216 matches
-
Pentru reprezentarea obiectului modelat ca sistem, acest obiect trebuie descompus în componente funcțional finite, apoi trebuie să fie identificate relațiile dintre componente în schema generală a obiectului, relațiile dintre obiect și mediul înconjurător, precum și funcția obiectului. Se deosebesc MM structurale "topologice" și "geometrice". În "MM topologice" sunt reflectate componența și interacțiunile elementelor obiectului sistemic. Aceste modele se utilizează, în special, pentru descrierea obiectelor care constă dintr-un număr mare de elemente, la rezolvarea problemelor de atașare a elementelor constructive la poziții
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
sistem, acest obiect trebuie descompus în componente funcțional finite, apoi trebuie să fie identificate relațiile dintre componente în schema generală a obiectului, relațiile dintre obiect și mediul înconjurător, precum și funcția obiectului. Se deosebesc MM structurale "topologice" și "geometrice". În "MM topologice" sunt reflectate componența și interacțiunile elementelor obiectului sistemic. Aceste modele se utilizează, în special, pentru descrierea obiectelor care constă dintr-un număr mare de elemente, la rezolvarea problemelor de atașare a elementelor constructive la poziții spațiale determinate (de exemplu, probleme
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
a elementelor constructive la poziții spațiale determinate (de exemplu, probleme de compunere a utilajelor considerate ca sisteme tehnice, de amplasare a pieselor etc.) sau de repartizare în momente relative de timp (de exemplu, la elaborarea orarelor, elaborarea proceselor tehnologice). Modelele topologice pot fi sub formă de grafuri, tabele (matrici), liste etc. În "modelele matematice geometrice" sunt reflectate caracteristicile geometrice ale obiectelor sistemice. În aceste modele, suplimentar față de informații asupra poziției reciproce a elementelor sunt incluse informații asupra formei geometrice a pieselor
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
de maxim local. Printr-un raționament analog deducem că pentru "a>0" funcția este strict descrescătoare pe intervalul formula 40 și strict crescătoare pe formula 41, caz în care formula 36 este punct de minim local. În analiza funcțională pe un spațiu vectorial topologic "X", un operator "T" : "X" → "X" se numește operator monoton dacă formula 46 Teorema lui Kachurovskii spune că o funcție convexă pe un spațiu Banach are ca derivată un operator monoton. O submulțime "G" a produsului cartezian "X" × "X" se numește
Funcție monotonă () [Corola-website/Science/323122_a_324451]
-
o variatate abeliană). Chevalley a contribuit la clasificarea noțiunilor din geometria algebrica relativ la noțiunea de multiplicitate de intersecție, de noțiune de varietate algebrica și altor noțiuni din geometria algebrica. A studiat cu succes inelele noetheriene, artiniene, inelele locale și inelele topologice. A reluat concepțiile lui Simion Stoilov, relativ la metoda spațiilor topologice, de acoperire, pe care a modificat-o. A contribuit la dezvoltarea geometriei proiective. Principala să lucrare este: "L'Arithmétique dans leș algèbres des matrices" (apărută la Paris).
Claude Chevalley () [Corola-website/Science/326782_a_328111]
-
geometria algebrica relativ la noțiunea de multiplicitate de intersecție, de noțiune de varietate algebrica și altor noțiuni din geometria algebrica. A studiat cu succes inelele noetheriene, artiniene, inelele locale și inelele topologice. A reluat concepțiile lui Simion Stoilov, relativ la metoda spațiilor topologice, de acoperire, pe care a modificat-o. A contribuit la dezvoltarea geometriei proiective. Principala să lucrare este: "L'Arithmétique dans leș algèbres des matrices" (apărută la Paris).
Claude Chevalley () [Corola-website/Science/326782_a_328111]
-
dubii asupra figurii. Figura prezentată aici de Netz, este una propusă de Suter dintr-o traducere a unui text arab în care "egalul" și "de două ori" sunt ușor de confundat. De asemenea Suter a făcut cel puțin o greșală topologică într-un punct crucial, egalând lungimea unei laturi cu diagonala, caz în care figura nu mai poate fi pătrat. Dar, deoarece diagonalele unui pătrat se intersectează în unghi drept, prezența triunghiurilor dreptunghice face ca prima propoziție din "Stomachion" să rezulte
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
pus bazele omologiei prin lucrarea "Homological Algebra" (apărută la "Princeton University Press"). Prin aceasta, a adus o contribuție importantă în dezvoltarea algebrei omologice din topologia algebrică. În 1944 a introdus noțiunea de functor și cea de categorie în teoria spațiilor topologice, care, ulterior, au fost extinse și în alte domenii ale matematicii, fiind încorporate mai târziu în algebra modernă. A creat spațiile topologice cunoscute ulterior sub denumirea de spații Eilenberg. În 1966 a participat la Congresul Internațional al Matematicienilor de la Moscova
Samuel Eilenberg () [Corola-website/Science/331411_a_332740]
-
omologice din topologia algebrică. În 1944 a introdus noțiunea de functor și cea de categorie în teoria spațiilor topologice, care, ulterior, au fost extinse și în alte domenii ale matematicii, fiind încorporate mai târziu în algebra modernă. A creat spațiile topologice cunoscute ulterior sub denumirea de spații Eilenberg. În 1966 a participat la Congresul Internațional al Matematicienilor de la Moscova, unde a făcut o comunicare importantă din domeniul algebrei moderne.
Samuel Eilenberg () [Corola-website/Science/331411_a_332740]
-
lui Severi, dă o demonstrație teoremei lui Alexander și generalizează o formulă a lui Hermann Schubert. A stabilit că varietățile canonice ale unei varietăți algebrice lipsite de singularități sunt cicluri Shiing-Shen Chern ale varietății. A efectuat cercetări în domeniul grupurilor topologice. S-a ocupat de inelele lui Noether. A avut numeroase publicații și lucrări didactice, unele în colaborare cu: Octav Onicescu, Constantin Ionescu-Țiu, Ion D. Ion, Simona Popp.
Gheorghe Galbură () [Corola-website/Science/333307_a_334636]
-
În matematică, sticla lui Klein este un exemplu de suprafață topologică neorientabilă în spațiu în varietatea sa geometrică astfel încât să se poată defini o metodă consistentă de a construi un vector normal. Într-o exprimare neformală, ea este o suprafață cu o singură față. Prin deplasarea pe ea se poate reveni
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
cu o singură față. Prin deplasarea pe ea se poate reveni în punctul de plecare „cu capul în jos”. Alte exemple de astfel de suprafețe sunt banda Möbius și planul proiectiv real. În timp ce banda Möbius este o suprafață cu frontieră topologică, sticla lui Klein nu are frontieră (prin comparație, o sferă este o suprafață orientabilă fără frontieră). a fost descrisă pentru prima oară în 1882 de matematicianul german Felix Klein. Inițial s-a numit "suprafață Klein" (), care ulterior a fost înțeleasă
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
exemplu, sticla lui Klein nu are "frontieră", unde suprafața s-ar termina, și este neorientabilă, cum rezultă din imersiunea unică. Un model fizic se realizează asemănător. Muzeul de Științe din Londra prezintă o serie de sticle Klein în diverse variante topologice. Sticlele au fost realizate în 1995 pentru muzeu de Alan Bennett. În mod abstract, sticla lui Klein nu se autointersectează. Se poate vizualiza sticla lui Klein într-un spațiu cvadridimensional. Adăugând spațiului tridimensional a patra dimensiune autointersectarea poate fi eliminată
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
a colora orice hartă pe suprafața sticlei lui Klein; singura excepție a conjecturii Heawood, o generalizare a teoremei celor patru culori, care afirmă că ar trebui șapte. În spațiul euclidian sticla lui Klein are o singură față. Există alte spații topologice tridimensionale în care suprafața sticlei lui Klein este cu două fețe, dar tot neorientabilă este. Tăierea sticlei lui Klein în două după planul său de simetrie produce două benzi Möbius în oglindă, una răsucită cu 180° la dreapta iar cealaltă
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
cu un rezervor de mare capacitate care furniza un debit de apă constant timp de trei minute. făcea o compensare automată a lungimii căii, astfel încât franjele de lumină albă erau vizibile imediat ce elementele optice erau aliniate. Din punct de vedere topologic, calea luminii era aceea dintr-un cu un număr par de reflecții pe fiecare cale a luminii. Astfel, franjele obținute erau extrem de stabile față de cele din designul lui Fizeau (care a folosit un număr impar de reflecții), și care erau
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
a spațiilor vectoriale (care sunt definite peste un corp) peste un inel. Domeniul aplicațiilor este un modul, și nucleul constituie un „submodul”. Aici, nu se mai aplică neapărat noțiunile de rang și defect. Dacă "V" și "W" sunt spatii vectoriale topologice (și "W" este finit-dimensional), atunci aplicația liniară "L": "V" → "W" este continuă dacă și numai dacă nucleul lui "L" este un subspațiu închis al lui "V". Fie o aplicație liniară reprezentată ca o matrice "m" × "n" "A" cu coeficienți într-
Nucleu (algebră liniară) () [Corola-website/Science/336778_a_338107]