2,344 matches
-
ideologie politică, fără ca asta să-i fractureze opera. Cîntărețul ideologic, ilustratorul literar cînd se despart de ideologia pe care au slujit-o își fracturează bibliografia. În Est, a avea convingeri de stînga înseamnă, foarte adesea, fie o fostă complicitate cu totalitarismul comunist, fie, mai rar disidenta, ceea ce nu exclude o fostă complicitate în anumite cazuri, fie, pur și simplu, o discreție totală, în cazuri rarisime. În occidentul Germaniei, un Günter Grass are ca scriitor cu aplecare pentru stînga o cu totul
Fostul candidat extern by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17563_a_18888]
-
Gheorghe Grigurcu Sub raportul artei, totalitarismul e socotit o "artă fără strămoși", "invenție absolută a secolului XX". Despoții și dictatorii de pînă-n 1917 s-au mulțumit cu o literatura apologetica, închinata propriei persoane, fără pretenția de a-si subordonă întreaga producție din sfera culturală: " În ordinea
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
exemplu oferit de eseist: "Sinistra clădire ce domină de cîțiva ani Bucureștii, monument caricatural dar neoclasic, arată în ce măsură toți dictatorii din lume seamănă între ei, fără ca reflexul artistic al preferințelor lor să varieze în mod semnificativ". Figurativul e preferat de totalitarism stilizării sau abstracțiunii, întrucît el împiedica extinderea zonei interpretabile. Prin mijlocirea unor mărci iconice, clar marcate, arta poate fi mai ușor supravegheată și dirijata: "Autoritățile comuniste sau cele fasciste și-au dat repede seama că mișcarea culturală începută în Europa
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
un caz, de la filosofia reacționara a secolului al XVIII-lea, de la Nietzsche și Chamberlain, iar în celălalt de la stînga hegeliana, de la Marx și Engels, de la liberalismul european, ajung la un limbaj "pedestru și previzibil", la treaptă unei Vulgate comune. Ideologia totalitarismelor "pare imaginata pentru debili mintali, pentru persoane aflate sub nivelul de dezvoltare intelectuală". Toate acestea explică tactică de salvare politică în extremis a celor două ideologii aparent ireconciliabile, prin alianță lor după prăbușirea sistemelor comuniste în Europa: "Ceea ce se întîmplă
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
din anii ultimi ai regimului Ceaușescu, eroii aparținând în egală măsură, putem spune, și unei epoci și celeilalte. Dar aceea dinainte îi era scriitorului cunoscută, elucidata, o înfățișase în românele care-i creaseră faima de critic aproape pe fata al totalitarismului, pe când aceasta de sub ochii noștri, cu atâtea aspecte încă nebuloase, trebuia deslușita, descifrata. Iar operația îi cerea scriitorului timp. Tudorel Urian, în comentariul amintit din "Cuvântul", crede că avem, în sfârșit, în Recviem pentru nebuni și bestii, "marele român al
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
în cețuri pentru nu se știe cât timp. Sunt apoi încă prea multe, în așa-zisa nouă societate, legăturile nerupte cu cea veche, cu sistemul totalitar prăbușit atât de abrupt, suspect de abrupt, sunt încă prea vii reflexele formate în totalitarism, deprinderile înrădăcinate în nespus de mulți oameni, toate opunându-se, obiectiv, "tranziției". Sunt în fine exponenții vechilor structuri de putere și de represiune, reactivați după temporară lor repliere tactică, reciclați în protagoniști ai înnoirii, ai schimbărilor repezi, erijați, tocmai ei
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
și a exigențelor de comportament social, valabile la început pentru nucleul revoluționar. Alături de lichidarea pluripartidismului, de proliferarea autorității statale asupra tuturor celulelor sociale, inclusiv asupra individului, deplasarea decalogului politic de la partid la popor a fost o cale de instalare a totalitarismului. După ’89, în vidul creat prin implozia PCR, societatea s-a umplut de așazise programe politice, încropite în fugă în zecile de formațiuni fantomatice intrate în competiție pentru putere. Dincolo de faptul că documentele respective, unele nici măcar intitulate ca atare, erau
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
suport motivațional” (p.1177) sau „fără a ține cont de această strategie, multe afirmații ale marelui eminescolog par niște puerilități, când nu frizează chiar stupiditatea” (1179). Enunțată cu mai multe precauții și într-un volum anterior ( G.Călinescu față cu totalitarismul, 2011), explicația, respectiv scenariul, poate fi acceptată ca indicând o autoiluzionare a lui Călinescu („imensă capacitate de iluzionare” zice colegul meu în volumul citat) și în orice caz o enormă părere despre sine. Ea are avantajul de a fi cuprinzătoare
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
nepotrivite, iar Lolita-Irina intră în jocul senzualității interzise atunci când singurătatea ei devine insuportabilă. Cea mai complexă dintre povestiri, Linii și cercuri dezvoltă la suprafață, dincolo de eșecul dublu - profesional și erotic - al celor trei arhitecți (Irina, Doru, Iulian), măștile prieteniei din totalitarism. Nimic altceva decât o formă de prizonierat. Important este „a ști să devii și să te păstrezi în penumbră, cu trăsăturile șterse de obscuritate, anonimizate”. Cititorul familiarizat cu proza clujeanului va observa că există personaje care migrează din alte scrieri
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
face ca limitele dintre ficțiune și autoficțiune, dintre documentul psihologic și evocarea netrucată să fie dintre cele mai fragile, mai perisabile. Trei toposuri majore configurează un univers epic de incontestabilă pregnanță estetică și etică: experiența Holocaustului, suferințele îndurate în epoca totalitarismului comunist și, nu în ultimul rând, avatarurile exilului. Toate aceste toposuri sunt reunite în Întoarcerea huliganului, carte emblematică pentru scriitura disponibilă, mobilă, proteică a lui Norman Manea, o scriitură atât de sensibilă la traumele istoriei, la agresiunile unei lumi desfigurate
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
și Marius Stan, la Editura Curtea Veche. Recomandă m această carte excelentă care, așa cum remarcă unul dintre comentatori (Mircea Mihăieș), „își îndeplinește cu prisosință menirea: aceea de a atrage atenția asupra capcanelor istoriei”. Iată cum prezintă volumul și Cristian Preda: „Totalitarismul e încă un subiect de mare actualitate în România. O demonstrează paginile scrise de Vladimir Tismăneanu și Marius Stan, la șase decenii de la moartea lui Stalin. Nu, nu veți citi un discurs funebru, ci o explicație a felului în care
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2445_a_3770]
-
că întrebarea interioară cea mai neliniștitoare pentru Monica Lovinescu în legătură cu decembrie 1989 avea de-a face cu rolul ei în lumea nouă. Din jurnale, cel puțin, reiese că visa la reintegrarea firească într-o lume literară pierdută în decenii de totalitarism. Recitind acum primul, cred, interviu din 1990, se poate remarca luciditatea ei proverbială, cu toate că, și ea, ca mulți alții, vedeau momentul istoric drept unul miraculos. Astfel, la 17 ianuarie 1990, ea trimite din Paris răspunsurile la întrebările lui Octavian Paler
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
mai sunt ale mele/ întind în toate colțurile camerei/ ca pe niște lame reci” sau ca pe niște tentacule. În mare, teoria fragmentarismului, în poezie își are rădăcinile în stanțele și versetele bacoviene publicate în anii postbelici, traversați de începutul totalitarismului. Prin trăirea acută a dezamăgirilor legate de tranziție, poeții generației lui Crudu au făcut din trăirea abisală portdrapelul artei lor.
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
se va afla în sufletul ei, individul va simți că există, nu pur și simplu, ci există intru ceva transcendent. Acel "ceva" nu va mai fi transcendență obiectivizata, exterioară omului, acea transcendență normativa care a dat naștere Inchiziției medievale și totalitarismului comunist și nazist, ci transcendență energetică, născută din sămînță imanentei însăși. Democrația transcendență va transfera în plan politic idealul ontologic al "transcendentei în și prin imanenta". Acest ideal a însuflețit revoluția suprarealista și arta avangardista dar a fost spulberat ulterior
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
în noi înșine, si ei nu se numesc nici evrei, nici greci, nici bulgăroi cu ceafa groasă, nici nemți, ci se numesc lenea, minciună, lipsa de rezistență față de ispita viciului, orgoliul copilăresc și multe alte asemeni slăbiciuni". "Slăbiciuni" pe care totalitarismul și posttotalitarismul le-au agravat considerabil, care, acum, riscă a juca rolul unei pietre ce, rostogolindu-se de pe un vîrf de munte, poate provoca o avalanșă. Deși atitudinile lui C. Rădulescu-Motru n-au fost foarte unitare (ultima cuprinde mărturisirea de-
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
se protesta față de măsurile luate împotriva lui Mircea Dinescu, exclus din redacția „României Literare". Imediat după Revoluție, Dan Hăulică a devenit una dintre figurile cele mai cunoscute, care a explicat românilor - alături de alte personalități emblematice ale culturii românești - ce înseamnă totalitarism. În iulie 1990, Dan Hăulică a fost numit ambasador, delegat permanent al României pe lângă UNESCO. La sfârșitul anului trecut, s-a stins din viață și soția sa, Cristina Hăulică, profesor al Facultății de Litere și un strălucit traducător.
Dan Hăulică a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21791_a_23116]
-
cei ce i-au fundamentat teoria și i-au vegheat înflorirea în spațiul literaturii române. Atît propaganda fascistă, cît și cea comunistă (ultima primind, la un moment de criză a sa, altoiul naționalist, ca o dovadă în plus a consangvinității totalitarismelor) erau stînjenite de ideea disocierii valorilor, preconizată de mentorul Junimii. Această disociere împiedica aservirea creației de către factorul politic, transformarea ei într-o unealtă propagandistică, fie ea rudimentară, fie mai sofisticată, dar păstrînd aceeași finalitate pragmatică, alienantă în sfera artei: "Dacă
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
Dan Stanca s-a referit la "dimensiunea profetică" a romanului, exemplificând, pentru veacul trecut, cu Dostoievski, și, pentru veacul nostru, cu Soljenițân și Orwell. În aceeași ordine de idei S. Damian a vorbit despre profetismul romanelor lui Kafka, prevestitoare ale totalitarismelor epocii noastre. Mihai Sin a vorbit despre "patetismul asumat" al romanului și despre ceea ce a considerat că este, în prezent, o absolutizare a grotescului în roman. Despre romanul liric a vorbit Justin Panța, iar Aura Christi despre romanul scris de
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
communiste au XXe siècle, tradusă la Humanitas în 1995 - Trecutul unei iluzii. Eseu asupra ideii comuniste în secolul XX). De altfel, Furet este părintele unei teorii foarte disputate astăzi, cea care aseamănă crimele fascismului cu cele ale comunismului; în Originile totalitarismului, cartea sa fundamentală din 1949, revizuită de mai multe ori pînă în 1973, care tratează cele două extremisme ca fenomen global, Hannah Arendt nu se aventurează încă să tragă o asemenea concluzie (poate și din lipsa multor date, poate și
Din nou despre Revoluția Franceză by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16715_a_18040]
-
Bogdan Ficeac, cunoscut ziarist și autor de science-fiction (în prezent redactor-șef la România liberă), folosește, ca Orwell, mijloace literare pentru a reprezenta coșmarul trăit de o societate controlată de dictatura comunistă. Preluând teorii preluate din Reforma gândirii și psihologia totalitarismului de R.J. Lifton și Structura minciunii de Piotr Wierzbicki, el descrie și analizează procesul de alienare a individului în condițiile cenzurării totale a rației sale zilnice de informații. Din cartea lui Bogdan Ficeac se înțelege clar că cenzura comunistă n-
DIN NOU DESPRE CENZURĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16729_a_18054]
-
robustețe pe care nu i-o ghicești la prima vedere. Foarte sensibil, atent, prietenos, dar capabil și de unele durități (cînd e cazul!)". Se simte victima unui mediu neprielnic, a unei anomalii istorice pe care nu se sfiește, în anii totalitarismului, a o indica în realul său teratologic: "Asta e viața pe care o duc, banală și mizerabilă. Și în cutele acestei banalități stăruie drama prelungită a lipsei de libertate și dezgustul, uzate și ele în așteptare și neputință. Nu se
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
mai dureze oare situația asta?". Absurdul socialismului real e sesizat și transcris cu o temerară fidelitate. Asemenea lui I. D. Sărbu și în mai mare măsură decît Mircea Zaciu, "poetul leneș" se arată apt a fixa atmosfera de "mistificare și totalitarism", de impostură și dispreț comunist față de omul simplu, față de individul care nu deține puterea. Figura lui Caliban devine emblematică: "Caliban s-a prefăcut că merge la școală, și-a dat singur diplome felurite și-acum conduce cum îl taie capul
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
artistică s-au prăbușit subit și spectaculos toate acele forme care se legau direct de comanda politică, de supraveghere și de cenzură. Au rămas, însă, și ele încă lucrează insidios, acele construcții subtile, ori numai simple deprinderi, pe care mecanismele totalitarismului au reușit să le creeze și să le impună în timp. Dacă în privința libertății de creație, de expunere și de mișcare totul a venit spontan, în ceea ce privește conștiința de asistat a artistului, opinia bine înrădăcinată că statul trebuie să-l protejeze
Piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16808_a_18133]
-
apăra demnitatea gîndirii și a menține rigoarea valorilor", ea articulează un rol de-o covîrșitoare importanță, de care s-a achitat cu onoare. Opera lui Virgil Ierunca s-a împotrivit, cu o indenegabilă eficiență, celor care "în cîmpul minat al totalitarismului au făcut din minciună un destin, din nerușinare o profesie, sau din complezență o scuză pioasă". Ca și moștenitorilor acestora ori - adesea - acelorași personaje, revenite în perioada de după decembrie '89, chiar dacă s-a întîmplat, dintr-un impuls magnanim - a fi
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
aș zice că a trecut o viață de atunci. În altele, mă văd silit să recunosc că nostalgia bunelor vremuri de pînă în '89 cunoaște un proces de întinerire căruia îi lipsește obiectul. Ceaușism, fără Ceaușescu, ordine totalitară, dar fără totalitarism. Aici există, cred, o confuzie ușor de înțeles. Confuzia provocată de schimbarea ierarhiilor sociale de pînă în '89, schimbare în care mulți nu pot, iar alții nu vor să se recunoască. Nici aceștia nu se mai simt legați de 23
August 23 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16853_a_18178]