430 matches
-
o trecere vremelnică peste forța gravitațională, care uneori poate fi un simbol al morții. Grația este o emancipare de sub greutate, o emancipare de sub presiunea atracțiilor subterane, o evadare din ghearele bestiale ale pornirilor demonice din viață, ale tendințelor ei negative. Transcenderea negativității este o notă esențială a sentimentului grațios al vieții. Nu este de mirare pentru ce, într-un astfel de sentiment, viața apare mai luminoasă, mai învăluită în raze și în sclipiri. Căci, depășind negativitatea și demonicul pe calea unei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o infinitate temporală, o veșnicie, ca durată infinită, ca proces nelimitat în timp. Experiența eternității depinde de intensitatea trăirii subiective, iar nu de obiectivitatea substanțială sau de o durată continuă. Intrarea în eternitate nu se poate realiza decât într-o transcendere a timpului, prin sustragerea de la raportarea continuă a clipelor una la alta. Este necesară o luptă dramatică și intensă cu timpul, pentru ca, odată depășit mirajul succesiunii momentelor, să mai rămână numai trăirea exasperată a clipei, care să te avânte de-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
direcțiuni, de avânturi intenționale, care nu se pot desfășura decât în timp. Când vorbești de viață spui clipe, iar când vorbești de eternitate, clipă. Nu este un minus de viață în experiența eternității, în această înfrîngere a timpului, în această transcendere a momentelor? Este, în această transfigurare, mai repede o deviere a vieții în alt plan, unde antinomismul și dialectica tendințelor vitale se purifică la mari înălțimi. Acei care au nativ în ei tendințele de contemplație a eternității, cum sânt acei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vieții în alt plan, unde antinomismul și dialectica tendințelor vitale se purifică la mari înălțimi. Acei care au nativ în ei tendințele de contemplație a eternității, cum sânt acei care se dezvoltă în culturile orientale, nu cunosc lupta dramatică de transcendere a timpului și nici eforturile de interiorizare, așa cum le depunem noi, care sîntem infectați până în rădăcini de temporalitate. Dar și contemplația eternității este pentru noi un prilej de viziuni cuceritoare și de încîntări stranii. Pentru cine are conștiința eternității totul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fiecare lucrând ca niște adev...rate chei ce deschid abilit...ți de vindecare profund..., sufleteasc..., la distant..., în trecut sau chiar în viitor. Aici se învăț... simbolul puterii, vindec...tor emoțional și al deschiderii de câmpuri, al distanței și al transcenderii prin timp și, opțional, în funcție de maestru, simboluri ale comunic...rii sau ale dragostei. Tratamentul utilizând Reiki de gradul al doilea necesit... un timp mult mai scurt, energizarea obiectelor dureaz... mult mai puțin în comparație cu gradul I; astfel, efectul este prelungit, iar
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
Cratylos, dialogul despre „dreapta potrivire a numelor”, în care își află rădăcinile ulterioara obsesie a Limbajului, a Cuvântului și, în conexiune cu aceasta, încrederea în capacitatea subiectului, fenomenologic activ, de a străpunge vălul aparențelor, ridicându-se, printr-o mișcare de transcendere a planului ontologic, în sfera semnificațiilor simbolice. Abordare ce va deveni tipică pentru cea mai mare parte a poeziei moderniste și se va prelungi chiar dincolo de ea! În contrast cu această viziune de sorginte platoniciană, literatura pe care o numim deocamdată postmodernă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
centripete, de stabilitate și echilibru, cât și față de cele centrifuge, subversive în raport cu o ordine canonică prestabilită. În ansamblu, ultima perioadă pare a fi adus după sine o preocupare constantă, consecvent susținută de critici și teoreticieni, față de problema lumilor și a transcenderii frontierelor dintre ele, aspect sesizat și de Brian McHale în cunoscuta sa lucrare Postmodern Fiction 163. Aici, postmodernismul este privit, în esență, tocmai ca o consecință a trecerii de la o dominantă epistemologică la una ontologică. Cu alte cuvinte, de la probleme
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
unei game extrem de variate de transgresări, infiltrări și amestecuri între cele mai diverse „straturi” ale realității și ale memoriei culturale sau - cum ar spune epistemologii - între diversele modele de realitate. Încălcările de granițe se produc nu neapărat în sensul unei transcenderi a planului realității (asumpțiile metafizice par mai curând absente), ci în acela al concilierii cât mai mulor „figuri posibile ale realului”. Titlul poemului este și el edificator în această privință; Matei Călinescu, analizându-i semnificația, observa că toate amintirile, „inclusiv
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
deci: "cum puteți ajunge în filozofie cu specialitate cu tot?" și, ca punct de pornire, "în ce măsură simțiți că ați ajuns în idee cu ceea ce deja ați scris?" Discuția e cam aporetică; se invocă tentativele clasice de conjugare artă-filozofie sau de transcendere a istoriei artei în filozofie, în speță în filozofia culturii sau istoria culturii. Se constată că, practic, dacă nu se abandonează "specialitatea", nu se poate trece dincolo de nivelul Burckhardt, Dvorják, Warburg, Panofsky - ceea ce pentru Noica reprezintă un moment complet nesatisfăcător
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de platitudinea mea și am încercat să o justific. Am făcut-o cu vorba, interpretată speculativ, "omul este după chipul și asemănarea Domnului", lucru care, pe plan speculativ, înseamnă că ființa are trei angajări: întrupare a realului, animare a realului, transcendere a realului." Sâmbătă, 26 ianuarie 1980 " Am să vă spun astă-seară povestea pe care am intitulat-o "Uite Koch! Uite Koch!". Aveam 26 de ani când am trecut prin operația în urma căreia am rămas fără un rinichi. Țin minte că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poet rostul cunoașterii și al înțelegerii de sine. Este un alt model ideal decât cel al Beatricei, care asigura numai calea de înălțare spre transcendență. Ca ferment al cunoașterii de sine, femeia garantează în schimb accederea în profunzimile umanului, a transcenderii abisului interior, sentiment care nu este lipsit de fiorii unei sfinte spaime. Suntem departe de seninătatea înălțătoare a prototipul donnei angelicata, Preasfânta Fecioară și de extazul contemplativ. Ceea trimite spre o ipostază perenă a idealului feminin, dincolo de timp și spațiu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cavalerului, devine o adevărată călăuză și protectoare, cum de altfel ne și așteptăm de la o donna angelicata: „În anii tinereții mele/ Ea m-a cârmit în toate cele.”667 Pletora de calități nu putea cunoaște un climax decât în această transcendere a ființei iubite, angelizarea, eterizarea ei, ridicarea pe un piedestal al perfecțiunii morale și al frumuseții absolute: „Cea mai frumoasă și mai bună,/ Desăvârșirilor cunună”668. Pierderea acestei minuni, prin moartea care răpește femeia iubită, duce la tânguirea neconsolată și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poet rostul cunoașterii și al înțelegerii de sine. Este un alt model ideal decât cel al Beatricei, care asigura numai calea de înălțare spre transcendență. Ca ferment al cunoașterii de sine, femeia garantează în schimb accederea în profunzimile umanului, a transcenderii abisului interior, sentiment care nu este lipsit de fiorii unei sfinte spaime. Suntem departe de seninătatea înălțătoare a prototipul donnei angelicata, Preasfânta Fecioară și de extazul contemplativ. Ceea trimite spre o ipostază perenă a idealului feminin, dincolo de timp și spațiu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cavalerului, devine o adevărată călăuză și protectoare, cum de altfel ne și așteptăm de la o donna angelicata: „În anii tinereții mele/ Ea m-a cârmit în toate cele.”667 Pletora de calități nu putea cunoaște un climax decât în această transcendere a ființei iubite, angelizarea, eterizarea ei, ridicarea pe un piedestal al perfecțiunii morale și al frumuseții absolute: „Cea mai frumoasă și mai bună,/ Desăvârșirilor cunună”668. Pierderea acestei minuni, prin moartea care răpește femeia iubită, duce la tânguirea neconsolată și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
stoice și platonice revăzute în lumina unei gnoze diferite de cea concepută de cultura greacă clasică, dar și față de cea înțeleasă de sectele gnostice. Autorul este înclinat spre sincretismul ocult dintre cultura greacă și mesajul creștin, care îl duc spre transcenderea rigorismului formalist de tip iudaic, dar și de rigiditatea mentalității occidentale. Creștinul care a ajuns la adevărata cunoaștere a mistérion dobândește o libertate interioară care îl conduce spre ápàteia, al cărei ideal de viață este fondat pe dreapta rațiune (órtòs
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
efectele intenționate. Aceste prezentări teoretice demonstrează faptul că trebuie depășit nivelul compozițional în urma căruia se delimitează un lexicon. Dincolo de semantica unui text este obligatorie aflarea efectelor pragmatice prin corelații valorice, pasionale, ideologice, economice, politico-culturale etc. I.2.b. Multimodalitate → resemiotizare Transcenderea dincolo de granițele unui text și contopirea într-o singură compoziție a elementelor lingvistice, vizuale, kinezice, muzicale sau de design au condus către introducerea în semiotica socială a unui nou sistem semiotic, si anume multimodalitatea (Fairclough 1992; Fairclough și Wodak 1997
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
obișnuită a vieții, dar plăcerile miracolelor neașteptate sunt epuizate curând, mintea neputându-se odihni decât dacă se sprijină pe stabilitatea adevărului", afirma Johnson într-o manieră oarecum aforistică, scoțând în evidență coordonate clasice precum imitarea naturii, surprinderea esențelor, care permit transcenderea particularului, precum și corelarea părților sub semnul clarității și al adevărului. Toate acestea reprezintă elemente care, în viziunea criticului, asigură dimensiunea atemporală a operei. În această ordine de idei, Shakespeare și-a câștigat eternitatea deoarece este "un poet al naturii" care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ideilor în cuvinte e scoasă din firea lucrurilor de care să vorbește și nu atârnă de volnicia scriitorului sau a artistului." Evidențierea necesității supunerii unui caracter normativ al actului artistic, integrarea acestuia în sfera frumosului, precum și aspirația către universal prin transcenderea particularului sunt principii fundamental clasice, exprimate însă într-o manieră ce pare până la un punct polemică, mai ales din formularea inițială "însușirile cu care întrec grecii și romanii pe scriitorii cei noi (subl. n.)". Raportarea la prezent prin diminuarea meritelor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ierarhie și autoritate. Din păcate însă, membrii Acțiunii franceze au mers mult prea departe, alunecând pe panta unui naționalism extrem, care a făcut, de altfel, imposibilă recrearea clasicismului secolului al XVII-lea, care a vizat prin toate direcțiile sale universalitatea, transcenderea unor date spațio-temporale concrete. Pe de altă parte însă, în afara sferei literare, consecințele au fost mult mai grave prin adoptarea unei atitudini xenofobe agresive sau prin instigarea la o lovitură de stat care să ducă la reinstaurarea monarhiei. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de secundă." De observat, în acest caz, implicarea factorului rațional, căruia i se acordă o pondere egală cu cea a emoțiilor în crearea acestor imagini care ar avea rolul de a da senzația unei eliberări de spațiu și timp, o transcendere a granițelor realității. În ceea ce privește limbajul poetic, Pound sugerează evitarea cuvintelor superflue prin reducerea expresiei doar la elemente cu adevărat esențiale în transmiterea sensurilor. Este un principiu care valorifică, de fapt, noțiunile de claritate și de armonie impuse de clasicism. De
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
este motivată doar de ideea recuperării acestora prin intermediul clasicismului. Redimensionarea clasică a literaturii presupune astfel în viziunea lui Călinescu trei aspecte importante: moderarea lirismului și căutarea elementelor ce țin de universal, diminuarea subiectului printr-un proces de depersonalizare a operei, transcenderea noțiunii de caz și de moment istoric prin adoptarea unei perspective ce implică noțiunea de "umanitate canonică". Sunt principii pe care, în general, le-am mai regăsit în teoretizările menționate în acest capitol, sugerându-se astfel nevoia reinstituirii unei dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
persistente, mereu reluate, de a câștiga o privire de ansamblu asupra limbajului, plasând expresiile lui în „fluxul vieții“. Obiectul cercetării filozofice - limbajul comun - este ceva cu totul familiar, accesibil în egală măsură tuturor. Performanța filozofică nu se mai realizează prin transcenderea orizontului vieții și activității curente a oamenilor, ci prin fixarea atenției asupra unor asemănări, analogii și distincții care nu sunt bătătoare la ochi. Ceea ce devine posibil abia la capătul unui îndelungat efort de reeducare a privirii. EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de mii de ani un templu tragic, un sediu al iluminației" (Spiritul munților). La Nietzsche, la Eminescu și Blaga, muntele, arhetip al grandorii și treaptă spre celest, e învestit cu atribute sacre. La Ileana Mălăncioiu, Urcarea muntelui (1985), act de transcendere, presupune analogii de subtext cu ascensiunea pe Golgota: Și-acum când ninge cât de trist îmi pare". Simbolistica din Dormeam lângă-acel munte deschide porți spre cosmic: Dormeam lângă-acel munte ca lângă-un paradis Pierdut, în care lumea aceasta vinovată Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
confortabil. Acesta este un loc privilegiat din care decurg toate posibilitățile, aici e rădăcina, temeiul esenței noastre. Veți spune că asta e metafizică și atît, dar vă spun că știința nu poate avansa fără o "angajare în Nimic", fără de care transcenderea nu se poate înfăptui. Acesta este temeiul ultim al științei, dar și cel care o face cu putință. Astfel, omul adamic se metamorfozează răsucindu-se-n sus, se întoarce la Sursă, trecînd printr-un sejur prealabil în Nimic, care este
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
filosofie antropologică”). Antropologia culturală se definește ca „discurs empiric-întemeiat [nu ca „discurs intuitiv-speculativ”, propriu antropologiei filosofice] despre om și cultură”. Cea dintâi metodă a unei atare legitimări empirice este observarea participativă, prin care antropologia - ca „autocunoaștere” umană - răspunde cerinței de „transcendere a lumii «obiectului» de cunoaștere” (acesta „împărtășind aceeași condiție existențială” cu cercetătorul, ca „subiect” de cunoaștere). Devenită (cu B. Malinowski, 1922) un „ingredient obligatoriu” al metodologiei etnografice a antropologiei, observarea participativă include învățarea limbii vernaculare și adoptarea modului de viață
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]