295 matches
-
shi a unor dispoztv tehn hard utiliz d lb rom tb sa renunte la semnl diacrtc exsta tendnta d renuntare la vcl, und pron fonetik permit (d in loc d de, c in loc d ce etc) implicit e evid transgresarea comunic asertive tb obs shi patrunderea in vocab lb rom scrise a unor noi presc.: bn=bine sau cuv prov mai ales prin imitarea modei anglosaxone de exprim> aplatizarea semantica a unor continuturi:eg u<you transliterarea pronunutiilor lb engl
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
a nevoii de cunoaștere este la fel de mare, făcându-l pe om să încerce, să îndrăznească și să se apropie ca de un lucru oarecum știut. Nu întâmplător, Nichifor Crainic vorbește de o nostalgie a celor sfinte. Există, prin urmare, posibilitatea transgresării temporare a granițelor ce demarchează sacrul de profan, atingând prin aceasta o axă spirituală primordială față de care omul se raportează în întreaga sa existență. Dacă sacrul exprimă idealurile și eternitatea, prin antinomie, profanul urmărește necesitățile lumii fizice îmbrăcate în valorile
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de timp a marcat un moment de maximă importanță, deschizând noi căi de afirmare, printr-o atitudine specială, caracterizată de opoziția față de tendințele artistice ale trecutului și impunerea rediscutării fundamentelor operei de artă. Trăsătura definitorie a acestei epoci consta în transgresarea canoanelor tradiționale a sistemelor bidimensionale de reprezentare vizuală, a codurilor cromatice și a figurării volumelor, în încălcarea vechilor norme de "obiectivitate" ale figurativului prin diversele mișcări abstracționiste, începând cu Suprematismul și Constructivismul și ajungând până la Expresionismul abstract 497. Renunțarea la
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
nefaste asupra celui ce a intentat să facă aceasta. 39 Roger Caillois, op. cit., p. 21. 40 Luiza Maria Dumitru, Sacrul monstruos: mitologie-mit-istorie-folclor românesc, Editura Paideia, București, pp. 18-19. În viziunea autoarei citate, limitările despart lumea profanului de cea a sacrului, transgresarea acestora fiind de natură sacră și de cele mai multe ori monstruoasă. 41 Roger Caillois, op. cit., p. 69. 42 Ibidem, p. 113. 43 Mihaela Căluț, Conceptul de sacru la Jean-Jacques Wunenburger, în Jean-Jacques Wunenburger, op. cit., pp. 17-19. 44 René Girard, Violența și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și lucrări monografice, preponderent în limba engleză și limba franceză, ale specialiștilor din domeniul comunicării, comunicării de masă, comunicării politice, cu accent pe comunicarea online prin new media. Webliografia tematica a constituit un important suport informațional documentar al lucrării, permițând transgresarea granițele fizice și palpabile ale bibliografiei temei, dar, îndeosebi, ale analizării efectelor practice ale Internetului prin individualizarea caracteristicilor și formelor new media. New media. Rolul new media în campania electorală prezidențială din 2009 nu are pretenția de a fi epuizat
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
de cari se bucurau până aci pe coaja pământului și să pornească cu totul sub pământ să caute aur și alte drăcii". Dimensiunea aluziv-ideologică e evidentă, însă, fiind "turnată" în forma alegoriei satirice, ea trădează, mai degrabă, intenția estetică, de transgresare ludică a realului, decât cea etic-punitivă. Totuși, formula ambiguizantă se comportă paradoxal: deconspiră, prin mistificare. Realitatea subiectivizată: inepția și ineficiența adversarilor politici, este sugerată prin înlănțuirea faptelor fictive în povestea neverosimilă a nebunului care a provocat un dezastru acvatic. Finalul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
transcendent, se manifestă în lumea percepută ca exterioritate sensibilă și reprezintă în același timp o dimensiune inerentă, constitutivă umanului, în accepție transcendental-kantiană (deci vizând facultățile omului, prin prisma analizei critice a structurilor și precondițiilor de posibilitate ale cunoașterii și experienței). Transgresarea cu naturalețe a acestor regimuri îl conduce pe Otto, după cum am văzut, la a afirma, în aceeași lucrare, că numinosul este o „categorie pur a priori“, dar și „o stare sufletească“, manifestându-se la nivelul sensibilității ca experiență. Eliade va
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
budism și taoism, de exemplu; d. Principiul eficacității magiei prin falsa întruchipare și, deci, prin „dublarea“, sub alt chip și în alte forme, a persoanei asupra căreia se acționează, pentru realizarea transferului acțiunii săvârșite. 3. înlocuirea părților/treptelor: schimbarea sau transgresarea ordinii a. Amestecarea regnurilor: fiii lui Dumnezeu se îndrăgostesc de fiicele oamenilor și li se nasc uriași - specie hibridă, care nu poate duce mai departe binecuvântarea vieții; pe aceeași linie se înscriu interdicțiile privitoare la incest sau împreunarea cu animale
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
fiind posibilă numai ca derivare secundă și „riguros argumentată“ din țesătura „științifică“ a descoperirilor trecute. Atâta vreme cât știința se bazează pe memorie și pe duplicarea ori multiplicarea constelațiilor de legături (ca decupaje parțiale, muti lante ale multiplului), legătura cu Unul și transgresarea viziunii fragmentare sunt imposibile. 2. Mana în deșert. Cum se învață legătura cu Unul? Pedagogia este simplă: fără acumulări, fără frica de a pierde, fără grija zilei de mâine; cu încredere: „Când s-a luat roua aceasta, pe fața pustiei
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de-a face cu „dubluri“ ori cu multiplicarea (unor „cópii“) la nesfârșit. Prin urmare, apelul la ilustrări similare ori corespondente din alte tradiții sau din alte sisteme de gândire și teoretizare (filozofică sau științifică) este relevant prin exercițiul critic de transgresare a propriului domeniu și a limitelor inerente acestuia. Devine rodnică, în acest sens, compararea a două sisteme sau tradiții pornind nu doar de la criteriul asemănării, al similarității, ci, în egală măsură, de la celal discontinuității și diferenței. Deschiderea către alte domenii
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
află la originea conflictului care opune personajele raciniene. Dacă Racine își începe ucenicia în teatru cu Tebaida sau Frații dușmani (La Thébaïde ou Les Frères ennemis), asta se datorează faptului că, în imaginarul colectiv, începând din Antichitate, familia Labdacizilor ilustrează transgresarea interdicției incestului. În Prefață, Racine explică faptul că nu poate să existe loc pentru relația amoroasă în această piesă în care relațiile familiale sunt nemăsurat de puternice: Într-un cuvânt, sunt convins că sentimentele de tandrețe sau de gelozie ale
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este și ea funestă. Agamemnon ordonă moartea Ifigeniei, chiar dacă sacrificiul este impus de o cauză politică. Trebuie ca vânturile să fie favorabile pentru ca armata grecilor să poată pleca pe mare înspre Troia. Deci drama raciniană are loc întotdeauna la nivelul transgresării incestului, într-o relație de ură primitivă, în timp ce la Corneille, conflictul se naște între două relații de dragoste, una având legături de rudenie, cealaltă fiind în legătură cu dragostea sau cu prietenia. 7.5. Greșeala tragică Personajul tragediei clasice, după exemplul eroului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acestei piese drept prefigurare a "farsei tragice" absurde. Sensul propriu al sintagmei rezumă, de altfel, deznodământul sinistru al răzbunării prin "năpastă pentru năpastă". Alte câteva elemente care țin de construcția piesei și de cea a personajelor, duc cu gândul la transgresarea intenționată a limitelor presupuse de drama tradițională și amplasarea posibilă în modernitate. O astfel de încadrare ar converti amintitele minusuri ale piesei în plusuri. Mai concret, privită dintr-o perspectivă diacronică inversată, întorcând așadar ocheanul intertextual dinspre farsa tragică modernă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în esență, similară cu cea de la nivelul operelor lui Caragiale și a lui Eugen Ionescu. Astfel, dacă la Urmuz, absurdul pare căutat cu orice preț, stârnit prin devierile bruște de la logic la ilogic, de la real la ireal etc., provocat prin transgresarea limitelor pe care până și denaturările caricaturale, grotești și parodice le presupun, la Caragiale absurdul este, în primul rând, cel pe care, descoperindu-l cu stupoare în realitate, îl transpune transfigurat artistic și îl evidențiază prin contrastul clar dintre ordinea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
grad minim necesar coeziunii, națiunea se confruntă probabil cu cea mai mare provocare, cea a imperativelor individuale, ori a comunităților, regiunilor, minorităților, cu problema suplimentară a imigranților, denumite atât de sugestiv "individualități de grup".332 Dacă proiectul european va marca transgresarea principiului național, ori va sucomba sub presiunea acestuia, ori dacă va exista o cale de compromis, cu ambele sisteme de structuri continuând să coexiste (deși actualmente pare greu realizabil), este o miză a viitorului imediat, în care factorul mitic deține
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de la o structură sonoră sau de la o stare la alta; 2. narativitate propriu-zisă, proprie ,,muzicilor colerice” - contrastante, în special pe suprafețe mari, afirmând procese dezvoltătoare de o anumită amploare; 3. hiponarativitate, caracteristică ,,muzicilor flegmatice” - destul de constante, detașate, ,,cu relativ succinte transgresări în planul cineticii muzicale”; 4. contemplativitate, specifică ,,muzicilor melancolice” - preponderent lirice, meditative, ,,cu alură de staze sonore”<footnote Idem, op. cit. pp. 16-18. footnote>. Intrând în laboratorul de creație, care-i este familiar, Liviu Dănceanu ne propune imaginarea compoziției muzicale ca
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
permanentizarea inspirației, la realizarea unei neîntrerupte reverii, a unei stări de grație care să permită - ca să folosim expresia blagiană - o „supremă intimitate cu Totalul”. Formula lui Breton, a „vaselor comunicante”, nu lipsește de altfel din vocabularul poetului nostru, iar năzuința transgresării frontierelor dintre înalt și adânc, real și imaginar etc., într-o coincidentia oppositorum concentrată în conceptul de suprarealitate, apare și la el, parafrazată bunăoară în Radiografie: „Scriu ș...ț pentru posibilitatea, oricât de redusă, de a suprima cu o cizelare
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Doar cuvântul libertate e tot ce mă mai exaltă. ș...ț Singură imaginația îmi dă socoteală de ceea ce poate fi, și e destul pentru a ridica puțin teribila interdicție”. Deoarece și pentru poetul român imaginația înseamnă înfruntare a legii interdictive, transgresare a constrângerilor, eliberare; și, în nu mai mică măsură, reconstrucție de sine și înnoire a lumii, - însă sub semnul unei permanente tensiuni. Valoarea imaginației e apreciată, înainte de orice altceva, în funcție de refuzul, într-un prim moment, al realului opresiv, al „legilor
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
prozaice”. Considerată atent, dincolo de spectacolul imagistic ce fură ochiul cu înscenările sale neobișnuite, proza lirică a lui Voronca se organizează, credem, în jurul a două teme fundamentale. Una acoperă câmpul semantic al închiderii, limitării, opacității, stagnării - cealaltă circumscrie seria deschiderilor, a transgresării frontierelor, a mișcării perpetue, a transparenței revelatorii de substraturi primordiale, a înnoirii structurale a universului. Cea dintâi este echivalentul, într-un fel, a rimbaldienei „réalité rugueuse à étreindre”, în timp ce tema secundă aparține nivelului transfigurator, prin excelență poetic, ce restaurează, grație
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
unei atari „comuniuni, libertăți, egalități și abundențe”, și - pe de altă parte - impulsul de a interveni în ordinea stagnantă a realului, în sensul dinamizării, „deschiderii”, transformării sale. Bucuria “îngăduită” de a surprinde metamorfozele universale își găsește complementul necesar în actul transgresării prin verbul poetic, a ceea ce, neîngăduit fiind („le terrible interdit” suprarealist etc.) se opune ca obstacol social, natural ori subiectiv. Amintita obsesie a deschiderii vizează, în ultimă instanță, realizarea între ființele și obiectele lumii a unei situații de „vase comunicante
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
structuri corelative care, deși menționate în gramaticile curente ca reprezentative pentru un anume raport semantico-sintactic, se utilizează totuși limitat, cu precădere în anumite contexte. În același timp, există perechi corelative care tind să se "reducă", prin eludarea unui termen și transgresarea celuilalt în clasa conectorilor transfrastici. Fenomenele de "mișcare" în sistemul corelativelor sunt vizibile chiar și în textele scrise, asupra cărora autorii pot reveni, în care "greșelile" sau "ezitările" pot fi corectate 5. 1.3. În cele ce urmează ne propunem
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
schimb, în textele estetico-filozofice situația este inversată, fiind preferată structura nu numai..., ci/dar (și). 5.1.2. Adverbul totuși funcționează ca un corelativ frastic mai ales în construcții unde conectorul propozițional este polivalent. În schimb, se observă tendința de transgresare în clasa conectorilor transfrastici - fără pierdere de informație. Avansăm ipoteza că într-o situație similară este și atunci din structura dacă..., atunci. In acest caz, este necesară o cercetare mai nuanțată care să evidențieze funcționarea sistemului în mai multe puncte
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
este și atunci din structura dacă..., atunci. In acest caz, este necesară o cercetare mai nuanțată care să evidențieze funcționarea sistemului în mai multe puncte ale lui, atunci fiind corelativ și în construcții temporale (atunci... când). 5.1.3. O transgresare spre clasa conectorilor pragmatici se produce și în cazul structurii corelative pe de o parte..., pe de altă parte, unde al doilea component tinde să devină conector pragmatic. Spre deosebire de totuși, conectorul pe de altă parte are tendința de a funcționa
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
Numim structură neutrală pragmasemantic orice structură-ocurență S care, într-un context comunicativ dat, satisface integral Maximele Conversaționale subordonate Principiului Cooperării (Grice, 1975). Df.3: Numim structură marcată pragmasemantic orice structură - ocurență S care, într-un context comunicativ dat, produce o transgresare (aparentă sau reală) a oricăreia dintre Maximele subordonate Principiului Cooperării. 4. În examinarea fenomenelor de care ne ocupăm vor intra în discuție o serie de trăsături constitutive și/sau funcționale ale conectorilor avuți în vedere, ca și ale enunțurilor/discursurilor
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
de atingerea ei. Depășirea însemna deschiderea căii către atingerea unei limite greu accesibile și, în mod paradoxal, ea devine astfel o modalitate supremă de afirmare a limitei, strădania de a o atinge, și nu de a o contesta. Depășirea ca transgresare a limitelor nu avea la greci nimic din conotațiile eroice pe care noi ne-am obișnuit să i le atribuim în modernitate. Dimpotrivă, în varianta aceasta, depășirea termina prin a întâlni variantele proaste ale lui „dincolo“. Depășirea limitelor unui corp
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]