340 matches
-
și-a dat jos faimosul brâu, În care erau țesute toate farmecele iubirii, potența, dorința, șoaptele de dragoste și forța seducției, și care Îi lăsa fără prudență și judecată până și pe cei mai cumpătați oameni. Era ora unu. O toropeală de după-amiază plutea În Încăpere. Afară norii amenințau cu ploaia. Se auzi o bătaie În ușă. ― Scuză-mă, Callie. Poți să faci o pauză, te rog? Domnul da Silva se Întoarse spre ușă. ― Intră. Laolaltă cu toată lumea, am ridicat privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a patului care Încă nu era udă de transpirația lui. Își propuse să țină ochii deschiși ca În felul acesta să poată urmări Îndeaproape fazele următoare a cumpltei lui intoxicații. Dar treptat,depășind puterea de voință a bolnavului, o ciudată toropeală Îi Înpăinjeniră ochii, iar ploapele i se Împreunară ușor...!! V OTRĂVIT OR INTOXICAT...!? Tony Pavone deschise pentru a doua oară ochii În următoare zi În jurul orei douăsprezece, după un somn letargic de aproape douăzeci și patru de ore. O sudoare rece Îi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
continuând să se gândescă la zilele ce vor urma, mai cu seamă la București unde avea o sumedenie de prieteni și care În mod sigur Îl uitase. Încercă să nu adoarmă Încă, dar - ușor, pe nesimțite - o dulce și plăcută toropeală Îl Învălui, adormind cu zâmbetul pe buze... VI O VICTORIE NESPERATĂ În interval relativ scurt, Tony Pavone Își extinse activitatea profesională În aproape toate zonele industriale ale capitalei. Numărul muncitorilor se dublase, iar aprovizionarea la timp cu materiale precum și asistența
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de zece ore prin cârciumi! Să nu scoți o vorbă te-am văzut...! Te-am urmărit cum urcai scările la intrarea În bloc. În halul de beat În care te afli, mă surprinde cum de n-ai căzut...!!” Starea de toropeală, de pierdere a echilibrului se accentua Într-un tempo rapid! Dela senzația de frig, trupul său trecu prin fazele unei periculoase fierbințeli, iar vibrațiile electrice Îl cuprinse total! Era În vizibilă dificultate...! Reuși cu greu să articuleze câteva cuvinte: „Te
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la grupul de șantiere, Întrezărind o supremă speranță de viață, de supraviețuire...! Cele două zile până ce maistrul avea să-i aducă vești dela Atena și dela șefii lui se scurse cu o Încetineală halucinantă. Avea să-și revină Însă din toropeala așteptării În momentul când maistrul Îi aduse un pachet enorm cu Îmbrăcăminte de iarnă și mai presus Încălțări puternice În perspectiva iernii ce se dezlănțuia cu asprime. Mai primi o lungă scrisoare dela Atena, dela Șeful Șantierului, dela numeroși cunoscuți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
atenția Însă. Atmosfera de afară e deosebit Încinsă, să nu aveți probleme de circulație la plecare...Și În afară de asta, vermutul nu-i o băutură prea confortabilă. În cantități ne controlate, el poate provoca deranj stomacal urmat de o stare de toropeală, mai bine zis, pierderea echilibrului vertical...! Aveți grije...!” Tony Pavone le aduse sticlele promise, apoi se Înapoie la birou abordând cu delicatețe din nou laboranta, care la rândul ei Îl antrena la discuții despre relațiile dintre cele două antagoniste sexe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de vară, la Zahorna ca seminarist într-a doua, Iorgu își aminti totul, atât de limpede, de parcă ar fi fost ieri. Era o zi de vară fierbinte, din luna lui Cuptor. Căldura decolora văzduhul... Nici undă de vânt nu adia. Toropeala se așternuse peste sat încă de dimineață. Nu mai plouase de înainte de Sânt-Ilie. Trecuse puțin de amiază și razele soarelui dogoreau. Neculai Antoniu, megieșul bunicii lui, gard în gard, îl aducea cu căruța de la Iași la Zahorna. Când au ajuns
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
său istovit, cu încăpățânare, repeta... ”Așteaptămă... Așteaptă-mă! ”. Si, agățat cu mâinile de cearșaf, se prăbuși ca într-un vis plutind... Când ridică privirea, o zări pe Vasilica în mulțimea care se pierduse în soare... Tocmai se trezi dintr-o toropeală lungă și grea, de friguri și vise stranii... Se cercetă. Acum i se păru că era "altul”. Tulburat de febră și delir, în mintea lui rătăcită nu mai rămăsese decât ceva confuz, care nu-i îngăduia să cuprindă ce s-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trebuie să le Înveți (erau blasfemii la adresa Sfintei Fecioare). Apoi, bei din ciutură, azvârli ce ți-o rămâne În patru vânturi și scapi de soarta cea ră.» Acest exercițiu de magie neagră, ce mi se propunea, m-a scos din toropeală. Am sărit ca arsă și am Început să urc grăbită colina din fața mea. Urcasem foarte greu panta ușoară, parcă aveam pietre de moară la picioare. Mi-a trecut prin gând că vrăjitoarele aveau puteri hipnotice și mi-am propus să
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
săgeți de zăpadă prin care parcă nimic nu pătrundea. Dacă vom muri, mă gândeam, vom dispărea cu toții ca în albul unui ochi de nea. Când, în sfârșit, avionul a decolat cu o zdruncinătură care ne-a trezit pe toți din toropeală, a trebuit să mai așteptăm două ore trenul înzăpezit spre Lucerna. Până la urmă am ajuns cu un taxi până la hotelul Wilden Mann, la care trăgeam de fiecare dată când veneam la Lucerna. Soțul meu murise în acest mic oraș turistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din plafon atârnau mânere ovale, de care se țineau cei care ajungeau până acolo. Când tramvaiul lua viteză și alerga clătinîndu-se pe șine, mânerele se izbeau ritmic de plafon: trosc-trosc, trosc-trosc, ceea ce-ți dădea, în amurg, o senzație de toropeală; în spatele remorcii, dacă te suiai acolo, puteai vedea o frână de mână, un fel de manivelă cu șurub, nichelată. Mama se ținea de un mâner, eu mă legănam lângă ea și astfel defila prin fața noastră un oraș atât de frumos
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cultural, numită „lecturi de vacanță“. Ei bine, eu cred că tocmai în vacanță trebuie citite cele mai bune, obsedante, dificile, nebune cărți. Nu prea cred în „lecturi sifon“ de vară. Sifonul livresc poate fi lecturat oricând și mai degrabă după toropeala muncii decât la adierea brizei de dimineață. Eu asociez vacanța cu cele mai frumoase lecturi. Pot să-mi amintesc, de exemplu, cu mai multă ușurință de lectura din vara lui 1988 - lectura cu voce tare făcută și pentru amicii mei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
și căuta înverșunat în minte o hotărâre care să fie pentru Otilia un adio sublim. Obosit, la întoarcere se așeză pe o bancă încărcată de zăpadă, și n-auzi nici huruitul unei trăsuri, nici scârțâitul unor pași. Îl deșteptă din toropeală o mână subțire care-i ridica bărbia în sus. Era Otilia. - Felix, ce faci tu aici? De când te caut cu trăsura! Vai, ce fără minte ești, câte supărări îmi faci! Otilia se lăsă pe banca înzăpezită, într-o descurajare amuzată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
șoapta Lilianei, să o asocieze vorbelor de demult, ale altei femei. Două amăgiri? Două certitudini? Nu! Cu siguranță, două ocazii pierdute. Singura consolare, acum, rămîne căldura din compartiment. Faptul că nu-i nimeni, creează în Mihai o permanentă stare de toropeală. Cînd și cînd, mai revine în amintirea sa zîmbetul Lilianei, simte pentru o clipă sărutul cuibărit pe gît, sub ureche și-l doare tot mai acut un gînd rău, persistînd diabolește: s-a terminat! Deschide geanta și scoate însemnările referitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
acela mare de fier. Părea făcut din țevi prin care curge apă rece. Și șifonierul mai mult chiar decît patul. Probabil că l-au demontat complet ca să-l poată băga În cameră. Tot uitîndu-se la șifonier simți că-l prinde toropeala, Cano trăia sub efectul acelei mobile uriașe, ce liniștit citea, aplecat deasupra mesei; la lumina unui singur bec care atîrna sus de tot, În tavan. Julius abia reușea să urmărească poveștile cu Rățoiul Donald, somn lung, profund și liniștitor... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i decât povara absenței de timp. De aceea, n-o simțim nicăieri mai intens ca-n oboseală - senzație fizică a eternității. Tot ce nu e timp, tot ce e mai mult ca timpul se naște dintr-o sleire adâncă, din toropeala vastă și meditativă a organelor, din pierderea ritmului ființei. Veșnicia se întinde pe tăcerile vitalității. Prin ceea ce sânt mai mult eu însumi, mi-am rupt zăgazurile. Putea-va spiritul să le refacă anulîndu-se în certitudinea orbirilor? Cu ce minuni și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
justa lor valoare și versurile licențioase, tachinează vorbitorul. Face cu ochiul către sală. — Dintre cele pe care profesorii și părinții le interzic tinerilor. Râsete și hohote dezordonate se aprind peste tot, precum scân teile. Până și Agrippina se trezește din toropeală și, după ce se uită buimacă în jur, privește cu interes spre estradă. Vipsania s-a destins de-a binelea. Și-a făcut griji inutil. Comportamentul lui Maternus nu e chiar atât de prostesc. Acesta e plin de vervă. — Râd, glumesc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
remușcări, înalță în pripă o rugă către zeii atotputernici să nu i fi făcut cumva rău micuțului. Să nu se nască infirm, cu malformații, precum fratele său Claudius. O groază irațională pune stăpânire pe el și alungă orice urmă de toropeală. Doar capul și-l simte în continuare greu. Poate pentru că nădușește. E prea cald. Se zbuciumă întruna, chemând în zadar somnul. Prin ferestrele închise, nu-și poate da seama cam cât e ceasul. Acum, la început de toamnă, ora e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mâna după cordonul clopotului i se pare extrem de anevoios. Găsește însă puterea să surâdă. Un nărod și Cocceius Nerva! Să-și mănânce ficații din cauza prostiilor îndrugate de un astrolog. Șarlatani patentați! Se răsucește alene pe o rână. Îl învăluie o toropeală plăcută. Închide mulțumit ochii. Și el s-a perfecționat în mantica astrală, în timpul șederii la Rhodos. L-a avut alături pe Thrassylos, versat în tainele astrologiei. Datorită lui a înțeles sensul existenței. Altminteri viața i s-ar fi părut ingrată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și alții înaintea lui și în continuare a rămas neclarificată. Dacă răspunzi afirmativ, ar însemna că zeii chiar ascultă unele rugăciuni și sunt impresionați de anumite cuvinte. Lumina puternică îl face să închidă pleoapele. Se lasă cuprins de o dulce toropeală. Tresaltă ușurel când o voce venită din depărtare ajunge până la el: — Pe Tine preamărindu-te, cu rugi tremurătoare și cu sufletul aprins de credință... Cine vorbește...? — ...îți aducem prinos, ca să ne purifici, Mars pater, un porc, un berbec și un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
i-a adus aminte nădejdile din noaptea aceea și i-a pus iarăși în fierbere toate gândurile de atunci. A avut câteva clipe de neliniște, ca un fața unei vedenii dojenitoare. Pe urmă, vreo trei zile, gândurile, dezlănțuite dintr-o toropeală prelungă, l-au chinuit și i-au sfâșiat sufletul. Își zicea că toate sforțările lui de a ocoli soarta s-au zdrobit și că de azi încolo numai moartea l-ar mai putea mântui... Moartea însă îl îngrozea acuma mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o tresărire și se apropie, sprintenă și bucuroasă, întrebîndu-i: ― Ți-e mai bine?... Așa-i că te-ai mai ușurat? ― Da, foarte bine, zise Apostol în șoaptă. Veselia aprinsă în ochii ei, tinerească, visătoare, îi alungă gândurile care-i chinuiseră toropeala bolnavă. În glasul ei straniu i se părea că vibrează o vrajă nouă, ca și cum de ieri până azi s-ar fi schimbat și s-ar fi împlinit cu niște mlădieri mai blânde, poate de credință ori poate de pasiune. Văzînd-o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ochi verzi. Episodul 62 O EXISTENȚĂ FĂRĂ ORIZONT — La haremul de tranzit nu era de muncit cine știe ce - urmă Cosette. Ne sculau la ora șase, eunucii. Ne spălam, ne pieptănam și la șapte luam micul dejun, după care ne apuca o toropeală până pe la zece. Abia mai târziu am aflat eu ce era cu toropeala asta. La zece plecam la lecții. Studiam gramatica turcă, cu accent pe interjecții, și gimnastică cât cuprinde. Profesoară de mișcări ne era o cadână reformată de la haremul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
era de muncit cine știe ce - urmă Cosette. Ne sculau la ora șase, eunucii. Ne spălam, ne pieptănam și la șapte luam micul dejun, după care ne apuca o toropeală până pe la zece. Abia mai târziu am aflat eu ce era cu toropeala asta. La zece plecam la lecții. Studiam gramatica turcă, cu accent pe interjecții, și gimnastică cât cuprinde. Profesoară de mișcări ne era o cadână reformată de la haremul de bază și care cunoștea o mulțime de exerciții. O chema Doris și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu războaiele. Lunea cânta polci, marțea ceardașuri, miercurea doine, joia cazaciocuri și vinerea iară polci, că leșii se tot răsculau și le prindea mai ușor melodiile. La prânz, după cum era și firesc, mâncam bine, beam bine și iară ne-apuca toropeala de care îți vorbeam. După-amiază aveam program de voie, cu eunucii. Ședeam și povesteam cu ei, că erau oameni învățați, trecuți prin multe. Era, de pildă, unul Ghermet, de loc din Babadag, care înainte de a fi desemnat eunuc, fusese gâde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]