KorAP: Find »[drukola/base=tovarășă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...97 >

2,402 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

sufletul bătrînului... Și nu-i uită pe cei care i-au fost alături; iar eu i-am fost, l-am ajutat să termine la timp colectivizarea în două-trei județe. Prima carte cînd îți apare, mergi la București, o chemi pe tovarășa Camelia la poartă și i-o oferi cu dedicație. Să știi că i-am telefonat alaltăieri și-am invitat-o la premiera piesei; îi reținusem și loc la hotelul partidului. Păcat! Pleacă în China cu soțul. Ar fi venit. Cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ce voiai să facă dacă...? Află că-l iubește !... Te-am auzit spunînd la telefon de Săteanu. Și mama zicea că-i bună. De-aceea s-a și dus la ea la un control, și-ncă la policlinica cu plată. "Tovarășă, ești în luna a doua. Cîți ani ai?" "Treizeci și nouă..." "Mîine te prezinți la circa de care aparții să te ia în evidență; te notez și aici, să știi." "Doamnă, să vedeți, să..." a încercat mama să-i mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
apropiatele reduceri de personal care se anunță, de cînd cu restructurările inițiate pentru îmbunătățirea productivității muncii. Cum vă împăcați cu Ștefănescu? îl întreabă Muraru. Cu Don Șef? Bine. De fapt, sînt numai detașat la el; aparțin tot de Dezvoltare, de tovarășa Matei. A! Și? Normal. De ce? Transferați-vă la Ștefănescu definitiv. Ascultați ce vă spun: la primul gest de nesupunere, madam Matei vă arde. E ca o cobră, atacă tot ce mișcă. Dealtfel, dacă o privești atent, însăși înfățișarea ei... Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
parte și-n alta, oprindu-se numai atunci cînd e deja îmbătat și vrea să iasă în fața bufetului. Peste imaginea lui, suprapusă, înfățișarea lui Theodor Săteanu, amețit de whisky, plin de sine, puternic, iscodindu-l dacă s-a culcat cu tovarășa Camelia, îl răzbește pe Mihai, aducîndu-i în auz discuția telefonică de aseară, cu femeia căreia i-a spus să afle cum îl cheamă pe cel care a fost obraznic cu ea, să-i arate el, de parcă ar fi Dumnezeu în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
deja, ochii obosiți, pielea obosită și ea, nicidecum întinsă, proaspătă, cum era ieri, cînd a urcat în cursă, așa cum o știa și din vremea studenției, este unul și același cu Teofănescu, cel temut, cel iubit în nici un caz cel ignorat. Tovarășe profesor Teofănescu, spune Lazăr încet acum mă amuză la culme gestul care, odinioară, mă fascina, apoi mă îngrețoșa, sfîrșind prin a mă lăsa rece. Ca o completare, Lazăr lovește cu arătătorul în mîna ce-i ține brațul, într-un gest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
remarcat aseară: puteați să mîncați și să dormiți foarte bine... Brusc, oboseala dispare de pe chipul femeii, umerii i se îndreaptă, pieptul se umflă, iar bărbia mică sparge aerul spre Ovidiu: Ascultă, tovarășe, drept cine mă iei?! Drept cine ești acum, tovarășă răspunde apăsat, batjocoritor, chelnerul. Am să... încearcă să-l amenințe femeia, mai moale totuși, frîntă de tonul bărbatului din fața sa. Ai să, dacă n-ai să mori de foame rîde chelnerul. Ești singura care n-ai pus nimic în gură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu vrea să-i dea răspuns: merită să fie de acord cu transferul la Cooperări internaționale? De vreo oră, secretara serviciului Dezvoltare i-a telefonat: Vă informez că vi se întocmește decizie de transfer la Cooperări internaționale; m-a pus tovarășa Matei să vă anunț. Veți primi o sută de lei în plus la salariu, sporul de centrală. De atunci, Mihai încearcă să se gîndească la asta, cîntărind ce avantaje ar avea, afară, poate, de delegațiile în străinătate, la care, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
acasă... Femeia se oferă să mai insiste la centrala telefonică a uzinei, să roage pe o centralistă, dar răspunsul e același: foarte multe comenzi, circuite defecte... Secretara serviciului Dezvoltare îi telefonează lui Vlad și-i reamintește că este așteptat de tovarășa Matei. Pe unde o scot cu restanțele la montaj? pufnește el furios. Măcar dacă era maistrul Cornea aici, să-l iau cu mine... Iese în grabă, dar cînd ajunge pe la jumătatea culoarului, auzind zbîrnîitul strident al telefonului, înțelege că semnalul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la demisol, în încăperea microscopului electronic. Și vrei să te transferi la mine? îi surîde Muraru, îndesîndu-și palmele desfăcute în buzunarele halatului alb, privindu-l lung, bănuitor. Hai alături, să stăm de vorbă, că de cunoscut, parcă, numai din vedere... Tovarășa Matei mi-a recomandat... începe Vlad imediat ce se așază pe scaun. A! rîde zgomotos Muraru. Știi ce se întîmplă pe front cu soldații indisciplinați? Sînt trimiși într-un batalion disciplinar, în linia întîia. Ce boacănă ai făcut? Vlad se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mihai cînd trece pe lîngă el, cuprinzîndu-i obrazul în căușul palmei, într-un gest de tandrețe, urmat de o strîngere nervoasă, ca o răzbunare. Ce vă mai trebuie pentru următoarele trei zile? aude Mihai vocea gravă a lui Săteanu. Ulei, tovarășe prim-vice răspunde Cristina. Ulei, tovarășe Dunăreanu! face Săteanu un semn spre unul dintre bărbații ce-l însoțesc. Avem în depozit, tovarășe Săteanu; vom aduce imediat ce vremea... răspunde Dunăreanu. Veți aduce azi! hotărăște Săteanu. Aici, da, e bine zice privind în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
doua zi o așteptau necazurile, interogatoriul formal, în timpul căruia unul, fost elev al ei, la cea mai neînsemnată ridicare a tonului a pălmuit-o cu brutalitate și a înjurat-o mîrșav trezirea ei (a "doamnei Bujoreanu", apoi, după Eliberare, a "tovarășei Bujoreanu") cu adevărat la realitate. Ce i-ar fi putut răspunde acum Mariei?! Că cel pe care îl așteptau amîndouă, singura lor speranță, e cel pentru care a fost dată ea afară din învățămînt?! Minciuni, Maria-dragă, minciuni! Astea-s pretexte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
semn că încuviințează niște afirmații la care nu se aștepta. Ei da, rîde președintele, sfredelindu-i pe toți cu privirea lui provocatoare se confirmă justețea hotărîrii de-a invita tineretul, căruia, dealtfel, se adresează, în primul rînd, piesa aceasta. Mulțumim tovarășei Săteanu! Altcineva. Hai, Vic, zi-i pe larg ce ai de zis îl îndeamnă președintele pe Săveanu. "Atîta rău cît mai iese premiera! gîndește Mihai. Mai bine dormeam; vin aici să-mi văd piesa făcută zob..." Ce să mai zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dacă?!..." Chirurgia, vă rog! spune cînd aude vocea femeii de la centrala telefonică a spitalului. Alo, chirurgia? întreabă pe sora care-i răspunde la interior. Cine-i de gardă? Tovarășii doctori Petrescu și Runca. Dar la reanimare? Asistenta Paula Stoica și tovarășa doctor Barbu. Închide furioasă contactul telefonului, continuînd să stea cu receptorul în mîna stîngă, privindu-l cum începe să tremure tot mai tare. "Unde-i Radu?! N-o fi plecat cumva cu mașina lui Runca, înaintea mea? Și... dacă stă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trei ore... Mergeți și vedeți de-ale dumneavoastră; eu rămîn aici; spuneți-i și șoferului să stea acolo, la dispensar, să doarmă; îl scol eu la ziuă. Căpitanul salută și iese. Mă, cafea ai? face Săteanu un gest ferm. Am, tovarășe prim-vice. Mai du-te... cu tonul ăsta! Între noi doi, sînt "nea Toader!" Prim-vice am să fiu pentru ăia care dorm duși că, vorba aia, viscolul trece, leafa merge... Cum de lucrezi? Șeful mi-a transmis... Ziua, el e mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tărîm științific. Oamenii ca noi au nevoie nu numai de femei care să le potolească foamea cărnii; asta, cum singur ai remarcat-o, se poate întîmpla și într-o cameră de hotel. Marii creatori au știut să aibă lîngă ei tovarășe de viață, de credință, femei care să creadă în ceea ce fac ei, să le respecte efortul, să-i stimuleze în ultimă instanță. Zău! rîde Mihai, ocolind privirea lui Săteanu îmi povestea aseară un cunoscut, era beat, evident, că nevastă-sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
superioară; și totuși, Doamne, sînt obsedat?!! de ce s-a rupt din îmbrățișare tocmai cînd am întrebat-o simplu, omenește, dacă nu se teme că rămîne gravidă, strigîndu-mi că-s un prost, că nu știu să trăiesc clipa?!... Gureșa aceea de tovarășa Mioara, la Poiana Brașov, măcar mi-a spus clar că-i exclus să mai rămînă gravidă; o fi făcut ea ceva după prima naștere; toate activistele au cîte o pilă, vreun doctor care să le lege trompele... Începuse să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la telefon răspunde Mihai, grăbindu-se să ia receptorul. Bună ziua! spune încet o voce de femeie, puțin voalată, ca atunci cînd ții un creion între dinți. Spuneți-mi, vi s-a propus un transfer la Cooperări? Da, de ce? Sînteți cumva tovarășa secretară? Îmi pare rău! N-am mai avut timp să dau răspunsul, că ieri am fost liber și am plecat acasă, ast' noapte am lucrat... Dar... parcă am spus că accept să trec la Cooperări; ce bine că m-ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
unor montaje neefectuate. Rezervorul stă necăptușit, afară sub zăpadă! reușește Brîndușa să se înfurie din nou. Ce aveți de spus, tovarășe inginer? Nu-i vina mea că sudorul cel mai bun al uzinei lucrează în oraș, la finisarea unor vile, tovarășă secretară strînge Vlad din umeri cu naturalețe, ghicind că femeia, prinsă pe picior greșit, nu-i pusă pe scandal cu orice preț. Hm! pufnește Brîndușa, retrăgîndu-se un pas, măsurîndu-l îndelung cu privirea încruntată. Să știi că pentru împrumutarea unui sudor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
toată lungimea lui de atlet olimpian, dar pierdut ca un elev scos la colț. Șefu', se aude glasul lui Cornea de pe la intrare hai; microbuzu-i la poartă. O! tresare maistrul mecanic văzînd-o pe secretară, gata să facă un pas înapoi bună ziua, tovarășă Roman! Bună ziua, tovarășe Cornea! Tocmai voiam să-ți spun că la pomul lăudat nu-i bine să te duci cu sacul. Da-da, și de dumneata e vorba. Montajul a fost raportat, dar rezervorul stă afară întroienit. Iar eu conduc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că are locurile lîngă familia Marcu, dar se abține și mulțumește din priviri cînd Vlad îi confirmă că va veni. În fața spitalului, microbuzul frînează, iar Vlad coboară. Îl întîmpină chirurgul-șef, ieșit în fugă din ghereta portarului: Mi-a spus tovarășa Roman, dar n-am medic disponibil, vă trebuie unul de la reanimare, vă rog să mă credeți! Va merge tovarășa asistentă Stoica -: arată el spre femeia din ușă -, este cea mai bună, vă asigur. Vlad mulțumește, înclină capul în fața femeii în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
veni. În fața spitalului, microbuzul frînează, iar Vlad coboară. Îl întîmpină chirurgul-șef, ieșit în fugă din ghereta portarului: Mi-a spus tovarășa Roman, dar n-am medic disponibil, vă trebuie unul de la reanimare, vă rog să mă credeți! Va merge tovarășa asistentă Stoica -: arată el spre femeia din ușă -, este cea mai bună, vă asigur. Vlad mulțumește, înclină capul în fața femeii în semn de salut, apoi se apleacă și ia de pe un scaun tubul și masca de oxigen. În drum spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu-și dă seama, dar simte că va înțelege cînd o va vedea cu ochii ieșiți din orbite. Îl lasă pe Muraru, murmurîndu-i vorbe de îmbărbătare, și se grăbește spre maternitate. Sora de la intrare îi spune, nu fără ironie, că "tovarășa doctor Maria Săteanu-Bujoreanu, căci așa o cheamă de cîteva zile, este în cabinet, se pregătește de plecare" și-i face semn cu mîna spre liftul care duce direct la ultimul etaj. Ia te uită! se miră Maria, oprindu-se o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o dată lung și umed, apoi îl ia de braț, conducîndu-l spre casă. Ce mai aștepți? întreabă un ofițer tînăr, venind spre plutonier. Unul pirpiriu, cu pălăriuță. S-a dus, de la Sălcii, în satul vecin, să fure. M-a informat o tovarășă din cele două trimise la mașină răspunse plutonierul prompt, dar încet, cu ochii mereu la cei care coboară din cursă. Știi unde-i Sălcii? întreabă ofițerul. Da, să trăiți! Știi la cîți kilometri e cel mai apropiat sat? Nu, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
furios, trecînd pe lîngă el, spre Dacia sosită de curînd. Un timp, Iulian privește în urma ei, surîde unui gînd și plecă spre capătul peronului, lîngă ieșirea din curtea autogării. Ai cincizeci de lei? întreabă femeia pe șofer, întinzînd palma. Da, tovarășă răspunde șoferul, punîndu-i o hîrtie de 50 în palmă. Tovarășe Barbu! strigă Nina spre actor, apropiindu-se de el cîțiva pași, oprindu-se apoi, ca să vină el spre ea. Cred c-ai uitat ceva spune ea, punîndu-i bancnota în palmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vină el spre ea. Cred c-ai uitat ceva spune ea, punîndu-i bancnota în palmă. Gulerul! Nina... rîde încet actorul, umplîndu-se de zîmbet, înapoindu-i cu stînga bancnota, în vreme ce cu dreapta deschide geanta agățată în umăr. Te rog, spune-mi tovarășă! zice femeia scurt, ca un ordin. Ține-ți banii, ți-i datorez. Hm! surîde actorul, privind-o lung, fluturînd bancnota. Vă înșelați, tovarășă; aici, acum, gulerul costă două mii cinci sute, pe puțin. Printr-o mișcare scurtă, femeia se întoarce spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]