1,334 matches
-
în încercarea de a trage aer în piept. Nu mai era timp de pierdut, lovi cu sete de mai multe ori în același loc, împungând cu vârful ca și cum s-ar fi folosit de o suliță, după care se aruncă cu toiagul înainte peste bătrân. Trecu cu ușurință prin ceața subțire și se rostogoli lângă Calistrat. Îl cuprinse cu brațul și ridică toiagul deasupra lor. Erau acum amândoi într-un fel de cavitate de aer curat în ceața lăptoasă ce îi înconjura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în același loc, împungând cu vârful ca și cum s-ar fi folosit de o suliță, după care se aruncă cu toiagul înainte peste bătrân. Trecu cu ușurință prin ceața subțire și se rostogoli lângă Calistrat. Îl cuprinse cu brațul și ridică toiagul deasupra lor. Erau acum amândoi într-un fel de cavitate de aer curat în ceața lăptoasă ce îi înconjura. Apoi, negura se strânse din nou în ghemul compact de la început. Se retrăsese la distanță, pulsând nervos. Preț de câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu se întâmplase mare lucru. Își dădu însă seama că nu va scăpa atât de ușor de curiozitatea femeii, așa încât, începu să relateze aventurile din noaptea ce trecuse. Nici acum nu-mi explic cum de am reușit să dau de toiag acolo sus pe munte, încheie Cristian. Cred că eram foarte aproape de el și chiar în momentul în care bestia se pregătea să sară pe mine, l-am găsit. Aiurea! îl întrerupse Calistrat. Toiagul era la mine. Alune casem și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cum de am reușit să dau de toiag acolo sus pe munte, încheie Cristian. Cred că eram foarte aproape de el și chiar în momentul în care bestia se pregătea să sară pe mine, l-am găsit. Aiurea! îl întrerupse Calistrat. Toiagul era la mine. Alune casem și, în cădere l-am scăpat din mână. Auzisem unde căzuse și mă străduiam să dau de el pe pipăite. Tocmai îl atinsesem cu vârful degetelor și mă pregăteam să-l apuc. Tu erai undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cum de a ajuns la mine? L-ai găsit și totodată te-a găsit el pe tine. Nu pricep. Uite cum stau lucrurile! se oferi să-i explice bătrânul. Privește numai puțin la mine! Calistrat se întoarse spre ușă, unde toiagul stătea la locul său, rezemat de perete. Întinse mâna spre el și rămase nemișcat, concen trându-se intens. Preț de câteva clipe nu se întâmplă nimic, apoi toiagul începu să tremure săltându-se puțin de la pământ. Rămase așa un moment, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
explice bătrânul. Privește numai puțin la mine! Calistrat se întoarse spre ușă, unde toiagul stătea la locul său, rezemat de perete. Întinse mâna spre el și rămase nemișcat, concen trându-se intens. Preț de câteva clipe nu se întâmplă nimic, apoi toiagul începu să tremure săltându-se puțin de la pământ. Rămase așa un moment, după care se prăbuși pe podea. N-am reușit niciodată să-l fac să vină la mine, spuse Calistrat, respirând agitat și ridicând de jos toiagul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimic, apoi toiagul începu să tremure săltându-se puțin de la pământ. Rămase așa un moment, după care se prăbuși pe podea. N-am reușit niciodată să-l fac să vină la mine, spuse Calistrat, respirând agitat și ridicând de jos toiagul pe care îl așeză înapoi la locul lui taică-meu însă putea să o facă. Văd că și tu ai izbutit și încă din prima încercare. Acum ai înțeles ce voiam să spun? Cristian rămăsese cu ochii la toiagul rezemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
jos toiagul pe care îl așeză înapoi la locul lui taică-meu însă putea să o facă. Văd că și tu ai izbutit și încă din prima încercare. Acum ai înțeles ce voiam să spun? Cristian rămăsese cu ochii la toiagul rezemat de perete. Deci asta se întâmplase acolo în pădure. Își dorise să aibă toiagul în mână și acesta venise singur la el. Treaba asta nu i-o spusese Calistrat niciodată până acum. Oare câte lucruri mai rămăseseră neștiute? Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o facă. Văd că și tu ai izbutit și încă din prima încercare. Acum ai înțeles ce voiam să spun? Cristian rămăsese cu ochii la toiagul rezemat de perete. Deci asta se întâmplase acolo în pădure. Își dorise să aibă toiagul în mână și acesta venise singur la el. Treaba asta nu i-o spusese Calistrat niciodată până acum. Oare câte lucruri mai rămăseseră neștiute? Aveam eu o bănuială încă înainte de a pleca de acasă, îi vorbi bătrânul Ilenei, nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Treaba asta nu i-o spusese Calistrat niciodată până acum. Oare câte lucruri mai rămăseseră neștiute? Aveam eu o bănuială încă înainte de a pleca de acasă, îi vorbi bătrânul Ilenei, nu eram sigur dar semnele se arătau. Tocmai îi dădusem toiagul încercând să-i arăt ce ar putea face cu el. Mi-a spus că nu simte nimic când îl ține în mână, dar nu era adevărat. Mi-am dat seama că nu spune adevărul când i-am văzut lumina din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
orice ne stă în putință ca să scăpăm de vâlvă. No, d'apoi sigur că da, domniță, doar e de la sine înțeles că tu ai să cari în spinare sacii ăia de azotat! Eu credeam că ne-am putea ajuta de toiag, spuse Cristian, încercând din nou să calmeze spiritele. Măi omule, se întoarse Calistrat spre inspector, eu încep să cred că ar trebui să mă las de meserie. Ești plin de idei bune, ai dreptate, am putea folosi toiagul. Nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ajuta de toiag, spuse Cristian, încercând din nou să calmeze spiritele. Măi omule, se întoarse Calistrat spre inspector, eu încep să cred că ar trebui să mă las de meserie. Ești plin de idei bune, ai dreptate, am putea folosi toiagul. Nu va fi ușor, dar cred că ne vom descurca. Însă, ca să înțeleg și eu despre ce este vorba: ai nevoie de exploziv ca să arunci în aer gura peșterii. No, foarte bine. Până aici am priceput și îți și dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
destul de la tata, arătă el cu capul spre sfeșnicele îngrămădite pe dulap. Cristian îi urmări privirea. Dacă toate sfeșnicele erau din aur, bătrânul avea acolo o comoară. No, eu am plecat! rosti Calistrat. Se apropie de ușă de unde își luă toiagul și ieși din încăpere. Nu cred că îmi va trebui mai mult de două ceasuri ca să fac rost de tot ce avem nevoie, adăugă el din prag. Ne vedem la peșteră ori mă aștepți aici? Inspectorul își privi ceasul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
e ceva: mă aștepți lângă peșteră, sublinie el apăsat. Asta este treaba paznicilor, domnița nu are ce căuta acolo. Se răsuci pe călcâie și plecă în drumul lui. Rămași singuri, cei doi mai stătură câteva clipe ascultând zgomotul făcut de toiag pe podeaua de lemn. Ileana rupse tăcerea prima: Hai, în două ore avem timp să mergem până acasă să mănânci și tu ceva. Te schimbi și apoi mergem la treabă. L-ai auzit, nu vrea să vii și tu acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să te încumeți să intri acolo, e bârlogul bestiei și nu-i bine să te bagi peste ea. Nu știe nimeni ce face ea peste zi. Poate doarme, dar poate că nu. Mai bine nu te apropia! Dacă îmi dai toiagul, voi putea intra fără teamă. Și dacă toiagul nu are nici o putere înăuntru? Până acum, nici un paznic nu s-a aventurat în vizuină. Mai devreme sau mai târziu, cineva trebuie s-o facă, nu crezi? Și de ce trebuie să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bestiei și nu-i bine să te bagi peste ea. Nu știe nimeni ce face ea peste zi. Poate doarme, dar poate că nu. Mai bine nu te apropia! Dacă îmi dai toiagul, voi putea intra fără teamă. Și dacă toiagul nu are nici o putere înăuntru? Până acum, nici un paznic nu s-a aventurat în vizuină. Mai devreme sau mai târziu, cineva trebuie s-o facă, nu crezi? Și de ce trebuie să fii tu primul? întrebă Ileana. Nu, Calistrat are dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-ar fi putut ajuta ca să urce până la zona alterată a stâncii. O scară ar fi fost foarte bună, dar de unde s-o ia? Oboseala ultimelor nopți nedormite începea să-și spună cuvântul. De ce îi trebuia o scară? Doar avea toiagul cu care se putea ridica oriunde voia. Încă nu se obișnuise cu gândul că era un paznic și se putea bucura de niște avantaje pe care i le oferea această nouă ocupație. Mai plătea tribut vechilor obișnuințe. Îl îngrijora și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dinamită în locurile potrivite, reușea să prăvălească grămada aceea de pietre peste intrare. Își făcu un plan unde să pună explozivul după care se întoarseră lângă Ileana. Crezi că mă poți învăța și pe mine cum să mă folosesc de toiag ca să mă ridic în aer singur? îl întrebă el pe Calistrat. Nu trebuie să te învăț. Iei toiagul în mână și te gândești unde vrei să ajungi. No, e simplu. Dar de ce mă întrebi? Sunt aici ca să te ajut. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să pună explozivul după care se întoarseră lângă Ileana. Crezi că mă poți învăța și pe mine cum să mă folosesc de toiag ca să mă ridic în aer singur? îl întrebă el pe Calistrat. Nu trebuie să te învăț. Iei toiagul în mână și te gândești unde vrei să ajungi. No, e simplu. Dar de ce mă întrebi? Sunt aici ca să te ajut. Când urc acolo cu dinamita, devine extrem de periculos. Nu vreau să mai fie cineva cu mine. Dă, să încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
te gândești unde vrei să ajungi. No, e simplu. Dar de ce mă întrebi? Sunt aici ca să te ajut. Când urc acolo cu dinamita, devine extrem de periculos. Nu vreau să mai fie cineva cu mine. Dă, să încerc și eu! Luă toiagul din mâna lui Calistrat și privi deasupra peșterii spre bolovănișul de sus. Ceea ce se întâmplă după aceea nu semăna de loc cu ce se aștepta el. Brusc fu smuls de la pământ și fulgerător se izbi de peretele de piatră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prea surâdea ideea, dar nici nu vedea altă soluție. Trebuia să urce cu cartușele de dinamită ajutat de bătrân. Apoi, odată ajuns sus, intenționa să-l trimită de acolo iar el să se ocupe singur de amplasarea lor. Îi întinse toiagul moșului iar el se apropie de lada de lemn. Dă-mi traista ta! îi ceru el lui Calistrat. Acesta își scoase traista de la gât și i-o întinse. Ce Dumnezeu ai în ea? întrebă inspectorul mirat de greu tatea acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo ușa era închisă, probabil că la plecare polițiștii se asiguraseră că totul este încuiat și în ordine. Oprindu-se în mijlocul încăperii, Cristian privi atent în jur. Cercetă din ochi toate ungherele. Ileana rămăsese un pas în urma lui, așteptând tăcută. Toiagul, asta caut! îi explicase inspectorul fără să o privească. Îl vezi cumva? Nu, dar trebuie să fie pe aici, pe undeva. Neapărat trebuie să găsim toiagul, adăugase Cristian, plimbându-se de-a lungul pereților. Fără el suntem dezarmați în fața bestiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
jur. Cercetă din ochi toate ungherele. Ileana rămăsese un pas în urma lui, așteptând tăcută. Toiagul, asta caut! îi explicase inspectorul fără să o privească. Îl vezi cumva? Nu, dar trebuie să fie pe aici, pe undeva. Neapărat trebuie să găsim toiagul, adăugase Cristian, plimbându-se de-a lungul pereților. Fără el suntem dezarmați în fața bestiei. Privea atent peste tot, pe după dulapuri și sub masa de sub fereastră. Se aplecase apoi să caute sub laviță dar nu era nici acolo. În mod normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de-a lungul pereților. Fără el suntem dezarmați în fața bestiei. Privea atent peste tot, pe după dulapuri și sub masa de sub fereastră. Se aplecase apoi să caute sub laviță dar nu era nici acolo. În mod normal, atunci când bătrânul era acasă, toiagul stătea lângă ușă, rezemat de perete. Din moment ce Calistrat fusese găsit în spatele casei, toiagul ar fi trebui să fie la locul lui, însă acesta lipsea. Fără discuție că în casă fusese multă lume, polițiști și, desigur o mulțime de alți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tot, pe după dulapuri și sub masa de sub fereastră. Se aplecase apoi să caute sub laviță dar nu era nici acolo. În mod normal, atunci când bătrânul era acasă, toiagul stătea lângă ușă, rezemat de perete. Din moment ce Calistrat fusese găsit în spatele casei, toiagul ar fi trebui să fie la locul lui, însă acesta lipsea. Fără discuție că în casă fusese multă lume, polițiști și, desigur o mulțime de alți oameni. Pentru o clipă crezu că poate îl luase cineva dar alungă repede acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]