745 matches
-
proprii asupra unei modelări de sine utile pentru a genera jubilare adevărată și plăcere autentică. Pentru că viața merită să fie trăită; nu este decât una; ocaziile de neplăcere, de suferințe și necazuri sunt prea numeroase ca să mai sporim și noi tragismul existenței prin nepricepere, incompetență ori ignorarea a ceea ce trebuie făcut. într-o lume fără măreție, fără noblețe, copleșită de meschinărie, marcată de fragilitate și de efemeritate, în fața numeroaselor supărări și a nenumăratelor ocazii de suferințe fizice și psihice, atunci când trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
El își așază printre primii palatele conceptuale dincolo de bine și de rău. Lumea merge, târâș-grăpiș, pentru că majoritatea oamenilor se mint, se iluzionează, construiesc decoruri de teatru în care-și spun povești. Pentru a nu privi în fața mizeria propriei lor existențe, tragismul destinului lor, ridicolul oricărui divertisment social și ineluctabilitatea dispariției lor anunțate. De unde și delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
petrece pe fondul luptelor dintre evrei și arabi și care antrenează uneori în focul evenimentelor din păcate și viețile unor oameni nevinovați care uneori plătesc prețul suprem doar pentru că trăiesc și speră la o viață mai bună . Pentru a sublinia tragismul situației în care se găsea Sofia în urma acestui incident nefericit vom reda câteva întrebări pe care ea și le pune și la care incearca în van să găsească răspuns. - De ce pământul este invadat de atâta ură ? - De ce nu există respectul
DESTINE PICTATE....ÎN GALBEN ! de SILVIA KATZ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364433_a_365762]
-
ei cu tot... Pentru aceste motive întemeiate ale trecutului, nu li se poate adresa politicienilor-sforari de pretutindeni, oricare ar fi aceștia, de dinainte și de după momentul t1945, decât câteva cuvinte aranjate în propoziție astfel: „Zoon politikon, sictir!”. Bineînțeles că peste tragismul interior al eroilor reali ai neamului românesc s-a așternut de-a lungul anilor o tăcere cu iz pătrunzător de plumb topit în mizeria unui haos contemporan ce lovește ca un cal nărăvaș din copită trupul Omului actual, cerând la
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
formă pentru amuzament ori pentru a uita de plictiseală. Totul trebuie luat în serios, totul se adresează sufletului, inimii și minții. “Funiile dragostei”se detașează prin acțiunea extrem de complexă și construită cu o migala deosebită, iar eroii trăiesc pe undeva, tragismul și curăția acelor cazuri tipice de martiri, întâlnite în special în perioada întemeierii creștinismului. Însăși Lia, rememorând clipele petrecute alături de cel ce ii fusese logodnic, ajunge la o concluzie cu valoare de verdict. “De fapt, numai pentru că el murise că
CÂND DRAGOSTEA ŞI IERTAREA PLĂMĂDESC OAMENI VII, PURTÂND ÎN SUFLET NESFÂRŞITE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361538_a_362867]
-
rândul lui a avut două fete. Ultimul vlăstar nefericit al familiei Eminovicilor a fost Vasile, născut în anul 1858, care si el a murit de tânăr. Astfel se termină tragedia unei familii în care a bântuit o boală necruțătoare. Din tragismul ei, Dumnezeu a vrut să ne lase pe cel mai mare poet al românilor Mihai Eminescu, care ne-a mângâiat cu verbul lui viața. Referință Bibliografică: FAMILIA EMINOVICILOR / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1092, Anul III
FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363863_a_365192]
-
Statele Unite, Israel și Venezuela și poemele sale, care au fost traduse în engleză, franceză, rusă și ebraică, figurează în principalele antologii de poezie columbiană”. Selecția propusă de traducătorul Eugen Dorcescu este alcătuită din poemele: “Deschidere”; “Senelita”; “Promisiune”; “Iluminare”; “Slujire”. Despre tragismul vieții, despre misterul morții, etapele parcurse de om până la sfârșit și despre faptul că amintirile sunt tot ce mai rămâne din om, dar și despre retragerea în sine a poetului pentru desăvârșirea operei, pentru că poezia nu este altceva decât o
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
un sens de autencititate și o ajută să-l facă pe cititor interesat să trăiască el însuși stările sufletești prin care trec personajele cărții. Chiar dacă unele trăsături sunt mai adânc creionate sau accentuate voit, ele nu fac decât să coloreze tragismul descrierilor. În paralel cu acțiunea principala, uneori se fac digresiuni în particularitățile imprimate de timp și loc, fără a se intră în specificul sociogeografic, care este totuși oarecum diferit în diferitele regiuni ale țării. Faptul acestea nu diminuează cu nimic
TRAGEDIE SI TRIUMF DE LIGIA SEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361159_a_362488]
-
Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea pe ramurile mele“.(Cartea lui Iov). Întregul fond liric este dominat de un spirit interogativ, care filtrează medierea paralelismului gândirii gândurilor la temperatura travaliului re/creator. În opoziție cu tragismul lumii exterioare, poeta caută răspunsuri, certitudini lămuritoare. Gândurile „slăbite“ sunt întrebate sub presiunea imaginarului: „cum să opresc timpul acesta /ce curge haotic? Să-ți pot strecura printre gene/o mângâiere /un cântec, /un cuvânt, /ca o lumină adâncă, / frumos să
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
celelalte sentimente- Și le-a sat lui Hamlet, lui Iulius Cezar, lui Antoniu, Cleopatrei și Ofeliei lui Othello și altora Să le stăpânească, ei și urmașii lor, În vecii vecilor.” În „Muzeul satului ” poezia este panoramică, de un lirism și tragism epopeice: „Din viața acestor oameni Lipsesc mai multe secții, Iar altele, cum ar fi Bunăstarea materială, fericirea și norocul În istorie Sunt slab reprezentate. Nu întânlești aici nicio monedă, Pentru că, neavând aur și argint, Țăranii și-au gravat anual chipul
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
față". Nu e de mirare că un alt roman, "Japița", scris de Sorescu la sfârșitul anilor '70 și începutul anilor '80, în care scriitorul relua personajul central Tudor Frățilă, a rămas roman de sertar, publicat abia după moartea autorului. "Evocând tragismul nevoii de libertate a expresiei în condițiile represiunii totalitare, romanul « Trei dinți din față» a avut, la publicare, un destin tragic, care amplifică investiția biografică a autorului în text. Scriitorul își asumase până la identificare profilul intelectual al personajelor. În succesiunea
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
Will, înspre umărul care i-a ținut pana. Ceea ce spun este o analiză nu neutră, ci obiectivă. Metafizic, mai degrabă epifizic ea îi schimbă traiectoria, îi aduce devenirea, creșterea, extinderea spirituală, farmecul, talentul, cunoașterea vieții cu așteptări, cu aducerea polivalenței, tragismului, comediei, rătăcirilor, recunoașterii de sine, întărirea convingerii, prosternării în fața unui singur și același Dumnezeu, căruia el i se închină. Wil devine imaginea moarată a oglinzii Annei, Anna este oglinda lui moarată. Ea nu minte cititorul, care percepe un alter ego
CRISTALUL OGLINZII ÎN MOIRATE APE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368556_a_369885]
-
biroul. Colonelul a ridicat telefonul și a răspuns: ‒ Colonelul Stancu sunt... apoi după ce a ascultat preț de câteva secunde și-a îndreptat ținuta, deși era pe scaun și o umbră de îngrijorare i-a întunecat fața.( Vă rog să remarcați tragismul situației reliefat în câteva cuvinte magice, care îmi aparțin. Dacă unii vor fi invidioși pe expresiile mele, n-au decât să se oftice cât vor.N.A.) Da, tovarăse colonel Zornăiescu! Am înțeles! Mai am circa o oră de lucru și
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
asupra întregii societăți. Părintele insista adeseori asupra unei legături mai strânse între Biserică și societate, pentru o mai amplă implicare a clericilor în viața celor pe care îi păstoresc, dincolo de ușile lăcașului sfânt, în evenimentele sociale și politice, al căror tragism s-a accentuat în timp tocmai datorită acestei absențe a prezenței divine în acțiunile omenești. Și pentru această realitate tristă, părintele aduce ca exemplu prima mineriadă de după anul 1989: „Dacă am fi ieșit noi, preoții, în față, acolo, minerii n-
PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367311_a_368640]
-
eroina principală, tânăra Miruna, dăruindu-se cu pasiune și luciditate înfăptuirii idealurilor de libertate și democrație. Bazându-se pe cercetări întreprinse în arhivele fostei Securități, în Cartea episcopilor cruciați (2001) maestrul Leu a reprodus o serie de documente care reconstituie tragismul vieții unor înalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, înaintași ai familiei sale, condamnați și întemnițați de regimul comunist, iar în Amintiri din Casa Scriitorilor (2002) sunt evocate întâmplări din propria experiență de viață și de creație. În 2011 a lansat
LA MULŢI ANI CORNELIU LEU! de GEORGE BACIU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366899_a_368228]
-
-o în apropierea apelor, acestea ar fi luat-o pentru totdeauna în lumea lor. Comportamentul ei provoacă adeseori teamă în sufletele celor din jur și mai ales al soțului ei. Fericirea ei este de scurtă durată și sfârșește într-un tragism sfâșietor, deoarece în timpul unei călătorii pe Dunăre soțul ei exasperat de manifestările înspăimântătoare ale duhurilor subacvatice îi reproșează că nu a rămas în lumea ei, îi aruncă în mare colierul de corali și ea este nevoită să se întoarcă în
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
trăiești din poezie într-un timp de înger”), la articolul de critică literară dedicat unui român al Melaniei Cuc („«Dantelă de Babilon» sau cum este să trăiești pe viu experiență de a fi ostatic într-un român istoric modern despre tragismul unor destine și criza psihologică a omului obișnuit”), la textul despre un roman semnat de Ligia Semăn („Imaginea lui Dumnezeu reflectată într-un român al căutărilor la vremea descoperirii sensului vieții”), la prezentarea făcută unui volum de poezii al lui
RECENZIA UNUI VOLUM NEEDITAT (INCA) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366977_a_368306]
-
mai știa, uitase ce-i teama stăpân, de povară, ce-i cravașa sau găleata cu apă stătută, din regie. Era iar un simbol fără dimensiune precisă. Se cambră falnic, își aplecă doar grumazul până când coama sa albă acoperi palmele ei.” Tragismul este ilustrat indirect în carte, prin descrierea stărilor Daciei, care oscilează permanent între speranță și deznădejde. Semnificația paradisiacă a visului Daciei, în care este descris un univers nevăzut, naște o întrebare - ceea ce am citit până acum a fost o simplă
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
este reliefat de afirmația unei foste colege a acesteia: „Platonia nu poate fi hipnotizată, dar poate hipnotiza.” În final, ne dăm seama că toate celelalte personaje ale romanului au rolul de a completa imaginea fluidă, aproape ireală a acestei femei. Tragismul destinului ei reiese cu precădere din această imagine terifiantă de la sfârșitul cărții, ce pune în evidență drama profundă, chinul interior, suferința îndelungată trăite de eroină. Într-un astfel de context, faptele mărunte - „Înainte, Platonia zări deșertul căutării a ceea ce avea
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
de altă dată”, ce îi „bate-n porțile închise.” Dacă mai devreme, acesta afirmă că „inima-i o vistierie plină”, acum, prin contrast, spune: „mi-e visteria inimii prădată/ și e târziu în goalele-i culise.” („Cenușa”) Sentimentul neputinței, al tragismului condiției umane, al imposibilității de a depăși limitele sunt perfect redate de Petru Lascău printr-un adverb de timp . Acel „târziu” din „Cenușă” devine „prea târziu”, în „Umbre adormite”: „E prea târziu să mai visez/ când doru-i aripa de lemn
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
deznodământ apoteotic. Biruința binelui asupra râului aduce cu sine regasirea sensului inițial, primordial al vieții. Se așterne pacea și asistăm în sfârșit, la triumf, ca la un element ce ține de prezent și de viitor. Cu toate că în carte are întietate tragismul, răsturnarea de situație căreia îi suntem martori la final, definește și contrabalansează întâmplările zguduitoare ce marchează întreaga scriere, de la prima până la ultima pagina. O familie rămasă pe drumuri, cu multe guri de hrănit, acesta este tabloul de debut al românului
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
formă pentru amuzament ori pentru a uita de plictiseală. Totul trebuie luat în serios, totul se adresează sufletului, inimii și minții. “Funiile dragostei” se detașează prin acțiunea extrem de complexă și construită cu o migala deosebită, iar eroii trăiesc pe undeva, tragismul și curăția acelor cazuri tipice de martiri, întâlnite în special în perioada întemeierii creștinismului. Însăși Lia, rememorând clipele petrecute alături de cel ce ii fusese logodnic, ajunge la o concluzie cu valoare de verdict. “De fapt, numai pentru că el murise că
O MEDITATIE DESPRE CUNOASTERE, PASIUNE SI IMBOGATIRE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349650_a_350979]
-
cu absența, iar revenirea în locurile copilăriei e remarcată, mai ales, sub aspectul aprecierii schimbării fizionomiei și, eventual, a profesiei pe care cei plecați la studii au îmbrățișat-o. S-a discutat o vreme, la momentul acela, despre accident, despre tragismul întâmplării în urma căreia băiatul inginerului din blocul turn și-a pierdut vederea, s-a făcut vâlvă de faptul că tânărul devenise un cunoscut geolog, dar, cu timpul, lucrurile intraseră în acel con de umbră și cartierul urma a fi martorul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
descrise cu o abilitate specială, capacitatea autoarei de psihanaliză fiind evidență, investigațiile de natură psihologică aduc un plus de culoare scrierii în sine. În planuri alternative, proza Marianei Vicky Vârtosu conturează ca axe epice principale: Imaginarul (Chip-fără-contur, Neconturatul, Soldatul, Ioana), tragismul (Ursula și Vladimir, Costache și Alala), resemnarea karmică (Emiliana și Toni), (sub)urbanul (Colombo-Belgianu’, Pontosu’), misoginismul (Femeia gonflabilă), introspecția (jurnalul Dorei Spirescu) sau chiar revolta socială (Viermele zăpezii). În partea a II-a a cărții, grupajul de versuri prezentat (remarcă
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 20 IULIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349362_a_350691]
-
Curții domnești, dragostea, veselia sau jalea argeșenilor! Veșnicia și nemărginirea, pâraiele, râul, lacul, pădurea, livada, câmpul, glezna și crestele muntelui cântă și radiază strălucire în glasul Elisabetei Turcu. Dar și omul cu trăirile sale, chiotul și bocetul, ardoarea vieții și tragismul timpului finit al ei, extazul și frâul lui, silueta speranței și piatra de moară din spatele ei, aburul visului și zidul de piatră al realității...! În cântecele Elisabetei Turcu e viața în act, fericirea în aspirație, desnădejdea în luptă! Repertoriul artistei
ELISABETA TURCU. DĂRUIREA DE SINE ÎNTRU SLUJIREA TOTALĂ A FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349840_a_351169]