461 matches
-
trebuie să plătească și pentru fărădelegea asta. L-am admirat pentru optimismul ce-l însuflețea și care nu-l părăsise niciodată. Atunci când Bovo ni s-a înfățișat, s-a uitat la noi uluit. Avea pe el doar cămașa și pantalonii tociți și peticiți și n-avea pantofi în picioare. A clătinat din cap nedumerit, și-a luat desagul pe umăr și a spus: „Pornim“. După ce-am lăsat în urmă Adria, ne-a condus pe o uliță care dădea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
odaie cu podeaua de pământ, plină de găuri. Se coborau două scărițe de piatră, luate cine știe de unde. În vatră ardea trosnind o buturugă, și în apropiere, pe o saltea de paie, zăcea prostituata acoperită cu niște zdrențe și piei tocite. Fața, luminată de la foc și de la o candelă, era vânătă și suptă, cu pomeții surpați și cu ochii adânciți în cercuri negre. Respira greu și ne fixa cu o privire sleită și goală. - Ce are? am întrebat. - E pe moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Am profitat pentru a da un decret care interzicea luarea de materiale de la orice construcție romană încă în picioare. Mi-am dat seama curând cât de puțini la număr erau maeștrii comancini și muncitorii pricepuți. Deși săraci, longobarzii, cu tunicile tocite și brăcinarii cârpiți, continuau să-și poarte cu fală scramasaxul, preferând să moară de foame decât să se-apuce de o muncă oarecare, deși pe domeniile îndepărtate de oraș ceva se schimba, și unii dintre ei s-au resemnat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din Râul Kanie ocolea râpile și copacii mari de pe colină. Dacă nu te uitai atent, probabil nu observai că apa era plină de algele de un albastru-verzui Închis, care se găseau În vechile eleștee naturale. Algele se cățărau pe pietrele tocite ale meterezelor și pe zidurile din lut care apărau de o sută de ani ținutul și, odată cu el, pe urmașii seniorilor din regiune, puterea și mijloacele lor de trai. Din afară, era aproape imposibil să Îți dai seama câte mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
păstra numai lampa acestui pământ sfințit? Deodată, călugării din jurul lui Sonrin Începură să strige: — N-are nici un rost! — Nu facem decât să ne pierdem vremea! — Tăcere! le porunci Sonrin, cu un zâmbet sardonic. A fost o predică foarte plictisitoare și tocită, dar Îi voi răspunde politicos. Muntele Hiei reprezintă o autoritate În sine și are propriile sale principii. Îți bați gura de pomană. Domnule Ittetsu, se face târziu. Părăsește muntele imediat. — Sonrin, ești În măsură să spui asta? De ce nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe cea exotică, majoritatea evită să mai citească astfel de volume (sau să privească astfel de filme). Se crede, îndeobște, că literatura și filmele horror nu ascund talent autentic, ci doar skill de manufacturier, obișnuit să producă, în serie, metafore tocite și din ce în ce mai puțin convingătoare ale fricii. Nu este însă mai puțin adevărat că se pot descoperi, chiar și în interiorul literaturii canonice (ca, de altfel, și în cazul cinematografului), adevărate bijuterii ale terorii, piese lucrate cu migală în filigran, care zac
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al cărei portret hipnotizează orice privire. Atras de o chemare misterioasă către smârcurile fetide, eroul îl reîntâlnește afară pe hirsutul Gușat, figură împrumutată din imaginarul gotic apusean: acesta "se apropie ocolit cu râsul oribil, care-i dezvelea dinții galbeni și tociți, cu pieptul dezgolit care-i arăta smocurile de păr, roșcate și grețoase". Microscopat, peisajul își dezvăluie cu voluptate vintrele descompuse și contaminate de fungus: "aceeași apă băloasă, aceleași plante grase și apoase, aceleași liane fleșcăite de putrezeală, aceeași hidoasă palpitație
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pildă, "la imponderabilele mișcării și gesticii omenești neluate în seamă în viață; și chiar dacă nu le poate dărui ochiului, el le face să apară privirii interioare prin mijlocirea ocolita a cuvântului"205, pe calea semnificațiilor măiestrit reinventate din înțelesul lor tocit de uz și de deprindere. Spre deosebire de știință, care se bazează pe abstracția ce sărăcește, în fond, realitatea, cănd reduce fenomenele și procesele la "formule" și "legi", experiența estetică, incomparabil mai bogată, se caracterizează prin infinitele posibilități de cunoaștere susținute de
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
Gheorghe Grigurcu Lirismul Mariei Urbanovici participă evident la mișcarea, îndeajuns de amplă azi, a depoetizării, a reorientării către “proză” a unei poezii amenințate de artificiul “distins”, de elevația factice, căutînd a înlătura asocierile, după cum declară d-sa, “tocite, umflate sau golite de sens”. Poeta se apropie de lucruri cu o atenție a descriptorului mai curînd decît cu o dispoziție a contactării lor fantaste prin metaforă, atitudine ce nu exclude, ci dimpotrivă sporește, un atașament emoțional. Căci în măsura în care antipoezia
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
de la nuanțele de vânătaie până la cele de baligă. Fațadele cândva albe sunt coșcovite. Casele sunt în număr de douăsprezece, fiecare cu câte două etaje și două uși. Cea de-a șaptea ușă e a casei lui. Scările sunt de lemn, tocite, sub ele se deschide un soi de ascunzătoare plină de mocirlă, în care putrezește o jucărie. Un clovn din plastic. Toată iarna a văzut-o zăcând acolo, dar și-a spus mereu că o să vină un copil să și-o
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
II a murit de la răni multiple provocate de secure. El a murit în luptă, executat la final, sau chiar asasinat. Un cuțit cu lama lungă, despre care se presupune că aparținea fiului său, Kamose, are urme de uzură (strâmb și tocit), semne ce ar sugera posibila folosire a acestuia pentru răzbunare tatălui său. Elita Egiptului Antic, printre care și faraonul, purta pumnale, săbii sau securi ornate în lupte sau pentru execuțiile de prizonieri, potrivit . De obicei, decapitau persoane de rang apropiat
Faraonii deţineau arme sofisticate () [Corola-journal/Journalistic/69431_a_70756]
-
ei chiar în ajunul acelei zile se retrăseseră în vîrstă pîlpîind prin odăi cu perdelele trase clipeau către moarte și ea ca o doagă crăpată le înfoia penajul albăstriu primăvăratic al plămînilor Plumburiu se făcu cerul apoi alb cu nori tociți cenușii peste acoperișe încovoiate pe care ploaia bătea într-o cadență nemaiauzită viermi albi mici țiuiau prin aerul subțire deasupra caselor - ca bețele vătuite ale tobelor peste sat vremea înnăbușitoare a teiului începuse și bunicul în cizmele lui dădea cu
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
mai tocită în iarbă". Dar ia să fi scris adresându-mă direct Onoratei Instanțe? Ar fi sunat așa: ŤAm văzut-o cum pleca. A trecut la câțiva pași de mine, pe cărarea ce arăta din zi în zi tot mai tocită ș.a.m.d.ť De acord, sună mai oficial, adică fără adieri sentimentale, fără emoții. Sună ca într-o proză de calitate. Anume așa am să încerc să scriu de aici încolo. Așadar, aici părăsesc definitiv stilul epistolar". (p. 41
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
să crești/ printre haine parfumate, ca un cuc te cam plictisești te cam/ pipăi - pe sub plapumă" (Debaraua). Urmează un fragment în proză, El, de un sentimentalism desuet, care are totuși mai multă poezie decât poemul anterior: " Ea purta niște ghete tocite, fără lustru, cu cataramele uzate. Nu avea ciorapi și pe gleznă i se vedea o cicatrice măruntă pe care el o îndrăgea foarte mult. Din copilărie, spunea ea. O istorie cu o foarfecă ținută neîndemânatic. Carnea era acolo foarte albă
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
seamănă, nici viața, opiniile, sau prietenii. Dar se completează minunat, Sanda Cordoș scriind despre întregire și speranță, "știu că e singurul loc în care coborînd (ce șansă) Golgota (colina Clinicilor) și văzînd turnul zvelt al Catedralei Sf. Mihail ori urcînd tocitele scări de la Litere, am o bătaie de inimă în plus și cred, oricît întuneric, că există, totuși, un miez de lumină și că viața are preț", Marta Petreu despre despărțire și rosturi: "Jos - școala. Sus - clinicile. Și Cimitirul. Cimitirul cu
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
Simona Vasilache Una din primele ziceri învățate în latinește, și care stăruie în minte, ca un refren tocit, cînd toate declinările s-au șters, e Aquila non capit muscas. Înțelesul fabulei într-un vers, care se pierde pe vreme ce lumea noastră ia distanță de buna măsură a tuturor lucrurilor, este imunitatea zeilor la nimicnicii. Pentru vîrsta care
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
și docte referiri la opera critică și publicistică a lui Zamfirescu, fiindu-i recunoscut acestuia spiritul critic fin, intuiția, în acord cu ceea ce declara despre el un jurnalist al vremii: Cînd vei vedea pe domnu Z de la Timpul, cu mustățile tocite, să știi că înainte de a-și așterne ideele pe hîrtie cugetă mult, are stilul concis, logica strînsă". Descoperim și faptul că Duiliu Zamfirescu a fost un eminescolog a cărui opinie a anticipat pînă și considerațiile maioresciene din Eminescu și poeziile
Identificarea surselor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15019_a_16344]
-
factum, primele două române apăruseră, pe al treilea tocmai îl scrisese și se pregătea să elaboreze un al patrulea. Toate, repet, supărător tendențioase în sensul moralei creștine și, de aceea, azi deloc rezistente, desi interesul pentru ele nu e integral tocit. Primele trei române (Roxana, Păpucii lui Mahmud, Doctorul Taifun) au apărut recent, sub îngrijirea d-lui Teodor Vârgolici, la Editură Minerva, în clasicizata colecție "Scriitori români", în, firește, o ediție critică. Roxana, primul din serie, e un roman epistolar adresat
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
de mormoloci, de neluptători. Trebui să recunosc că am și defecte cu care sunt perfect de acord. Mihai Gălățanu: există de fiecare dată „o femeie care se zbate în chinurile nașterii și una la câmp, care șade pe-o piatră tocită și ascute o coasă veche”. A doua șade întoarsă cu spatele și nu răspunde la vorbă, cum bine știa Sorin Titel. Ne întoarcem dintr-o scurtă „viligiatură”. E ciudată devastarea pe care o simt după orice absență de acasă, chiar
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3598_a_4923]
-
ani, care-și încurcă degetele printre ale ei, în calculator, și căruia îi explică ce înseamnă forest, în engleză. Un antreu înghesuit, în care stau una peste alta haine de lucru, găleți cu resturi de ciment și var, fărașe, mături tocite și fără coadă și ziare. Un cabinet larg, mai degrabă improvizat, cu mobilier amestecat, fotolii joase, o masă joasă, pătrată, în mijloc, telefoane mobile, cărțile poetului și gazetarului azvîrlite peste tot, la îndemînă, Sub semnul întrebării, Sînt un om liber
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
îndeobște utilizate spre a sugera contrariul. Este vorba aici nu numai depre o viziune de ansamblu, ci și despre o strategie de comunicare: numai prin șoc simultan la nivel vizual, auditiv și al limbajului verbal, spectatorul contemporan cu simțuri constant tocite mai poate percepe/ pricepe sentimente reale. "Spectatorii din zilele noastre s-au plictisit de efecte speciale realizate cu ajutorul computerului și de unghiuri de filmare imposibile", comenta Baz Luhrmann, drept pentru care le preia, folosindu-le creativ într-o direcție nouă
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
și pe insula Gotland. Nu-mi mai amintesc toate drumurile. Unele au fost obositoare și fără mare câștig, altele mi s-au părut binevenite. De la un timp, drumurile astea, care la-nceput ți se par mari realizări, devin cea mai tocită rutină. Așa cum după o vreme nu-ți mai colecționezi cronicile din reviste, cum nu-ți mai cauți numele pe internet, cum nu te mai bucură fiecare traducere din cărțile tale, la fel, nu-ți mai contabilizezi călătoriile și lecturile. Nu
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
simți suficient de solidă spre a se fixa responsabil în cuvântul scris, la nivelul cel mai puțin sentențios. Aș spune că bunul-simț devine și la noi, devansând scandalul și facilul, un best-seller. Dar vreau să înțeleg prin "bun-simț" nu abilitatea tocită, șontâcăită în aplanarea unei irealități șocante, ci "simțul cel bun". Degeaba are românul o școală strălucită, dacă nu învață în ordinea simțurilor sale: dacă nu și le dezmorțește, fie că e vorba de voluptăți, de "simțul afacerilor", ori de cel
Bunul-simț devine best-seller by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16207_a_17532]
-
un vers uitat de albine pe buzele copiilor." (p. 21). Prezențe blajine, care nu sînt de-adevăr, ca a bunicii Monicăi, în odăi cu ochelari răbdători, și cu mirosuri din cuhniile lui Pillat, umplu casa Deleanu. Șiruri de obiecte învechite, tocite fidel, deodată cu stăpînii lor, detalii umplînd aerul dulce, amestec peste poate de etichetă și confort, al cămărilor bătrînești. Teodoreanu insistă, pe pagini întregi, pe teaca vreunei săbii de copii, ori pe războaie închipuite care răvășesc, trecător, armonia. Așa e
Copilării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7442_a_8767]
-
Liviu Dănceanu 1. Muzica e ca o haină. Arareori te dezbraci de ea. O pui pe scaun, pe pat, pe cuier, dar niciodată în cui. Afară de cazul în care e tocită, deteriorată, degradată. Sau prea largă. Ori a intrat la apă. Ca, bunaoară, muzica savantă, care prin înmuieri, spălari, clătiri și uscări repetate s-a ponosit și strâmtorat, devenind aproape inutilizabilă. Din a te face să urli fiindcă o dorești, s-
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]