1,372 matches
-
sub povara dramei omenești se strânge și devine apăsător, opac: „tavanul mut” așteaptă nevzuta mână să scrie: „mene, mene techel upfarsin” (Precum tavanul mut al scrisului de înger). Cauzalitatea se sprijină în cele neimanente, cu o vorbă a poetului, pe „toiagul de ceară” al omului, al topirii și al flăcării acestuia. Se trăiește acut sentimentul de „închidere” în trup și de „deschidere, de ieșire în cele proprii, ale luminii. De aceea, tot universul poematic al lui Dumitru Ichim se umple de
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 by http://confluente.ro/Dumitru_velea_dumitru_ichim_dumitru_velea_1370267178.html [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
în pădurea fermecată El a intrat pe calul său A văzut unicornu-ndată Destinul trist și drumu-i rău. Pădurea l-a făcut să uite, Ce căuta pe-acel meleag, La ea ca să-l oprească, iute L-a fermecat cu-al său toiag. Era pădurea fermecată Prințesă blestemată ,oare? Ea sărută prințul pe dată, Blestemul lui atunci dispare. Când prințul vede-a lui mireasă (Căci a ales-o într-un final) S-a destrămat și ceață deasă... Plecară-ntr-un castel banal. Prințesa
PĂDUREA FERMECATĂ de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Padurea_fermecata.html [Corola-blog/BlogPost/351121_a_352450]
-
limbă și iubire, Și-n clopote de versuri și trăiri, Rămân doar cotizantii-n nesimțire, Ai Marilor Speranțe și Uniri - Niște acei de care trage lumea toată - Niște mereu cu zâmbetul tăiat De vreun infarct, sau stea paralizată De vreun toiag, prea greu de lepădat - Niște servanți de rând, în loc de oaste - Niște afaceriști de rangul trei - În timp ce floarea românimii noastre A progresat - si n-ai de und’ s-o iei - Sunt candele - atâtea - în română - Afară, înăuntru, ce puțini Sunt cei
CÂNTECELE JIANULUI (2) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/liviu_florian_jianu_1426130055.html [Corola-blog/BlogPost/365663_a_366992]
-
și toată Vinerea. După cum au spus unii, Domnul a sărbătorit atunci împreună cu ucenicii Lui Paștile Legii Vechi. Unul din cei care susțin aceasta este și dumnezeiescul Hrisostom. Au stat mai întâi cu toți în picioare încinși la brâu, încălțați, cu toiegele în mână, gata de drum; și au îndeplinit și toate celelalte porunci ale Legii, pentru ca nu cumva Domnul să pară că este un călcător de lege. Zevedeu a pregătit tot ce trebuia pentru sărbătorirea Paștelui. Marele Atanasie spune, deși alții
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1461561029.html [Corola-blog/BlogPost/380811_a_382140]
-
ce ne călăuzește întru nemurirea ca Neam, firul alb al inspirației și pe cel verde al harului divin, care l-au înfrățit cu legământul lui Dumnezeu, al Sibilelor și Profeților traci, al Maicii Domnului-Crăiasa noastră dacică, cu sceptrul Voievodal și toiagul Vlădicilor jertfelnici, ancorându-l în lumina taboric-carpatică, în râvna pentru Marii Strămoși, în zelul comuniunii ca vocație și libertate Hristică, în conștiința mesianică a Adevărului revelat și absolut. Duhul lui Eminescu înmiresmat serafic se află în dimensiunea mesianică a înnoirii
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1497499450.html [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
element spectaculos, a renunțat chiar și la gesturi. Avea în mâini doar o Carte. A ținut-o în decursul întregului recital, de fapt, s-a ținut de ea, s-a sprijinit de Carte ca de o coloană, ca de un toiag, ca de brațul lui Ovidiu. Emil Boroghină a vorbit cu gura lui Ovidiu, sau invers, poetul latin s-a întrupat pe scenă, purtând chipul și împrumutând glasul lui Emil Boroghină. Doar plescăitul valurilor întrerupe uneori tânguirile poetului trimis în surghiun
Emil Boroghină, Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice de la Chișinău by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105668_a_106960]
-
UN PĂSTOR, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2171 din 10 decembrie 2016. Un Păstor adună turma Lupi flămânzi mereu atacă Trece muntele de sare, Când e lumea mai posacă. Un Păstor înalță ruga De iertare și nădejde, Cu toiagul biruinței Toate-n viață par mai lesne! Un Păstor păzește turma Când lovită e de multe Și nu știe sau nu poate De Cuvânt să mai asculte. Un Păstor ridică mâna Sus în cer la rugăciune, Jertfa sfântă zămislește Neâncetat
CAMELIA CRISTEA by http://confluente.ro/articole/camelia_cristea/canal [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
rugăciune, Fapta bună-l însoțește Crapă răul de prin lume! Un Păstor pune nădejde ... Citește mai mult Un Păstor adună turmaLupi flămânzi mereu atacăTrece muntele de sare,Când e lumea mai posacă.Un Păstor înalță rugaDe iertare și nădejde,Cu toiagul biruințeiToate-n viață par mai lesne!Un Păstor păzește turmaCând lovită e de multeși nu știe sau nu poateDe Cuvânt să mai asculte.Un Păstor ridică mânaSus în cer la rugăciune,Jertfa sfântă zămisleșteNeâncetat altă minune!Un Păstor adună îngeriîn
CAMELIA CRISTEA by http://confluente.ro/articole/camelia_cristea/canal [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Musa (Valea lui Moise), un orășel cu zeci de hoteluri și pensiuni în care cei mai mulți turiști aleg să înopteze înainte de a intra în orașul de piatră. Potrivit legendelor, Wadi Musa ar purta urmele profetului Moise. Acesta ar fi lovit cu toiagul o stâncă din care a ieșit apă, formându-se un izvor care se numește Izvorul lui Moise. Izvorul există și în prezent, iar nabateenii au reușit să capteze apa prin canale spre Petra. Tot aici se spune că s-ar
Petra, misterul orașului ascuns din deșertul Iordaniei-GALERIE FOTO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105014_a_106306]
-
coboară, este ucis, iar Oedip... parcurge traseul invers al regelui și iese prin acea fantă, deși spusese că se întoarce în Corint, deci, logic, în direcția inițială; cât timp Sfinxul își rostește teribila șaradă, Oedip stă lejer, nemișcat, sprijinit în toiag, iar momentul încoronării... nu există, eroul rămânând la rampă, în timp ce Iocasta apare pe trepte, stând astfel până la lăsarea cortinei; în actul III, doar la început câțiva coriști sunt întinși pe jos, dând impresia suferinței, dar ulterior se regrupează
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
boală. Mi-au spus, zâmbindu-mi, că mă vor exclude, Că n-am făcut în viață vreo scofală, Că ochii mei tristețe doar exală, Iar versurile-s prea de lacrimi ude. înfrânt, dar demn, mă voi întoarce- acasă Și cu toiagul deznădejdii-n mână, Pe dealurile Slatinei, în seară, Voi rătăci prin ceața toamnei, deasă, în timp ce lira-mi, pe-armonii stăpână, Va zice-un cânt ce, poate, n-o să piară. Dante O umbră se strecoară în cetate Ferindu-se un ochi
Poezie by Nicolae Ungurean [Corola-website/Imaginative/7109_a_8434]
-
de Pan”? Pan stă pe un jilț, gol cum l-a făcut mă-sa; un tînăr efeb, în picioare, tot gol, cu spatele la noi, cu piciorul stîng flexat din genunchi, îi cîntă o melodie la fluier, doi bătrîni stau sprijiniți în toiege, iar în plin plan, în partea stîngă, este o fată nudă, cu sexul bine reliefat și cu sînii ca două mere, care privește sfioasă spre un bărbat întins la picioarele ei. Mai sînt o mie de amănunte, pe care n-
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_11.html [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
darurile care se împart la cimitir. De reținut: Icoana de pe pieptul mortului se ia de către rude și se duce acasă, ea folosindu-se, de regulă, și la pomenirea de patruzeci de zile (Panaghia). De asemenea - cu toate că nu este obligatoriu - și toiagul poate fi luat acasă și aprins la zilele de pomenire pentru cel decedat. • Acum se scoate - de către rude - piedica de la picioarele mortului care se lasă în sicriu. • Florile care au fost puse în sicriu este potrivit să se adune și
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_moarte_si_pomenirea_mortilor_i_stelian_gombos_1329830408.html [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
-
copaci și arbuști din care unii erau plini de flori albe și presărat cu statui de artă creștină. Conform tradiției populare, se spune că Sfântul Apostol Andrei când a ajuns aici cu ucenicii săi erau însetați. El a lovit cu toiagul în stâncă și din locul respectiv a izvorât apă în care au fost botezați primii creștini și care s-a dovedit a avea puteri tămăduitoare. Izvorului i s-a construit o bisericuță pe a cărei cupolă sunt pictate scene reprezentative
SFÂNTUL APOSTOL ANDREI, CEL ÎNTÂI CHEMAT, ŞI LĂCAŞURILE SALE DOBROGENE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 by http://confluente.ro/elena_trifan_1493749325.html [Corola-blog/BlogPost/354458_a_355787]
-
-n floare. Roiuri de gâze, fluturi și albine Zburau când pe pistil, când pe stamine, Greierii nici că se puteau abține; Cântau nepăsători că toamna vine. Bunicul, cu nepotul său de mână, Pășea tăcut cu ochii în țărână. Într-un toiag, cu trupul pe o rână, Gândea că-atât din el o să rămână. - Uite, nepoate, vezi ce frumusețe? Eu n-am putut s-o văd la tinerețe... Am alergat să fac lucruri mărețe Și m-am trezit abia la bătrânețe! - Bunele
BUNICUL ŞI NEPOTUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Bunicul_si_nepotul.html [Corola-blog/BlogPost/356481_a_357810]
-
greu, Făcându-mă -ntre oameni o lumină, Și-adesea mă întreb dacă pot eu Să luminez cum vrei, a Ta grădină? În seara asta Îți voi mulțumi, Că pururi Mi-ai vegheat nemărginirea, C-adesea brațul Tău mi-a fost toiag, Și dragostea-Ți mi-a luminat privirea... Când vântul vieții m-a făcut să mă-nconvoi, Când m-a lovit pe suflet vreun cuvânt, M-ai scuturat ca pe o frunză și apoi, Mi-ai așezat genunchii la pământ... Și când
ÎN SEARA ASTA, DOAMNE, STĂM DE VORBĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1477015896.html [Corola-blog/BlogPost/384336_a_385665]
-
a venit ca lumea să aibă viață, cât mai multă viață și mai puțină suferință. Gândindu-ne, așadar, la răbdarea suferințelor, a bolilor, a necazurilor și la nădejdea pe care trebuie să o cultivăm vom spune că încercările sunt considerate „toiagul Judecătorului” și de aceea omul trebuie să le primească pe acestea, ca de la Dumnezeu și spre folosul său duhovnicesc, cu smerenie și nădejde. Sfântul Isaac Sirul ne spune că dacă le primim cu răbdare, cu smerenie și cu nădejde, dacă
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ by http://confluente.ro/Despre_suferinta_rabdare_si_nadejde_din_perspectiva_crest_stelian_gombos_1326451148.html [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
de soare care străpungea frunzișul des al copacilor seculari. Oricât ar fi vrut să pară că nu are teamă de unul singur Tudor, evita totuși cărările întunecate . În miezul zilei în unele locuri era chiar întuneric. Rucsacul atârnă greu, iar toiagul pe care il făcuse dintr-o creangă de copac se afunda în pământul moale. Tudor avea de trecut tot acest codru și conform hârtii lui ar fi trebuit să ajungă într-o poiana denumită a Țapului. Da, dar până acolo
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Ascuns_in_padure_florentina_craciun_1335518120.html [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
se prăbușea cu totul în adînc, deveneam întins și greu ca un pachebot-fantomă pe niște ape nesfîrșite, mă înnămoleam, cum s-ar spune, în hoitul acelei perspective grandioase și surde, absolut personale. Stăteam pe un butuc, mă sprijineam într-un toiag sculptat pe alocuri, mai veneau pe la mine unii plini de bune ... Citește mai mult Mă învățasem să mă obișnuiesc cu greutatea confuzăa timpului suspendat, din mine,era ca o bătaie adîncă și amplă de clopot,inițial spaima urma calea și
DRAGOȘ NICULESCU by http://confluente.ro/articole/drago%C8%99_niculescu/canal [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
intuită)se prăbușea cu totul în adînc,deveneam întins și greu ca un pachebot-fantomă pe nișteape nesfîrșite, mă înnămoleam, cum s-ar spune,în hoitul acelei perspective grandioase și surde,absolut personale. Stăteam pe un butuc, mă sprijineam într-un toiag sculptatpe alocuri, mai veneau pe la mine unii plini de bune ... IV. ÎNTOARCEREA LUI ȚEPEȘ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017. Mai cade cîte-o șuncă din sfoară, și-atunci prinții dezmoșteniți de soartă cu foc
DRAGOȘ NICULESCU by http://confluente.ro/articole/drago%C8%99_niculescu/canal [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
veac fără rău Celor drepți cu inima nu sunt păgâni Pe cei ce se abat pe căi nedrepte Domnul îi va duce cu cei păcătoși Cei ce fac fărădelegea mânioși Celui ce vrea dreptate să aștepte Nu va da Domnul toiag de păcătos Pe soarta drepților fără de folos PSALMUL 125 Robia Sionului s-a stins pe veci Chiar ne-a umplut Domnul de mângâiere Din cer am trăit sfânta adiere Limba noastră în veselie petreci Smerit atunci se zicea între neamuri
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 by http://confluente.ro/aurel_m_buricea_1436004299.html [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
va trebui să mori ?!// (Privighetoarea). Imaginile poetice șanț de o sensibilitate, candoare și tandrețe rar întâlnite: „Cireșul mic s-a înstelat!/cu flori de aur și rubin,/uimit atunci m-am aplecat/ca să-l sărut pe creștet lin.// Dintr-un toiag de lemn uscat/Pe care gazele îl țin,/ Cireșul mic s-a înstelat/cu flori de aur și rubin.// Și, peste noapte, din senin/Necunoscut și minunat,// Cireșul mic s-a înstelat...” (Cireșul mic). Tot asa „Magnolia înflorind i-o
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1475182659.html [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
-mă din acest destin negândit Doamne dă-mi credința Ta ce m-a născut PSALMUL 109 Învață ce-a zis Domnul Domnului meu „Șezi de-a dreapta mea până ce nevăzut Voi pune pe urmașii Tăi așternut Picioarelor Tale “ca un curcubeu Toiagul puterii Ți-l va trimite Domnul din Sion zicând :”stăpânește În mijlocul vrăjmașilor tăi “crește În ziua nașterii Tale ivite Poporu-i al Tău în ziua puterii Să crească strălucirea sfinților Tăi Din pântece te-am zămislit vederii Înainte de luceafăr te-am
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/aurel_m_buricea_1432452485.html [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
un alt tărâm, redefinite în formule contemporane: „ Stau încordat precum vioara./ Ba, câteodată-s fără amintiri./ Ce aș mai vrea să-ți mângâi inimioara,/ Pe câmpul larg, în lanul de zefiri!// Să stăm așa, fragili, descătușați,/ Eu, rezemat într-un toiag de crin,/ Tu, goală, jos, în lanul de zefiri,/ Sub buza cerului albastru și senin.”( Lanul de zefiri). În alte poeme, ipostazierea femeii atinge note profane, conotațiile simbolice reflectând aici, senzațiile erotice, trăite de eul creator: „ De pe trotuarul din/ față
PUIU RĂDUCAN SAU CĂUTAREA FEMEII DIN VIS DE PROFESOR DR. MIHAELA RĂDULESCU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1424685340.html [Corola-blog/BlogPost/371013_a_372342]
-
speriat. Când Petru la Roma a rămas, Iar Pavel era în Damasc, Între tâlhari pe cruce Te-au pus, Defăimându-Te pân’ la apus. Fiere, oțet, ei Ți-au dat, Cu spini, făcutu-Te-au împărat, Cu trestie și cu toiag Te-au lovit, Și Doamne, cât Te-au umilit! Cu sulița-n coaste Te-au împuns, Și sângele Sfânt Ți s-a scurs. Soarele s-a-ntunecat, Și luna-n roșeață s-a schimbat. Catapeteasma bisericii s-a despicat, Întuneric
PARAFRAZARE A ,,VISULUI MAICII DOMNULUI” de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Adriana_tomoni_1396901150.html [Corola-blog/BlogPost/354048_a_355377]