219 matches
-
patologică, și factorii culturali și sociali, pun probleme deosebit de interesante și importante atât pentru psihologie, cât și pentru psihopatologie. Așa cum este recunoscută psihologia diferențială, în mod egal trebuie să acceptăm și existența unei psihopatologii comparate, a unei psihopatologii etno-culturale sau transculturale. Starea de normalitate, cât și cea de anormalitate, respectiv, sănătatea mintală și boala psihică, sunt profund marcate de valorile modelului socio-cultural. Persoana, sănătoasă sau bolnavă, aparține unui anumit model, și din aceste considerente modelul își pune amprenta (pattern) atât pe
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
proces de „configurare formală” a tablourilor clinice ale nebuniei depinde de modelul socio-cultural și moral-spiritual, de sistemul de valori al acestuia și noi am preferat să-l denumim fenomenul de socioplastie psihopatologică, fapt de altfel confirmat de datele de psihiatrie, transculturală sau etnopsihiatrie (E Kraepelin, A. Yap, H. Ellenberger, Y. Pelicier). Raportul dintre psihiatrie și viața civilizată din societate, dirijată de legile statului, ne revelează o nouă latură a psihiatriei. Dacă, din punct de vedere medical și psihologic, boala psihică este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1930. Rappard, Ph., La folie el l’Etat. Aliénation mentale et aliénation sociale, Privat, Toulouse, 1981. Régis, E., Précis de psychiatrie, Doin, Paris, 1923. Rennert, H., Die Merkmale Schizophrener Bildnerei, Fischer Verlag, Jena, 1966. Reuck, A.V.S., de Porter, R., Transcultural psychiatry, Churchill Ltd., London, 1965. Revel, S., „De l’épistémologie psychanalitique” în Evol. Psychiat., 55, 1990. Ribot, T., Les maladies de la mémoire, Alcan, Paris, 1924. Ribot, T., Les maladies de la personnalité, Alcan, Paris, 1924. Ribot, T., Les maladies de la volonté
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sărurilor de litiu în tratamentul bolilor psihice M. Jones Anglia Therapeutic Community (1953) H.S. Sullivan (1892-1994) S.U.A. The Interpersonal Theory of Psychiatry (1953) J. Masserman S.U.A. Psihiatrie dinamică (1956) A. Meyer (1866-1950) S.U.A. Psychobiology (1957) H. Ellenberger S.U.A. Etnopsihiatria. Psihiatria transculturală H. Kuhn Elveția Antropologie psihiatrică. Tratamentul depresiei cu imipramină (1958) D. Cooper Anglia Psychiatry and Anti-psychiatry C. Koupernick Franța L’antipsychiatrie T.S. Szasz S.U.A. The Myth of Mental Illnes (1970) M. Foucault (1926-1984) Franța Folie et déraison. Histoire de la folie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a recomanda un consum abundent de produse vegetale. Legume și fructe bogate În substanțe antioxidante Morcov Tomate Pătrunjel Ardei gras Creson Ceapă Usturoi Varză Broccoli Salată verde Coacăze roșii, negre Lămâi Kiwi Portocale Caise Grepfrut Struguri Zmeură Căpșuni Studiile epidemiologice transculturale confirmă rolul protector al fructelor și legumelor Împotriva cancerelor, a bolilor cardiovasculare și În special a accidentelor vasculare cerebrale: „Acest efect protector, explică Comitetul Francez de Educație pentru Sănătate, poate fi legat de acțiunea mai multor componente ale fructelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
descifra realitatea socială din interior au dus la reinterpretarea, pe plan epistemologic, a experienței "de teren". Această reflecție a anchetatorului asupra lui însuși se va numi curând reflexivitate, o dimensiune critică ce apare azi drept un principiu fundamental al analizei transculturale. Eliminarea rolului anchetatorului în procesul de scriere al clasicilor antropologiei a fost criticată ca o distorsiune destinată să mascheze sub un nivel înalt de abstracție natura intersubiectivă a cunoașterii antropologice. O lectură atentă arată că ea era mai degrabă ignorată
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
forme, povestea apare în toate timpurile pentru că nu este și nici nu a fost undeva vreun popor lipsit de narațiune și pentru că fiecare comunitate umană are o poveste, deținută sau nu în comun, care rămâne, ca orice poveste, transistorică și transculturală ca viața. Din acest motiv, naratologia, ca studiu formal al narațiunii, a fost înțeleasă încă de la începuturile ei ca proiect capabil să depășească granițele disciplinarității și limitele media. Deloc întâmplător, Claude Bremond atrage atenția asupra acestui aspect important în orice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
cu care nu are în comun nici referințele, nici imaginarul. El poate, bineînțeles, să se încăpățîneze să rostească această diferență, sau se poate alina "cuibărindu-se" într-un loc lipsit de contururi fizice, un loc formidabil de libertate și creativitate transculturale, un adevărat spațiu identitar, capabil să producă forme noi, ce nu pot fi atașate unei configurații geografice, etnice sau lingvistice prestabilite. Experiență fascinantă, dar răscolitoare adesea, o torsiune a sufletului, pe care Panait Istrati o evocă în acești termeni: (...) am
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
timp, nu mai este cu totul a altuia, căci grefăm pe ea întreaga noastră încărcătură culturală vitală. Și ea iese înfrumusețată din acest joc. 1. Constrîngerile unei limbi majore Întîlnirea dintre două spații culturale diferite, deși înrudite, ține de semiotica transculturală ce se încrucișeză cu problematica deteritorializării (Deleuze, 1975) și valorifică noțiunea de între. De altfel, acest ne-loc pare să fi fost dintotdeauna un pămînt mănos și un spațiu privilegiat pentru mentalitatea românească arhaică, dar și pentru scriitorii care au
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de intertextualitate că orice operă artistică este determinată de relațiile sale cu alte opere, atît pe plan formal cît și pe plan tematic. Sprijinindu-se pe acest postulat, numeroși cerce tători privesc studiul discursului romanesc francofon ca pe un obiect transcultural care se constituie în marginea limbii și culturii franceze. Este, fără îndoială, adevărat pentru literaturile africane francofone, dar nu este cazul scriitorilor români francofoni, care nu poartă pe umeri povara unei istorii traumatizante cu limba franceză și nu resimt, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
evidență că personalitatea este în mod esențial modelată cultural. Și odată cu aceasta, și experiențele noastre subiective. În interiorul aceleiași culturi, comprehensiunea are șanse mult mai ridicate de reușită tocmai datorită matricei culturale comune a experienței subiective. Dificultățile mari provin din înțelegerea transculturală. Gelozia poate fi înțeleasă de o persoană aparținând culturii noastre, dar cu greu ar putea fi înțeleasă de o alta ce trăiește într-un cadru cultural în care un asemenea sentiment lipsește cu desăvârșire. Nu putem înțelege ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
structurate din lucrare, este anunțat ca fiind de „construcție teoretică”. O astfel de construcție am Întâlnit și În capitolele anterioare, numai că acum este vorba despre, aș spune eu, o „altfel de construcție teoretică”. Este o elaborare În care comparația transculturală și destructurarea de tip postmodernist sunt principalele instrumente de lucru. Aflăm cu această ocazie care sunt sensurile atribuite vecinătății În Anglia, Irlanda, Germania, Elveția, Finlanda, Bulgaria etc. Destructurarea de care vorbeam anterior este, În fapt, o replasare a conceptului de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
unui popor. Indivizii au urmat întotdeauna anumite căi care au devenit curente și obișnuințe, transformându-se astfel într-un model, respectiv o mulțime de precepte cu o semnificație anume. Societățile se deosebesc în mod esențial prin modelele culturale, iar comparațiile transculturale sunt posibile tocmai pentru că putem identifica asemănări și deosebiri chiar în mijlocul diferențelor culturale. „Când sunt puse unul lângă altul, modelele culturale ale societăților sunt asemenea fulgilor de nea, respectiv nu găsim doi asemenea. Dar un ochi experimentat poate descoperi asemănări
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
celor primite. Mentalul său se caracterizează prin flexibilitate cognitivă, sensibilitate culturală, realism față de valorile și atitudinile culturale, înțelegere empatică și spirit inovator. Astfel de atribute individuale sunt, totodată, premise ale comunicării interculturale efective și factori stimulatori pentru contactele și schimburile transculturale. Din dezvoltările lui Casmir se desprind următoarele întrebări: 1. Este posibil și necesar să se elaboreze un cod etic al comunicării interculturale? 2. Care ar trebui să fie scopurile cercetării comunicării interculturale? 3. Cum trebuie să abordăm practic comunicarea interculturală
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
iată ce spune Miguel de Cervantes, printr-unul din personajele sale, Ricote, revenit clandestin în La Mancha, pămîntul său natal: "Oriunde am fi, noi plîn-gem Spania, căci acolo ne-am născut și ea este patria noastră naturală.".104 Acest patriotism transcultural constituie produsul paradoxal al unei cruciade împotriva necredinței ce se îndreaptă asupra suveranității desacralizate a regilor catolici destul de rău văzuți. Căci, dacă Ferdinand de Aragon și Isabela de Castilia renunță în mod brutal la toleranța religioasă proscriind evreii neconvertiți în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
unor acțiuni rituale, forme naturale sacralizate), ritualuri funerare cu referiri la o lume de dincolo, persoane responsabile de cult sau preoți, vestigii iconografice care indică prezența unei credințe În ființe supraomenești (Green, 1986). Dacă s-ar dori Întocmirea unei liste transculturale și diacronice ale expresiilor materiale ale comportamentului religios, s-ar putea ajunge la următoarea schemă: a) alegerea locurilor și a amplasării ambientale; b) obiecte rituale și liturgice; c) simboluri sau statui ale unor forțe sau ființe supraomenești („divinități”); d) structuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
explice sau s. optimizeze fenomenul pedagogic în ansamblul său. Cercetarea pedagogică aplicativă, pe de altă parte, urmărește investigarea empirică prin metode științifice a unui domeniu al cîmpului educațional în vederea cunoașterii și optimizării acestuia. 1.4.2.Cercetarea transversală, longitudinală, interculturală/transculturală Aceste tipuri de cercetare pedagogică sînt specifice studiilor comparative în care sînt comparați fie aceiași indivizi de-a lungul unei perioade de timp, fie diferite grupuri la diferite nivele de vîrstă sau în funcție de anumite caracteristici, fie are loc compararea unor
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
unui grup de control nu mai este necesară. Unele studii longitudinale au arătat că vizionarea îndelungată a violenței la televizor de către copiii de 9 ani face ca aceștia să manifeste o agresivitate ridicată la vîrsta de 19 ani. Studiile interculturale/transculturale, așa cum aminteam, presupun compararea unor loturi de subiecți provenind din diferite culturi în ceea ce privește anumite caracteristici. De exemplu, comparînd stilurile de predare din țări ce aparțin culturilor occidentale cu țări aparținînd culturilor orientale, am putea observa că stimularea gîndirii critice a
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
Școlii Ardelene, deschizând șantierul istoriografic și aventurându-se în căutarea purității limbii române prin angajarea într-un soi de arheologie lingvistică, au forjat structurile mitice care au furnizat traversele centrale ale conștiinței istorice românești. Acestea sunt variațiuni românești ale miturilor transculturale ale originii comune și ale permanenței istorice. În versiunea Școlii Ardelene, mitul originii comune este turnat în matrița latinității absolute a tuturor etnicilor români. Embrionul identitar al românismului, care avea să irumpă ulterior într-un naționalism exclusivist etnic, a fost
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]