234 matches
-
apartament. Sufrageria era înaltă și boltită. Lângă perete erau aliniate paturi de campanie cu așternutul în dezordine. Dintr-o debara dădeau pe dinafară valize, genți, cufere, iar două paturi fără saltea țineau loc de masă, cu ajutorul unei bucăți de linoleum trântită deasupra, în diagonală. Masa era acoperită cu cosmeticale și oglinzi. În jurul mesei podeaua din lemn crăpat era presărată cu fard de obraz și pudră. Fata mă abordă: — E vorba cumva despre amenzile alea pentru că am traversat strada aiurea, alea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
apropiindu-se. Mi-am dat seama că Lee a încetat să-mi opună rezistență. Doar zăcea acolo și murmura la nesfârșit„Partenere“, ca o palcă de patefon stricată. Sirenele șuierau tot mai tare. Apoi încetară. Am auzit zgomot de portiere trântite. M-am desprins de Lee și l-am luat ca pe-o păpușă stricată, ajutându-l să se ridice în picioare. În fața noastră era Ellis Loew. Loew avea pumnale în priviri. Dintr-odată mi-am dat seama că ieșirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cerul era strălucitor. Nu mă interesa ziua aurie de toamnă, era mai important pentru mine să mă liniștesc și am plecat, fără să știu prea bine de ce, spre arhivă. Pe drum, nu înțelegeam de ce din toate părțile se auzeau uși trântite, dar n-aveam timp să cer lămuriri nimănui. Vroiam să nu-l pierd pe Arhivar. L-am găsit stând la masă și primul lucru pe care l-am remarcat a fost că-și adusese un fotoliu în locul scaunului. Individul m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă întrebase. El se enervă. „Mă faci să-mi pierd timpul, domnule...” „Sculptor”, am vrut să-i șoptesc, dar m-am oprit. Evitase, probabil, intenționat să-mi spună astfel. Între timp, începuse să se audă din nou zgomot de uși trântite, iar eu mă gândeam ce aștepta Arhivarul. Să-i cer iertare? Nu, asta nu. Aveam și eu un rest de mândrie pe care nu-l puteam călca în picioare. Luând din nou creionul și jucându-se cu el, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a oftat ea puțin mai calmă. Am intrat în cameră fără să fac zgomot fiindcă n-am vrut să te trezesc. Și-atunci te-am auzit vorbind la telefon. — Și i-ai dat înainte cu scena aia de teatru cu trântitul ușii, ca să mă prinzi ulterior? a exclamat James cu sprâncenele ridicate întrebător. Julia a adoptat o expresie ușor spăsită. Am vrut doar să văd dac-o să-mi spui, din proprie inițiativă, cine era la telefon sau dac-o să mă minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a aplecat și l-a îmbrățișat recunoscătoare. —Îți mulțumesc. A fost foarte frumos din partea ta. —Plăcerea a fost numai a mea. Sper numai că m-a ascultat. Din depărtare, cei doi au auzit sunetul familiar al ușii de la intrare trântite, apoi vocea lui David răsunând din hol. — Eu sunt! Fiona s-a uitat la Jake cu o expresie falsă de groază. — Cred că suntem pe cale să aflăm, a șoptit ea. —Taaaaatttiiiiiiiiiii! Când taică-su a intrat în cameră, Jessica s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Sau despre ciudățeniile timpurii ale mândrului atenian, care Îi anunță pe de-a-ntregul viitoarea fire. Jocuri Încheiate năucitor, doar pentru a câștiga: mâna adversarului mușcată până la sânge, „ca de un leu”, În clipa când simte că va fi biruit; sau trântitul nebunesc pe jos, În fața unui atelaj În galop, numai pentru ca tovarășii de joacă să poată socoti zarurile aruncate de el pe pământ. Iar ceva mai Încolo, din tinerețe până când se va săvârși din viață, la doar 46 de ani, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pildă, vor Încerca să-și Învingă debilitățile, ceva mai târziu, Marcel Proust sau Franz Kafka. Și, În Îndepărtata Japonie, Yukio Mishima. Nu-i e apoi străin lui Byron felul de a sfida lumea bună (salutul fără scosul pălăriei, ghetele lustruite trântite direct pe stofa ori mătasea sofalelor de lux din cutare sau cutare salon și câte altele). El are un fel aparte de a se Împotrivi filistinismului britanic, pe care Îl descrie, ca nimeni altul, Matthew Arnold Într-unul dintre eseurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ne spuse că în zadar sunase la numărul ei de acasă și la cel al impresarului ei, care nu mai vorbise cu ea de câteva zile, dar că era sigur că-i spusese de lectură. Fu întrerupt de zgomotul ușilor trântite și toată lumea își ridică privirile din foi, dar nu era decât Steve, directorul de scenă al teatrului Cross, un tip mare, bine făcut, cu care nu e de glumit, îmbrăcat în negru din cap până-n picioare, care dădu buzna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a se putea concentra la ce auzea. În clipele care au urmat focului de armă, în timp ce rederula în minte amintirea acestuia, auzise o bufnitură și zgomot de pași pe pietrișul de deasupra. Apoi, un minut mai târziu, deslușise zgomotul portierelor trântite și hârâitul motorului care se punea în mișcare. S-a rugat atunci, ca și acum, să audă curând altceva: pașii lui apropiindu-se, poate, sau glasul lui strigând-o de pe drumul de deasupra. Vocea din mintea ei i se adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pămîntul a dispărut și nu mai sîntem decît noi trei, condamnați să plutim pînă la sfîrșitul timpurilor... De ce nu vrei să mă crezi? - Te cred, spuse el Întretăiat, obosit de efortul constant pe care-l făcea. Și dacă, În loc să stai trîntită acolo, ai veni aici și ai vîsli, ai fi și mai convingătoare... Nu mai există nimic; numai marea, dar acoperind pămîntul poate că a devenit mai puțin adîncă și nu-ți mai ajunge nici măcar pînă la fund. De ce nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i zic lui tata. Părea un pic neloial, cumva, pentru că nu sunt sigură că ar vrea să știm. Dar dacă mă-mpinge când trece pe lângă mine și țipă așa la mine - ce crede el? E ca-ntr-o telenovelă proastă, trântitul ăsta de uși și mama care dispare cu orele la ea-n dormitor. Nu-i putem lăsa să continue așa; mi se pare că toată chestia se-ntâmplă altcuiva. Mama și tata nu știu toate chestiile-astea, nu? Vedeam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în locuință fără să-i vadă nimeni. Vecinii căruntului, o familie de medici, erau plecați pentru doi ani în Iran. Pășeau totuși în vârful picioarelor. Scarlat cu degetul la buze solicita liniște. Alcătuiau un grup bizar: bătrânii speriați, cu hainele trântite alandala, tinerii murdari, aproape în zdrențe, febrili, mereu atenți. Ochii le luceau în întuneric ca la pisici. Se mișcau precipitat cu o grație sălbatică. Nucu Scarlat avea fața asudată din cauza efortului. Își dădu drumul pe un divan scund, acoperit cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aprinde În ochii lui o scînteie răutăcioasă de satisfacție. „MÎine sîntem convocați la servici. Avem sarcini urgente. Regret, dar ai să mergi singură la matineu.“ Ea se roșea ușor pe gît și pe decolteu, nu spunea nimic. Doar zgomotul veselei trîntite de-a valma În chiuvetă Îi trăda furia. Domnul D. se retrăgea aproape neauzit În sufragerie, Își deschidea cartea și Începea să fluiere. Lovise În plin. Ajuns În stradă, aerul răcoros i se furișa pe sub gulerul răsfrînt al cămășii, Înfiorîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de sloiuri, un pîrîu se revărsase pe deasupra. Tîrziu după miezul nopții, cu pantalonii sunînd ca niște burlane înghețate, am ajuns la gară. Trecuse însă și ultimul tren. Între a petrece noaptea într-o sală de așteptare fără sobă, cu ușa trîntită mereu de vînt, și o baracă alăturată de tractoriști, nu aveam de ales. Am fost primiți în baraca cu paturi suprapuse, chior luminată de un bec. Cineva ne-a adus un castron cu ciorbă sleită și un dărăb de mămăligă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ferestre, pentru a proteja de lumina violentă și de arșiță. Cămășile, rochiile, pantalonii și bluzele lipite de trupurile umede, năclăite, fierte. Un abur greu, în care răbufnesc, ca niște vârtejuri, zgomotele, răgușeala tranzistoarelor, clocotul scăzut al glasurilor, alarma telefoanelor, ușile trântite. Ortansa lipsește primele ore. A.P. se crede favorizat de această absență. Aude, alături, foșnetul mâinilor lui Lucian, care își desface pachetul de mâncare. Aliniază, încă o dată, teancul de profile, secțiunile, detaliile, schemele și tabelul. Un vraf de foi de calc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se nășteau din inima atotcuprinzătoare a nopții parfumate ce Învăluia totul. Pătrunsese În foșnetul tainic și dulce al frunzelor de pe străzile inundate de vară, În pașii ce Înaintau Încet și singuratic prin Întunericul străzii Înfrunzite, În zgomotul ușilor din plasă trîntite, În tăcere, În lătratul Îndepărtat al unui cîine, În glasurile stinse, În rîsul, În ritmul slab al muzicii de la o petrecere, În toate glasurile ce străbăteau Întîmplător noaptea, Îndepărtate și ciudat de apropiate, nespus de cunoscute și de familiare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pește madam Cioplan s-a înființat la noi: - Nu v-ar fi rușine! De când ați intrat în casa mea mi-am pierdut liniștea. Vă sculați cu noaptea-n cap, consumați o grămadă de apă, nu mâncați decât pește și acuma trântiți și ușa?! Vreau să plecați! Imediat să plecați! - Bine cucoană, plecăm! Da’ ne vrem banii înapoi, că nu ai respectat înțelegerea. Gâfâie, se înroșește, se înverzește: - Bine, o să vă dau banii, doar să scap de voi! C XIV De multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Înainte, se gândește Grințu, scenariul ar trebui să se compună mai ales din planuri scurte În succesiune rapidă. Mutre somnoroase, mâini ridicate alene pentru a executa un exercițiu de Înviorare, pantofi nelegați la șireturi și mișcați târșâit pe ciment, uși trântite, dulapuri metalice deschise cu zgomot, strigăte, câte unul de a noua trecând și spunând bună dimineața „Salut, salut!“ Doi bătându-se pentru un teu de metal cu care se spală linoleumul. Grințu intrând Între ei și despărțindu-i cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Hai să intrăm în apă să ne răcorim! Fetele i-au răspuns imediat cu chiote de bucurie... de la început s-au împărțit perechi fără să se vorbească înainte ca și cum ar fi fost de la sine înțeles. Și-au lăsat instrumentele medicale trântite acolo, Laur i-a întins mâna politicos să o ajute; ceilalți, obligați, i-au imitat parcă imaginea lor se reflecta într-o oglindă uriașă cu marea ca fundal. N-au simțit nevoia să se mai despartă conștienți de clipele acelea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
voiam să-mi cer scuze când s-a deschis ușa celulei. Un gardian și-a băgat capul pe ușă și a spus: — Mai aveți un minut. Și a spus-o într-o manieră - civilizată, dar la minimum - care, combinată cu trântitul îngrozitor al ușii în spatele lui, a scos la iveală toată nedreptatea situației lui Findlay. — Cum pot să-ți facă asta? am bâiguit. E o nebunie să te închidă aici! Ești un om bătrân: ce speră să obțină? Findlay ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de nopoi, cu o privire rătăcită, care l-a înspăimîntat pe Swami Madhvananda, un călugăr pe care îl cunoscusem mai de mult, de când veneam aici cu mașina inginerului. M-am dus pe malul Gangelui să mă usuc și, cum stăm trântit acolo pe iarbă, cu ochii în soare, revedam toate plimbările noastre, alături de Maitreyi, mă revedeam fericit și fără griji. Nu mai m-am putut stăpâni și, pentru că nu puteam plânge, am scos carnetul din buzunar și am început să scriu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
puteam găsi cu niciun chip, dar bine că bunica nu era acasă, căci bătaia avea să fie pe măsură. Am umblat mult după gâște și, când le-am găsit, cocoanele dormeau pe drumul din apropierea cimitirului. Noi enervate, nervi de pui trântiți, am început a fugări gâștele și aruncam în ele cu pietre, eu am numerit în una și săraca gâscă a căzut jos, s-a sculat și a luat-o la goană, de aveai impresia că-i beată. A trecut vara
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
abandonaseră pruncii după naștere - de ce i-ați mai făcut, atunci?, se întrebă, cuprins de un inexplicabil instinct patern -, reduceri de buget, viitoare greve, viitoare probleme pentru cetățenii plătitori de taxe. Prostiile de fiecare zi. Lăsă ochii să alunece către geamantanul trântit. Din interior, banii îi făceau semne... Trânti capacul, apucă geamantanul de mâner și îl duse în debara. Îl acoperi cu niște pleduri, apoi reveni în sufragerie. *** Când își turna cel de-al patrulea pahar, o reporteriță protejată de o umbrelă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de poveste se convinge în doi timpi și trei mișcări că ești suspectul de serviciu ori nebun de legat. Nu va mai dura multă vreme și vei auzi (poc, poc!) cum bate cineva la ușă. Cu mandat de percheziție. Sertare trântite, cărți aruncate de pe rafturile bibliotecii, hârtii care zboară prin aer, ce aveți aici?, o debara, ușa deschisă, pledurile date la o parte, iată un geamantan, doriți să plecați undeva?, poate în Normalitate, hopa, ce de bani, de ce nu-i depuneți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]