221 matches
-
Dar în următoarele ore, Phoebe a reușit să-și înăbușe furia și a stat tăcută, privind în gol. Nu i-a adresat o vorbă șoferului care a dus-o tocmai până la gara York, debitând tot drumul un șuvoi neîntrerupt de trăncăneală pe care mintea ei asaltată de gânduri o percepea ca pe un zgomot fără sens, ca păcăniturile unui radio. Nu scoase o vorbă cu pasagerii din tren și nici în autobuzul care o duse înapoi acasă. Abia când intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
destul de corectă. — Au carnea foarte bună, zise Macomber. — Tu ai Împușcat-o, Francis? — Da. — Nu-s prea periculoase, nu? — Doar dacă cad peste tine, răspunse Wilson. — O, sunt atât de ușurată. — N-ai vrea s-o lași mai moale cu trăncăneala, Margot? zise Macomber În timp ce-și tăia friptura. Apoi Își puse niște piure, puțin sos și ceva morcovi pe furculița Înfiptă-n bucata de carne. Cred că aș putea, răspunse Margot, mai ales când mă rogi așa frumos. — Diseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
scundă și grasă toată ziua și-n fiecare zi. Eu eram de departe piticul trupei, eram cea scund și lătăreață - și purtam doar mărimea șase. Și, În cazul În care aș fi fost tentată să uit treaba asta câteva clipe, trăncăneala și cleveteala zilnică mi-o reaminteau la sigur. Doctorul Eisenberg zice că nu poți să slăbești cu adevărat decât dacă renunți și la fructe, să știi, a adăugat Jessica, intervenind În conversație În timp ce Înhăța o bluză de pe un raft cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
văzut o mai perfectă înfățișare a neantului? Doamna Bovary își puse lornionul. Léon se uita la ea nemișcat, neîncercînd să mai scoată o vorbă, să mai facă un singur gest, atît se simțea de descurajat în fața acestei îndoite porniri de trăncăneală și de indiferență. Neobosita călăuză îi zicea înainte: Alături de el, femeia asta în genunchi care plînge e soția lui, Diane de Poitiers, contesă de Brézé, ducesă de Valentinois, născută în 1499, moartă în 1566; iar în stînga, cea cu un
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sau religie. Iudeii niciodată nu au avut asemenea practici sau milostenii între ei sau față de Neamuri. Dar cînd i-a luat pe fanaticii zeloți sminteala înălțării de sine și dorința de a conduce imperiul roman, au agățat această podoabă la trăncăneala lor slută pentru că suna foarte bine și era cunoscută de ceva lume din imperiul roman la acea vreme. Domițian(81-96) îi i-a la socotit pe ivriții din jurul său infiltrați în cercul puterii imperiale, pentru practicarea ,,obiceiurilor mozaice”. Sînt acuzați
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
celei de-a patra puteri” de a contribui la nașterea unui nou spirit public prin cristalizarea unui discurs mediatic nou, audibil prin larma generală a unei societăți locvace, isterizată de lipsa călușului. Formula mai veche a lui Mircea Iorgulescu, „marea trăncăneală”, și-a găsit astfel după 1989 corespondentul perfect în realitatea socială. Până la apariția televiziunilor private, care au liberalizat și mai spectaculos piața discursivă postcomunistă în manierele cele mai radicale, oricât de penibile, grotești și respingătoare ar putea fi acestea uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Fanache, Caragiale, Cluj-Napoca, 1984; Ștefan Cazimir, Nu numai Caragiale, București, 1984; Ion Cazaban, Caragiale și interpreții săi, București, 1985; Ștefan Cazimir, I. L. Caragiale față cu kitschul, București, 1988; Mircea Iorgulescu, Eseu despre lumea lui Caragiale, București, 1988; ed. 2 (Marea trăncăneală), București, 1994; Marin Bucur, Opera vieții. O biografie a lui I. L. Caragiale, I-II, București, 1989-1994, vol. III: I. L. Caragiale. Lumea operei, îngr. Ștefan Ion Ghilimescu, Pitești, 2001; I. L. Caragiale în conștiința contemporanilor săi, îngr. și pref. Rodica Florea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
blazon, creați doar prin voința lui Augustus, în baza activității și a bogăției lor. Horațiu reprezintă un caz tipic de homines novi: me libertino patre natum. Acel me libertino patre natum, repetat cu satisfacție de Horațiu, pentru a sugera și trăncăneala aristocrației de sânge, în satira I, VI, avea cu siguranță menirea sa profundă, vitală chiar. În jurul acestei simple formule se duce o luptă la cuțite între două lumi: cea augustană și cea anti-augustană. De altfel, deja W. Wili145 evidenția contrastul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
străzii. Boemă nouă, În fond un pseudonim liric al U.T.M - iștilor, fără nuanțe esseniene. Răfuindu-se cu poeții decadenței burgheze, și poate și cu vechile sale tentații, Deșliu aprinde cu cremene „iasca” meșterilor cu «plaivazul» sau astupă «marea trăncăneală» și «vorbăria pudratăă prea Îmbuibată, măcar că-i goală». Concluzia e aceea a unui adolescent hotărâtă să isprăvească și, cu o scurtătură nervoasă, să meragă Înainte: «Nici - o scofală, ducă-se dracului». Mișcările acestea bruște și impetuoase cu care Îndeamnă la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din spate, totul pe un soclu dizgrațios, de locomotivă raclă, statuia independenței (independență față de cine?, de ce?) și-a cîștigat, în anii de după augusta inaugurare, o notorietate figurativă copleșitoare. Neocolind nici ignifugele noastre cutii de chibrituri. Acum? 6 iunie Era o trăncăneală... nevinovată, cum altfel? la masa noastră veniseră și alții, necunoscuți nouă pînă atunci, dar deveniți repede companioni simpatici, în fond, era o cozerie obișnuită, la o libație obișnuită (indicative întreținute de noi leneș prețios neologistic, tocmai pentru a ne menține
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care se pricep (dacă există, pentru ei, o astfel de treabă), lăsînd instituțiile de abia ieșite din zodia dictaturii să-și facă nestingherite datoria. (Un condei acrib scotea, cu ani în urmă, o carte despre lumea personajelor lui Caragiale: "Marea trăncăneală" se numea. Ce distanță e însă între vechea lume verbioasă românească, cu păcatele ei endemice, desigur, dar și atît de benigne în finalitate, și contraproductiva văicăreală prezentă, boală, pare-se, fără leac.) Ocazional, în una din zilele trecute, mă sustrag
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lucrul cel mai trist cu putință), a talentului narativ, în fine, lenea scriitorilor tot mai mult prozatori și mai puțin povestitori, sau pur și simplu o stupidă trăsătură de generație sedusă de o nouă formulă de antiroman umplut simplist cu trăncăneli neîncetate și continue hoinăreli". Ar fi pus astfel în valoare, cum ar veni, doar instinctul tropic, vorba lui Călinescu; cel narativ ioc. Breban, precautul (precauția marelui narator), n-ar fi vorbit în tonul acesta. La rîndu-mi, nici eu n-aș
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cristalizată a caragialismului, mereu remodelată în diacronie în funcție de variabila receptării, care face ca o anume dimensiune să iasă în prim plan sau ca un ungher umbrit să fie luminat dintr-o dată. Comicul, "realismul ironic", "momentul", tema cu variațiuni, moftul, "marea trăncăneală", mahalaua, carnavalescul, miticismul, politicianismul, semidoctismul, figurile triunghiului conjugal burghez, euforia gastronomică etc. sunt astfel de embleme. Miracolul caragialismului poate fi explicat și prin faptul că s-a disipat în astfel de microunități indivizibile și s-a putut infuza mai ușor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parodie a ontologiei cotidiene burgheze, o replică menită să-i reveleze micimea, incoerența, inconsistența și degradarea. De aceea, lumea imaginarului caragialian e una scoasă din țâțâni, e o mascaradă, un carnaval populat de marionete angrenate în mecanismul iluzoriu al "marii trăncăneli"85. Analizând sistematic Spiritul parodic la I. L. Caragiale, Adelina Farias evidenția complexitatea actului parodic al scriitorului, punctând și exemplificând reperele paradigmei. Autoarea observa lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume idiolect (cel al lui Delavrancea îndeobște), la un curent
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a crizei limbajului generată de grave deficiențe de la nivelul gândirii logice, sunt aspecte prin care teatrul lui Eugen Ionescu și în special această primă piesă a sa, amintesc de viziunea caragialiană, concretizată într-un univers ficțional guvernat de o "mare trăncăneală"133 la fel de ineficientă din perspectiva comunicării. De altfel, așa cum vom demonstra la momentul potrivit, aceste aspecte configurează dimensiunea absurdului din paradigma caragialismului, pentru care Eugen Ionescu este, cu siguranță, unul dintre descendenți. În ceea ce privește coordonata parodiei din aceeași paradigmă, ceea ce rezultă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ețetera"85. Acest individ comun "fără față"86 care "poate fi gras sau slab, cu mustăți sau fără, sculat cu noaptea în cap sau târzielnic, la putere sau în opoziție"87 se caracterizează prin aceeași verbozitate contagioasă, specifică universului "marii trăncăneli"88: Oricât s-ar sili, celulele vorbitului sunt astfel răspândite în tot corpul, încât chiar și atunci când tace vorbesc, în locul gurii mâinile, și când nici mâinile, ochii, sprâncenele, umerii nu fac nici o mișcare și gura e închisă cu zeci de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
centru" restablilesc ierarhia politică exact ca în O scrisoare pierdută. Utilizat ironic, termenul de "apostoli" face referire la regățenii care propagă demagogic idei despre propășirea neamului, despre emanciparea culturii naționale etc., inoculând românilor din Ardeal această veșnică preocupare pentru "marea trăncăneală" muntenească, urmărind în realitate sensibilizarea financiară prin sponsorizări ale diverselor "inițiative frumoase și naționale în acest colț al țării care a suferit atâtea veacuri jugul dușman și unde e nevoe de toate sforțările cinstite spre a putea recâștiga supremația românească
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Huliganii. Nelipsite de profunzime și de savoare discursivă, dezbaterile aprinse din cadrul grupului boem de ziariști, scriitori, artiști, profesori, etc., din aceste romane se plasează totuși, prin evidentul deficit de finalitate practică, pe un nivel superior al aceleeași paradigme a "marii trăncăneli", plagă nevindecabilă a spiritualității românești. Conceptualizarea abstractă stearpă nu este decât o versiune intelectualizată a manifestărilor locuționare prolixe și ofensive, genial captate de Caragiale atât în varianta "miticismului", înțeles ca "logos parazitar"149, cât și în cea a mahalagismului. Stânjenitor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
presupune, de fapt, conjugarea demersului hipertextual, prin parodiere, cu cel intertextual, prin aluzie, în reprezentarea temei familiei. 6.1.5. "Sarafoff, / Servește-te de cartof" S-a constatat că omul caragialian este subjugat de trei pasiuni: politica, de fapt "marea trăncăneală" pe teme politice, amorul și gastronomia 87. Cea de-a treia dimensiune a tripticului tematic bazat pe cele trei dominante ale universului caragialian, primește în paginile urmuziene tot o configurație parodică dublată de o marcare aluzivă. Observăm, astfel, că aproape
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Câtă apă din văzduhuri nu era să-i toarne Zeus pe cap, spre a se curăți de rugina groasă, lăsată de negurile nopților pe fața ei bălaie și În părul ei mătăsos! Câtă hodorogeală de tunete, ce mai vânzoleală și trăncăneală de pretutindeni nu era să zguduie, din temelie, gospodăria cerească!.. Câte lumini nu trebuiau să-i aprindă fulgerele 727 Templul Beopju-sa (544), considerat unul dintre principalele temple ale budismului coreean; Templul Tongdosa, unul dintre cele mai prețuite temple ale Coreei de Sud
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la Moscova drept bună-credință. El presupunea că Aliații occidentali au Înțeles că sovieticii plănuiau să ocupe și să controleze jumătatea „lor” de Europă și considera că protestele occidentale față de comportamentul sovietic În zona estică erau pur formale, neplăceri inevitabile În trăncăneala democratică. Constatând că Vestul a Început să-și ia propria retorică prea În serios, pledând pentru libertate și autonomie În Estul european, conducerea sovietică a răspuns sincer indignată. Tonul reacției este perfect surprins Într-o Însemnare făcută de Molotov În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]