1,003 matches
-
ca Golybin să rămână singur pe insula care-i va fi probabil și mormânt, îmbrățișat de fâșiile de negură și ceață, înconjurat de lumina neverosimilă a nordului, în mijlocul stihiei care se face ecoul propriei furtuni interioare. Modul de a construi tragicul fără nicio retorică, în absența evenimentelor, dincolo de cuvinte, dă măsura filmului lui Popogrebsky. Laconismul, ca și în filmul lui Zviaghințev, este purtătorul unor tensiuni tectonice, la suprafață apa rămâne ca o oglindă. În absența expresiei directe, a lamentării, durerea se
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
plăcere și nici de amărăciune. Ochii orașului privesc cochet și seducător, trist și pofticios, stăruitori și plini de secrete, mereu deschiși, niciodată trădători. Vanitoși, dar nu corupători. Vedeau totul și știau totul, fără a șantaja. Aveau puterea, fără să știe. Tragicul lor consta în imposibilitatea de a interveni. Acoperișurile orașului sunt fața ochilor, care înghit alți ochi. Astfel că oamenii orașului umblă orbi prin lume. Este orbirea dorului, orbirea dragostei, orbirea naivității, orbirea prostiei, orbirea neștiinței. Așa întâlnește ochiul copilului pe
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
Gheorghe Grigurcu Comicul e o facultate „democratică”. Asemă nător bunului-simț, egal distribuit pe cap de cetățean, întrucît ar fi greu ca vreunul din noi să admită că n-are „simțul umorului”, nu-i așa? Opus tragicului care e „aristocratic” prin singularitate. Dar există și o diferențiere în sînul comicului, o știm încă de la Aristotel, care face deosebire între măscărici și ironist. Măscăriciul sau bufonul e lipsit de discernămînt, gata a recurge la orice mijloace, inclusiv triviale
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
lumea homerică dominată de valorile masculine războinice. Didona e precursoarea eroinelor moderne, de la Francesca da Rimini la Emma Bovary. Sub semnul ereziei vergiliene se plasează toată literatura europeană modernă fundată pe mitul feminin, de esență idilică și marcată de pierderea tragicului. Radu Petrescu oferă o definiție insolită a tragicului în care nu vede catastrofa eroilor conștienți de a fi depășit prin forța lor vitală o limită determinată de voința altor forțe care acționează asemenea lor, ca text, în straturile fabulei, cum
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
e precursoarea eroinelor moderne, de la Francesca da Rimini la Emma Bovary. Sub semnul ereziei vergiliene se plasează toată literatura europeană modernă fundată pe mitul feminin, de esență idilică și marcată de pierderea tragicului. Radu Petrescu oferă o definiție insolită a tragicului în care nu vede catastrofa eroilor conștienți de a fi depășit prin forța lor vitală o limită determinată de voința altor forțe care acționează asemenea lor, ca text, în straturile fabulei, cum ar fi zeii sau istoria. Criticul dă noțiunii
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
prin forța lor vitală o limită determinată de voința altor forțe care acționează asemenea lor, ca text, în straturile fabulei, cum ar fi zeii sau istoria. Criticul dă noțiunii în cauză ceea ce crede a fi singurul conținut operant în literatură: tragicul ar consta în faptul că oricât de vii și deci autonomi ne par, eroii sunt totuși scriși, nu au cum trece de limita aceasta, și scriși în așa fel încât cuvintele din care sunt făcuți construiesc alături de text prezența trupului
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
aceasta era invitația pe care ne-o făcea el și din care ieșeam, de asemenea, râzând. Deși, îmi amintesc că unele, două cel puțin, din problemele care ne-au frământat atunci, care erau întrucâtva la modă, problema intelectualului și problema tragicului la români, erau totuși niște problematici de o anumită seriozitate. M.I.: Domnule Doinaș, ați pomenit mai multe nume de foști profesori ai dumneavoastră din acei ani. În timp ce vorbeați, mă gândeam că toți, sau aproape toți cei pe care i-ați
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
cam tot prin mai-iunie. Dar sper că totul până atunci se estompează, se uită, recapătă dimensiunile normale. Veți înțelege de ce mă dezgustă „viața literară” și de ce nu mai fac polemici de nici un fel. Poate refaceți dumneav[oastră] o teorie a tragicului și o publicăm în Le comique et le tragique 2. Dintr-o negație să scoatem, dialectic, o construcție, o utopie a spiritului. Vă rog să credeți în sprijinul și prețuirea pe care o am pentru dșumneaț vșoastrăț. M[ircea] E
Noi completări la bibliografia lui Adrian Marino by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4012_a_5337]
-
integrarea. Cartea nu e doar a mâniei și a răfuielii, ci și a împăcării, a echilibrului. Trudnic, fragil, dar echilibru. În acest fel, cartea iese din fragmentarea impusă de voci incongruente și timpuri fluctuante pentru a accede, decis, la generaluman. Tragicul se naște din receptarea minții de copil pe care prozatoarea o păstrează în roman ca element contrapunctic. Cele două voci: una care descrie prezentul intersectându-l cu rememorări înduioșate din vremea copilăriei (acestora li se adaugă bune pagini de monografie
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
fragment din „lunga” istorie a „comicologiei“ la noi, dar aprofundat. Termen de predare: două luni, 30 decembrie, 15 pagini aprox[imativ]. Dacă e prea complicat, măcar o mică prezentare la Kaleidoscop despre Iosif Blaga - Teoria dramei. Brașov, 1899: Din estetica tragicului. Sibiu, 1900. Dar pe un fond comparat. Prefer însă prima ofertă 12. În așteptarea unui răspuns rapid, chiar telefonic, al dșumnea[vșoastră], Adrian Marino * Cluj-Napoca, 16 mai [19]78 Strada Rákoczi, nr. 72 Cod 3400 Stimate d[omnu]le Duță
Noi contribuții la biografia lui Adrian Marino by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5039_a_6364]
-
în orice bună farsă, armonia revine, dovedindu-se că panica a fost provocată de o "încurcătură", acuitatea trăirii comice a momentelor de groază care a alimentat cele mai dense momente ale acțiunii persistă și după căderea cortinei. Exploziile neașteptate ale tragicului într-un context narativ comic sînt, în cîteva rînduri, cauzate de pătrunderea intempestivă a spaimei cu o forță care provoacă acte ireversibile. În cunoscuta schiță "Inspecțiune" (1900), supusă unor interpretări variate de către comentatori, sînt concentrate emblematic motivele structurate ale prozei
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
în acest amestec sordid de limbaj mahalagesc și de moravuri suburbane, teama paroxistică nu-și pierde decizia mișcărilor și, străbătînd straturile ridicolului iese violent la suprafață. Chiar dacă în ceea ce privește populația caragialiană, de cele mai multe ori, aprehensiunile interioare nu izbutesc să atingă zona tragicului și sfîrșesc în derizoriu, persistența lor își păstrează frecvent evidența. Deturnate în eșec, consumate doar pe jumătate, spaimele interioare nu găsesc mereu la eroii întîmplărilor din comedii și "momente" înalta moralitate a sentimentelor întregi. O anume înclinație către exagerarea relelor
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
cînd beam poșircile unor seri fără mîntuire, dar iubeam disperările, băieți teribili și fete atinse de furia obrăznicăturii seducătoare, în noi, se înecau pe rupte orizonturi gri, și iubeam disperările, zilele noastre aveau culoarea romului, beam rom, cum Paul Celan, tragicul, bea negrul lapte al zorilor, niciunde nu eram acasă, acasă noastră era chipul străin, ce apărea, cînd nu mai erau soluții, iubeam stările fără soluții, ripostam cu mine era poetul Vasile Dan și se anunță un timp greu, consecințele lui
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/3455_a_4780]
-
Nu ne-a spus oare însuși Tudoar Vianu că Ťnumai prezența unui subton dureros conferă unei opere de artă viațăť și că o Ťoperă rezolvată numai în elemente plăcute nu coboară mai adînc în sufletul nostruť, fiind Ťo sfidare adresată tragicului imanent al soartei omeneștiť? Iar dacă așa a fost, Vasile Baghiu are toate temeiurile să persiste pe propria linie și să nu se neliniștească de audiența conceptului director". Inconformismul, incredulitatea, felul circumspect al criticului nu exclud, ci (eventual) potențează, precum
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
timp, gheara leului se vede impregnată și în lutul frământat cu prea multă pleavă sau cu evidente impurități ideologice. Dumitru Micu scoate extrem de interesante observații critice din comparațiile și disocierile între vârstele interioare argheziene. În Flori de mucegai, observă că ,tragicul dimensionează viziunile de infern pământesc. Un tragic ascuns în grotesc, dar nu anulat prin aceasta. Grotescul potențează tragicul" (p. 104). Dumitru Micu polemizează aici cu Nicolae Balotă, care afirma că în Flori de mucegai lipsește dimensiunea tragicului. Mai mult decât
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
ideologice. Dumitru Micu scoate extrem de interesante observații critice din comparațiile și disocierile între vârstele interioare argheziene. În Flori de mucegai, observă că ,tragicul dimensionează viziunile de infern pământesc. Un tragic ascuns în grotesc, dar nu anulat prin aceasta. Grotescul potențează tragicul" (p. 104). Dumitru Micu polemizează aici cu Nicolae Balotă, care afirma că în Flori de mucegai lipsește dimensiunea tragicului. Mai mult decât această replică, Dumitru Micu identifică în volumul arghezian ,simptome deŤ suferință a ceruluiť"(p. 105), ca un ecou
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
mucegai, observă că ,tragicul dimensionează viziunile de infern pământesc. Un tragic ascuns în grotesc, dar nu anulat prin aceasta. Grotescul potențează tragicul" (p. 104). Dumitru Micu polemizează aici cu Nicolae Balotă, care afirma că în Flori de mucegai lipsește dimensiunea tragicului. Mai mult decât această replică, Dumitru Micu identifică în volumul arghezian ,simptome deŤ suferință a ceruluiť"(p. 105), ca un ecou al dramei metafizice din psalmi. Interesantă este interpretarea concluzivă privitoare la Arghezi însuși, în sensul că această poezie a
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
emoțională a personajului istoric diferă nu doar de la o călătorie la alta, ci chiar în cursul aceleiași întrevederi. Iată un exemplu de privire retrospectivă, consemnata în decursul penultimei întrevederi (ianuarie 1948): "Era ceva deopotrivă tragic și hidos în senilitatea lui. Tragicul era invizibil - erau frânturi de gand că declinul este inevitabil, chiar și în cazul unei personalități atât de mari. Urâțenia continuă să se adune tot timpul. Deși îi plăcuse mereu să mănânce bine, Stalin dădea acum dovadă de lăcomie, de parcă
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
decît o amăgire deoarece a distrus speranța. Să transformi speranța în renunțare? Dar a fi român nu înseamnă oare să renunți chiar și la renunțare?" Și de la aceeași altitudine e reluată amara ipoteză a unei gene etnice tarate prin absența tragicului. Tragicul obligă la spirit critic inflexibil, la caracter și radicalitate, la luciditate continuă, la dramatismul opțiunilor: "Noi sîntem tentați spre o atitudine lejeră, superficială, lipsită de responsabilitate în raport cu acțiunile proprii și ale celorlalți. Dacă victima îmbrățișează călăul (Marian Munteanu, bătut
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
o amăgire deoarece a distrus speranța. Să transformi speranța în renunțare? Dar a fi român nu înseamnă oare să renunți chiar și la renunțare?" Și de la aceeași altitudine e reluată amara ipoteză a unei gene etnice tarate prin absența tragicului. Tragicul obligă la spirit critic inflexibil, la caracter și radicalitate, la luciditate continuă, la dramatismul opțiunilor: "Noi sîntem tentați spre o atitudine lejeră, superficială, lipsită de responsabilitate în raport cu acțiunile proprii și ale celorlalți. Dacă victima îmbrățișează călăul (Marian Munteanu, bătut crunt
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
acest roman într-un incontestabil progres ideologic în ceea ce privește problematica raporturilor intelectualității cu societatea, totuși insuficient de detașat și clar față de tribulațiile eroului său". E vădit că lui Marin Preda nu-i plac nici viziunea romancierului G. Călinescu, lipsită de sentimentul tragicului, nici profilul personajului Ioanide, considerat prea frivol în iubire. Moromete s-a contaminat - discret și subtil - de la literatura cu aristocrați de care Marin Preda încerca să se detașeze. Nici el nu stă tocmai bine cu dragostea, nici el nu are
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
în această oglindă se vede o verigă din lanțul ființei omenești, cea neînchisa și abstractă, pe latura fără putință de trăit și extrem de dureroasă: tata - fiu. Singură relație peste care cade ghilotina finitului, ca o fractură ontica, si naște percepția tragicului. Pe latura cealaltă, a mamei, nu se percepe finitul, căci legăturile vieții au un început nemijlocit. „Femeia - geneză existenței”, ce exact o spune poemul Geneză nevăzuta (p. 71)! Că salvare din fractură amintită se invocă relația dintre cuvânt și eros
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
către nikos). Secțiunea scrisori către nikos este cea mai reușită a volumului. Sub pretextul unor scrisori către un prieten din străinătate, poeta face un portret necruțător al României tranziției și descrie drama unor tineri debusolați, fără prezent și fără viitor. Tragicul dobîndește accente grotești, climatul este apăsător, imaginea străzii pare de pe altă planetă, totul este greu de înțeles pentru cineva din afară. Ritualurile barbare ale sacrificării porcilor în plină stradă în ajun de Crăciun sau a mieilor de Paști nu pot
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
rîs". Sau: , La el, exagerarea, ironia și concentrarea țin loc de imaginar. în Caiete, unde le estompează, cînd nu și le pierde, unde e mai Ťsincerť, nu mai este el". Ca și: , Se întîmplă și ca Cioran să nu sesizeze tragicul". Ca și: , Și nu i se potrivește cultul actual. îndeobște, cultul e indus de o gîndire. La Cioran, nu o gîndire există, ci un fel de a gîndi și de a se exprima. El poate fi admirat. Beatificîndu-l, din nevoie
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
care determină fie intrarea în muzica pură, fie în genurile literare) rămîn relațiile de conlucrare și cele de confruntare. Relațiile de conlucrare nasc, în general, muzici lirice sau epice, în timp ce relațiile de confruntare generează cu preponderență muzici situate sub semnul tragicului și al dramaticului. 4) Un text literar, religios, filosofic devine pretext în situația în care se manifestă o puternică tendință de instrumentalizare a vocii umane, conotațiile literare, religioase, filosofice etc. eșuînd în componente strict eufonice (mouth-music). 5) Diether de la Motte
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]