1,736 matches
-
de toate cea a societății, nu este Istoria, istoria acestor forme tipice de producție, ci este cea a indivizilor, tocmai, este istoria lor, începută nu în secolul al XIV-lea și în secolul XX, ci odată cu nașterea lor nașterea lor transcendentală, se-nțelege, adică prima efectuare mută a subiectivității absolute în ei. Pornind de la acest punct zero al Parusiei inițiale se produce o dezvoltare extraordinară, dezvoltarea pură a vieții lăsate în voia esenței sale proprii și, astfel, a procesului continuat al
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
extrăgea substanța din cea a indivizilor. Se va spune că această stare de lucruri subzistă și nu va putea dispărea: viața este ineludabilă și inexpugnabilă, alfa și omega oricărei organizări și oricărei dezvoltări umane, și aceasta deoarece ea definește umanitatea transcendentală simțirea, înțelegerea, imaginarea, acțiunea și în toate cazurile suferința și bucuria, fără de care nu există nici umanitate, nici om. Numai că intrăm într-o lume inumană. "Inumană" nu desemnează o oarecare judecată de valoare pronunțată de sus despre această lume
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai puțin să se erijeze în principiu unic ce determină în mod exclusiv anumite filiere și, la un mod mai general, un învățământ tehnic autonom, așa cum este el definit, să nu uităm acest lucru, de către scoaterea din joc a vieții transcendentale care constituie umanitatea omului. Ceea ce vedem că se repetă atunci în interiorul Universității sunt înseși presupozițiile universului tehnico-științific. Condiția acestei repetări este tocmai suprimarea progresivă a liniei de demarcație originare dintre Universitate și societate: "Universitatea poporului" sau "Universitatea vremurilor noastre", adaptată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
filozofică la care suntem în măsură să dăm un răspuns clar. "Științele" desemnează ansamblul cercetărilor subordonate proiectului galilean și vizând cunoașterea obiectivă a ființării naturale golite de proprietățile sale sensibile și subiective. Literele" au în vedere aceste proprietăți, adică viața transcendentală însăși ca atare. Istoria, literatura, limbile clasice și moderne, filozofia pot foarte bine să vorbească despre una sau despre alta, dar nu o fac niciodată fără o referire implicită însă principială la modul de apariție a "uneia" sau a "alteia
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
obiectele lor, adică diferența ontologică radicală care separă ființarea golită în ea însăși de capacitatea de a se încerca pe sine și, pe de altă parte, ceea ce poartă în sine o asemenea capacitate și se definește prin ea, adică subiectivitatea transcendentală sau, dacă preferăm, Ființa în calitate de Viață. Pe această capacitate se întemeiază acest humanitas al omului. Din această distincție între ființare și Ființă reiese că științele nu vorbesc niciodată despre om sau, ceea ce înseamnă același lucru, că ele vorbesc despre el
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
însuși, ca fiind atomi, molecule, neuroni, înlănțuiri de acizi, procese biologice, fiziologice etc. Dimpotrivă, "literele" clădesc în felul lor, care pare adesea confuz, și cu toate că nu sunt pe deplin conștiente de aceasta, o cunoaștere reală a omului în umanitatea sa transcendentală. Imperialismul principiului galilean și al universului tehnico-științific pe care l-a generat se traduce în primul rând și în mod vizibil în interiorul Universității prin retragerea progresivă a disciplinelor literare în favoarea disciplinelor științifice. În învățământul secundar, modificările constante ale programelor și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
traduce numai prin refluxul disciplinelor literare, ci și, în interiorul fiecăreia dintre ele, prin subversiunea lor internă. Motivul acestei zdruncinări este general: de fiecare dată când se poate și în toate modurile posibile, chiar absurde, obiectul ultim al cercetării, adică umanitatea transcendentală a omului, se vede înlocuit, la capătul unei alunecări frauduloase de care nici măcar nu ne mai dăm seama, de un substituit oarecare care pretinde a fi echivalentul său dar a cărui alegere depinde de fapt de aptitudinea sa de a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
obținerea specializării în engleză, literatura engleză a devenit o materie opțională. Impactul principiului galilean asupra disciplinelor fundamentale ale culturii, excluderea de către acesta a conținutului lor specific își găsește ilustrarea cea mai remarcabilă în cazul filozofiei. Filozofia are drept temă umanitatea transcendentală a omului, ea singură este capabilă să întemeieze un umanism veritabil. Acest humanitas al omului este subiectivitatea readusă la dimensiunea sa de imanență radicală, la auto-revelarea sa originară și proprie, diferită de cea a lumii. Filozofia nu este viața ci
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
instanță a esenței lor comune, adică fenomenalitatea ca atare. Înțelegându-se ca fenomenologie, filozofia își oferă mijlocul de a îndeplini programul lăsat moștenire de istorie și de a-l duce la bun sfârșit: de a nu fi numai o teorie transcendentală a cunoașterii și a științei, ci a tuturor formelor de experiențe imaginabile, a ierarhiei lor, a relației lor și, în ultimă instanță, o teorie a vieții înseși. Este limpede că nici una dintre aceste probleme nu poate fi analizată aici. Ne
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
deja amintit și comparabil cu cel al literaturii, al limbilor clasice, al artei și al culturii în general, filozofia este subminată din interior prin faptul că, încetând a se înfățișa ca o teorie generală a cunoașterii și, astfel, a subiectivității transcendentale ca atare și în structurile sale cele mai profunde, ea se pomenește redusă la o reflecție asupra cunoașterii științifice prezentate ca singura valabilă: ea a devenit epistemologie, sau, mai bine spus, dat fiind că știința care se face constituie reflecția
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o desființa pur și simplu. În cel mai fericit caz, o cunoaștere a posteriori referitoare la dezvoltarea unui tip particular de cunoaștere în lumea modernă, iată ce s-a substituit imensei sarcini de a elucida esența vieții și, astfel, umanitatea transcendentală a omului. În punctul extrem al desăvârșirii sale, negarea dogmatică a vieții transcendentale nu doar pervertește filozofia; ea o suprimă în favoarea unei discipline noi: psihologia pozitivă sau științifică. În ceea ce privește psihologia, filozofia și-o asuma în măsura în care psukhę înseamnă suflet, subiectivitate, iar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
posteriori referitoare la dezvoltarea unui tip particular de cunoaștere în lumea modernă, iată ce s-a substituit imensei sarcini de a elucida esența vieții și, astfel, umanitatea transcendentală a omului. În punctul extrem al desăvârșirii sale, negarea dogmatică a vieții transcendentale nu doar pervertește filozofia; ea o suprimă în favoarea unei discipline noi: psihologia pozitivă sau științifică. În ceea ce privește psihologia, filozofia și-o asuma în măsura în care psukhę înseamnă suflet, subiectivitate, iar logos, o cunoaștere referitoare la aceasta. Psihologie este definiția filozofiei. Negarea radicală, ontologică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la începutul secolului XX odată cu instituirea behaviorismului, al cărui caracter contradictoriu a fost arătat. Odată eliminată conștiința, rămâne să i se găsească acestei științe un nou obiect: acesta va fi comportamentul, care implică totuși obiectivarea în el a unei subiectivități transcendentale, singura capabilă să îi confere "sensul" său. Iată de ce psihologia științifică nu își atinge cu-adevărat scopul decât contestând specificitatea și autonomia comportamentului uman, interpretându-l ca o simplă aparență, ca fenomen sau rezultat al unui proces în sine biologic
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
stranii juxtapuneri a unor cercetări eterogene care își urmează fiecare calea sa fără să aibă habar de cealaltă. Or rațiunea unei astfel de situații este limpede pentru noi, fiind consecința strictă a absurdității proiectului galilean aplicat cunoașterii omului: expulzarea vieții transcendentale în afara domeniului cunoștinței de către psihologia obiectivistă a comportamentului antrenează refularea sa în "inconștient", sub a cărui titulatură este recuperată de psihanaliză. Psihanaliza este substitutul inconștient al filozofiei, a cărei nobilă sarcină a preia: delimitarea humanitas-ului omului. Preluare imposibilă în lipsa unei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
domeniului cunoștinței de către psihologia obiectivistă a comportamentului antrenează refularea sa în "inconștient", sub a cărui titulatură este recuperată de psihanaliză. Psihanaliza este substitutul inconștient al filozofiei, a cărei nobilă sarcină a preia: delimitarea humanitas-ului omului. Preluare imposibilă în lipsa unei metode transcendentale și mai cu seamă eidetice, în lipsa unei delimitări conștiente față de obiectivismul galilean la care, în mod contradictoriu, psihanaliza revine fără încetare. De aceea ea nu a putut construi decât o psihologie bastardă, pe jumătate subiectivă și pe jumătate obiectivistă, o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
încetare. De aceea ea nu a putut construi decât o psihologie bastardă, pe jumătate subiectivă și pe jumătate obiectivistă, o psihologie empirică în care ambiția de a determina concepte empirice (raportarea la Tată, sexualitatea anală etc.) să joace un rol transcendental nu poate sfârși decât într-o confuzie extremă. În calitate de aplicare a proiectului galilean la cunoașterea omului, psihologia se înfățișează ca prototip al noilor "științe umane", a căror teorie generală sub forma deconstrucției lor a fost propusă de noi în capitolul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
titlu de scientificitate are același sens. Este vorba în realitate de o sociologie foarte aparte. Ca și în cazul psihologiei, o sociologie care ar trata umanitatea omului punând-o în joc nu ar putea să se lipsească de un fundament transcendental, care constă în intersubiectivitatea aflată la temelia oricărui fenomen social, de orice fel. Pe de o parte, conținutul acestei intersubiectivități nu este altul decât acela al subiectivităților care intră în raport, astfel încât legile sale, legile societății, nu sunt diferite de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
legile sale, legile societății, nu sunt diferite de cele ale indivizilor care o alcătuiesc. Pe de altă parte, această intersubiectivitate trebuie gândită pentru ea însăși, și aceasta nu doar ca un rezultat sau o stare de lucruri, ci în funcție de procesul transcendental al formării sale, care o generează de-a dreptul sau prin care ea se auto-generează ea însăși. Îndeplinirea acestei sarcini a fost opera unui mare filozof, sociologul francez Tarde, care, prin intermediul unei elucidări a fenomenului crucial al imitării, a știut
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dreptul sau prin care ea se auto-generează ea însăși. Îndeplinirea acestei sarcini a fost opera unui mare filozof, sociologul francez Tarde, care, prin intermediul unei elucidări a fenomenului crucial al imitării, a știut să privească mai în profunzime, până la acest proces transcendental al auto-constituirii oricărei intersubiectivități concrete. Însă îndepărtarea de către proiectul galilean a subiectivității transcendentale este în mod identic îndepărtarea intersubiectivității. Sociologia științifică trebuie așadar, ca și psihologia cu același atribut, să-și dea un alt obiect: vor fi și aici, substituindu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fost opera unui mare filozof, sociologul francez Tarde, care, prin intermediul unei elucidări a fenomenului crucial al imitării, a știut să privească mai în profunzime, până la acest proces transcendental al auto-constituirii oricărei intersubiectivități concrete. Însă îndepărtarea de către proiectul galilean a subiectivității transcendentale este în mod identic îndepărtarea intersubiectivității. Sociologia științifică trebuie așadar, ca și psihologia cu același atribut, să-și dea un alt obiect: vor fi și aici, substituindu-se esenței subiective, "comportamente" sau "fenomene" reduse la faptul de a-fi-date în obiectivitatea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
expulzarea culturii din locul prevăzut pentru dezvoltarea sa și, astfel, distrugerea pur și simplu a unei Universități destinate culturii. Acestor trei consecințe deja amintite li se adaugă o a patra, care le conferă "democrațiilor" moderne fizionomia lor proprie. Eliminarea subiectivității transcendentale de către proiectul galilean nu este niciodată completă, viața continuă, însă, spuneam noi, sub formele sale cele mai fruste: instinctele elementare se înfăptuiesc de la sine, fără vreo referire la un model de cultură, la o sensibilitate mai exigentă, forță sub aspectul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
era arta, adică trezirea acestor puteri prin mijlocirea sensibilității care le purta pe toate celelalte. Imaginea estetică, vizuală, sonoră, ideală era obiectul unei contemplații. Ea era ceea ce rămâne, la care revenim fără contenire pentru a ne face, în repetarea proceselor transcendentale care au dus la crearea sa, contemporanul său mai exact: a reproduce în sine aceste prestații, aceste puteri sporite ale vieții, a ajunge odată cu ele, în ele, în beția Fondului. Cultura era ansamblul operelor de geniu ce permiteau această repetare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
admitea incertitudini și probabilități care însemnau ele însele tot atîtea lacune în domeniul cunoașterii. Mecanica cuantică lăsa de înțeles că nu totul e inteligibil și rațional în această lume; nu totul poate fi măsurat cu exactitate. Există așadar o frînă transcendentală în constituția minții noastre care face ca în lume să existe mereu o parte de mister la care nu avem acces. O asemenea frînă constitutivă nu putea însă să fie acceptată de Einstein. Lucru pe care de altfel i-l
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
de fapt sublimări artistic-performative calchiate inspirat după textul shakespearian. Punerea în scenă, sinestezică (și intensiv estetică), a Furtunii de către Nona Ciobanu atinge palierul spiritual cel mai adânc al piesei, întrucât reușește să aducă în prim plan autoreflexivitatea estetică și didactica transcendentală a acestui text shakespearian târziu. Reprezentația de la Palatul Cotroceni atinge acest ultim palier de interpretare a piesei, întrucât reduce, denudează și diluează întreaga anecdotică a textului, țesătura de coincidențe ori opoziții romanțioase a sa, pentru a ajunge la scheletul minimalist
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
părea la locul ei și peste moarte ce întârzia puțin să vină și să-i cuprindă întreg trupul, neîmbătrânit. Dar ce se dovedise incapabil să facă față unui rău, văzând în jur altă realitate, alta decât cea eternă și, oarecum, transcendentală.
Un personaj... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7934_a_9259]