690 matches
-
dintre semnatari, Claude-Gilbert Dubois, cunoscut îndeosebi pentru studiile dedicate manifestărilor fenomenului în culturile renascentiste (28-35). Mitul, în accepțiunea cea mai restrânsă și mai uzuală, ar fi un mod discursiv (de expresie orală sau scrisă), încadrat: pe plan formal, printr-o tramă narativă, o "istorie" (o sumă de fapte); când ia forma poveștii, devine o diegeză (un mod subiectiv de a relata întâmplările); pe plan semantic, printr-o referință la probleme fundamentale ale existenței (prin intermediul schemelor și al arhetipurilor, care constituie o
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ai „situației narative“: persoana narativă, perspectiva din care narează și perspectiva temporală, ordinea narativă și modalitățile narative (apud G. Genette). Perspectivele temporale care structurează textul narativ sunt determinate de relația instituită între timpul narat (durata ficțională a evenimentelor care alcătuiesc trama) și timpul narării, al istorisirii. Ca element constitutiv specific discursului epic, temporalitatea generează trei modele narative principale, din combinarea cărora rezultă mai multe formule narative (narațiunea în ramă, povestirea în povestire, jurnalul comentat etc.): Narațiunea ulterioară, în care evenimentele sunt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
natură cu rol în caracterizare. 3.2.7. Construcția subiectului în opera epică Subiectul (lat. subjectus - ceea ce este spus) reprezintă conținutul operei literare, fabula, istoria organizată după o logică internă a textului. Subiectul reunește acțiunile rela tate întro serie evenimențială (trama narativă), întrun ansamblu dinamic de situațiitip, numite momentele subiectului. În proza tradițională, unitatea subiectului este asigurată de principiul cronologic, de raportul stabil între instanțele narative și de conflictele care se amplifică gradat. Conflictul (lat. conflictus - ciocnire, șoc) este o structură
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
soluții de rezolvare a conflictelor sau incapacitatea omului modern de a recupera certitudini, de a opta pentru valori autentice, de a acționa. 3.3.3. Limbaje scenice în teatrul clasic și în teatrul modern Teatrul modern deconstruiește nu numai subiectul, trama, ci și structurile logice și convențiile dramaturgiei clasice: „O ultimă ipostază a tragicului în contemporaneitate, care nu poate fi ocolită, se datorează teatrului absurd sau al deriziunii, lui Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Arthur Adamov, socotiți autorii reprezentativi [...] Spre deosebire de existențialiști, în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
îndepărtat, anii celui deAl Doilea Război Mondial, evocați în amintirile deformate afectiv ale bătrânilor. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema romanului postmodernist studiat se reflectă în evoluția relației dintre cele două personaje Întreaga tramă a romanului transformă, cred eu, obișnuitul conflict între generații întro ruptură irevocabilă, acutizată de circumstanțe istorice nefaste. În primul rând, destinele celor trei orfani constituie tot atâtea argumente că, indiferent de gradul de vinovăție sau de nevinovăția părinților care nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sa Manifestul egalilor din 1795 propovăduiește o societate bazată pe suprimarea proprietății private, a comerțului și a banilor, pe extincția clasei trândave și pe repartiția bogățiilor în funcție de nevoi. Necesitatea unei restaurații a „egalității primitive, soclu al „fericirii comune”, servește drept tramă a tuturor scrierilor comuniste din prima parte a secolului al XIX-lea: atât în cele ale utopiștilor comunitariști ca R. Owen, E. Cabet, T. Dezamy sau W. Weitling, cât și în ale comuniștilor adepți ai revoltei ca L.-A. Blanqui
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se reconcilia cu ea însăși. Această readaptare a dialecticii hegeliene se operează cu prețul unei „răsturnări” decisive pe care Marx o enunță în 1843 în Critica filosofiei dreptului la Hegel. într-adevăr, nu în cerul eterat al „Ideilor”, ci în trama concretă a raporturilor de producție și a antagonismelor de clasă se dezvoltă acum dinamica istoriei. „Socialismul francez”, atins tangențial de Marx, furnizează sura „politică a gândirii acestuia. El nu-și menajează criticile la adresa lui Saint-Simon, lui Louis Blanc și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să „recruteze” acuzații: în urma unor arestări masive în mediile vizate - anturaj al vreunui lider, organizare a partidului, minister, conducere a unei mari întreprinderi etc. -, el alege acuzații cei mai potriviți să corespundă scenariului ce se pregătea, care va sluji drept tramă pentru desfășurarea ședințelor publice. Apoi, NKVD primește ordin să-i determine pe acuzați să „mărturisească” niște crime imaginare. Obținerea „mărturiilor” trece sistematic prin tortură. Tortură fizică, ce provoacă uneori moartea. Dar mai ales torturi psihologice. Cea mai clasică este șantajul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al „obiectivității” auctoriale, Paradisul suspinelor este un bildungsroman à rebours. De altminteri, lectorul este avertizat că mărturia protagonistului „s-a lăsat condusă mai mult de acuitatea impresiilor conținute decât de ordinea cronologică și logica expunerii”, lipsa de unitate compozițională a tramei nefiind decât imaginea retorică a lipsei de coeziune a subiectului narator. În consecință, textul diseminează, într-un limbaj intens metaforic, fundamentele tematice ale psihanalizei freudiene, prilejuind derularea etapelor cardinale ale confesiunii analitice. Substanța epică - abandonul conjugal al tatălui, relația paradoxală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
urmată de pedeapsă (personajul principal se numește Toma Toma), ratarea, boala, nebunia, înglobând și tema socială. La Răspântii și Arșița, continuarea celui dintâi, sunt romane eteroclite: simbolice, alegorice, poetice, realiste, sociale, cu ample dialoguri pe teme filosofice, ultimul cu o tramă polițistă. O anume fericire insistă asupra problemei cuplului și a libertății umane. Narațiunea, în genere fluentă, preia rețeta de succes a romanului anilor ’80, în speță pe cea a lui Marin Preda din Cel mai iubit dintre pământeni. SCRIERI: Planete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
în unele cazuri, să stabilească și să argumenteze paternitatea eminesciană a unor articole neincluse în edițiile Eminescu. Aceeași minuție a cercetării îl conduce la descoperirea ori deducerea unor episoade biografice inedite. Cărțile despre Eminescu, construite, în bună măsură, pe o tramă detectivistică, configurează tentativa autorului de a reintegra opera omnia eminesciană în epoca sa, pentru ca, astfel, trăsăturile definitorii și diferențiatoare ale acesteia să se detașeze cu mai mare concretețe. Atunci când sunt argumentate numai pe cale deductivă, ipotezele lansate de G. în domeniul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]
-
altele (mai ales cele plasate în străinătate) în chip vădit de inspirație livrescă, arată un anume progres al prozatoarei. Acesta este sesizabil și în povestirile târzii. Conștientizându-și deficiența în materie de invenție epică, acum P. recurge îndeobște la o tramă furnizată de istorie ori de literatură. În acest sens, Balaurul mărilor și Cântecul Lebedei, a căror acțiune e plasată în plin Ev Mediu nordic, respectiv în zorii modernității italiene, atestă pricepere în reconstituirea culorii locale, mai ales printr-un lexic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
ovale sau rotunde cu nucleul localizat excentric. Aspectul vacuolar, cu vacuole de diferite dimensiuni, este oarecum caracteristic (fig. 4.143). Celulele fisaliforme sunt distincte cu aspect vacuolar, probabil datorită prezenței mucusului la nivel intracelular [8]. Microscopic nu sunt încapsulate, iar trame de țesut fibros penetrează profunzimea tumorii creând un aspect lobular cu o citoarhitectonică variabilă de la o regiune la alta. O altă caracteristică este abundența țesutului mucoid extracelular, iar necrozele sunt neobișnuite. Datorită unor aspecte imunohistochimice similare cu condrosarcoamele unii patologi
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
se vrea exponențială. Poemele În proză conservă astfel de urme ale unei poetici mai explicite, dacă nu străină de atmosfera generală a operei (Întrucît e conturată cu instrumente similare celor din poezie), În orice caz mai puțin organic legată de trama narativ-simbolică a poemului În proză propriu-zis. Dar, Înfățișîndu-se astfel, aceste pagini nu fac excepție de la regula ce modelează majoritatea textelor suprarealiste, atît de profund marcate de reflecția programatică, ce-și face loc frecvent chiar În miezul celei mai frenetice fantazări
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
internațional i-a adus romanul din 2001, "Io non ho paura", distins cu premiul Viareggio-Repaci și apărut în 2006 la Editura Humanitas. Romanul a fost ecranizat de Gabriele Salvatores, același regizor care a a adus pe marile ecrane personajele și trama romanului la care ne referim, Come Dio comanda (căruia i s-a decernat în 2007 premiul Strega), tradus impecabil (și totuși cu o singură greșeală, cuvîntul palato = cerul gurii, fiind tălmăcit prin palat, p. 230) de Gabriela Lungu sub titlul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Stamp și Samantha Eggar în rolurile principale. Adevărul e că romanul, impecabil tradus de Mariana Chițoran (Editura Polirom, 2002, 334 p.), aparent canonic în privința scriiturii, excelează prin originalitatea tipologiei aduse în scenă, prin demersul analitic, am zice hermeneutic, încrustat în trama epică, prin rama livrescă (de la "Furtuna" shakespeariană și biografismul social al lui Th. Hardy la variantele narative durrelliene) bruiată de tumultul silențios al clasei-care-urcă, în disprețul castelor codificate. Protagonistul ni se prezintă la început printr-un jurnal de observații: o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
conform celor mai absurde criterii consumiste un evantai de variante de deces, fiecare cu avantajele și riscurile sale). Extrem de documentat asupra vieții, carierei și patimilor Mariei Callas, Helmut Krausser ne restituie destinul unei artiste desăvârșite fără a face hagiografie. Biografismul, trama romanului, datele psiho-fizice capătă pe nesimțite dimensiuni metafizice. Capitolul V Obsesia Portugaliei, exorcism, profeții Monstrul și exorciștii Aflat de două ori pe listele de candidați la Premiul Nobel, tradus în mai toate limbile de pe mapamond, Antonio Lobo Antunes (n. 1942
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
putut să existe, la fel de malefic, maiestuos și fascinant ca alți "monștri geniali precum Sade, Saint-Just, Fouché, Bonaparte ș.a.". Derularea firului epic și scriitura, în sensul în care canoanele retro devin o metodă premeditată, mimează un anume patos balzacian și o tramă polițistă demnă de romanele lui Eugène Sue. Porumbelul (Editura Humanitas, 2001, 112 p.), această long-short-story, impecabil tradusă de Daniela Ștefănescu, este povestea vieții lui Jonathan Noel, ambientată tot la Paris (de data asta însă în secolul al XX-lea), metropola
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
analiza operelor lui Marcel Proust, M. Blecher și Camil Petrescu, abundă citatele cu ajutorul cărora autoarea identifică și interpretează în amănunțime caracteristicile textelor. De exemplu, la Blecher accentul cade pe studierea personajelor și a psihismului acestora; nu interesează analiza situațiilor, a tramei epice, cât modul în care scriitorul își plasează propriile obsesii într-un context ficțional. Numeroasele trimiteri la literatura universală instituie un paralelism sistematic, ca instrument predilect în construcția critică (de pildă, în cazul lui Blecher se fac referiri atât la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
nu cumva precedat, de regimul pasiv al impresionabilității: înainte de a fi percepută în conținutul său vizibil (identificat în paleta cromatică sub numele de roșu, albastru, verde etc.), o culoare lasă o impresie fără adresă, ca un contur fără dimensiuni, o tramă invizibilă. Simțind, de fapt noi resimțim. Caracterul impresionabil al conștiinței, fondul primar de recepție, prealabil oricărei funcții noetice, este limpezit de Henry prin apel la noțiunea donației originare. Câtă vreme conștiința (deci voința) lasă inițiativa intenționalității, orice experiență e deja
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
la „suprafața” infinitezimală, esențializată fenomenologic, a unei corzi desfășurate deasupra abisului. Odată atinse culmile înghețate ale monomaniei ideatice - sărutul, la data și ora stabilite, a mâinii Ioanei Boiu, urmat de cedarea totală, inexplicabilă realist-psihologic, a acesteia (într-un paralelism cu trama epică din Roșu și negru al lui Stendhal, care exclude însă, în perspectivă substanțialistă, orice acuzație de imitație) -, este îndeajuns un singur gest de emoție și slăbiciune comună - îmbrățișarea prietenesc-afectuoasă a servitoarei Elena - pentru ca întregul eșafodaj sistemic, ridicat către altitudinile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
seculari -, ca și în înfățișarea morții lente și dureroase a caselor lovite de furia buldozerelor. Declarat postmoderne sunt Educație târzie (I-II, 1998-1999) și Fetița (2003), „rescrieri” ale romanelor Educația sentimentală de Gustave Flaubert sau Lolita de Vladimir Nabokov. Aici tramele epice sunt pretexte pentru meditația asupra condiției postrevoluționare a intelectualului român, pierdut într-o lume care, așteptată ca un paradis terestru („cultural”), se instalează ca o lume întoarsă, tulbure și haotică. SCRIERI: Proza poetică românească în secolul al XIX-lea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
Epica „romanelor” (ghilimelele îi aparțin lui Pompiliu Constantinescu) și povestirilor lui I. e săracă, firavă, anecdotica e comună, cantonată în sfera previzibilului, a obișnuitului (cu unele inserții de dramatism cam artificioase, chiar dacă plauzibile în sine) și se desfășoară după o tramă simplă. Elementele importante ale epicului, evenimentele - decese, ucideri, alte acte de violență, gesturi hotărâtoare - sunt expediate rapid, în câteva cuvinte, încât riscă să treacă neobservate, prinse în masa de vorbe care domină textul. „Folcloricul” și „etnograficul”, de care s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
del brigante. Oggi ventuno marzo: (...) e tu amore stacchi / ai suoi colpi îl vento d'inverno / dal tuo orecchio inclinato / sull'ultima mia parolă. Varvàra Alexandrovna: Di notte la Siberia stacca îl suo vento / lucente sul vetro di schiuma, una trama / di corde astratte nella mente. Lungo l'Isar: Îl vento alza lucenti gorghi grigi / dall'acqua: (...). Capo Caliakra: Qui / è possibile (...) prendere un fiore / tagliato dal vento, rifiutare îl ronzio / d'una rimă, (...). Poesia d'amore: Îl vento vacilla esaltato
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
emoțiile. Pe pretexte mai mult sau mai puțin similare contactului umanului cu non-umanul, cu efecte alienante pentru cel dintâi termen, sunt construite povestirile din Moartea păsării săgeată (1966) ori Cosmonautul cel trist (1967), reluate parțial în Pălăria de pai (1974); trama epică este adesea, în tradiția literaturii științifico-fantastice scrise în România deceniilor șase și șapte, „îmblânzită” prin introducerea în discurs a unui ton vag liric. Colecționarul de insule (1981), Insulele fericite (1986) și O insulă în spațiu (1991) sunt eseuri pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285413_a_286742]