1,020 matches
-
până la urmă, decizia liderilor de la Chișinău, după atâta timp de suferință ce rost mai are solidarizarea cu o țară muribundă? Despre destinul cultural. Încercarea reîntregirii pe cale spirituală. Literatura basarabeană, la umbra literaturii ruse și la umbra celei române. Acuzată de tradiționalism, "cu păstrarea aparenței criticului estetic, ea este de două ori antiaxiologică: întâi, fiindcă marchează o ideologie politică transnațională, al doilea, fiindcă relația tradițional-modern se circumscrie istoriei culturii, iar nu valorii artistice în sine". De admirat la literatura basarabeană este tocmai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sine". De admirat la literatura basarabeană este tocmai îndârjirea cu care aceasta s-a conservat în plină rusificare, menționarea filonului românesc pentru perpetuarea Adevărului. Acum, această propensiune a românilor de a condamna calitatea literaturii basarabene, oameni care au luptat pentru tradiționalism, tocmai de teama viitorului, care trebuia să șteargă memoria colectivă, nu poate fi calificată decât snobism. Nu căutați valori spirituale la scriitorii basarabeni, apreciați curajul acestei literaturi-tampon între cultura română și expansiunea rusească. În sărăcie și opresiune nu pot apărea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nici mai puțin. Eroismul în istorie nu reprezintă o acumulare și o culminație de evenimente excepționale, ci cristalizarea naturală a întâmplărilor comune, interpretate epic, simbolic și programatic de dl. Mihail Diaconescu. Existența spirituală românească, temă tratată de mari exponenți ai tradiționalismului și specificului nostru național precum Mihai Eminescu, Nicolae lorga, Nichifor Crainic, Lucian Blaga, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Dumitru Stăniloae, Constantin Noica, se configurează în câteva nuclee semnificative privind "misiunea românească în istorie și în lume" sau în specificul "tragic, eroic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de realizările culturale de valoare din lumea întreagă, așa cum alții sunt însetați de propriile noastre realizări. Suntem în permanent și în egală măsură receptori și difuzori de cultură". Mihail Diaconescu și-a recunoscut, cum se știe, de timpuriu, fără rest, tradiționalismul ("Sunt un scriitor tradiționalist. Romanul este pentru mine o specie narativă conservatoare, relativ stabilă"). Theodor Codreanu va comenta, încântat, ca să zic așa, confesiunea francă a scriitorului: ce să fie adică tradiționalismul se întreabă el, polemizând cu decedatul Zigu Ornea (considerat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a recunoscut, cum se știe, de timpuriu, fără rest, tradiționalismul ("Sunt un scriitor tradiționalist. Romanul este pentru mine o specie narativă conservatoare, relativ stabilă"). Theodor Codreanu va comenta, încântat, ca să zic așa, confesiunea francă a scriitorului: ce să fie adică tradiționalismul se întreabă el, polemizând cu decedatul Zigu Ornea (considerat "de inspirație realist-socialistă și kominternistă"), să nu fie totuși, acesta, altceva decât "izolaționism, autarhie mortificatoare, stagnare", să nu fie el tocmai din contra: "posibilitatea inovărilor firești, organice, ferite de riscurile artificiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
întreabă el, polemizând cu decedatul Zigu Ornea (considerat "de inspirație realist-socialistă și kominternistă"), să nu fie totuși, acesta, altceva decât "izolaționism, autarhie mortificatoare, stagnare", să nu fie el tocmai din contra: "posibilitatea inovărilor firești, organice, ferite de riscurile artificiale, manieriste"? Tradiționalismul, ca și protocronismul, ar duce, în absența rațiunii, a inteligenței critice, la "reducționisme" primejdioase de felul "șovinismului și a egoismului imperial național" (acesta din urmă fiind consemnat în secol de URSS și, astăzi, de Rusia). Suntem adică, filosofic (și politic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
totuși de a le și vedea (cum își îngăduia s-o facă, spre amuzamentul lui I. Barbu, matematicianul, Camil Petrescu). Theodor Codreanu e în cunoștință de cauză, cum se spune, afirmă: "Opțiunea lui Mihail Diaconescu pentru romanul istoric vine din tradiționalismul său programatic, pe de o parte, iar pe de alta din viziunea fenomenologică a autorului, îndatorată nu atât celei moderne a lui Husserl și Heidegger, cât mai degrabă celei monumental istorizante a lui Hegel". Opera romanescă a lui Mihail Diaconescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în sine, ca una de proză, voi încerca o povestire cât se poate de prescurtată a lor. Deci: Civilizația umană a cunoscut, de-a lungul istoriei, trei paradigme culturale (adică trei modalități de proiecție a lumii obiective în conștiința omului): tradiționalismul, modernismul/postmodernismul și transmodernismul. Prima a fost paradigma oamenilor vechi și clasici. Sistemul lor de valori se baza pe antropocentrism coroborat cu divinul în calitate de catalizator al lumii, legile sacre erau și legile naturii, inclusiv ale firii omenești. Modernismul a continuat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
umane, dar care tind să submineze poziția divinului. Alături de științe se dezvoltă artele. Adevărul este pus în slujba națiunilor. Există o preocupare permanentă pentru emanciparea mulțimilor prin știință de carte, pentru iluminarea popoarelor. Modernismul n-a pierdut orice legătura cu tradiționalismul și clasicismul, fiindcă amândouă paradigmele aveau un numitor comun: sacrul. Înfierbântat de succesele sale științifice, omul modern se simte tot mai strâmtorat de Ideea că divinul stăpânește lumea și-atunci, prin nihilismul lui Nietzsche, se proclamă moartea lui Dumnezeu. "Grație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a dat consistență termenului, a renunțat la el, creatorul termenului a renunțat la el, pronunțându-se pentru "rescrierea modernității". Postmodernismul consideră că ființa ca "Dasein" nu mai are nevoie de nici un fel de transcendență care să o susțină. Departajându-se de tradiționalism și modernism, exegetul a încercat să propună un temei antropologic nou, omul concret bacovian, trăind într-un "gol istoric", într-un vid sufletesc, pândit de nebunie. Or, am putea recurge la sintagma "omul recent" propusă de H.-R. Patapievici, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sau viitorul recent al postmodernismului Pentru a respecta inițial viziunea autorului asupra propriei cărți (Theodor Codreanu, Transmodernismul, Iași), vom prelua în diagonală câteva idei din rezumatul final: în evoluția culturii europene și universale, ar exista trei paradigme principale, și anume tradiționalismul, modernismul și postmodernismul, ultimul reprezentând doar faza crepusculară, de decădere a modernismului. Chiar François Lyotard, care a consacrat acest termen, în anii '80, a afirmat că postmodernismul nu este de fapt decât un fel de rescriere a modernității, rămasă astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a deveni transmoderne, rămânând neschimbate în același timp, părțile ecuației fiind foarte importante aici, căci metamorfoza trebuie produsă, acomodată, pe când principiile de bază ale tradiției, sursa identității și sacralității rămân aceleași" (p. 193). Urmărind astfel cele patru coordonate implicite tradiție/tradiționalism, modern/ism/itate, postmodern/itate/ism transmodern/ism, mai ales prin prisma metaistorică, decât istorică propriu-zisă (și prin intermediul teoriilor lui Francis Fukuyama), trebuie să înțelegem că acestea presupun o ambivalență specifică, în sensul că, luate în considerare în perechi, sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sofisticat" și "pe jumătate absurd", iar psihologia lui Toma Nour din Geniu pustiu e "confuză", fiind o imagine a "unui nihilism steril". Iar publicistica lui Eminescu, din punctul de vedere al Istoriei... manolesciene, a susținut tot felul de extremisme: "autohtonismul, tradiționalismul, șovinismul, naționalismul din Basarabia (subl. aut.), xenofobia, legionarismul, reacționarismul, antisemitismul etc." Dacă reacția de supraviețuire a ființei naționale românești din Basarabia, la acțiunile șovine, demolatoare de spirit național, ale altei națiuni, mult mai mari și mai puternice, este contestată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reprezentantul de marcă al generației '60" (p. 92), unul care "în mod normal, ar trebui să stea alături de Grigore Vieru" (p. 254), în fine un poet care "a reușit un salt peste marile tendințe literare ale sfârșitului de veac XX (tradiționalism, neomodernism, postmodernism), plasându-se intuitiv în transmodernism, care are ca suport ontologic atitudinea transdisciplinară" (p. 255). Altfel zis, e o carte extrem de utilă în opera de valorizare continuă a creației neordinare a lui Victor Teleucă. "Literatura și arta", nr. 21
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și religie. Slovenii și croații s-au integrat ariei occidentale de civilizație, de sorginte catolică și protestanta, folosind alfabetul latin, în timp ce sârbii și macedonenii s-au apropiat de civilizația ortodoxă, grecească și slavona, „caracterizată multă vreme mai cu seamă prin tradiționalism și relativă stagnare”. La 1 decembrie 1918 (iată ce coincidență cu adunarea națională de la Alba-Iulia, momentul final al făuririi României Mari!) a fost proclamat oficial Regatul sârbo-croato-sloven, în care erau incluse opt foste provincii, diferite și inegale în ceea ce privește dezvoltarea economică
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
Aurel Marin; după primele trei numere Aurel Marin se retrage, în ultima perioadă fiind cooptat în redacție Vasile Spiridonică. F. este o publicație eclectică; în articolul-program, N. Cantonieru afirmă intenția de a păstra echidistanța atât față de modernism, cât și față de tradiționalism, dar materialele inserate indică mai accentuate tendințe moderniste. În paginile revistei se publică versuri, proză, eseuri, cronici literare, traduceri. Rubricile obișnuite se intitulează „Cronică”, „Revista revistelor”, „Note”. Semnează Geo Bogza, M. Blecher, Al. Călinescu, Traian Chelariu, N. Cantonieru, Mircea Streinul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287092_a_288421]
-
om se poate descifra și în codurile de ,,legi" sociale, de un primitivism absolut. În context, este imposibil să discutăm despre legăturile acestei culturi cu lumea capitalistă. Max Weber discută despre imposibilitatea de a adapta capitalismul la lumea indiană 302. Tradiționalismul indian învinge lumea rațională, specifică performanței și chiar activității economice obișnuite. Acestei lumi îi este străină ideea raționalizării și optimului economic ce duce la performanță și eficiență economică. Indienii nu cunosc starea umană și socială care să-i pună în
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
despre participarea lui Stiopa Capmare la luptele primului război mondial și la năvălirile „moscalilor” prin satele românești de dincolo de Prut. În prozele Savan, Greșeala lui Dumnezeu și Insula fericirii, ce compun în 1943 volumul Frumoasele, autorul se cantonează în registrul tradiționalismului romantic, părăsind latura ideologică. Spațiul rămâne aceeași provincie săracă a Basarabiei, unde credințe și superstiții ancestrale schimbă cursul vieții personajelor, oameni simpli, însă pătimași în sentimente și la băutură. Roman al dragostei materne, Drumul Sevastopolului (1943) se înscrie în linia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290482_a_291811]
-
din beatitudine, ci din sentimentul spaimei existențiale: „Scriu poezie dintr-o frică grozavă” (La mormântul lui Mihai Eminescu II). În volumul Balada vestitorului și alte poeme (1986) recursul la prozodia clasică și priza la real lasă impresia unei întoarceri la tradiționalism. Dar elementele realității nu sunt decât semne pentru sensuri alegorice, parabole și reprezentări onirice. Dragostea, chiar într-un mediu dur, își păstrează caracterul ideal, angelic: „Mă gândesc la un poem pentru tine / ușor și serafic / deși sângerez în bocanci / În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
român, Craiova, 1940. Traduceri: G. Gașenko, Șarpele din junglă și alte povestiri, București, 1925; Leon Donici, Noul seminar, pref. Adrian Maniu, București, 1929, Floare amară, București, 1930. Repere bibliografice: Bucur Țincu, G.M. Ivanov, PLI, 1936, 10-11; Micu, „Gândirea”, 21-22; Ornea, Tradiționalism, 130-131; Cristea, Teleorman, 358. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287652_a_288981]
-
the Romanian Poetry, li s-a reproșat că sunt lipsite de „perspectivă critică și de un simț modern al diferențierii valorice”; astfel, romanul românesc ar fi apreciat doar ca ,,probă creatoare și de afirmare națională”, comentariul rămânând grevat de un tradiționalism cu dimensiune moral-didactică (Aurel Sasu). Perspectiva simplificatoare, reducționismul caracterizează percepția critică și în prezentarea istoriei poeziei românești. Excursul își păstrează însă interesul prin relevarea importanței folclorului în constituirea liricii românești și, mai ales, prin selecția din textele unor poeți români
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
ORIENTĂRI, revistă apărută la Moinești, lunar, între februarie 1932 și martie 1938, sub egida Asociației Culturale „Orientări”. Director: Const. R. Crișan; redactori: I. I. Alexandrescu, B. Jordan, Octav Sargețiu. Inițial, programul enunțat de directorul publicației se menține între limitele unui tradiționalism estetic tolerant: „Suntem tradiționaliști, nu însă miopi și obtuzi față de frumos, oricum ni s-ar înfățișa ca atare”. Treptat, criteriile estetice sunt tot mai neglijate în favoarea ideologicului. Orientarea se radicalizează mai ales prin articolele cu subiecte politice, glisând între cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288572_a_289901]
-
șerpii. Asimilată naturii, iubita e proaspătă ca ierburile, „sprintenă ca mânjii”, trupul îi este „păduri în veșnică frământare”. Persistă imagini din lumea câmpului, însă proiectate cu o sensibilitate și o tehnică a expresiei ce nu mai pot fi încadrate în tradiționalism. Ciclul Steaua pe care stăm din volumul Albe (1937) reflectă frământări de ordin social, vestind „ziua de mâine”, menită să alunge „ziua de azi”, „strâmbă și proastă”. Tot astfel, ciclurile Steaua care nu cade și Horia din Clopotul de aur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
este plenaritatea sau forța experienței estetice. Pornind de aici, cartea mea Încearcă să construiască o teorie care, firește, nu mai poate fi una strict filosofică, deși ea, mimetic cel puțin, vrea să fie o teorie filosofică, folosind conceptele scuturate de tradiționalismul și necesitatea lor contextuală În niște sisteme filosofice, repopulând cu ele acest spațiu al esteticului care este perceput, În general, cel puțin dinspre filologi, dinspre criticii de artă, ca un spațiu al vagului, al artisticului, al poeticului, al ciudatului etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pătrunsă uneori de febre dionisiace, ce mărturisesc înrâurirea blagiană. Privighetoarea oarbă aduce o notă muzical-funambulescă (Audiție din Saint-Saëns) în această lirică de o rostire mereu clară, plată adesea, în ciuda spaimelor care au alimentat-o. Poetul nu se va despărți de tradiționalismul în formula promovată la „Gândirea”. Pictura de gen din Troița și Hora continuă în Timp sonor, odată cu regăsirea satului natal și a icoanelor copilăriei. Versurile din Acolo sus, steaua celebrează elegiac iubirea dintotdeauna pentru Domnița, soția sa, lângă care a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287247_a_288576]