360 matches
-
dacă?! Puteți să mă desenați și pe mine cu blonda, pe una din foile voastre dacă vreți. Nu uitați: ca să trăim și să fim fericiți avem mare nevoie de Oxigen, de Hrană, de Iubire și de Informație. Gata! Eu trăncănesc despre mine și nici n-am văzut pe unde am mers, între timp, eu și cu Ana, în povestea din visul lui PAM. Văd doar că licuriciul din părul Anei strălucește iar noi am ajuns undeva, într-un fel de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ai noștri, ci s-au așezat unul în spatele altuia, pe un fel de pietroaie. Stau față la ceafă. Își văd unii altora spatele. În fața lor, pe o stâncă mai mare, s-a suit Lăcomia. Nu sunt liniștiți. Se mișcă și trăncănesc într-una. Vorbesc singuri, nu se ascultă decât pe ei, nu aud ce spun cei din jur. Au chip de om dar se unduiesc, colcăie și sâsâie ca niște șerpi, ca niște balauri. Lăcomia, mama lor, îi ia la rost
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
s-o șteargă de la treabă cînd poftesc. Femeile, niciodată. Pe cer încă era lumina zilei, dar nu și pe străzi, iar felinarele erau aprinse. Băieții de vîrsta lui mergeau cîte trei-patru, fetele, două cîte două, iar grupurile de ambe sexe trăncăneau și chicoteau la ușile cafenelelor. Thaw se simțea inferior și i se părea că toți ochii sînt ațintiți asupra lui. Șușotelile pe care le auzea păreau să îi ia în bătaie de joc privirea absentă pe care o arbora pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
umplu de ură care i se întipări pe chip, într-o expresie de ferocitate implacabilă, și nu i se șterse chiar în clipa în care emoția păli. Kate păru încurcată, apoi clătinînd din cap se întoarse spre niște prietene care trăncăneau. în seara aceea, Thaw îi dădu „Cartea lui Iona“ lui Ruth, fără să simtă nici o bucurie, și apoi stătu ursuz lîngă patul maică-sii. — Știi ceva, Duncan? îi zise doamna Thaw, Ruth o să aprecieze desenul de o mie de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vorbeau liniștit și nedeslușit, cu excepția unui cuplu care părea că se ceartă. — ...o formă de viață ca mine și tine. — ...iată ferigi și iarbă... — Ce-i atît de frumos la iarbă? în timp ce treceau printr-o mulțime invizibilă de copii care trăncăneau, simțiră pe fețe picături adevărate de ploaie, iar ceața deveni aurie și se ridică. Drumul drept, taluzat pe alocuri, se întindea fără nici o meandră peste nisipul vălurit, spre un munte care se vedea la orizont. Ferme mici, cîmpuri și păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prin circuitul de înregistrare și puteți semna imediat. - Nu, Fara! strigă Creel. Funcționarul continuă: - Restul de o mie o sută de unități se va plăti în bani-gheață. Vă convine? - Da, da, bineînțeles. Am două mii cinci... Își stăpâni limba înclinată să trăncănească și continuă: - Da, da, e convenabil. Odată tranzacția încheiată, Fara se întoarse cu destul de multă asprime către nevastă-sa. Din adâncurile ființei lui rănite și îndurerate, urlă: - Ce tot spui să nu plătim? De nu știu câte ori m-ai acuzat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
gazdă amabilă. Budinca ți-am împachetat-o, ai s-o mănânci împreună cu Florence. Cu ce vrei să te servesc? Miga se opuse de circumstanță. Bătrâna se apropie de vitrină. " Șerbănică nu mai are răbdare. N-a avut deloc cu cine trăncăni azi. Florence are una din zilele ei negre. Parcă o vezi înțepenită pe scaun și făcând bot. Și-acum să vedem ce mai zice domnul maior Cristescu. Nu te pripi! Șerbănică îți va povesti singur." Bătrânul o urmărea cu o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-ți pui pălăria și să pleci mai departe spunîndu-ți că rândul viitor vei avea mai mult noroc. Capitulările nu seamănă între ele după cum nu seamănă nici victoriile. ― Încerc să sesizez nuanța. ― Cred că mai degrabă vrei să mă faci să trăncănesc, zâmbi trist Cristescu. Îți închipui că asta mă va calma. Nu-i același lucru să găsești de pildă un cadavru în Cișmigiu și să clasezi dosarul pentru că n-ai reușit să-l prinzi pe criminal, sau să duelezi la lumina
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vor găsi în odaia ei. Oh! Bine că mi-am adus aminte! Andrelele și lâna. Tricota mereu la birou. ― Prostii! făcu Grigore Popa. ― Credeți? Domnii de la Miliție vor discuta cu colegele ei. Știți cum e când se apucă femeile să trăncănească." Valericăi îi plăcea să lucreze. Era foarte pricepută, or să spună prietenele. Croșeta tot timpul..." Găsind andrelele și lucrul început acasă înseamnă că Valerica nu avea de gând să meargă azi la serviciu. De aici, se pot conchide multe. Se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atacului. Nu încăpea îndoială că dăduse de un om remarcabil. Își ieși din reverie și-i spuse aproape în șoaptă lui Greer: ― Și unde i-ai lăsat pe Kershaw și pe ceilalți? INDIVIDUL IZBUCNI ÎNTR-UN ȘUVOI DEMENT DE VORBE, TRĂNCĂNIND CEVA DESPRE EXISTENȚA A ȘAPTE PLANETE LOCUIBILE ÎN CONSTELAȚIA ALPHA CENTAURI, TREI DIN ELE CHIAR MAI PLĂCUTE DECÎT PĂMÎNTUL... \ ȘI JUR CĂ I-AM LĂSAT PE UNA DINTRE ACESTEA. N-O SĂ LI SE ÎNTÎMPLE NIMIC RĂU. O SĂ-I CULEAGĂ DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
aveam nici un temei pentru bănuiala mea și totuși am început să fiu mai atent. Ce se întîmpla acolo? Într-o clipă, toți mi s-au părut niște acrobați care jucau fără plasă, dar nu într-o arenă, ci deasupra realității, trăncănind despre un trecut pe care și-l născoceau ori și-l corectau, și-l completau; de ce? Aveam senzația că întrezăresc urme de fard în ridurile bătrânilor. M-am suspectat că le atribuiam propria mea dedublare, că împrumutam realității o subrealitate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
astm nici nu mi-ar păsa. Mi-aș vedea de meserie și atât. 29 mai Nu mai pot să rămân mult peste noapte la dispensar. În primele zile, femeia de serviciu a zâmbit cu subînțelesuri. După aceea a început să trăncănească în stânga și în dreapta că se petrece ceva cu mine. 1 iunie Se apropie vara. S-a făcut cald și frumos. M-am hotărât să-mi iau un concediu medical și să plec la salină, totuși. 30 iunie M-am întors
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spui că-ți impune?" " Nu chiar, ezită Dinu. Știu numai că depind de el, de voința lui, și că nu-mi pot permite..." Se oprise. "Nu-ți poți permite ce?" l-am îndemnat să continue. "Nu-mi pot permite să trăncănesc pe seama lui. Și dacă ții cu tot dinadinsul să știi, îmi e teamă. Dar de ce-ți e teamă? Te-a amenințat vreodată?" "Nu." "Atunci?" Nu știu, murmură Dinu. Când îl simt în aer, respir parcă mai greu." "N-ai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să trimit băiatul până la el. Ieșind, Rambert întreabă despre ce fel de afaceri era vorba. \ De contrabandă, firește. Se trec mărfuri peste porțile orașului. Se vând la prețuri mari. \ Bun, spune Rambert. Au complici ? \ Exact. Seara, storul era ridicat, papagalul trăncănea în colivia lui, iar mesele de tablă erau înconjurate de oameni în cămăși, fără haină. Unul dintre ei, cu pălăria de paie dată pe ceafă, cu o cămașă albă descheiată peste pieptul de culoarea pământului ars, s-a ridicat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fost surprins când l-a sunat Guttman sâmbătă după-amiază. Yariv organiza marele miting pentru pace în seara aceea; era normal ca dreapta să-și pregătească replica. Dar nu despre asta voia să-i vorbească Guttman. În schimb a început să trăncănească, entuziasmat ca o adolescentă, despre un lucru pe care l-a descoperit, ceva care va schimba totul. Cuvintele ieșeau șuvoi din gura lui: piața stradală din Ierusalim, scrierea cuneiformă, tăblițele de lut, un bărbat pe care-l chema Afif Aweida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ce to’ faci acolo. Dă banii ’napoi, până nu chem poliția“. Ăău! — A zis doamna aia că cheamă poliția dacă-i faci necazuri? — Cu asta m-a prins. Hei! Cred că Lee aia are pe careva la poliție. Tot timpu-mi trăncănește despre pretenu’ ei din poliție. Și zice că baru’ ei i-așa un loc de mâna-ntâi, că nici un polițai nu-i calcă pragu’. Jones trimise un nor negru de furtună deasupra barului. Da-nvârtește ea totuși cevașilea cu-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ten groaznic ai! Ești un băiat în creștere, al cărui organism are nevoie de o supraalimentație cu legume și suc de portocale, pâine integrală, spanac și astfel de lucruri. Eu unul nu vreau să contribui la degradarea unui minor. — Ce trăncănești acolo? Vinde-mi un cârnat d-ăla! Mi-i foame. N-am mâncat la prânz. — Ba nu, strigă Ignatius cu atâta furie încât trecătorii priviră lung. Și acum dă-te la o parte până nu te calc cu căruciorul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gură spurcată. Cine poate trăi pe St. Ode în parohia Cluny, poate trăi oriunde. Lumea-i rea, ascultă-mă ce-ți spun. E una aici la mine-n bloc care o să se-aleagă c-o cărămidă-n cap dacă mai trăncănește mult despre mine. Mi-a spus cineva că m-a poreclit „văduva veselă“. Dar las’ pe mine, o aranjez eu. Ș-așa bănuiesc că umblă cu unu’ care lucrează-n port. Am să-i scriu lu’ bărbată-su’ o scrisorică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mă enervează cu comuniștii ăia. — Ce Dumnezeu bolborosești acolo? tună Ignatius din hol. — Isuse, spuse Santa. Parcă aud că s-a-ntors Ignatius. — Șșș, șopti doamna Reilly în receptor. — Ascultă ce-ți spun eu, scumpo. După ce se-nsoară, Claude n-o să mai trăncănească despre comuniști. Nu are la ce se gândi, asta-i. Tu trebe să-l iubești. — Santa! — Maică Doamne! exclamă Ignatius. Vorbești cumva cu dezmățata aia de Battaglia? — Taci din gură! — Mai bine i-ai trage lu’ Ignatius ăla cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Zău că s’teți norocoși cu o damă de companie ca mine. Aveți mare nevoie, mai ales când îi Claude prin preajmă. Santa mai flecări așa, cu o voce și mai răgușită ca de obicei, apoi închise telefonul. — Despre ce naiba trăncănește codoașa aia bătrână când vorbește cu tine? întrebă Ignatius. — Taci din gură. — Mulțumesc. Văd că atmosfera aici e la fel de veselă ca întotdeauna. Câți bani ai adus azi? Un sfert de dolar? țipă doamna Reilly. Sări de pe scaun și băgând mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fi fost de îngrozitor! — Traumatic și îngrozitor. În momentul de față, cred că ei sunt pe undeva pe afară, biciuind vreun moderat pe care mama mea l-a auzit azi dimineață, la băcănie, vorbind în favoarea Națiunilor Unite. Toată ziua a trăncănit despre acest incident. Ignatius râgâi. Am trăit săptămâni de tortură. — E atât de ciudat să o găsesc pe mama ta plecată. Pe vremuri nu se mișca niciodată de aici. Myrna atârnă chitara de tăblia patului și se întinse pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nici dacă l-am prinde buzunărind un asistent de laborator. — Așa că o lăsăm baltă? — Lumea-n care trăim nu e perfectă, spuse Charlie. Iar noi avem multe de făcut. Treci peste. Capitolul 11 Barry Sindler era plictisit. Femeia din fața lui trăncănea fără întrerupere. Era un tipar evident: puicuța bogată din est, îmbrăcată în pantaloni, o Katharine Hepburn cu tupeu, cu un fond fiduciar și accent nazal de Newport. Dar, în ciuda aerelor ei aristocratice, nu reușise decât să o pună cu profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
corectată. În orice caz, Zeliha a cumpărat niște scorțișoară, nu sub formă de pudră, ci bețișoare. Vânzătorul i-a oferit un ceai, o țigară și o pălăvrăgeală, iar ea le-a acceptat fără rezerve pe toate trei. În timp ce stătea acolo trăncănind, ochii ei cercetau nonșalant rafturile, până când s-au oprit asupra unui serviciu de ceai din sticlă. Și acesta se afla pe lista lucrurilor pe care nu putea rezista să nu le cumpere: cești de ceai din sticlă, cu steluțe aurite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de carte, așa cum se ferește cineva de un radar, Își luase soarta În mîini și nu se mai gîndise aproape deloc la tatăl lui, o făcea doar cînd i se Întîmpla să se Îmbete: devenea atunci sentimental și Începea să trăncănească. În realitate, se gîndea la tatăl lui mult mai des decît voia să recunoască. CÎnd pleca În vreo călătorie, cumpăra cărți poștale doar pentru motivul că acestea i-ar fi plăcut tatălui lui și pentru că lui i-ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aveam nici un temei pentru bănuiala mea și totuși am început să fiu mai atent. Ce se întâmpla acolo? Într-o clipă, toți mi s-au părut niște acrobați care jucau fără plasă, dar nu într-o arenă, ci deasupra realității, trăncănind despre un trecut pe care și-l născoceau ori și-l corectau, și-l completau; de ce? Aveam senzația că întrezăresc urme de fard în ridurile bătrânilor. M-am suspectat că le atribuiam propria mea dedublare, că împrumutam realității o subrealitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]