246 matches
-
romanul lui a fost să folosesc fragmente din descrierea câmpului de bătaie Într-un pasaj din Magicianul. Însă chiar Înainte să moară, Într-o după-amiază, stăteam lângă el la căminul de bătrâni. Suferea, i se administraseră niște sedative și părea toropit de somn. Deodată a Început să vorbească - o rafală ciudată de propoziții sacadate, urmată de tăcere, apoi iarăși altele și din nou tăcere. Spunea ceva despre un prieten care a fost ucis lângă el În timpul unui atac și totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
etală, înainte de a înțelege că insul acela, cu mușchi reliefați peste tot, ca la un manechin gonflabil de cauciuc, răsărind din infinitele ape ale cleștarului de Murano, lovise cu precizie. Dulce, pavăza Reginei Să fi fost orele două din după-amiaza toropită de soare când, în pajiștea greierilor, prin țârâitul, zumzăitul, zbârnâitul și alte vibrații atât de bogate în sensuri, fiecare vietate află vestea despre neașteptata ștafetă trimisă de neamul cel harnic și ascultător al furnicilor. În timp ce Greierele-dregător despecetluia cu gesturi iscusite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
iar el le răspunde "Bună ziua". Împinge portița legată de gardul maro cu un cerc metalic. Două bănci de lemn, o fântână, un cireș încărcat cu rod copt, plin de arome. Sub coroana enormă, un câine jigărit, plin de scaieți, picotește toropit de căldura puternică a soarelui. Își pendulează leneș coada încercând fără succes să alunge niște muște insistente. Intrarea în casa scundă, pătrățoasă, a postului de jandarmi, este pe două trepte de beton. Ușa cu geam are perdeluță ce fusese odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-n ce cantități. Doar pixurile se mai ridicau, din ce în ce mai rar, slăbite parcă de o boală incurabilă. Mă distram, rânjind în gând. Le simțeam pe fete enervându-se în tăcere, agresate de sutele de cuvinte pe care nu le înțelegeau, prea toropite pentru a răspunde. Băieții dormeau: singuri sau în grup, cuminți, fără zgomot. Din când în când, le adresam o întrebare, ceva simplu și imposibil, și-atunci, mișcată brusc de-un cot bine aplicat sau un picior tras pe sub bancă, recolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă însoțeau, dialogurile se purtau animat, cu multe gesturi, ca într-o peliculă mută din anii ’30. Nu eram în nici un caz singur, și nici nefericit. Toate lucrurile bune aveau însă și-un sfârșit, așa că Maria pleca înapoi în pat, toropită de dragoste și oboseală, iar eu rămâneam cu urma corpului ei în brațe. Particolele se-amestecau, jucau puțin în lumina calculatorului, apoi dispăreau și ele. Așa ceva nu se putea uita. Ce se întâmpla în somn cu femeia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe chipul lui se întipări o expresie aproape de spaimă. — Ce, pleacă? S-a terminat? Totul s-a terminat? A răsărit soarele? întrebă el alarmat, apucându-l de mânecă pe prinț. Cât e ora? Pentru Dumnezeu, cât e ora? M-a toropit somnul! Am dormit mult? adăugă el aproape disperat, ca și cum din pricina somnului ar fi lăsat să-i scape ceva de care depindea cel puțin soarta lui. Ați dormit șapte sau opt minute, îi răspunse Evgheni Pavlovici. Ippolit îl privea avid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de ce toate mașinile în zonă erau șifonate binișor, sau te amețea, când funicularul care te ducea către mare trecea prea repede și prea aproape de terenurile de tenis de dedesubt, ori te adormea cu miresme de la tot felul de plante, te toropea prea tare cu zidurile lui, care nu lăsau vreo rază de soare să plece fără să-și lase tributul de căldură. Din piatră încinsă în piatră încinsă, am ajuns la Bottega del Sandalo și, stând pe un scaun scund de
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
disperare, prompterul. După momente bune de tăcere, fără reacție, cineva mai inspirat a scos-o din încurcătură și i-a postat spre lectură un CV. Apoi, „vestea proastă“ s-a transformat într-un spectacol pe toate posturile de televiziune. Carnasierii toropiți de soare s-au trezit la viață. Ce-am văzut vreo câteva zile pe ecran nu avea nici o legătură cu informarea opiniei publice, era un soi de necrofagie prin care au supraviețuit știriștii. A fost aproape imposibil să zapezi pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
așteptat, tot programul este pregătit în amănunt. Cuum? Dimitrie, dar aici la noi este un infern, 35o la umbră, ce-o fi pe la voi, prin Grecia? Tot așa, dar aici este marea, e mai suportabil. Nu știu ce să spun, mă codesc, toropit de căldură. Nu se poate, sînteți așteptat, devine Dimitri autoritar. Elada cea arsă de soare și scăldată de mări calde, curate. Cu vilele ei cochete, cu frumusețile ei șocante, cu căldura ei apăsătoare și cu oamenii ei, care sînt ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
viață. Nu-i nimic, aștept, și așa n-am ce face vreo 2-3 ore, deoarece acolo unde aveam treabă mi s-a adus la cunoștință că momentan biroul este gol. Este plecat puțin, vine imediat, mi-a spus o funcționară toropită de căldură. În limbajul local înseamnă că "s-ar putea să vină", dar și că "s-ar putea să nu mai vină". Mă bucur că pot să stau mai mult acolo, să văd marea, să respir aerul, mă rog, uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ude și ele. Mă uit la ceas. A trecut o oră și jumătate. Într-un colț al capului, o bucățică de creier încearcă o soluție. Bădie, pînă acasă faci 15 minute, nu? Da, și ce-i cu asta? întreabă partea toropită de căldură. Păi, cînd ajungi acasă, ce ai în frigider? Ce am? răspund ilogic. Ei, în ușă, acolo, jos, în frigiderul mare... Da, bere, multă bere, rece, rece tare... Ei, ce zici? Tragem o fugă acasă? Tragem, alerg, fug, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mine: Domnule, comanda dumneavoastră... Du-te dracului! Auzi mă, du-te dracului. Demarez nervos spre casă. O parte a creierului, cea ne-toropită total, îmi spune șoptit: Nu-i prea diplomatic, domnule... Du-te și tu dracului, îi răspunde parte toropită de zăpușeală. Eu, fiind imparțial, le las să se ciondănească în pace. Ce știu profanii? Întotdeauna am avut o deosebită stimă pentru oamenii de știință, pentru cei care au împins lumea asta nenorocită spre înainte. Invenții, inovații, descoperiri epocale, toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este unul liniștit, cu case vechi, din care încep să apară, ici și colo, „vile”, de fapt, construcții cu un etaj sau chiar două, vopsite adesea în culori violente, agresive, obligatoriu cu ferestre de plastic de tip termopan. Totul doarme, toropit de căldura groasă. Două-trei magazine risipite, dintre care unul de piese auto și vopsea, o baie publică, un comisariat al gardienilor publici, o fabrică de confecții, o tipografie și cam atât. Trafic inexistent. Acum încep să înțeleg mai bine de ce
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lor «Veșnica pomenire!». -Dacă Bacovia a rostit «Veșnica pomenire!» n-a făcut-o pentru că ar fi bulgar și bolșevic. Dînsul fiind o fire duioasă și sentimentală, a fost pătruns de rostirea cîntării «Veșnica lui pomenire!» de la începutul mesei, apoi cam toropit de vinul așa bun, servit de noi toți, a absentat de la cele vorbite cu atît însuflețire de d-l Mareș și a rămas în cugetul său la pomenirea celor adormiți; de aceea a tot rostit «Veșnica pomenire!». Ai observat că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care iau gunoiul nu se aud decât pe la ora 10, când mașinile Salubris pot cu adevarat să încurce eficient circulația din oraș, iar hămăiala infernală a haitelor de câini vagabonzi, care pigmentează inconfundabil nopțile din Tătărași, s-a stins vremelnic, toropită de soare. De ce e așa de multă liniște? În anii din urmă, ehe!... diminețile de vară erau întruchiparea vibrantă a Infernului lui Dante, astfel încât ceasul deșteptător devenea o inutilitate sclifosită. De la trăsnetul sfredelitor al pietrișului coborât printr-un tobogan de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
hotare precise. Se Întâlnește acum ceea ce Mircea Eliade numea „camuflarea sacrului În profan” sau „incognoscibilitatea sacrului”. Spațiul mitologic este cel al Bucureștilor. Acțiunea nuvelei este plasată Într-un București atemporal, cadru frecvent și În alte creații, Înfățișat ca un oraș toropit de caniculă: „Cât putea privi cu ochii, trotuarul era pustiu. Nu Îndrăznea să priveasă cerul, dar simțea deasupra capului aceeași lumină albă, incandescentă, orbitoare, și simțea văpaia fierbinte a străzii lovindu-l peste gură, peste obraji...” Într-o astfel de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
întreaga lume, în fiecare an în cea de-a treia joi a lunii noiembrie, lansarea vinului "Beaujolais Nouveau", pare să aibă puține în comun cu serbările dionisiace de odinioară. Cu toate acestea, găsim în sticla de vin tânăr, un Dionisos, toropit de beție, retras aici, asemeni spiridușului din lampa fermecată, spre a nu-i fi deranjat somnul. Serbările în cinstea zeului Dionisos, Dionisiile, se organizau iarna, din decembrie până în martie, în inima Greciei, în provincia Atica. La romani, aceste sărbători erau
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ce ai de făcut se întâmplă uneori. Te gândeai că odată ajuns acolo greutatea ta se va micșora, vei pluti din nou fără rost, vei atinge cu moalele capului plafonul înalt. Atunci, desigur, scopul se va îndepărta, blazarea te va toropi, vei îmbătrâni așa, cu capul sus, fără să vezi, fără să auzi nimic doar ticăitul puternic al inimii tale, gândurile fragmentate, în rest: liniștea scafandrului pe fundul mării. Te-ai așezat pe scaun cu un dosar în mână, ai început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Nordul e o deltă a luminii, o limită a puterilor ei de-a se distinge de mediul pe care-l străbate; adumbriri sedimentare provenind din amonte machiază abundent aparența. În labirintul septentrional, lumina pătrunde dezbărată de furoarea ei eroică mediteraneană; toropită de oboseală, înainte de luptă somnolează de-a lungul trupului masiv, numai caiere de negură, al obscurității. E posibil însă ca tocmai somnul să fie justa balanță, din talerele căreia fiecare din cele două să-și primească măsura cuvenită - somnul ca
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mă strângea în brațe și mă lipea de pieptu-i, încercam o senzație stranie, care aducea cu o tulburare în stomac, dar pe care-mi era mai greu s-o dau uitării. Odată ajunsă acasă, mă trânteam în fotoliul de piele, toropită de o senzație de jinduire care aproape mă făcea să plâng". Această necunoaștere a corpului, a trăirilor și codurilor erotice provoacă un episod încă și mai bizar în viața tinerei. Aveam în jur de șaisprezece ani, povestește Simone de Beauvoir
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
plimbări romantice prin Iași. Dintre oglinzile norilor albaștri ne surâd radios chipuri luminoase, figuri protectoare, de parcă cei de pe pământ, forme amorfe neajutorate, simt nevoia unei alte existențe. Care să fie ea? Un amestec de grație și vis, o stare inefabilă toropită până la epuizare. Până și destinul pare a lua calea predestinării. Trăim clipe în inocență și simplitate. Uităm de oracolul rece și implacabil. Și sufletul scindat se încălzește sub zarea senină a zilelor de mai. Natura are stil, rafinament și savoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și stăpâna i-a adus apă. Așa că, în fața ceaunelului gol, a început să latre. La început mai încet, apoi din ce în ce mai tare, până când așa, ca într-o hipnoză, gâtlejul lui a început să scoată niște urlete aiuritoare. Bunica era în pat, toropită de căldură. Când a văzut că lătratul nu mai contenește, cu baticul căzut pe spate și părul albicios într-o dezordine caricaturală, a pus mâna pe bastonul ei de corn, a ieșit din cămăruță și i-a aplicat bietului animal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
zdrobiți, din care fuseseră scoase boabele aurii de grâu. Vei intra în mormânt la bătrânețe, ca snopul strâns la vremea lui. (Iov 5:26) Da. Babica dormea somnul de veci. Preotul își făcea cu sârg datoria, pe când ajutorul său, dascălul, toropit de arșiță și de povara anilor, prindea firul cântărilor apostolice doar la ultima silabă, întărindu-le și dându-le girul autorității sale neștirbite. Ceea ce la preot suna: Doamne miluiește se reducea drastic, în interpretarea domnului cantor matusalemic, la două sonorități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Aici aveau loc procesiuni religioase, se anunțau sentințe și se făceau execuții publice pe vremea Inchiziției. Acum, piața este invadată de turiști - cumpără suvenire din magazinele care împrejmuiesc piața și chefuiesc în barurile de la parterul clădirilor. Doamnele, cu fizionomii asiatice, toropite de căldură, flutură evantaie. O bere consumată la o masă scoasă pe caldarâm este de două ori mai scumpă decât aceeași halbă băută în interiorul localului. „Bere și istorie”, cum a spus, enervat, poetul spaniol Alberto, care mă însoțea. VITALIE CIOBANU
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
m-a invitat la o discuție restrânsă, la sediul Filialei USR. Deși pe parcursul celor peste două ore, cât a durat Întrevederea, n-am băut decât conținutul a 3 pahare cu vin de Pietroasele, la 21, când am ajuns acasă, eram toropit și moleșit de-a binelea. Ca să-mi revin, m-am Întins câteva minute, numai că am adormit și, trezit la 23, mi-am dat iarăși noaptea peste cap, mai mergând la calculator, mai Încercând să ațipesc, dar fără nici-o șansă
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]