1,221 matches
-
ce izbucnea și imediat rămânea undeva departe, neputând să se mențină ori să se prelungească, fiind totuși însoțit de obiectul mașinii ce zbura deasupra liniei continue spre a rămâne apoi cu roțile în sus. Mașina cădea, iar unde cădea se transfigura. Mașina devenea loc. Și atunci, mai mult ca oricând trebuia să revină la frază. Ca și cum doar fraza asta dintre toate care ar fi putut descrie accidentul ar fi fixat ceea ce nu putea fi fixat, sau și mai bine, ca și cum fraza
Andrés Barba - Mâinile mici by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/7278_a_8603]
-
este esențial și peren de ceea ce - oricât de dureros - este derizoriu, încât întâmplările din solul cărora cresc plantele luminoase ale gândurilor se estompează până la dispariție, așa cum realitatea din spatele tablourilor nonfigurative devine neglijabilă." Pătrunzătoare observație. Realitatea vieții de fiecare zi se transfigurează, într-a-devăr, în jurnalul Doinei Cornea, devine doar prilejul unor reflecții asupra ființei omenești, asupra curajului și dorinței de libertate, asupra solidarității umane și încrederii în viitor. Totuși, eu, cu inevitabilul prozaism al criticului literar, aș fi vrut să existe mai
O lecție de demnitate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7290_a_8615]
-
de pe teritoriul României sau literatura ultracomercială sau literatura ideologizată poate vom putea discuta inteligent." Rămâne în dezbatere, într-adevăr, felul în care Nicolae Manolescu folosește, pe urmele lui Sorin Alexandrescu, noțiunea aceasta litigioasă. Fiindcă, lucru semnificativ pentru titlul nu o dată transfigurat de comentatori, pentru el bătălia canonică se poartă între tabere distanțate de crevase istorice, nicidecum ideologice. De aici decurge cea de-a treia prejudecată, de ordin incert (undeva între cultural și moral) care alimentează, în măsuri echitabile, ambele sensuri matematice
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
sârmele, și celelalte instrumente de tortură nu l-ar fi atins. Litotă perfectă în revers, cei doi torționari sunt înfățișați cu trupuri aprinse, cu câteva brazde fine de bici pe propriile lor corpuri despuiate. Conotația livrescă, prezentă în subtext, e transfigurată: artistul ilustrează în surdină, - fără grandilocvența sanghinolentă a unui Grünewald - , o tristă, prea cunoscută imagine a suferinței îndurate de trup, atunci când, azi ca și ieri, este supus torturii prin hatâr, din voința unor puteri avane. Schingiuit, dar în picioare, nemarcat
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
fericită a poporului (doar limba de lemn a acestora ar putea oferi un termen de comparație potrivit). Bineînțeles că există o uriașă diferență între produsele proletcultismului și lumea pe dos din prozele Monicăi Lovinescu - și aceea este arta. Absurdul se transfigurează prin scris. Dar există și o uriașă asemănare - autenticitatea. Și unele, și celelalte, exprimă realitatea totalitarismului din interiorul ei. Plecată cu o bursă la Paris din 1947, fiica lui Eugen Lovinescu a rămas, prin lecturi și coșmaruri, legată de Bucureștiul
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
sau cu mitropolitul Serafim al Germaniei. Predilecția de a consemna atacurile, bîrfele și neplăcerile de care are parte o preschimbă pe Lidia Stăniloe într-un răboj înzestrat cu calitatea de a înregistra în detaliu meschinăriile vieții. Noroc că ele sunt transfigurate de perspectiva spirituală de care vorbeam înainte. Doar ea reușește să aducă o undă de împăcare peste multele, măruntele și inofensivele decepții înfățișate în carte. Încheierea este însă pe măsura trăirii religioase. O amintire din copilărie îi redă gustul misterului
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
de firești și ne redau firescul./ Clipele fac parte din noi înșine/ și ne exprimă pe de rost,/ ele ne însoțesc în fotografie, în oglindă/ și pretutindeni” (Clipele). În consecință, o asemenea poezie se alcătuiește din momentele-i privilegiate care transfigurează momentele realului abordate sub unghiul normalității lor somnolente, sugerînd automatismul ritmurilor cosmice. Tandri intermediari ai unor asemenea ritmuri: „Nu violați cuvintele scrise de poeți/ pe gemete de pădure,/ dintr-un izvor susurînd/ și plin de limane./ Ele vă trezesc spre
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
evenimente biografice le ilustrați prin largi extrase din proza lui Sorin arătând că există între ele o legătură; dar chiar dv. spuneți, și pe drept cuvânt, că ele nu redau întocmai faptele de viață la care vă referiți, ci le transfigurează, încărcându-le cu anume sensuri îmbogățite și în orice caz neurmând punct cu punct desfășurările din realitate. Ele nu pot avea deci valoare de document biografic, ci doar de fixare într-o atmosferă.(...) Ar fi fost interesant să dați mai
O scrisoare (re)găsită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4951_a_6276]
-
solemnă, fratele Luc aduce două sticle de vin pe care le așează simetric și dă drumul la un casetofon. Pe muzica lui Ceaikovski din Lacul Lebedelor are loc cuminecarea, iar camera se rotește pentru a înseria, grosplan după grosplan, chipurile transfigurate de bunătate și emoție ale acestor călugări. Episodul anunță momentul martiriului, care nu apare explicit redat în film, dar către care scenele care urmează conduc, și anume răpirea călugărilor în plină noapte și transformarea lor în ostatici. Eroizarea lor este
Când zeii tac by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5702_a_7027]
-
în plasa ficțiunii pe care și-o construiește singur. Inițial, fostul combatant nu vede în medalie decât obiectul care i-ar furniza niște bani în plus față de pensie, apoi realizează importanța ei simbolică, pe măsură ce un eveniment minor din război este transfigurat cu ajutorul imaginației de pensionarul visător. Netzer își lasă personajul să fluctueze între stări diferite, mândrie, mirare, incredulitate, revoltă, disperare etc. și mai ales să- și forjeze o nouă imagine. Însă agitația disperată a acestui cehovian om de prisos nu mai
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
Celan și nici nu putem ști, de fapt, dacă scriitoarea a ținut să meargă pe drumul deschis de el. Amândoi se apropie însă cu sfială de ceea ce mintea lor refuză să asimileze ca posibil și, în loc să descrie realist, preferă să transfigureze, să transforme în ziceri poetice fărădelegi monstruoase care desfid rațiunea - înrobirea, înfometarea și alte forme de degradare programatică a oamenilor (ea), toate acestea plus asasinatul la scară industrială (el). Leagănul respirației este o carte scrisă, atât de inspirat scrisă și
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
de jurnal agrest. Mai apropiat decît de Ion Pillat la care s-a văzut adesea trimis, e de B.Fundoianu. Avem a face aici cu un pragmatism ideal ce evită extremele, încrîncenările, patetismul în numele unei „filosofii" a palpabilului care se transfigurează prin simpla-i consemnare gravă: „Pădurea cu norii de flori cătați de stupi. / Ferește numai, creanga uscată cînd o rupi. Nu-i poți lua în brațe, chiar de-s tăiați cu grijă./ Par duși de forțe oarbe ori în rupturi
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
La fel de intense erau, probabil, și disputele pe tema istoriei românilor, ca și în privința tacticilor politice, în contextul foarte complicat al situației din Transilvania de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Disputele acestea sunt, de altfel, transfigurate cu multă măiestrie și nu puțin cinism chiar în Țiganiada.) Spiritul critic al lui Ion Budai- Deleanu se vede și în scrierile istorice. Deși patriot - să nu uităm de participarea sa mai mult decât probabilă la elaborarea Supplex libellus valachorum
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
reflexivă asupra naturii cinematografiei ca artă. O primă viziune apocaliptică concentrează imagini tarkovskiene articulate unui dialog de o sicitate contrastivă evidentă, expresie a coliziunii dintre două viziuni cinematografice care nu se conjugă. Eșecul lui Munro derivă din dorința de a transfigura măcar în planul imaginii o rețetă a succesului comercial urmărit de filmele de serie B din cinematograful american. Episodul median al filmului este plin de remarci asupra artei cinematografice, lăsând la o parte dimensiunea obsesivă a imaginii, fiecare actor fiind
Omul cu camera by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5371_a_6696]
-
-i atrăsese ochii peste zi. Își popula zilele și nopțile cu imagini distorsionate ale lumii exterioare. O figură de femeie care la lumina zilei îi păruse serioasă și candidă i se strecura noaptea printre meandrele întunecate ale somnului cu chipul transfigurat de o perversitate desfrânată, cu ochii aprinși de o plăcere animalică. Doar dimineața îl ustura amintirea împâclită a spasmelor sale orgiastice nocturne și senzația chinuitoare, umilitoare, de vinovăție. Și-a reluat vagabondările. Serile voalate de toamnă îl mânau din stradă
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
afirmă existența unei entități umane, publice sau private, îi definește identitatea. Îndărătul unei cronici, discurs, scrisoare, fotografie, pictură, povestire este cineva care încearcă să convingă pe altcineva despre adevărul existenței sale, fie că este o realitate aparent obiectivă sau este transfigurată, ca în cazul comunicării prin artă. Multă vreme comunicările de la un om la altul s-au desfășurat într-un timp rezonabil, oferind o cantitate de informații suportabilă pentru un intelect mediu, ceea ce permitea majorității destinatarilor să asimileze mesajul, să-l
Cât de real este omul virtual by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6662_a_7987]
-
de covrig șterpelită, ar putea lua calea lui Scrooge, conștientizîndu-și lăcomia și devenind un alt om. Însă, pe de-o parte, lumea lui Caragiale nu are resursele pentru o asemenea schimbare la față - oamenii ei se transformă doar cît Cațavencu, transfigurați de enteres, iar pe de alta, nu să-l izbăvească pe Stavrache vrea părintele lui. Ci, din contră, să-l omoare. Consecvența lui meticuloasă, de om al catastifului, nu se potrivește în poza de epocă. Războiul e, chiar mai mult
Vizită... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6634_a_7959]
-
unde ai publicat. Chiar la editurile cele mai bune, dacă editorul nu crede în tine, dacă nu face tot ce trebuie făcut pentru cartea ta, ea va cădea în baltă fără nici un zgomot ca și la o editură mică. Eram transfigurat de fericire: aveam să devin autor! Cred că lumea a uitat: cum ai debutat publicistic, cum ai reușit să debutezi editorial în anii cenzurii comuniste? Eram în anul al doilea de facultate și citisem prima dată la Cenaclul de Luni
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
unsprezece, ultima fiind a mea. Vestea mi-a dat-o prietenul Emil Ionescu, care făcea corectura la nu mai țin minte ce revistă, unde rezultatul de la CR se publica a doua zi. N-am dormit deloc în acea noapte. Eram transfigurat de fericire: aveam să public o carte, aveam să devin autor! {tiam că volumul urma să iasă abia peste un an. }in minte că mi-era frică să nu mă calce vreo mașină sau să mi se-ntâmple altceva până
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
sfîșiat de neîmpliniri ontologice, (...) o ființă cutreierată de presimțirea sumbră a morții". Conu Leonida? „Este, în felul lui, un poet: în versiunea lui, atît morfologia momentului istoric 11 februarie, cît și aceea a republicii ca formă de existență socială sunt transfigurate și sublimate în expresie verbală gratuită, ce transcende geografia realului într-o formă de pură literalitate". și exemplele ar putea continua mult și bine în același sens. La tot pasul suntem avertizați asupra „catalogărilor discutabile", „orgiilor interpretative", „plusării excesive" etc.
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
un roman „vădit autobiografic". De unde această impresie? Nu am făcut confuzia dintre biografie, memorii, jurnal și ficțiune. Cum mi-aș fi îngăduit să spun: „Viața mea este un roman"? Întotdeauna am plecat de la un fapt trecut pe care l-am transfigurat în imaginar și ficțiune. Câteva exemple... În romanul Ultimii, am pornit de la anumite împrejurări cunoscute din familie (ultimii burghezi), dar romanul s-a ridicat la o analiză generală a unei generații care trăia într-o epocă istorică sinonimă cu o
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
că a existat un scenarist. La fel s-a întâmplat și cu romanul Cartea lui Ian Înțeleptul, care a plecat de la o falsă epidemie anunțată de autorități pe plaja de la 2 Mai, pentru a-i alunga pe nudiști. Romanul a transfigurat acest fapt banal și a ajuns la „un lagăr de concentrare înconjurat de sîrmă ghimpată" în care tiranul Ian Înțeleptul i-a provocat pe supuși să-l ucidă, pentru a redobândi ideea de libertate. În timp ce scriam romanul, mă întrebam Cine
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
e pe deplin compatibilă cu mărturia despre o epocă si despre o lume? B.N: În prefața romanului Somnul vameșului am scris: „am fost martorul unei epoci. Sunt obligat să-mi depun mărturia". Cu o singură condiție: mărturia să fie transfigurată artistic și trecută prin filtrul imaginarului și al ficțiunii. Altfel, rămâne o mărturie în fața unui notar sau a unui tribunal. Un roman construiește o altă lume decât cea din realitate, dar care stă în fața noastră ca o catedrală sau răsună
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
și națiunea —, propunînd, drept înlocuitori ai prejudecăților noastre atavice, „națiunea universală" laică și „patriotismul civic". Că o națiune nu poate fi universală și că un patriotism nu poate fi civic (sau constituțional) sînt detalii pe care orice propagandă le poate transfigura în contrariul lor. La drept vorbind, ce izbește în această paradă de termeni nu sînt ideile neoconservatorilor, ci stăruința cu care afirmă că ei aparțin dreptei. Armele neoconservatorilor sînt fundațiile americane — ale căror fonduri sînt direcționate preferențial spre protejații aserviți
Epitaf pentru conservatori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6324_a_7649]
-
rostire molcomă de parcă ar fi adoptat, cu o ironică bunăvoință, condiția de ins perpetuu marginalizat. Într-o amplă și foarte aplicată cercetare pe care i-o consacră, Nicolae Berindeiu îi oferă următoarea caracterizare: „Devine din ce în ce mai clar că Radu Petrescu își transfigurează/își textualizează existența chiar în epoca nonvalorilor și a uniformizării excesive. Nu se abstrage din lume, ci numai dintr-o societate comunistă avînd tendința de a coborî personalitatea în informal - în anorganicitatea unor mase cu cel mai degradant statut (al
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]