9,252 matches
-
el și el nici nu a fost conștient de asta! Totul i s-a părut normal, ani și ani la rînd, munca ei, gesturile ei, tăcerea ei, modul în care i-a fost slugă. Povestea lui se amestecă cu altele, tragedia lui cu altele, nucleul rămîne același: tema morții. În spatele unui limbaj ce aduce cu teatrul de păpuși, pentru copii, se află candoare, o mică bijuterie actoricească, susținută cu emoție și rigoare de trupă. Recviem este un spectacol-poem, construit de regizorul
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
cât încape, submediocrități patente, oamenii Securității știau însă la perfecție câteva lucruri: să încetinească, să blocheze, să distrugă. Din nefericire pentru ei, aisbergului încep să se topească și în sfârșit îi cunoaștem măcar pe câțiva dintre cei cărora le datorăm tragedia de azi a României. Probabil că Melinescu, Magheru sau Grecu nu-și dau seama nici acum de rolul nefast pe care l-au jucat în istoria României, trădându-și cu cinism colegii și prietenii. Până la urmă, e treaba lor și
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
ani. Amenințările la adresa celor care îndrăznesc să deschidă gura împotriva mărețelor realizări năstăsiote, atacurile fără milă contra puținelor, marginalelor posturi de radio și televiziune sau ziarelor ce n-au intrat în hora preamăririi regimului pesedist sunt doar preludiul la o tragedie națională de care mulți români nu par deloc conștienți. Naivi și creduli până la prostie, se amăgesc cu gândul că salvarea țării stă în unirea cu Moldova, fără să vadă cadoul otrăvit ce stă în acest gest care, oricum, ar veni
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
definită a comunității unui sat, Corul însumează toată structura eterogenă � cerșetorii, proștii și neajutorații satului, oportuniștii, lingușitorii, cei drepți, trădătorii. Corul este și protagonist, și rezoneur. Ideea de a aduce grecii antici pe pămîntul Maramureșului, de a comenta toată povestea tragediei din Electra și prin muzica absolut autentică de acolo, pe viu, ca un ritual permanent după care oamenii își dirijează existența, mi s-a părut genială. Formidabilă este implicarea Grupului Iza în spectacol: Ioan Pop, Gheorghe Florea, Anuța Pop, Voichița
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
peliculele puse în slujba lui Stalin, după cum ovațiile de la Cannes au fost descrise ca având aceeași sorginte - "Ca pe vremea Tătucului, cei prezenți continuau să aplaude, fiecare, înspăimântat de moarte să nu fie el primul care încetează"), documentarul insistă pe tragedia victimelor: copii în zdrențe plângând pe cadavrele părinților, femei despletite alergând fără țintă, bărbați mutilați, ș.a.m.d., într- un ciné-verité al groazei. Toate acestea erau, din nefericire, cât se poate de reale. Dar a face un documentar cu titlul
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
un documentar cu titlul Fahrenheit 9-11 fără să dai absolut nici o imagine cu dărâmarea turnurilor gemene ale lui World Trade Center ține de cu totul altceva decât de propagandă. Ține de mizeria morală cea mai profundă, de paranoia irecuperabilă. Pe când tragedia irakienilor era prezentată cu lux de amănunte (și e bine că e prezentată!), aneantizarea celor trei mii de civili nevinovați din New York e doar sugerată: câteva chipuri de oameni ce aleargă derutați pe străzi, câteva mormane de moloz acoperite de
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
carte ca din castel în castel, izgonit, respins ca o dejecție de istoria însăși învingătoare în urma înfrângerii hitlerismului, la care un intelectual rafinat ca Celine, aderase. Colaboraționismul pare o vorbă. Dar el a fost, pentru nu puține conștiințe estetice , o tragedie irecuperabilă, existențial. Literar, nu. Celine fiind un mare prozator. Călătoria....Moartea pe credit...etc . Cărți acompaniate de idei negre, funeste, deși magnific definite ca "Omul, sac de larve"..."Deșeu între a fi și a nu fi..." Corp travestit în molecule
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
curs în Beijingul comunist al lui 1989 sau din cel al Beijingului ocupat de japonezi din 1932, viața unor oameni, altminteri derizorie, devine tragică, frumoasă deci, în literatură: să-l pui pe Apollo în serviciul lui Dionysos, spunea Nietzsche despre tragedie, dar cultura orientală tematizează raportul invers. Dacă o veți ierta pe Shan Sa că n-a avut șansa să asiste la domnia erei bănuielii în Franța anilor 1950-1980, o să-i puteți admira autenticitatea inocenței: cartea ei, carte-femeie, poate fi darul-oglindă
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
Morgenstern este o mamă care asistă la schingiuirea și uciderea fiului ei. Aceasta înseamnă nu o cădere în realism (sau în naturalism, cum s-a spus), ci o renunțare la livrescul simbolisticii biblice și o regăsire a dimensiunii metafizice a tragediei (întrucât dragostea părinților pentru copiii lor este, în esența ei, metafizică). În creația literară și artistică pe care o cunosc, numai personajul lui Gogol, Taras Bulba, mai suferă astfel, ascuns în mulțime, când are loc execuția fiului său. Mereu alta
Maia Morgenstern în orice rol by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12857_a_14182]
-
nu e capabil să se elibereze (p. 160). Insul șovăitor e sortit pieirii, iar lumea nu e dispusă să-și revizuiască părerea, chiar când s-a dovedit că a inventat suspiciuni ucigătoare. Aceasta e filosofia morală a resemnării și a tragediei inevitabile, în atmosfera căreia Remus Lunceanu își pune capăt zilelor. El este o victimă a suspiciunilor și a suferinței morale fără leac. E o temă nu tocmai obișnuită în literatura română. Calvarul are o inedită articulație psihologică, dar nu beneficiază
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
în Gura lupului (e titlul unui capitol). Optimismul că România mai poate fi salvată devine "o crimă națională" (p. 73), iar speranța în recuperarea Ardealului o pură fantasmagorie. Deși refuză să facă politică (am putea vorbi în cazul său de tragedia unui apolitic), ironia sorții face ca toate acuzațiile pe care i le aduce un comisar de poliție militară să fie din zona politicului: prima și cea mai fantezistă e că ar deține o vastă corespondență cu Iorga (p. 77 și
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
jocului actorului. În ce-l privește pe acesta, trebuie să apeși pe un buton ca să-l faci să demareze: spune-i tot timpul să nu se oprească din drum, să meargă pînă la capăt, la limita lui. De-o mare tragedie e nevoie și de mari sarcasme. Lasă-te, pentru o vreme, modelat de piesă." Cîteva gesturi, clipitul ochilor, tîrșîitul picioarelor, o voce ușor ireală, abstractă, un soi de nervozitate combinată cu idolatria necondiționată, angoasa din final, se văd mai limpede
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
-i ocupa, în mod firesc și explicabil, în acești ani, atât conștiința, adică viața, cât și literatura, adică proiecțiile compensatorii. Calvarul face parte din aceeași sferă de preocupări cu Catastrofa, Ițic Ștrul, dezertor și Pădurea spânzuraților. Pentru că "războiul e o tragedie uriașă, alcătuită dintr-o complexitate de tragedii mărunte", acest episod e un eșantion revelator din marea dramă universală: "în paginile acestea, găsite în fața unui mort, războiul nostru, prea bogat în dureri, e mai mult decât un laitmotiv sforăitor. Nu i
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
în acești ani, atât conștiința, adică viața, cât și literatura, adică proiecțiile compensatorii. Calvarul face parte din aceeași sferă de preocupări cu Catastrofa, Ițic Ștrul, dezertor și Pădurea spânzuraților. Pentru că "războiul e o tragedie uriașă, alcătuită dintr-o complexitate de tragedii mărunte", acest episod e un eșantion revelator din marea dramă universală: "în paginile acestea, găsite în fața unui mort, războiul nostru, prea bogat în dureri, e mai mult decât un laitmotiv sforăitor. Nu i se văd zvârcolirile muiate în bălți de
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
ochii la astfel de realități, așa cum, decenii în șir, s-au închis în fața ciumei comuniste. Administrația Bush n-a ezitat să vorbească despre aceste lucruri, spre disperarea mogulilor hollywoodieni și a controlorilor ideologici din campusurile universitare. Fără îndoială, e o tragedie să-ți trimiți copiii în război, să trăiești sub permanenta amenințare a unor atacuri mârșave. Dar, așa cum s-a văzut, bombele teroriștilor nu pot fi oprite prin compromisuri. Ei au de îndeplinit o misiune și nu se vor opri până
De ce-aș fi votat George W by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12297_a_13622]
-
ar trebui să existe în sine, ca simplă mândrie a unei identități naționale, când ea este, de fapt, doar o secvență dintr-o identitate națională românească mult mai largă și mai complexă. Basarabia nu poate fi înțeleasă corect, adică în tragedia ei, decât ca o eroare a istoriei, o eroare a politicii românești, rusești și europene. Drept consecință, romanul basarabean e și el o eroare a istoriei literaturii românești, o curiozitate regională ce are ambiția de a se transforma într-o
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
create neîncetat de către el, cu voce, cu gesturile, cu mișcările lui, acele gesturi cu dublă încărcătură care ascund și revelează un invizibil". Pentru a putea recrea pe scenă forțele vieții, mimesisul trebuie părăsit, crede Artaud și, în acest scop, scrie tragedia Les Cenci, alimentând paradoxul inovației prin remodelarea tradiției existente. Nu piesa, nu dramaturgia pot revigora însă sursele poluate ale teatrului; în cărțile lui Artuad două mari metafore exprimă ideea unui limbaj teatral revenit la originile sale: ciuma și alchimia. "Maladia
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
Chiar și cei mai înrăiți fataliști au o mică fandaxie de pe urma cumplitei experiențe de acum 27 de ani. Ce ți-e scris în frunte ți-e pus. Dar pînă să afli, îți amintești ce le-a fost scris altora. Retrăiești tragedia de după cutremur. Sentimentul că lumea ta s-a rupt, buimăceala de supraviețuitor și umilința cumplită a revelației că nu contează cine ești, nici ce faci, ci că ești atâta timp cît se întîmplă să fii. Restul e glazură. Altfel nu
Teste de sensibilitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12343_a_13668]
-
falselor probleme, la 1982, când Ioan Petru Culianu vitupera sterilitatea absolută a creației postbelice. Cu un cuvânt dur, am fi o cultură second-hand. O construcție minoră, incapabilă să atingă maturitatea - nici ca proiect, nici ca valoare. Pentru H.-R. Patapievici, tragedia culturii din România se datorează înseși originii sale: ea n-a crescut din adevăratele valori ale spitritului, ci din forma lor degradată, din așa-numita cultură generală. În România, spre deosebire de civilizațiile avansate, filozofia și științele n-au jucat roluri importante
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
și monoloagele. Harold Bloom, eminent analist al dramaturgiei lui Shakespeare, consideră că piesa e autoparodie din care doar personajul Imogen, fiica regelui, are autonomia dată de trăirea reală a unei drame; Hausvater optează pentru un spectacol apăsat de umbra unor tragedii fără deznodământ tragic. Georg Peetz, venit din Germania, ales pentru rolul Cymbelin după prelungi audiții, acționează ca un alt Prospero, rege-vagabond, semnele lui izvorâte dintr-o stare de inspirație declanșează mișcarea unui grup inițial amorf, căruia îi insuflă viață și
Un rege vagabond by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12384_a_13709]
-
dezamăgitor prin scenariu) și Triptikul regretatului Cătălin Cocriș: trei scurtmetraje, surprinzătoare prin originalitate (nu au aerul auto-condescendent propriu multor filme românești, vezi Filantropica, Occident) și prin modul în care jonglează cu genuri de largă respirație pe care le adaptează scurtmetrajului (tragedie, farsă etc.), ca și printr-o intertextualitate subtilă cu il neorealismo. Iar excelenta selecție de scurtmetraje va continua săptămâna viitoare cu cele (românești) care au câștigat premiul de la Veneția și Ursul de Aur...
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
sfîrșit, marele interviu al numărului s-a nimerit să fie cu scriitorul israelian Aharon Appelfeld, născut în 1932 la Cernăuți, într-o familie de evrei asimilați, care se considerau europeni și vorbeau fluent germana, franceza, dar și ucraineana și româna. Tragedia lor a început în 1940, cînd mama a fost ucisă de naziști, iar tatăl și fiul deportați. Micul Aharon, în vîrstă de 8 ani, a reușit să fugă din lagăr și a supraviețuit patru ani, ascuns în pădurile ucrainiene. După
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
în subtext. Dar ar fi nedrept să îi plasăm pe cei doi doar în lumina rece a reflectorului politic. Ei simt cu toată ființa că "hîrtia duce în ispită" și scriu dintr-o imensă plăcere a vorbei izbăvitoare de orice tragedie. Livrești, de gust baroc, fac din "ideile primite" cele mai fanteziste combinații. Iubitor de Anton Pann și de Arghezi în egală măsură, P. Georgescu își imaginează o inscripție pe călimară: "Dacă nema putirința, ce mai chichirez gîlceavă?", iar I. D.
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
jucate lîngă o fîntînă, în pădure, într-o grotă, se desfășoară în același interior, cu o luminație mai intensă, care lasă să se vadă, sub podeaua semitransparentă, ca sub un strat de gheață, nenumărate crizanteme. Aceasta este poate și motivul tragediei: Pelléas și Mélisande, căutând singurătatea și naivitatea amanților romantici în cadrul naturii, nu pot totuși evada din încăperea prejudecăților culturale, nu se pot iubi dincolo de privirea adulților. Acțiunea piesei lui Debussy începe cînd Golaud o găsește pe misterioasa Mélisande pe marginea
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
va căsători cu Golaud, se va îndrăgosti de fratele mai tînăr al acestuia, Pelléas, iar la sfârșit, după o scurtă suferință, se va întoarce la punctul de plecare, deci pe masă - sugerând astfel posibilitatea unor eterne reîntoarceri, mitul clasic al tragediei ce se repetă din generație în generație. Ideea regizorului de a reprezenta decorația scenelor succesive (din interiorul castelului și din exterior, din grădină, pădure și grotă), desfășurându-se într-o unică încăpere, cu mobile enorme: totul apare ca jocul unor
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]