541 matches
-
oricare intervenție „chirurgicală”. În fine, „ontologia socială” a Bisericii depinde de o descripție teologică fundamentală. J. Milbank aduce din nou în discuție dogma trinitară a creștinismului, pe care o explorează creator în direcția unei ontologii a diferenței. Pentru el, creația transfigurată eshatologic oglindește într-o anumită măsură structura paradoxală a Dumnezeirii. Deplina unitate ființială a umanității permite totuși diferențierea ipostatică. Această afirmație nu reprezintă o simplă speculație filozofică, ci o necesitate dogmatică ce trebuie discutată din perspectiva unei teologii a participației
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de fotografie (1839- 1989)““ aruncă o lumină asupra acestei teme. Problema care bântuie istoria „teoriei“ fotografiei este cea a imitației: redarea realității pune fotografia într-o relație tensionată cu idealul clasic al artei care, spiritualizată, redă, în esență, o lume transfigurată subiectiv, străină de „brutalitatea“ sau „derizoriul“ imediatului. Opțiunile teoretice se întind de la ideea fotografiei ca simplă redare a naturii, acurată și provenită, cum ar spune W.H.F. Talbot (citat de Oroveanu), din natura însăși, care se desenează pe sine pe
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
deși reia teme similare, se bucură de data asta de apreciere și pe tărâmul Pulitzer (Pulitzer Prize for Drama, 1967). În 1994, Albee aduce pe scenă Three Tall Women, cele trei femei înalte dovedindu-se a fi una singură: figura transfigurată artistic a mamei adoptive, care murise, evocată la trei vârste diferite. Protagonista are 92 de ani, iar celelalte personaje, versiuni mai tinere ale personajului A, sunt B, de 52 de ani, și C, de 26. Prin oglinzile ei mai tinere
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
-și penajul din coc!”; „Pe-o fragedă tipsie de smarald,/ un nufăr aburind în rouă, cald:/ ou despicat prin dur albuș,/până-n polen de gălbenuș.” Un număr important de poezii sunt scrise în călătoriile în jurul lumii, constituindu-se în mărturii transfigurate ale unor întâlniri cu alte civilizații. Exotismului locurilor i se adaugă și o oarecare teatralitate a personajelor, precum și o grandilocvență a gesturilor acestora; rezultatul este o poezie în care totul se percepe într-un mod exotic, aventuros, cu un filon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286670_a_287999]
-
este trupul), această libertate rămîne incompletă, lasă ceva în afara ei, menține o exterioritate față de care ea se definește prin opoziție. în schimb, cînd gîndim libertatea după modelul creșterii neîngrădite care, maximizată, acoperă totalitatea realului , condiționările sînt menite să fie absorbite, transfigurate. în acest model, care e de tipul interiorizării și al globalității, opoziția, incompletitudinea ce ar risca să umbrească pînă la urmă Principiul însuși capătă un orizont de rezolvare. Avînd în centrul său tema întrupării, creștinismul a pus un accent puternic
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Principiul însuși capătă un orizont de rezolvare. Avînd în centrul său tema întrupării, creștinismul a pus un accent puternic pe posibilitățile pozitive ale trupului. A vorbit despre locul lui inuzurpabil în compoziția umanului, i-a exaltat destinul spiritual, de trup transfigurat. în raport cu omul și cu globalitatea lui, îngerul, făptură fără trup, e ființă incompletă, superior parțială. Evident că platonismul sau tradițiile necreștine nu se rezumă, în ce privește trupul, doar la refuzarea sau la denigrarea lui. și acolo, trupul poate simboliza pierduta condiție
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
vrea să semnifice (autorul o și spune undeva) că totul participă în egală măsură la unitatea și spectacolul muzical al cosmosului pitagoreic. Astfel, cu cât e mai „păstoasă” și mai densă materia „realistă” în Istorii, cu atât ea e mai transfigurată și mai „ezoterică”. În fine, această a doua lectură configurează un univers inedit, greu inseriabil deocamdată în tipologiile constituite ale romanului românesc. Mircea Ciobanu e un artist care își scoate efectele din căutarea contrastului. A observa cu ochi de estet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
simțeam în natură, pe malurile râului Buzău, drumul dus și întors transformându-l în „marș cu cântec” care însuflețea inimile noastre tinere. Numai cine a participat la o ședință legionară își poate da seama cum acești oameni păreau în fața celorlalți transfigurați, dezbrăcați de ființa lor lumească și înveșmântați cu haina unor daruri care-i făceau luminoși la chip și la minte, puternici și neînfricați, provocând panică între cei răi. Căci ședința legionară e ca o liturghie. După binecuvântarea Împărăției lui Dumnezeu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ore a decedat. Logodnica lui, după zece ani de așteptare, a înțeles lucrarea dumnezeiască și s-a călugărit, dăruindu-și curăția sufletească și trupească Mirelui Hristos, jertfă pe altarul unei iubiri neîntinate. Părintele Victor Oțoiu Preot cu figură de ascet transfigurat, desprins dintr-o veche icoană bizantină, radia din toată ființa sa bunătate și dragoste căreia nu puteai să îi reziști; fără să vrei te apropiai de el vrăjit. Vorba hotărâtă, cu regionalisme ardelenești, te făcea să-ți dai seama că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
celor zece fecioare care așteptau să vină Mirele, cinci înțelepte și cinci nebune. La sfârșit, împreună cu Justin, cântasem Psalmul 1 și imnul „Iată, Mirele vine în miezul nopții” și se crease o atmosferă de mare înălțare sufletească. Hamalul, care ascultase transfigurat, izbucni deznădăjduit: Ah! Ah! București, București! Mahalaaa... mahalaaa, cârnații tăi, mahala, mahala... Aleluia, aleluiaaa! S-a prăbușit suspinând. Am rămas stupefiați. Ne-am uitat unul la altul și-am zis în gând, „Doamne, iartă-l!”. Ei, ce să faci! Fiecare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
loc și cele lumești”. În timpul bătăliei pentru câștigarea Împărăției Cerești, gândindu-mă la stadiul ultim în care ne vom afla în momentul trecerii la cele veșnice, am înțeles că atât vom fi în viața de dincolo (ca stadiu de lumină transfigurată), câtă dumnezeire am reușit să înglobăm în noi în viața de aici. Hristos va adăuga din dragostea Sa (pentru sluga bună și credincioasă) „O măsură plină, scuturată, îndesată și cu vârf”. Că n-am reușit să împlinesc acest deziderat, se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înmulțire prin conștientizare, melc autofertil în timp, nu în mîntuire, cu tip de conștiință toxică. Ora 13,00, la macaz ploaie, îl întorc o dată, pace, Titlul tablourilor cu Majuscule, miros de iarbă udă în fotografii, în plămîni radiofotografia respirația, Prea Transfigurate Crengi în litieră Eminescu farmă /Singuratice izvoare fac cu valurile larmă. Luni, 27 august, în personalul Tîrgu Mureș Deda, în stația Tîrgu Mureș, cu Nuțu cu mașîna, am știut, sigur, c-am știut! perdealăle cîn' le plătești? numa' că zîua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe o melodie de Debussy", dar dansul ei nu reprezintă decât antractul unui spectacol orgiastic, unde bărbații se travestesc în femei, cu obrazul acoperit de farduri, se torturează erotic după un scenariu sado-masochist, iar din această beție lubrică, Pavel iese transfigurat. "Bărbații se îmbrăcară dintr-o glumă sinistră în rochiile invitatelor, și începu un spectacol îngrozitor. Fardați, cu obrazul dat cu roșu, se suiau pe mese și pe scaune, urlând excitați de o nebunie colectivă. Își arseră umerii goi cu țigările
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
înțelepciunea Ta cea negrăită, ai făcut pe om din țărână..!”, Tudosă rostea, rar, molcom rugăciunea pentru morți.. „ - Oare, mai este pe lume ceva vrednic de prețuit, atâtor dorințe.. de prețul atâtor zbateri, de vreme ce aici se opresc toate ?!”, se întrebă Baltă transfigurat... „ - Ce știm despre moarte... ori, despre viață ?!.. Nimic !”, „Chiar de-am ști... judecata nu e bună de nimic... cu ce te-ajută ?!. Știai ceva, trăiai înfășurat într-un văl de amăgiri pe care leai țesut singur cu mintea.. ascunzând adevăratul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
era vorba să veniți sau să vii la Iași. La răvașul (în proză) pe care-l alăturam scrisorii precedente, adaug acum o satiră sau o fiziologie care aș vrea să apară în paginile vesele de Anul Nou. E un portret transfigurat care pornește de la un personaj sinistru de pe aici care e, într adevăr, bibliograf, adică a fost. Personajul e o in famă și ai văzut-o și tu odată într-un birou cînd ți-a dat o bibliografie în care numele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cel literar, ar sta deasupra tuturor. Este cel dintâi dintre români, Împlinirea supremă a geniului românesc. Cel puțin, așa se prezintă mitul... Într-o Românie care s-a identificat atâta vreme cu civilizația ei rurală, Eminescu apare ca o imagine transfigurată a țăranului român etern. Deși și-a desăvârșit formația la Viena și Berlin și a fost incontestabil Înrâurit de lirica și filozofia germane, Eminescu a rămas un „om al pământului“ și al esențelor elementare (pe care de altfel romantismul german
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mii de kilometri a descoperit cu durere în suflet că din gospodăria modestă, întemeiată de niște oameni strâmtorați, care au crescut șapte copii, n-a mai rămas decât o movilă de chirpici sfărâmați, doi-trei copăcei piperniciți și amintirile. Tânărul adulmeca transfigurat parfum de trecute vremi, unduiri de duhuri prezente în aerul pe care îl inspira cu lăcomie, aduceri aminte ascunse în vegetația spontană atostăpânitoare. Casa, anexele, pomii răsar doar în închipuirea lui, pentru câteva clipe, și se retrag din nou în
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
toată viața. Pe fața și în vocea povestitorului se descifra și acum, după mulți ani, regretul că bunul său prieten a avut de suferit din cauza lui. La încheierea vizitei la fosta casă a bunicilor, loc impregnat de duioase amintiri, chipul transfigurat radia lumina și satisfacția împlinirii unei puternice dorințe. A mers apoi la cimitir, a aprins câte o lumânare la mormintele în care bunicii își dorm somnul de veci, le-a fotografiat crucile și florile care îi veghează. Va duce cu
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
că trăiești atunci când te cuprinde durerea! Dar și când apare strălucita sau mângâietoarea binecuvântare! Dinamica tristeții și a bucuriei generează o puternică trepidație revelatoare și care contribuie la conștientizarea sinelui. Dorul nu e stătător, el nu poate fi prins, Împachetat, transfigurat, tranzacționat, dat altuia, aruncat În curtea vecinului. Dintr-un anumit punct de vedere, el definește individul, delimitează o identitate, particularizează o existență, diferențiază un individ de celălalt. Mai mult decât atât, dorul nici nu poate fi arătat, comunicat, povestit sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
aibă loc? A.B. N-am vorbit despre muzică, am vorbit mai mult despre noi. Camera de luat vederi și sunete s-a mai deschis odată pe una din aleile înfrigurate ale parcului Copou. Cu pași molcomi, cu un zâmbet transfigurat, Adriana Bera a găsit, spontan, cele mai profunde, mai simple și mai frumoase cuvinte despre relația interpret-instrument. Ascultătorul poate nici nu-și imaginează că din tăinuita relație prinde viață muzica inventată de compozitor. A.B. Mi-ar plăcea, cumva, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
nu este deloc străină, ci dimpotrivă, de aici Își trag seva toate marile sisteme și gânduri metafizice. Putem decela trei momente constitutive ale structurii oricărei hierofanii: obiectul natural În contextul lui natural, conținutul relevat-acel „ganz andere” (R. Otto)și obiectul transfigurat, purtător al dimensiunii sacralității, devenind astfel o punte de legătură, un mediator ce relevă altceva, cu totul străin de el Însuși. Fie că hirofania este un mit, simbol sau o lege morală, „actul dialectic rămâne același: sacrul se manifestă prin
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Hegel, potrivit căreia auto-reflexivității i-ar urma o renaștere a artei, cu un conținut diferit celor ale fazelor simbolică, clasică și romantică. Dacă în estetica lui Hegel arta romantică se dizolvă în filosofie, Kosuth vede ieșind din filosofie o artă transfigurată, încărcată filosofic și care redeschide dosarul spiritului. Apariția în 1969 a publicației britanice Art-Language: The Journal of Conceptual Art, coordonată de grupul Art & Language, alcătuit din Terry Atkinson, Michael Baldwin, David Bainbridge și Harold Hurrel, îl determină pe Kosuth să
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
apartenența la ea a grupurilor de credincioși. Prin aceasta se și deosebește de magie: . În viziunea sociologului francez, originea religiei este socială. Societatea, prin coerciția pe care o exercită, inspiră membrilor ei dependență și respect. La limită, religia este societatea transfigurată, ipostaziată în absolut. Funcțiile religiei, așa cum le prezintă Émile Durkheim, au în atenție, în principal, două aspecte: a) capacitatea religiei de a integra social pe membrii unui grup, comunități sau societăți; b) asigurarea ordinii sociale. ca orice teorie a înțelegerii
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
răul supranatural. Exemplu: Îți asumi suferința firească după trecerea în neființă a cuIVa drag, dar apoi te revigorezi ca individ. În opinia lui Durkheim, aceste ființe răufăcătoare nu există în sine! Ele sunt stări colective obiectivate sau chipuri ale societății transfigurate. invers, situațiile bune sunt transfigurate în zeități protectoare. Cei doi poli ai vieții religioase corespund celor două stări opuse prin care trece viața socială. „Între sacrul fast și sacrul nefast există același contrast ca între stările de euforie și de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
există același contrast ca între stările de euforie și de disforie colective.” religia este așadar expresia esențializată, prescurtată a vieții sociale. Mai mult, religia a generat esențialul dintr-o societate. Deci ideea de societate constituie sufletul religiei. Religia este societatea transfigurată, ipostaziată în absolut. Care societate? cea reală, cu diferențele și imperfecțiunile ei? cea perfectă, virtuală? în joc este ultima, cea care traduce aspirațiile noastre profunde de bine, frumos, ideal. Ele provin din noi înșine și nu pot fi traduse prin
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]