22,705 matches
-
pomenit deloc subiectul pînă după miezul nopții, pe șalupă, cînd simți ca un fel de revelație supranaturală că, în sfîrșit, găsise prilejul potrivit să-mi spună ceea ce era neîndoios motivul real al călătoriei sale, și începu în felul și pe tonul și cu cuvintele alese la milimetru pe care trebuie să le fi ticluit îndelung în singurătatea nopților ei fără somn, cu mult înainte de a o porni la drum. - Tatăl tău e foarte mîhnit, spuse. Iată deci infernul atît de temut
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
Și fără ciorapi. - E mai comod, i-am spus. Două cămăși și două perechi de chiloți: una pe mine și alta la uscat. De ce altceva e nevoie? - De puțină demnitate, a zis ea. Însă și-a îndulcit îndată spusele, schimbînd tonul: Ți-o spun fiindcă te îndrăgim mult. - Știu, i-am zis. Dar spune-mi ceva: dumneata în locul meu n-ai face la fel? - N-aș face, răspunse ea, dacă în felul acesta mi-aș supăra părinții. Amintindu-mi de tenacitatea
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
din tiparul amabilității convenționale. A doua poate părea nițel deplasată, dar nu e: sun la telefon pe cineva, și îmi răspunde o voce politicoasă, dar cam rece, de nu chiar acră. După care, când mă recomand, vocea se schimbă complet, tonul devine cald și apropiat. N-am încotro: mă bucur, în sinea mea. Poate de aceea și râd atât de des la telefon, spre uimirea celor din jur. Normal că aceștia își zic: "De ce tot râde omul ăsta?" Vorba lui Preda
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
de toate felurile, adunări, comitete și comisii, la vreo cîrciumă, uneori nostimă, din București sau din provincie, unde beam bere sau apă minerală - cel mai ades - dicutînd aprins sau cu măsură despre teatru. Nu întotdeauna am fost de acord, dar tonul dialogului sau chiar al polemicii a avut ținută și savoare. Atîtea imagini îmi defilează prin minte și prin suflet... cuvintele mi se leagă greu. DUMITRU SOLOMON a fost o persoană discretă, greu de descifrat pînă la capăt. Tolerant, a impus
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
spun totul pentru cel ce știe să vadă. Iar Simenon învățase să vadă la Odesa, așa cum Gide învățase să vada abia la Tilfis, iar Panait Istrati învățase să vadă din clipa în care rămăsese singur, fără ghidul atotcunoscator la Murmansk. Tonul siderat al relatării se domolește, iar realitatea nu se mai construiește dintr-o alunecare al cărei înțeles întârzie să se dezvăluie, ci din fragmente masive smulse cotidianului cosmetizat și restituite sensului lor originar. O simplă plimbare prin centrul orașului Batum
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
care una trebuie să dispară. Căci nu se plimbă decât tinerii entuziaști, ieșiti de la clubul de marxism-leninism, și înfrânții istoriei, "trădătorii" supraviețuind încă dincolo de limita mizeriei, aflați într-o bejenie fără șansă și fără sfârșit. Nici o înduioșare, nici o temperare de ton, nici o retractare a afirmațiilor nu tulbură traiectoria simplă și onestă a dezvăluirilor simenoniene. Retorica dublă a lui Gide și a lui Istrati nu funcționează aici. Lui Simenon îi sunt indiferente și promisiunile luminoase ale zorilor revoluției bolșevice și tragica deviere
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
se întâmplă așa. - Memoriile pe care le-ați publicat sunt scrise cu o sinceritate dezarmantă. Manifestați chiar o anumită cruzime față de slăbiciunile dumneavoastră - în primul rând - dar și ale unor contemporani. De ce ați simțit nevoia să adoptați un astfel de ton și să exhibați în văzul tuturora amănunte ce țin de viața dumneavoastră intimă sau dintr-a altora? Aceste memorii pot fi socotite un mod de ispășire? - În primul rând este un mod de confesiune aproape integrală, nu totală; nu se
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
redactarea unei astfel de scrieri: "Atîta vreme cît nu bănuiești că se dă publicitate elanurilor, ideilor, emoțiilor, poți vorbi ca în confesional sau ca la psihanaliză. Cînd știi că te va citi mai multă lume, e bine să păstrezi un ton mai detașat, așa cum te-ai adresa unui prieten cînd nu-l iei tocmai drept duhovnic" (p. 114). Sîntem, de aceea, în fața a ceea ce s-ar putea numi un "jurnal benign", prin intermediul căruia autoarea nu urmărește să plătească polițe sau să
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
de pe balcon. E «un păianjen ca un neg& lucru a scriitoarei. A doua categorie de însemnări o constituie relatarea vacanțelor petrecute în țară (și nu numai) în compania soțului ei, filozoful Mihai Șora. Este partea solară a jurnalului, în care tonul este entuziast, viața redevine o sărbătoare o dată cu revederea rudelor și prietenilor dragi, băile de mulțime de la tîrgurile de carte și reuniunile de la Neptun ale scriitorilor de limba română, interviurile pentru reviste culturale și posturi de televiziune, drumețiile istovitoare dar plăcute
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
mărturisește astfel: "Lumea de aici mi-a evocat mereu lumea de dincolo, pe aceasta am invocat-o, am descifrat-o cum am știut, convins, pînă la capăt, că există un cifru și o țesătură care coagulează lucrurile". Și pe un ton peremptoriu: "Sînt sigur că există Paradisul, pentru că mi-l amintesc". Dar despre ce fel de Paradis e vorba? De unul material, în prelungirea realului, în care dumnezeirea e mai curînd difuză, nedesprinsă de starea modelării solemne a elementelor, dar și
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
orice vă aduceți aminte în genul ăsta. Oamenii erau cam stânjeniți, dar aveau chef de vorbă. A început Vicenta, care stă în capul satului. Sfiala i se citea în gesturile ușor crispate și în felul de a vorbi, pe un ton mai înalt decât de obicei și parcă smucit. Păi, să vedeți, a început ea. În satul nostru nu sunt lucruri dintr-astea, nici n-au fost, după știința mea. După război s-a vorbit despre stafii, noaptea, în pustietatea muntelui
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
îndată, a spus străinul. Explicația poate fi mai simplă. S-ar putea să fie miceliul unei ciuperci. Clasicul cerc de ciuperci. - Păi acolo nu s-a pomenit niciodată să crească ciuperci, a răspuns femeia. Căutătorul de minuni vorbea pe un ton autoritar. A făcut-o să amuțească pe Vicenta, apoi și-a rotit privirea pe deasupra celorlalți. - Ați mai auzit de alte lucruri neobișnuite? Într-un târziu, Ramirín și-a dres glasul și a început să vorbească. Își sprijinea mâinile în bâtă
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
auzit de alte lucruri neobișnuite? Într-un târziu, Ramirín și-a dres glasul și a început să vorbească. Își sprijinea mâinile în bâtă și se încorda pentru a da mai multă greutate cuvintelor. Vorbea de parcă ar fi recitat, pe un ton ascuțit, asemănător cu o chemare la luptă. - În anul cometei allei s-a petrecut în sat un eveniment nemaipomenit. Un bolovan uriaș a căzut din cer lângă răzorul lui Tasgar. Era negru cum e cărbunele, dar nu strălucea. Era viu
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
nu se așezase. Era pregătit să lupte până la ultima suflare. - Pe atunci aveam o privire de șoim și vă asigur că nu era fum. Ce-mi tot dați cu fumul! Era viu. Căutătorul de minuni zâmbea. A vorbit pe un ton împăciuitor, deși puțintel iritat. - Uite ce e, bunicule, simțurile ne înșeală foarte des. Noi, oamenii, suntem mult prea creduli. Ca să dau crezare unor mărturii ca a dumitale, trebuie să am dovezi mai sigure. Fără supărare. Ramirín s-a așezat bolborosind
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
Criticul nostru descrie neutru, la rece, cărțile de memorialistică din anii '90 care au tulburat o generație de cititori. La fel se întîmplă atunci cînd îi comentează pe Paul Goma, pe Ana Blandiana sau pe Monica Lovinescu. Lipsește cu desăvîrșire tonul polemic, discursul curge molcom printre cărți fierbinți... Singurul moment în care criticul nostru este puțin smuls din propriul ritm se petrece în cronica la Epistolar, cartea întocmită de Gabriel Liiceanu. Ion Pop taxează indiferența orgolioasă a filosofului față de critica literară
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
o autentificare autoritară a propriilor impresii diaristice). Altfel spus, ar fi urmat o chestionare dură din partea criticului: dacă nu ai dorit să faci literatură, atunci care este mesajul tău? însă problematica este abandonată rapid de criticul nostru. în rest, precauția, tonul egal sînt cele care domină. Critica lui Ion Pop este una de tip defensiv, este protectoare, rigidă, dar puternic militantă. Cum spuneam, avem un lung șir de exerciții de admirație. Niște "exerciții convenționale" fără paradoxul de construcție care apărea la
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
spontan literei scrise: căci Dl Jean Cuisenier are și harul evocării unor locuri, al conturării unor portrete ce se rețin, al povestirii de întâmplări semnificative. Mi-a plăcut, în scrisul și în vocea sa, o anume franchețe și simplitate a tonului, modul foarte direct de a comunica, o superioară, înțeleaptă seninătate a privirii îndreptate asupra unei lumi care trece inevitabil către Muzeu, dar nu înainte de a-și fi lăsat și în noi urmele unor tipare de adâncime, lumina câtorva Exemple. Marea
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
micul ecran. Ce am văzut și auzit a fost șocant. Nu în sensul că Mizil era primul care spunea aceste lucruri, dar în acela că era cel de la care ne-am fi așteptat cel mai puțin și în acela că tonul calm, potolit, "obiectiv" pe care vorbea făcea credibile unele din afirmații. Grav a fost că Mizil a spus ce a spus (urmărit cu atenție mută și respectuoasă de moderator, a cărui voce mieroasă abia dacă a articulat întrebările) și că
Propagandă comunistă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15035_a_16360]
-
episoade de constituire a sentimentelor de vinovăție); la fel, inventarul modificărilor produse de el - ca un adevărat creator capabil să dea realitate celor mai incredibile scenarii - în același sat, după seria crimelor etc. Lui Mihai Goțiu îi reușesc variațiile de ton și stil, starea personajului atunci cînd 'trăiește' sau 'rememorează' reiese cu limpezime din discurs fără a fi nevoie de precizări explicite, iar umorul (negru adesea, tema condiționează...) este de foarte bună calitate. Părțile nu la fel de reușite ale românului sînt, dimpotrivă
Literatură cu nebuni by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15065_a_16390]
-
e, poate, mai degrabă mare decît bun." Accesibilitatea vine în cazul Cuvintelnicului în primul rînd din atitudine, pentru că Andrei Cornea ne spune de la bun început într-o notă că erudiția e folosită în scop ironic și auto-zeflemitor. Deja diferența față de tonul noician se anunță a fi imensă. De cîteva ori în cuprinsul articolelor, Andrei Cornea ironizează de altfel direct concluziile portretizatoare din demonstrațiile lui Constantin Noica și vorbește fără fior despre sentimentul românesc în cauză. Și totuși ceea ce scrie autorul își
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
pînă astăzi, cînd imaginile mișcate nasc un mic film documentar. Aș zice alcătuit puțin previzibil sau la prima mînă - apar exact zonele bătătorite: Gara de Nord, Oborul, Casa Poporului. Aici interesant este efectul obținut prin tipul comentariului lui Patapievici și interpretarea lui, tonul ca în jurnalele de dinaintea proiecțiilor din cinematografe ce ne intoxicau cu "realizărili"socialismului. Ironia, cinismul și culpa nu dispar din nici una din "vocile"spectacolului. Tăișul imprecațiilor lui Arghezi, limba ascuțită și biciuitoare a lui Patapievici, frazele reci și bine ticluite
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
de opinie sau atitudine scrise de el în ultimii ani este unul clar: fiți tranșanți! în astfel de condiții a spune că Dan Petrescu e așa și așa pare neadecvat. Și totuși: un oarecare amestec de doze, numeroase oscilații de ton, cîteva reducționisme de dragul verdictului pur fac din acest autor un controversat. Primul lucru care se spune în apărarea lui Dan Petrescu e marea sa erudiție. Probabil că e adevărată această erudiție, dar nu cred că acest autor are nevoie de
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
grupurile de chat, în listele de discuții, parțial și în mesajele poștei electronice) se manifestă și în mesajele în engleză prin litere și semne de punctuație repetate exagerat (hiiiiiii, hey!!!!!!!) și prin stabilirea unor semi-convenții: scrierea în majuscule corespunde adesea tonului ridicat, "țipat", iar spațierea - rostirii răspicate. Crystal constată rolul destul de limitat pe care îl au semnele special inventate - smileys sau emoticons - care atrag într-adevăr atenția la primul contact cu anumite texte și pe care unele lucrări le supraevaluează; fețele
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
ignorată, mai cu seamă în cazul unui scriitor care a semnat de foarte devreme pactul cu autoritatea comunistă și a excelat în versatilitate (împinsă uneori pînă la cinism), dar citind cartea lui Pavel Țugui ai sentimentul că autorul nu găsește tonul just, iar ceea ce se vrea o radiografie lucidă, deopotrivă a unei existențe și a contextului istoric, eșuează în didacticism și patos moralizator. Un aspect care salvează în bună măsură acest volum este documentarea minuțioasă (autorul selectează o serie de scrisori
O biografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15127_a_16452]
-
pijamaua devii automat o ființă inferioară. Indiferent de vîrstă, ești tutuit cu familiaritate. Ți se impune o atitudine umilă, de milog la bunăvoința unei ierarhii albe, sastisite din principiu de cei ca tine. La întrebări ți se răspunde pe un ton tăios-agasat, sau ca unui cretin fără discernămînt. Pînă și numele îți e înlocuit cu cel al bolii sau al organului bolnav, fiindcă pentru specialiștii de a căror știință și de ale căror îngrijiri ai nevoie vitală nu contezi decît ca
Medicale by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15138_a_16463]