309 matches
-
munții Pangaion. Portul ei, aflat la vărsarea râului Stirmon, se numea după așezarea tracă inițială "Eion" sau "Eunea Hodoi". "Aioneios" se numise probabil și râul. Atena încercase deja în anul 464/465 î.Hr. să cucerească ținuturile de pe coasta sudică a Traciei, însă oștirile ateniene au fost înfrânte atunci de tribul tracic al edonilor, în bătălia din Dabrescos. s-a predat în anul 424 î.Hr., în cursul războiul peloponeziac, fără a opune rezistență spartanului Brasidas, deoarece strategul și istoricul Tucidide ajunsese prea
Amfipolis () [Corola-website/Science/305573_a_306902]
-
luptat pentru libertate. Zece ani mai târziu, în primăvara anului 480 î.e.n., succesorul lui Darius, regele Xerxes I inițiază o nouă campanie de pedepsire. Xerxes inițiază construirea podului de vase la Hellespont pe care îl va traversa spre Grecia centrală prin Tracia si Macedonia,sprijinit de o flotă puternică și cu armata numeroasă de 800.000, fiind cea mai mare armată de până atunci . Generalul atenian, Temistocle a inițiat blocarea strâmbtoarei Artemisium de către flota grecească pentru a opri înaintarea flotei persane. În
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
1912, a fost semnat un tratat secret între Bulgaria și Serbia, iar, în mai, a fost semnat un tratat similar între Bulgaria și Grecia. Muntenegrul a fost de asemenea chemat să facă parte din alianță. Tratatele prevedeau împărțirea Macedoniei și Traciei între aliați, dar liniile de demarcație au fost lăsate în mod intenționat foarte vag trasate. În octombrie 1912, după ce otomanii au refuzat să aplice o serie de reforme în regiunile disputate, a izbucnit primul război balcanic. Aliații au avut un
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
în fața atacului armatelor sârbo-bulgare. În martie a urmat un al doilea armistițiu. Otomanii au pierdut toate posesiunile lor europene la vest de linia Midia-Enos, aflată la mică distanță de Istambul. Bulgaria a obținut controlul asupra celei mai mări părți a Traciei, inculusiv asupra Adrioanopolelui, și portului la Marea Egee Dedeagaci (Alexandroupoli). Bulgaria a obținut o mică parte a Macedoniei, la nord și est de Salonic (care a revenit Greciei), de-a lungul frontierelor sale vestice. Bulgarii au suferit cele mai multe pierderi dintre aliați
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
de la Berlin a asigurat autonomia Rumeliei Răsăritene în cadrul Imperiului Otoman. În 1885 însă, Rumelia a trecut sub controlul bulgarilor. Tratatul de la Sân Stefano din 3 martie 1878 propunea înființarea unui stat bulgar care ar fi cuprins regiunile geografice ale Moesiei, Traciei și Macedoniei. Această dată este sărbătorită de bulgari ca zi națională. Temându-se de crearea unui mare stat clientelar rus în Balcani, celelalte mari puteri europene nu au fost de acord cu prevederile acestui tratat. Ca urmare, a fost convocat
Principatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313344_a_314673]
-
împăratul a izbutit să-i respingă pentru scurt timp. În toamna anului 1088, Alexie a condus o expediție împotriva pecenegilor, care cuceriseră Dristra (Dorostolon). Retrăgându-se, după asediul eșuat al cetății, armata bizantină a fost risipită, în timpul marșului prin munții Traciei, de forțele superioare ale pecenegilor. Alexie însuși, deși dăduse dovadă încă o dată de vitejie și de bărbăție excepționale, a fost nevoit să scape cu fuga, retrăgându-se până la cetatea Goloe; în legătură cu această întâmplare, spiritele malițioase din capitală au alcătuit un
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
de hoarda pecenegă pe aliații acestora, cumanii. În iarna anului 1091, Comnenul i-a zdrobit pe pecenegii și capitala a sărbătorit triumful, însă, primăvara, dușmanii au trecut din nou Dunărea. La 29 aprilie 1091, la poalele Munților Lebunion pe câmpia Traciei, armata bizantino-cumană, întărită cu 500 de cavaleri mercenari din Flandra, le-a provocat o înfrângere grea, zeci de mii de pecenegi s-au predat. De teamă că soldații obosiți nu vor fi în stare să păzească o asemenea mulțime, romeii
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
pe conducătorii bogomililor în cetatea Mosynopolis din Tracia, unde a poruncit ca aceștia să fie dezarmați, apoi aruncați în temniță, iar averile familiilor lor să fie confiscate. Drept răspuns a izbucnit o răscoală, bogomilii, aliați cu pecenegii au devastat orașele Traciei și autocratorul a trebuit să depună multe eforturi ca să reinstaureze ordinea. Bizuindu-se nu numai pe puterea sabiei, Alexie i-a atacat pe opoziționiști pe altă cale. Călugărul Euthymios Zigabenos a scris un tratat împotriva bogomililor, cât despre Comnen, acesta
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
a fost un tratat de pace semnat la Lausanne, Elveția, pe 24 iulie 1923, care a stabilit apartenența întregii Anatolii și a Traciei Răsăritene la Turcia, anulând astfel prevederile Tratatului de la Sèvres, semnat în 1920 de guvernul otoman. a fost ratificat de guvernul de la Atena pe 11 februarie 1924, și de guvernele britanic, italian și nipon pe 6 august același an. Tratatul a
Tratatul de la Lausanne () [Corola-website/Science/320479_a_321808]
-
a celei musulmane din Grecia fusese deja deportate în cadrul înțelegerilor cu privire la Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia. În cadrul acestor schimburi nu fuseseră cuprinși grecii din Istanbul, Gökçeada (Imbros) și (Tenedos) (aproximativ 270.000 de persoane) și populația turcă din Tracia Apuseană (aproximativ 129.120 de persoane). Articolul 14 asigura insulelor Gökçeada și Bozcaada un statut administrativ special, statut care avea să fie revocat de guvernul turc pe 17 februarie 1926. Republica Turcia a acceptat prin semnarea tratatului pierderea Ciprului, care
Tratatul de la Lausanne () [Corola-website/Science/320479_a_321808]
-
și Phagres. Herodot spune că împreună cu odomantii și satrii, pierii lucrau în minele de aur și argint din muntele Pangeu. Tot Herodot afirmă, în paginile referitoare la campania lui Xerxes, că în armata persană, în grupul pedestrașilor recrutați pe coasta Traciei, se găseau și pieri. Strabon îi plasează pe pieri și pe versantul de nord al muntelui Olimp. Din vechea lor regiune de baștină, pierii au adus aici cultul unor zeități ale muzicii de origine tracică (ca melodie, ritm și instrumente
Pieri () [Corola-website/Science/317918_a_319247]
-
de porunci, așa încât în câțiva ani a întemeiat o mare stăpânire și a supus geților cea mai mare parte din populațiile vecine; ba a ajuns să fie temut chiar și de romani. Căci trecând plin de îndrăzneală Dunărea și jefuind Tracia - până în Macedonia și Iliria -, a pustiit pe celți care erau amestecați cu tracii și ilirii și a nimicit pe de-a întregul pe boii aflați sub conducerea lui Critasiros și pe taurisci. Pentru a-și convinge poporul, el și-a
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
de Republică Veneția, iar aceasta din urmă a intrat în posesia mai multor insule din Marea Egee (precum Negroponte - astăzi Eubea, Naxos, Chios etc., ulterior și Cretă, insulele ioniene Corfu, Cefalonia și Zante precum și orașele Modon și Coron din Peloponez. În Tracia Veneția a stăpânit mai multe orașe, printre care și Adrianopole, si chiar din Constantinopol ea a deținut trei optimi, inclusiv catedrală Sf. Sofia. Această dominantă a fost posibilă datorită faptului că venețienii asiguraseră transportul maritim al majorității cruciaților. Odată ajunsă
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
mare”, coroborată cu poziția de coastă a cetății. După Herodot, fondatorul orașului ar fi fost Timesios din Clazomene. Exilat în 656 î.Hr. din patria sa, el a luat drumul mărilor și a întemeiat o nouă așezare pe coasta meridională a Traciei. La începutul secolului al VI-lea, această primă colonie a fost distrusă de către traci și abandonată de primii săi locuitori. A fost reconstruită în 545 î.Hr. de către noi colonizatori ionieni proveniți, de această dată, din orașul Teos de pe coasta Lydiei
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
sec. IV î.Hr., la Abdera vor fi bătute monedele oficiale ale regatului macedonean, cu efigiile lui Filip al II-lea și Alexandru cel Mare). În timpul războaielor medice, orașul a fost silit să accepte colaborarea cu trupele persane, care controlau regiunea Traciei începând din 512 î.Hr. Generalul Mardonios, ginerele regelui Darius I, a folosit portul orașului ca bază pentru atacurile sale din nordul Greciei, în 491 î.Hr. În două rânduri, cetatea a fost obligată să ofere „găzduire” regelui Xerxes și armatei persane
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
ocupat temporar (1343-1345) și de către armata bulgară . Viitorul împărat Ioan al VI-lea Cantacuzino, care a vizitat orașul în 1342, în căutare de aliați, folosește alături de „Polystylon” și vechiul nume al cetății antice „Abdera”. Odată cu extinderea Imperiului Otoman în regiunea Traciei (1380-1390), urmele așezării se pierd din nou. Cel mai probabil e că fortăreața medievală și portul ei au trecut sub controlul exclusiv al armatei turcești, iar populația locală s-a refugiat în zonele rurale din împrejurimi. În prima jumătate a
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
nouă așezare este cunoscută în epoca dominației otomane sub numele de „Bulustra” care nu este, după unele opinii, decât o deformare a denumirii anterioare „Polystylon”. În ultimele decenii ale sec. XIX și la începutul sec. XX, Bulustra a urmat destinul Traciei occidentale, trecând prin toate peripețiile legate de destrămarea Imperiului Otoman și rezolvarea „chestiunii orientale”. La sfârșitul Primului Război Mondial, prin Tratatul de la Neuilly (1919), regiunea Traciei occidentale revine Greciei, căreia îi aparține până în prezent (cu o scurtă întrerupere, în al Doilea Război
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
Polystylon”. În ultimele decenii ale sec. XIX și la începutul sec. XX, Bulustra a urmat destinul Traciei occidentale, trecând prin toate peripețiile legate de destrămarea Imperiului Otoman și rezolvarea „chestiunii orientale”. La sfârșitul Primului Război Mondial, prin Tratatul de la Neuilly (1919), regiunea Traciei occidentale revine Greciei, căreia îi aparține până în prezent (cu o scurtă întrerupere, în al Doilea Război Mondial, când a fost încorporată Bulgariei). În 1924, guvernul grec recunoaște actul de constituire a comunității Abdera (în pronunție neogreacă: Avdira), prin care satul
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
Sirmium (astăzi Sremska Mitrovica), unde marele han Baian își va muta reședința, opunând o rezistență puternică Imperiului Bizantin. Pretinzând tribut dela franci, dominația avară este limitată de împăratul bizantin Mauriciu (Maurikios). În anul 584, sclavinii sub conducerea lui Ardagast pustiesc Tracia până la Adrianopol; în anii 585-588 aceiași sclavini ajung până la Salonic. La rândul lor, avarii atacă Moesia și ajung până la Tomis. Împăratul Flavius Phocas (547-610) încheie o pace cu ei în 604, acceptând să le plătească tribut. În 610-611, avarii, împreună cu
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
împotriva invaziei italiene. La prima parte a Războaielor Balcanice, Kemal nu a putut lua parte, fiind încă în Libia, în schimb în 1913 s-a întors la Constantinopol și a fost numit comandantul apărării otomane în zona Gallipoli pe coasta Traciei. În 1914 a fost numit atașat militar în Sofia, în parte pentru a-l îndepărta din capitală, drept urmare a unor intrigi politice. Când Imperiul Otoman a intrat în război de partea Germaniei, Kemal a fost trimis la Rodosto (azi Tekirdag
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
că au pierdut lupta spune: "ei (geții) au fost cei mai viteji și cei mai neînfricați dintre traci". De la istoricul grec Diodorus Siculus aflăm despre victoria strălucită din anul 300 î.Ch. a regelui get Dromihete împotriva regelui macedonean al Traciei, Lisimahos, dar și de generozitatea pe care acesta a arătat-o învinsului, organizând un ospăț pentru el și ceilalți comandanți captivi,geții mâncând cu linguri și castroane de lemn, iar comandanții capturați mâncând cu tacâmuri și din farfurii de aur
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
vedere militar, fiind amplasată pe malul drept al Dunării, ar fi îngreunat foarte mult acțiunile de apărare. În acest moment au loc, probabil, desele treceri ale fluviului, pe care le amintește Strabon, "Căci trecând plin de îndrăzneală Dunărea și jefuind Tracia - până în Macedonia și Iliria... ", cu scopul de a-și consolida controlul spațiului de la sud de Dunăre până la Munții Haemus. Astfel limitele de nord, est și sud ale regatului fiind relativ stabile, cu triburi geto-dace în nord, cu regatul lui Mitridates
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
adânci chei din lume. O altă formațiune remarcabilă sunt stâlpii de piatră Meteora, în vârful cărora au fost construite mănăstiri ortodoxe medievale. Nord-estul Greciei are alți munți de altitudini mari, Rodopii, care se întind în regiunea Macedoniei de Est și Traciei; zona ese acoperită cu întinse păduri seculare, inclusiv celebra pădure Dadia din , din nord-estul extrem al țării. Câmpii întinse sunt amplasate în principal în regiunile Tesalia, Macedonia Centrală și Tracia. Ele constituie regiuni economice-cheie, fiind printre puținele zone cu terenuri
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
lungime de . Suprafața totală a țării este de , ceea ce o clasează pe locul 105 în lume. Coordonatele geografice ale Bulgariei sunt 43° lat. N. și 25° long. E. Cele mai notabile unități de relief sunt Câmpia Dunării, Munții Balcani, Câmpia Traciei și Munții Rodopi. Extremitatea sudică a Câmpiei Dunării este ușor înclinată până la poalele dealurilor subbalcanice, în vreme ce Dunărea formează mare parte din frontiera cu România. Câmpia Traciei este aproximativ triunghiulară, începând la sud-est de Sofia și lărgindu-se până la coasta Mării Negre
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
long. E. Cele mai notabile unități de relief sunt Câmpia Dunării, Munții Balcani, Câmpia Traciei și Munții Rodopi. Extremitatea sudică a Câmpiei Dunării este ușor înclinată până la poalele dealurilor subbalcanice, în vreme ce Dunărea formează mare parte din frontiera cu România. Câmpia Traciei este aproximativ triunghiulară, începând la sud-est de Sofia și lărgindu-se până la coasta Mării Negre. Munții Balcani sunt dispuși într-un lanț de la est la vest prin centrul țării. Sud-vestul muntos are două masive muntoase—Rila și Pirin, care mărginesc Munții
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]