulțumit că număra numai șase rânduri de elevi. Acum nu mai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de chimie, a înțeles că femeia odată cu trecerea anilor, devine mai atractivă și mai frumoasă. Ca să îl remarce, să vadă și ea că îl duce capul, învăță puțin. Pe trimestrul acela a obținut media 9, însă chimia o considera pentru tocilari! Și-a dat seama că nu este știință exactă, inaccesibilă pentru ei sau să le stea în cale în schimb franceza și rusa îi scoteau peri albi, deși dacă își punea mintea așa era chimia. Se așterneau formulele pe tablă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
confruntasem cu din ce în ce mai multe dovezi că oamenii de genul acesta deveneau și mai răi, pe măsură ce înaintau în vârstă. Vivian reprezenta întruchiparea matură a unei ramuri extrem de virulente a tiranului din școala elementară - genul care-i trăgea apa peste cap vreunui tocilar, căruia, în același timp, îi fura și banii de sandwich. Pe el îl lăsa cotonogit, iar pe maică-sa o insulta. Iar Lulu era versiunea de treizeci și ceva de ani a lingăului clasei. Fata imposibil de perfectă, care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-i pui pe toți în temă cu ce urmează să se întîmple. Cît despre creierele spălate, mințile înguste, fețele necioplite și alți mitocani, n are rost să-ți bați capul, sînt pline de ei toate facultățile, retardați cu pile sau tocilari înveterați cărora le e paralel dacă trăiesc pe Lună, pe Marte sau într-o dictatură comunistă. — Zic și eu, reia Roja, cacealma de la bun început. Ce mai conta că vă bătea vîntul prin buzunare, cînd știați că nu mai era
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zi sau la seral? — La seral, răspunse pilotul. La zi n-am putut, iar la nocturn nu mai erau locuri. — Dom’le, se ridică la seral niște generații, mai mare dragul! spuse entuziast comandantul. La zi sunt numai d’ăștia, tocilari, iar la nocturn, ce să mai vorbim!... Dacă nu poți să-i bagi omului mințile în cap ziua, crezi c-o să reușești noaptea? E un experiment nereușit, după părerea mea, și degeaba vrei tu... — Ia stați puțin! făcu pilotul, ascultând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
văd că iar ai avut probleme să ajungi la timp. A se remarca folosirea cuvântului „iar“ - stropul de otravă din vârful pumnalului. Mucos nenorocit. Când l-am trimis acum trei ani cu o bursă la European Business School, era un tocilar de la Oxford Îmbrăcat Într-un costum din patru piese și cu o deficiență de igienă personală. S-a Întors de-acolo Îmbrăcat cu un costum Armani negru și cu atitudinea cuiva care are un master În ambiție oarbă. Sincer, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-l comandăm de la distanță, de aici, dacă am vrea. Cum, aș putea să scriu ceva la tastatura asta și să se vadă pe celălalt ecran? —Mda. Dar să nu faci asta! Puse mâna protector peste tastatură și mouse, ca un tocilar care își acoperă lucrarea pentru ca alți copii să nu tragă cu ochiul. Dacă văd cursorul mișcându-se, vor ști că suntem cu ochii pe ei. Ori asta, ori vor crede că e fantoma lui Guttman care încearcă să-i bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Maggie Costello, mediator al Statelor Unite. —Cel puțin sunt în cameră, murmură Maggie pentru sine. Ghici că avatarurile acelea erau neactivate, niște manechine inerte, instalate în Second Life ca recuzită, pentru a conferi autenticitate scenei. Trebuia să-i recunoști comunității de tocilari meritele ei: era într-adevăr atentă la detalii. Abia atunci Maggie observă că două dintre siluetele din jurul mesei nu erau încremenite, ci se mișcau oarecum. Își dădu seama că cele două stăteau una în fața celeilalte, identificate de bulele lor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de liniște, pe care am folosit-o ca să-i dau un sărut. Fusese amuzant să mă pocnesc de ochelarii ei, așa c-am chicotit amândoi. —Scuze. —N-ai de ce. Te iubesc cu ochelari. Nu se poate! Sunt oribili - ca de tocilari. Ba nu - mie-mi plac. Și ochii-ți arată altfel fără lentile. Nu-s chiar așa, ca de pește. — Poftim? Ca de pește? Am sărutat-o iar și mi-am mișcat mâna ca să mi-o strecor sub tricoul ei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dai mare cu vioara, în patria vioriștilor, că-ți fac băieții arșice din obiectul cântător". V-am spus că Nineta avea glagorie. Zis și făcut. Vă imaginați, mai întâi, că nu mi-am dat prea mult silința ca să nu par tocilar. Era culmea să-mi stric imaginea din prima zi. Dar trăiam pe o linie decentă de plutire. Furam notele cu amintirile din vechea școală. Punctul forte al clasei, dar și al școlii, am înțeles, era orchestra. Cei mai mulți dintre puradei trăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai departe țdupă atîția ani parcă nici nu eram eu acolo În banca Întîi chiar În fața catedrei auzi cavalerul tristei figuri și ei nu știau habar nu aveau ce meditații vesele făceam eu cu profesoara după ore mă credeau cumintele tocilarul atuul meu) — S-a terminat. Nu mai ie decît trei navete, stați de pomană! țo mie zece mii un bombardament de cuvinte pe hîrtie toată istoria Încărcătura de Întîmplări ca o ocluzie intestinală colectivă aș scoate o carte pe cinste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
reală cu lucruri din film? — Ce obicei? Ei bine, zise ea, te face să pari superficial, neinteresant și... Cu buzele strânse, capul înclinat, șuvițele de păr negru căzându-i pe față, și un zâmbet fals-compătimitor adăugă: — ... să semeni cu un tocilar ratat, sinceră să fiu. Păi sunt un tocilar ratat. Probabil că ar trebui să-mi dai papucii cât mai repede, pentru că tu ești mult mai bună și meriți mult mai mult. Mi-am încrucișat brațele. — Îți ești datoare cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bine, zise ea, te face să pari superficial, neinteresant și... Cu buzele strânse, capul înclinat, șuvițele de păr negru căzându-i pe față, și un zâmbet fals-compătimitor adăugă: — ... să semeni cu un tocilar ratat, sinceră să fiu. Păi sunt un tocilar ratat. Probabil că ar trebui să-mi dai papucii cât mai repede, pentru că tu ești mult mai bună și meriți mult mai mult. Mi-am încrucișat brațele. — Îți ești datoare cu asta, Clio. Și-n orice caz... — Ce? Ne, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Și-n orice caz... — Ce? Ne, ne, ne. Eu vorbeam despre Pierduți în spațiu, serialul de televiziune original, nu de mizeria aia de remake din anii ’90. Ne, ne, ne. Am coborât privirea la paharul de cocteil. — Cam ești un tocilar ratat, zise ea din nou, în exact același fel, dar de data asta întârindu-și cuvintele cu o lentă, inevitabilă încuviințare din cap. Am ridicat din umeri. — Ooo! făcu ea. Zâmbetul răutăcios al lui Clio e cu totul altceva - marginile surâsului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o cu totul altă parte decît În camera unde ardea un bețișor din lemn de santal obținut cu greu, la schimb c-un set de poze cu actori. Fata era o melomană din Dudești. S-a enervat. M-a făcut tocilar. Din clipa aceea am devenit nostalgic. Au Început să-mi placă literatura, geniile inexplicabile, toamna. Toamna mi se părea adecvată nemuririi. În ea cad frunzele moarte. Păsărelele Își ascund ciocul la subsuoară. Plouă subțire. Miroase a fum, a tristețe, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]