24,122 matches
-
inedită că Tudor Vladimirescu a intrat în folclor încă din timpul vieții și a fost preluat mult mai rapid, în literatura romantică, decât deja consacrații Traian, Radu Negru, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul... Cezar Bolliac "îi împrumută lui Tudor aceleași trăsături și-l prezintă cu același aparat pe care l-am văzut dezvoltat de poeții romantici în jurul vechilor eroi naționali" (p. 88), iar Nicolae Filimon îl introduce în romanul său Ciocoii vechi și noi. Literatura romantică și proza realistă își creează
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
urmat domnul conf. univ. dr. Corneliu Zeana care a dezvoltat subiectul Eminescu, simbol al unității naționale. Prin întreaga sa operă Mihai Eminescu a stăruit asupra elementelor esențiale și definitorii ale identității românești. Domnul dr. Corneliu Zeana a evocat unele dintre trăsăturile care alcătuiesc simbolurile și valorile spirituale nemuritoare ale națiunii noastre.Ele trebuie păstrate, susținute și promovate în condițiile specifice ale epocii în care trăim. Domnul Corneliu Zeana este aromân, adică “român absolut” , după o vorbă a lui Petre Țuțea. Eminescu
SERATA ”EMINESCU JURNALISTUL” DECEMBRIE 2016 [Corola-blog/BlogPost/94338_a_95630]
-
-lea apar, pe lângă el, ca niște snobi dezgustați de o viață odioasă. Deznădejdea concentrată aici, atât de cumplită, nu e creștină, însă izbucnește dintr-o sinceritate sfâșietoare”. Acestă sinceritate, deschiderea sufletului ca la o spovedanie, este caracteristică totuși omului creștin, trăsătură împregnată copilului Mihai care copilărise în țara de vis și de basm a Bucovinei (Țara fagilor), țara colindelor care ne încântă și azi, așa cum cu siguranță l-au încântat și pe viitorul poet, acum o sută cincizeci de ani. Spre
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
la lumina cărora, noi și generațiile care urmează, favorizați de era schimbărilor în care am intrat să putem împleti gândul cu fapta, să reliefăm și să ne regăsim partea aceea ascunsă din noi responsabilă cu armonia, blândețea, dreptatea și echilibrul, trăsături pe care le avem înscrise în codul nostru genetic. Procesul extraordinar de trezire a Omenirii, pe care l-am trait pe parcursul primilor zece ani din secolul al XXI-lea, a fost miraculos! Se vorbește mult despre transformarea conștiinței care va
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
fizionomiei identitare, atât a fiecărei persoane în parte, cât și (prin extindere generalizată) a fizionomiei identitare a unei întregi națiuni. 1.3. Cultura ca formă de luptă politică Iată, prin urmare, de ce în presa literară a exilului românesc se remarcă - trăsătură esențială - o deosebit de pregnantă dimensiune combativă. Ea devine astfel un mod permanent de asumare și concretizare a datoriei, obsesiv repetată, privind conservarea și apărarea memoriei. În lipsa unei asemenea poziționări, imponderabila și indelebila amprentă prin care se lasă întrezărită identitatea spirituală
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
vorbim despre un simplu balet clasic, ci despre adevărate opere de artă, generate de dansuri contemporane, celebrele valsuri vieneze, menite să aducă un plus important de valoare operelor din secolele precedente. Ritmurile vieneze ale dinastiei Strauss vin să ne mângâie trăsăturile subtile ale sufletului printr-un concert intitulat “Regalul Crăciun Vienez”. Iar după cum bine știm această noapte mirifica și cea mai lungă este la Sankt Petesburg castelul de iarnă al țărilor ruși și de ce nu al sufletelor dumneavoastră , de aceea organizatorii
Regalul Craciun Vienez @ Casa de Cultura a Studentilor Iasi, 12 decembrie [Corola-blog/BlogPost/94551_a_95843]
-
de ieri suprapuse peste cele ale zilei de mâine - cele care puteau deveni eternitate... Se potrivesc! LA MILA FRONTIEREI DINTRE NOI Un deșert din New Mexico - soare, sete și o grămadă de oase întinse la uscat. Un corp indivizibil, o trăsătură perfectă și o tresărire cât un cântec de greier din toamna care ar fi trebuit să ne unească spre o nouă lume. Nimic mai neadevărat... n-a venit nicio toamnă - poate o taină despre care nimeni nu scoate un cuvânt
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
aparatului de fotografiat erai dezvăluită până la os. De la mătase până la ciozvârtă: câtă indulgență cu carnea cea păcătoasă și leneșă! Îți mai amintești sfârșitul ploii și amintirea curcubeului? Câtă neliniște! Și câtă tăcere sătulă plutind peste dealuri... Un corp invizibil, o trăsătură perfectă în mecanica ei nemișcare! Și urma trupului tău împrăștiată în iarba pe care niciun amurg n-o va uita. A, să nu uit... și restul de havană aruncat pe bancheta din spate însângerată de poșeta ta doldora de amintiri
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
germană și nu oricum. Carmen Elisabeta Puchianu, pe care mă bucur s-o prezint cititorilor români în traducerea mea, păstrează ceva din retorica total lipsită de gablonțuri poetice, în nota preciziei și a rigorii, chiar și când abordează registrul ludic -, trăsături specifice poeziei europene actuale. Revelatoare la această poetă mi se pare dubla rostire "pe față și pe dos" ca la împletitul ciorapilor, altfel spus: "a se citi sub cuvinte". Așadar, poezia germană din România nu s-a stins... mai urmează
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
-se puternic de parcă ar fi fost un colaj. În rest, verde. Mai stătu așa o vreme, apoi desprinzâdu-și anevoie privirea de la fereastră, cercetă bolnava. Dormea. La cap bandajul i se însângerase puțin. Respira greu. Îi privea pentru a mia oară trăsăturile. Chipul ei era acum destins, frumos, doar când se trezea se preschimba brusc, de parcă l-ar fi înlocuit altcineva, sau altceva. Chipul durerii. În acea clipa sună mobilul. Luiza. Îl comută numaidecât pe mut, lăsându-l să sune. N-avea
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
pune în mijlocul șoselei, la viteza cu care trec ăștia... În mijlocul acestui gînd opri exact în dreptul ei, cu portiera lîngă șoldul ei, un mercedes alb pe care-l asemănă instantaneu cu un înger salvator condus de un bărbat brunet, grizonat, cu trăsături ferme și bine proporționate - un actor sau un diplomat, își spuse, și uite că n-o întrebă nimic. Ceasul de pe bord arăta ora unu și jumătate și ea aștepta să se însereze, ca și cum timpul stătuse-n loc, se comprimase, iar
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
îi dau un fel de carnație artificială. Zveltă, cu o față îngustă, cu un nas drept și proporționat, cu buzele subțiri, strânse - nu, n-are, ca el, buzele arcuite în sus, ca să stâlcească cuvintele, nici nasul lung, nici obrajii rotunjiți-bosumflați. Trăsăturile lui îmi sunt așa de bine întipărite în minte, că se suprapun de la sine peste trăsăturile tinerei, contaminându-le pe ale tinerei - cinstit, nu știu, arată ca el, n-arată ca el? Are pielea albă, și un păr des și
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
și proporționat, cu buzele subțiri, strânse - nu, n-are, ca el, buzele arcuite în sus, ca să stâlcească cuvintele, nici nasul lung, nici obrajii rotunjiți-bosumflați. Trăsăturile lui îmi sunt așa de bine întipărite în minte, că se suprapun de la sine peste trăsăturile tinerei, contaminându-le pe ale tinerei - cinstit, nu știu, arată ca el, n-arată ca el? Are pielea albă, și un păr des și puțin vâlvoi. Da, cred că e ea. îndreptându-se spre același avion, ei poftim ce-ntâmplare
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
răbdarea: Ce mă, n-auzi bine? Acum nu mai e calm. îi lucesc ochii cu o enervare rece și reziduală, o are în el, la îndemână când are nevoie de ea. Mă uit repede la fata în roz. Acum, are trăsăturile omului din portretul înrămat. Acum, arată ca el, e el. Apăs pe butonul de salvare (nu te pune cu țiganul sistemului). La un pas în spatele hindusului, fata așteaptă cu o mână deja scotocind în poșetă. Pachet de țigări Pall Mall
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
am vândut corăbierilor, drept plată pentru călătorie", strigă - iar am scurtcircuite. Plânge. Ea, dusă să se prostitueze în Lumea Nouă cu trup de pasăre de pradă, care e doar una dintre înfățișări, din mulțimea asta de gură-cască abia întrezărită: cu trăsăturile mai puțin scofâlcite, cu brățări din mărgele vegetale, pe valuri, în cabina comandantului, păzită de un pește prigonitor, local. Un înger care îi dă să înghită iar și iar nu știu ce substanță afrodiziacă, să nu se smerească nici azi, ci să
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
preface spațiul virgin al paginii "în cetăți cu mii de minarele, în palate cu mii de încîntări"? Structura eminamente barocă a operei înclină cumpăna spre varianta secundă. Extrag în treacăt din Adrian Marino (Dicționar de idei literare, I, 1973) cîteva trăsături ale barocului: echilibru instabil, mobilitate, metamorfoze, predominare a decorului și iluziei, tendință spre disonanță și contrast; conștiință estetică; intuiția corespondenței artelor, imaginilor, senzațiilor; efecte de surpriză, noutate, varietate; hedonism estetic, anticipări ale ideii de "joc" și "gratuitate"; creație intelectuală, lucidă
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
asemenea frunze. Mai întâi mi-ai pătruns în cuvinte. Vorbeam cu vorbele tale. Fredonam cântecele neghioabe. Alcătuiam din dopurile mele de bere forma stângace a unui sex de băiat. Mă uitam în oglindă și așteptam să-mi apară pe chip trăsăturile tale. Pe stradă oamenii aveau toți chipul lui ceaușescu. Cântau cântece patriotice. Până și bețivii din rahova intonau cântece patriotice. Pe atunci bucureștiul se numea ceaușima. Semăna cu o groapă comună, iar în visele tale începea să apară un bărbat
Poezie by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/8328_a_9653]
-
belle-époque și faptul că Parisul rămîne un soi de a doua capitală a lumii românești nu mai trebuie demonstrate. Iar apoi, în les années folles (pînă și epocile sînt numite la noi în franceză) prin obsesia Proust - categoric una din trăsăturile distinctive ale intelectualului dintre războaie - prin avangardă, prin revistele franțuzești care se vindeau la librăriile bucureștene, prin cărțile în franceză și prin obsesia călătoriei la Paris, consemnată în mai toate jurnalele interbelicilor, Franța rămîne un soi de a doua patrie
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
una declarat funcțională și integratoare: bazată pe ideea că gramatica nu poate fi izolată de semantică și comunicare. Ambiguitate, eterogenitate, interferență, gradualitate sînt cuvinte care apar adesea în text, desemnînd nu doar sursele de incertitudini și erori în interpretare, ci trăsăturile fundamentale ale multora dintre structurile limbii: clasele lexico-gramaticale, „părțile de vorbire”, subdiviziunile lor sînt în majoritate eterogene; multe elemente lingvistice sînt plurifuncționale și cunosc grade diferite de gramaticalizare. Accentul pus pe interferențe nu înseamnă însă haos și imprecizie a definirii
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
dezvoltată prin raționamente, observațiile poetului sunt strălucite de cele mai multe ori și, cîteodată, chiar fundamentale. Cu o cultură plastică subtilă și bine asimilată, mult peste cea medie, și cu o capacitate de intuiție și de formulare unică, Marin Sorescu surprinde cîteva trăsături esențiale în opera și în structura psihologică a unor artiști greu de citit în profunzime și pentru oameni de specialitate cu multă experiență. Despre percepția falsă a lui Brâncuși, de pildă, în extrem de puține cuvinte, Sorescu spune următoarele: ,, Victimă a
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
măsuța pentru rugăciune. Monedele erau ținute în fișicuri de hârtie. Nu de mult am dat peste fotografia în care aproape tot fundalul s-a șters. Nici o dată pe verso, nici un cuvânt cu cerneala aceea violetă cu care scriu defuncții, cu trăsături îngrijite și groase. Nimic altceva decât o fetiță de cinci sau șase ani ținută în brațe de tatăl ei, pe când mama ei stă aplecată asupra lor, cu mâini lungi, rochie largă, cu o pieptănătură pe care timpul a estompat-o
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
cuprinzătoare prin echilibru și perpetua balansare, prin scala de nuanțe și armonie, continuă în vers idealurile diplomatului. În traducere am încercat să urmez convingerile poetului, care admite pentru variantele în altă limbă „mici trădări față de formă”, dar cere „fidelitate față de trăsăturile interioare ale poeziei”. O afirmație din Poetica sa („Poetul, ca orice artist, este cineva care încearcă să se înțeleagă mai ales pe sine. Înțelegerea aceasta a sinelui îl determină să simtă propria lume, sunetele și ritmurile ei, până și limba
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
sfătuiesc. Cîteodată le privim - privindu-ne - și noi. Și încercînd să ne cunoaștem. Portretele sînt o altă dimensiune einsteiniană a lumii noastre. Viața fotografiilor nu e cu mult mai lungă de o viață de om. Treptat, portretele pălesc de pe cartoanele-suport, trăsăturile li se șterg, la fel și evantaiul de lumini și umbre, care nu mai contrastează și ajung să se anihileze reciproc. Și totuși n-am văzut pînă acum niciunde vreun carton perfect albit, purtînd legenda - scrisă sau verbală: „Această poză
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
efectuat cu ajutorul lecturii. Întîi opera, apoi principiile! E o filosofie a libertății spiritului critic, care se „luptă” cu metodele, spre a le înfrînge succesiv, nu fără a le fi asimilat factorul convenabil. Dacă pînă aici Laszlo Alexandru ne-a înfățișat trăsăturile vizibile cu ochiul liber, ca să zicem așa, ale concepției autorului investigat, ceea ce cu un cuvînt s-ar putea numi „impresionismul” său (e un termen de care N. Manolescu nu se ferește!), mai departe d-sa remarcă unele mecanisme mai subtile
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
elementare, o distopie cu iz apocaliptic despre România cea de peste nu mulți ani, definitiv pradă politicienilor oneroși, afaceriștilor dubioși și teroriștilor revizioniști (textul datorează destul atmosferei publice de după neașteptatul succes al României Mari în alegerile din 2000). De altfel, o trăsătură specifică acestui volum este aplecarea spre un criticism social sensibil în cîteva proze - e vorba de Povestea cubului Rubik, fermecător scrisă, totuși pe o temă de corectitudine politică (tînărul retardat mintal, pasionat de cubul rubik, ținta suspiciunilor muncitorilor de pe șantier
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]