696 matches
-
canadian faptul că filmul e făcut independent (Haggis și-a ipotecat două proprietăți pentru a-l putea face), că este ecologist, cofondator al organizației "Artists for Peace and Justice" și că militează pentru conservarea zonelor sălbatice. Revin la Crash, pe măsură ce trama se dezvoltă, totul se dovedește diferit de ce pare a fi: unei familii de persani i se devastează magazinul pentru că infractorii îi credeau arabi, un lăcătuș mexican este luat drept membru al unei bande când de fapt e un pater familias
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10793_a_12118]
-
de pe durata ultimelor două zile. Iar tu ai timp să te plictisești privindu-le. E o ruptură nejustificată de ritm, cu atât mai mult cu cât lungmetrajul te ține foarte din scurt, de-abia ai timp să ții pasul cu trama, să înregistrezi câteva detalii. Ca apoi pe final să îți trântească o astfel de burtă, când un sfârșit abrupt ar fi mers mult mai bine. Să nu te faci ecoul lui Cristi Puiu, care se plângea că filmele americane prea
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10793_a_12118]
-
bușește râsul la câte o asemenea gafă, mi-e greu să sar înapoi în disponibilitatea pentru dramă (genul către care, toată lumea e de acord, o virează acest film), apoi să refac sutura în doi timpi și trei mișcări. Revenind la tramă: Chris vrea să reușească, dar nu pe terenul de tenis, unde e deja profesionist, ci în City. Nimic nu îl poate ajuta mai bine decât amiciția cu Tom și relația cu Chloe (Emily Mortimer), sora acestuia, ambii provenind... Ei, aici
Woody, du-te și te culcă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10911_a_12236]
-
și că, în calitate de spectator, nu sunt dusă cuminte, ca un cal de căpăstru, către un sfârșit care să îmi arate înțelesul vieții. Poate e o părere prea personală, dar îmi plăceau tocmai acele găuri și acei timpi morți în înjghebarea tramei, cusută și peticită din episoade cu valoare intrinsecă. O altă așteptare woodyallenescă - dacă îmi permiteți barbarismul - la care a trebuit să renunț. Poante... Nu există decât una, așa că talentele mele conversaționale, care recurgeau adesea la replici de la Woody (preferata mea
Woody, du-te și te culcă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10911_a_12236]
-
îndreptățită, apropo de ce trebuie să urmărească biata populație a vechiului continent pelicule cu fotbal american și baseball... Atât timp cât habar n-ai de regulile acestor sporturi, și sunt complicate, credeți-mă, am cerut nu o dată explicații, nu ai cum să urmărești trama. Așa că, pe lângă o intrigă sentimentală nereușită, " Viața ca un pariu" îmi oferă secvențe televizate de fotbal american, o jonglerie cu numele unor echipe de care n-am auzit, un mic tur al unui sistem pe care nu îl pricep (cum
Cine are premiera în ianuarie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10934_a_12259]
-
noul continent în loc să fi rămas englez m-a nelămurit, dar m-am prins după următorul dialog. Lalita îl acuză că are o mentalitate imperialistă, el dă replica "Dar sunt american", iar ea răspunde elocvent cu "Tocmai". Oricum, în acest context, trama pierde tot provincialismul britanic din Austen, acțiunea trecând din Amritsar în Goa, Londra și Los Angeles. Oricum, filmul are de toate pentru toți, în buna tradiție a filmelor indiene. E un musical plus poveste de dragoste, dar melanjul e incredibil
O scuză și două noutăți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10952_a_12277]
-
del Quaderno 1, intitolata Hegel e l'associazionismo, pare essere îl primo luogo dei Quaderni în cui fă capolino una concezione dello Stato comprendente anche gli "organismi" della società civile: "La dottrina di Hegel șui partiți e le associazioni come trama "privată" dello Stato. [...] Governo col consenso dei governati, mă col consenso organizzato, non generico e vago quale și afferma nell'istante delle elezioni: lo Stato ha e domanda îl consenso, mă anche "educa" questo consenso con le associazioni politiche e
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
pentru bunăstarea kenyenilor doctorul Arnold Bluhm (Hubert Kounde) și amândoi își găsesc sfârșitul în circumstanțe cât se poate de crunte. Din nou, regizorul procedează prin omisiune: în raport cu evenimentele, lungmetrajul este foarte zgârcit cu violența pe care o arată. Revenind la tramă, Justin o ia pe urmele soției lui, chit că toată lumea asumă că decesul ei e motivat de propria ei promiscuitate, ca să nu mai menționez insistența și politica mult prea revoluționară pentru zona respectivă. Voiajul detectivistic al personajului se desfășoară pe
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
ucigându-i rivalul profesional, și prin asta îl obligă să îi devină iubit. Solidaritatea masculină se reface dincolo de moarte, când fantoma rivalului îl ajută pe Rafael să conceapă planul ideal pentru a scăpa de nevastă. Cred că o astfel de tramă e actualul echivalent al suprarealismului, nu? de la Iglesias mai ciuruiește cu săgeți caustice impactul televiziunii, intruziunea ei în intimitate - doar Rafael se uită la televizor ca să ia exemplu de crime perfecte - dar și spiritul gregar indus de modă. Lungmetrajul e
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
le-a neglijat. Soțul Madonnei vede lumea gangsterilor ca o "bulă" separată de restul lumii, în care personajele vor doar să facă bani și să-și vadă de viciile lor. Caricaturizarea e evidentă și din ea decurg multe: accentul pe tramă, simplificarea personajelor și implicit lipsa identificării spectatorului cu ele, și nu în ultimul rând potențialul comic al violenței, exploatat la greu în ambele filme, în dauna periculozității. Viziunea lui Vaughn merge pe o cu totul altă idee, tipic britanică, de
Despre gangsteri, psoriazis și bomba atomică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11056_a_12381]
-
ceva informații de background, dar nu furnizează indicii despre ce va să vie. Tot ambiția socială face personajele ceva mai umane în sensul că sunt conștiente de consecințele violenței și se limitează la a agresa doar când e strict necesar. Trama merge ca unsă, are suficiente răsturnări de situație, dar și o rezolvare facilă a unuia dintre conflicte, dar alte trei elemente îți iau ochii: rolul-pivot al lui Craig, modul de filmare extrem de îngrijit, dar fără a pierde naturalețe în maniera
Despre gangsteri, psoriazis și bomba atomică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11056_a_12381]
-
lipsa tensiunii. Prima dată, ea se clatină din cauza faptului că, subiectul filmului fiind istoric (recent), toată lumea știe ce s-a întâmplat. A doua oară e pusă la îndoială de penuria de suspans. Nu cred că veți fi surprinși de o tramă gen acțiune-reacțiune, materializată în ei se iau de McCarthy, și el se re-ia de ei. Consecințe există de ambele părți. Murrow iese în evidență printr-o ,personă" etanșă și prin încăpățânarea de a pune capăt vânătorii de vrăjitoare. În rest
Mărșăluind pe covorul roșu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10830_a_12155]
-
De situație sau de limbaj, când din punct de vedere imagistic, cadrul în cauză este echivalentul juxtapunerii a două replici contradictorii din Pinter sau Ionesco? Trucul uzual cu comicul de situație e ușor de înțeles: rezultă dintr-o complicație, alias tramă de farsă, suprapusă pe fundalul unei succesiuni bătute în cuie a evenimentelor. Dar cea din urmă lipsește din Flori frânte, unde întreaga viață a lui Don pare o enormă farsă. De aici comparația cu romanul picaresc, care le-a sărit
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
personaje, absolut toate părând pătate. Nimeni nu pare să aibă o privire de ansamblu, iar poveștile separate centrate pe vreun actant nu se întâlnesc niciodată într-un mod coerent. Un critic american afirma că acest lucru e voluntar și studiat, trama netrebuind rezolvată de spectator, ci având tocmai rolul de a-l apăsa, de a-l agresa chiar, prin încercuire. Nu sunt tocmai sigură că așa stau lucrurile, deși filmul vrea să își frustreze cumva privitorul. Însă mi se pare că
O premieră cu tâlc și două DVD-uri fără by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10871_a_12196]
-
Paradoxul este că printre producători îi regăsești pe... aceiași "syrieni", George Clooney și Steven Soderbergh. În primul rând, nu e sănătos pentru nici un personaj să moară atât. Se pierde dramatismul pe drum. Asta combinată cu călătoria prin timp face ca trama să fie prea de tot: în prezent e viu, în viitorul apropiat nu va mai fi, dar el se întoarce - viu - în viitorul ceva mai îndepărtat din care va investiga crima petrecută în trecutul nu foarte apropiat. În al doilea
O premieră cu tâlc și două DVD-uri fără by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10871_a_12196]
-
conflitto tra la dimensione terrena e quella celeste, confondendo îl piano del peccato con quello dell'effettivo bisogno delle sterminate masse di indigenți che popolano îl pianeta 40. Îl Grande Inquisitore, allora, un vecchio novantenne che compare all'improvviso nella trama del romanzo, ordina di mettere în carcere Gesù, îl profeta atteso, spesso scambiato dal popolo per un novello Elia, rimproverandogli di aver consegnato la fede a un atto di libertà, proponendo cioè agli uomini un compito del tutto superiore alle
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
atât de dramatică forță. Într-o lume atinsă de agenții răului, în spațiul și în timpul unei demonii cuprinse de o frenezie irepresibilă, literatura a avertizat și a comentat, a statuat regimul lucidității reflecției pentru ca invarianții narativi, evenimentul, ipostazele narative, personajele, trama, climaxul acțiunii epice, logica compoziției și instrumentele comentariului (jocul, parodicul, satira, ironia, deriziunea, o inepuizabilă recuzită de semne ale limbajului și ale artelor non-verbale) să poată atrage atenția asupra prăbușirii în neant." (p. 155). Minus accentul final, prea moralizator (căci
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
canadian faptul că filmul e făcut independent (Haggis și-a ipotecat două proprietăți pentru a-l putea face), că este ecologist, co-fondator al organizației ,Artists for Peace and Justice" și că militează pentru conservarea zonelor sălbatice. Revin la Crash, pe măsură ce trama se dezvoltă, totul se dovedește diferit de ce pare a fi: unei familii de persani i se devastează magazinul pentru că infractorii îi credeau arabi, un lăcătuș mexican este luat drept membru al unei bande când de fapt e un pater familias
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10812_a_12137]
-
de pe durata ultimelor două zile. Iar tu ai timp să te plictisești privindu-le. E o ruptură nejustificată de ritm, cu atât mai mult cu cât lungmetrajul te ține foarte din scurt, de-abia ai timp să ții pasul cu trama, să înregistrezi câteva detalii. Ca apoi pe final să îți trântească o astfel de burtă, când un sfârșit abrupt ar fi mers mult mai bine. Să nu te faci ecoul lui Cristi Puiu, care se plângea că filmele americane prea
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10812_a_12137]
-
de mari scriitori ai lumii, printre care strecoară propriile lor experiențe ale scrisului. Radu Pavel Gheo (în Romanul și nuvela extinsă), de pildă, își începe considerațiile despre roman citându-l pe R.-M. Albérès care pune accentul pe povestire, pe trama epică în roman, iar nu pe celelalte aspecte formale, experimentale etc. ale acestui gen proteic. Până și Mihail Bahtin, formalistul rus, adaugă Radu Pavel Gheo, are în vedere narațiunea în clasificarea romanului (în trei tipuri) propusă în Formele timpului și
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
unui mistreț), însă anul trecut Norfolk a publicat Praznicul lui John Saturnall, roman bine primit de critica din Germania și Austria. În toamna lui 2012, Lawrence Norfolk și-a lansat varianta de limbă germană la Salzburg, alături de traducătoarea Melanie Walz. Trama cărții, facilă în rețeta narativă, cuprinde o poveste de dragoste în mijlocul unei Anglii a secolului al XVII-lea, sfîșiată de războaie politice și religioase. Probabil că epica e salvată de talentul literar, altminteri e greu de înțeles, la prima vedere
Dragoste și religie () [Corola-journal/Journalistic/4024_a_5349]
-
fantasticul, irealul (atipic) eveniment-cheie al cărții: transformarea, pe cale absolut firească, a acestuia în femeie. Un proces de transsexualitate, uluitor pentru vremea când a fost scris romanul, categoric avant la lettre, care-i atribuie Virginiei Woolf o intuiție profetică. Toată această tramă fantastică, o ficțiune care atinge aproape granița basmului, se desfășoară pe parcursul a patru secole - ingenios pigmentate de istoria Angliei - în care Orlando trece de la calul cavalerului la automobil și de la armură la toaletele feminine ale secolului douăzeci. Întregul roman e
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
fi fost de spus despre subiect. Aproape că tace el însuși, în sensul că nu dezvăluie nimic. E o regulă aproape generală pe care Sfoara de întins rufe o respectă. Volumul oferă virtualități, latențe, nu explicații. Toate traumele și toate tramele sunt, la rigoare, posibile, dar activarea fiecăreia dintre ele depinde de instrumentarul de lectură. Întocmai ca în finalul cărții (care poate disimulează un vademecum), Alice Popescu practică o poetică a sincerității pasive: „și acum ce facem, alice ?/ Eu zic să
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
un puls uman, istoria văzută hegelian ca punere în scenă teatrală (la teatru - unde apar, tematic, diverse personaje importante pentru Turcia, între care și Atatürk - au loc împușcăturile, moartea năpădind astfel și ultimul spațiu liber din oraș) dau dimensiunile multiperspectivicei trame. Orhan Pamuk, la fel ca și Günther Grass, și-a dorit să fie artist, iar scribii și miniaturiștii romanelor sale, cu dialogurile lor eretice, sunt alter-ego-uri care au de înfruntat neîndurători tradiționaliști. Dacă drumul său a început de la o proză
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
din Alice. Plutirea, orașul scufundat (Clusium) al celor doi miri onirici, zborul din vis - un zbor ce pare a fi și o scufundare-înecare în apele amniotice ale visului și subconștientului sunt elemente care provin din fantasticul bulgakovian. În orice caz, trama romanului este una explicit oedipiană, Luiza Textoris anunțându-se inițial drept un roman „familial” pris à la léjère, dar evoluând treptat pe o orbită a complicației și complicității livrești, cu un final poate ambiguu, dar cu un cert parfum melancolico-tragic
Un loc „plăcut” și numai al lor by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4031_a_5356]