451 matches
-
toponime ca Oituz, Uz și Poiana Uzului. Dar o viață organizată în comunități distincte s-a dezvoltat odată cu întemeierea statului feudal moldovenesc și, în special, în secolele XVII și XVIII, când au avut loc nu numai mișcări metanastasice și de transhumanță, ci și deplasări ale românilor transilvăneni (cauzate de realități sociale, naționale și religioase) în spațiul Moldovei, cele dintâi “popasuri” având loc chiar pe Valea Trotușului. Această situație, a avut ca urmare trei aspecte de maximă importanță: sporirea realității demografice, ca
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
în care urmează școala sub supravegherea lui Iordache, pe care textul îl descrie ca pe un bețiv, noul învățător moare într-o epidemie de holeră, iar Smaranda și Ștefan decid să-și trimită fiul afară din sat. Nică urmează calea transhumanței și este dat în grija unor ciobani, dar se îmbolnăvește și el de ceea ce naratorul afirmă că este holeră și, la întoarcerea acasă cu febră mare, este vindecat cu un leac băbesc fabricat din oțet și leuștean. După un timp
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
a Cântării cântărilor, Păstoritul la bascii din Soule . Originea păstorească a poeziei noastre populare e susținută printr-o minuțioasă analiză a textelor, printr-un, comentariu savant al documentelor istorice, etnografice, juridice. Originea păstorească a folclorului nostru și rolul procesului de transhumanță în societatea feudală îmbogățesc folcloristica românească cu nou punct de vedere. După Densusianu ciobănitul e fenomenul social dominant „vatra a tot ce este mare și durabil în lirica populară românească" argumentând astfel : „Dacă am fi fost un neam de plugari
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
-a făcut pe țăranul nostru să cânte primăvara ci anume preocupări de viață ale lui în legătură cu ceea ce era prielnic îndeletnicirii la care era, dedat deci, în fond ceva prozaic, ceva de ordine practică” Ovid Densusianu ne prezintă ca dovezi ale transhumanței pe aceste meleaguri fragmente din diferite balade, colinde, doine. Astfel este fragmentul care vorbește de drumul Bărăganului „Bătut, e Doamne, bătut / Drumul Bărăganului / de talpa ciobanului / Nu-i bătut de car și boi, / Ci picioare de oi / Si de câni
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
mare: „Vara le vara / în vârful munților / Iama le ierna/ În prundul mării " Din creațiile populare din care am exemplificat, Densusianu trage concluzia că : „Din asemenea mărturii, răzlețe se vede că în poezia noastră populară a lăsat urme și o transhumanță pe întinderi mai mari”, după Ovid Densusianu migrațiunile păstorești vin să ne explice în mare parte circulația unor motive populare " continuând : Drumurile migrațiunilor păstorești au fost și drumuri de răspândirea cântecelor populare de altfel și a altor teme folclorice În
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
se exprimă prin cuvântul tipic și în același timp poetic dor, nu poate fi explicată dacă n-o punem în legătură cu ceea ce a fost viața în trecut, cu condițiunile ei speciale " 3.6. Miorița Miorița e pusă de Densusianu tot pe seama transhumanței, căreia îi atribuie o origine relativ recentă de trei sau patru sute de ani ", admițând că unele elemente componente pot fi mult mai vechi, plauzibilă fiind și ideea că balada s-ar fi terminat în prima formă cu îngroparea ciobanului la
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
unei colaborări lente de-o parte reflexe ale vieții sufletești, de altă parte un complex de împrejurări din viața ciobănească Miorița a luat naștere în împrejurări tipice de viață păstorească ca se reazemă pe un fond de transhumantă. Densusianu explică transhumanța prin mișcarea după anotimpuri a turmelor într-o zonă geografică precisă. În capitolul Miorița, Densusianu construiește una din temeliile interpretării moderne riguroasă a Mioriței. El rămâne și autorul primului corpus al temei, 38 publicând în apendice la Vieața păstorească 41
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
sângeroase, precum și statutul social sui generis al păstorului" Întreaga argumentație a învățatului nostru pune accent, pe demonstrarea caracterului de document de transhumantă. Face unele ipoteze în studiu, cum ar fi aceea despre caracterul eminamente păstoresc al civilizației românești și valoarea transhumanței sau ideea capodoperei" concepută ca produs al mediului pastoral strămoșesc: „E o anomalie, o contrazicere ca de o parte să credem că coborâm din strămoși plugari, iar de alta să punem în fruntea poeziei noastre rustice o baladă păstorească, să
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
de emigrațiuni păstorești care să fi pus în contact ciobani din ținuturi îndepărtate” Densusianu susține ideea că ciobanul dușmănit în Miorița era un ardelean și aduce următoarele argumente : așa cum e cunoscut din numeroase izvoare mai vechi ori mai nouă, la transhumanța spre câmpiile Moldovei ori Țării Românești luau parte mulți ciobani din Ardeal în vremile de înflorire a păstoritului acolo, erau cunoscuți prin turmele lor din Ardeal, pot fi priviți ca ungureni ", autorul invocând numărul important de strigături satirice, mai cu
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
turmele lor din Ardeal, pot fi priviți ca ungureni ", autorul invocând numărul important de strigături satirice, mai cu seamă din Muntenia îndreptate împotriva ungurenilor", precum și absența din Transilvania a unor strigături ostile ciobanilor de dincolo de munți, ceea ce ar confirma că transhumanța (păstoritul pendulatoriu) se făcea numai dinspre Transilvania către sud și est. Recunoaște că în cele 43 de variante nu a descoperit nici o indicație cu privire la această ipoteză, dar insistă să demonstreze că și în variantele lui Alecsandri, G.Dem. Teodorescu, ciobanul
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Africii se practică și seminomadismul, unele triburi din deșert așezându-se temporar pe lângă sate de pe litoralul libian, tunisian ori algerian pentru o anumită perioadă de timp, în care participă la unele activități agricole, cum ar fi în sezonul culesului curmalelor. Transhumanța se practică astăzi pe spații restrânse, cu precădere în Maghreb, între Atlasul Tellian și Atlasul Saharian. Migrațiile sezoniere cele mai caracteristice se regăsesc în arealele arabofone mixte, cum sunt cele ale muncitorilor agricoli din sudul Sudanului care se deplasează pentru
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
în aceste zone singurul mod viabil de valorificare agrozootehnică a imensității rural-deșertice, ceea ce conservă încă o rată a nomadismului de 15% în Mauritania, 6% în Iordania, 3% în Arabia Saudită, 2% în Algeria 82. Aici se înregistrează un interesant fenomen de transhumanță Nord - Sud, beduinii nomazi transportându-și turmele cu camioanele în timpul iernii dinspre regiunile siriene mai reci spre zonele mai calde din Iordania, Arabia Saudită sau sudul Irakului, de unde revin în primăvară. De-a lungul acestei rute a transhumanței s-au dezvoltat
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
interesant fenomen de transhumanță Nord - Sud, beduinii nomazi transportându-și turmele cu camioanele în timpul iernii dinspre regiunile siriene mai reci spre zonele mai calde din Iordania, Arabia Saudită sau sudul Irakului, de unde revin în primăvară. De-a lungul acestei rute a transhumanței s-au dezvoltat o serie de centre semiurbane adăpostite în oazele omonime de pe traseul Deir ez-Zor - Damasc, precum Tadmor (antica Palmyra), Sukhné și Qarytain - adevărate centre de schimb/aprovizionare ale beduinilor nomazi, ce le permite menținerea, fie și parțială, a
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
mijlocul secolului al XX-lea, caracterizat prin practicarea unei agriculturi de slab randament în cadrul unui sistem agricol dominat de marea proprietate seniorială și grevat de condițiile pedoclimatice restrictive. O altă particularitate era dată de viața agro pastorală desfășurată pe coordonatele transhumanței sau nomadismului patoral ori legată de existența oazelor și puținelor cursuri de apă din deșert. De altfel, o parte din aceste trăsături sunt valabile și astăzi, într-o măsură atenuată, în spațiul agro-rural arabofon. Reformele agrare efectuate în anii ’50
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
și să contemplu/ Singurătatea lunii și plânsul ei enorm/ Reverberat în nouri ca-n murii unui templu/ Pe când viața-mi trece și turmele îmi dorm.// Să-aștept să vină vara să-mi răpună/ Mieii sortiți spre setea dulcii hume/ Și-n transhumanța sfântă să curgem împreună/ Muți, fără de prihană, dar anume." (Păstor de fulgi). 99Luiza Bratu, op. cit., p. 25. 100Ibidem, p. 26, "Cuvântul acestor texte aparține ordinii evenimentelor și, implicit, al acțiunii și al intervenției; el se expune, deci, acelorași incertitudini, posibilități
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și Îl angajează profesor la Seminarul de la Școala din Iași. Ștefan Crișan fusese autor al unui Lexicon - valahico - latino - hungaricum (Cluj 1805). Prin anul 1941 mai erau doar 14 români În Remetea. Cunoscându-se faptul că În această zonă de transhumanță moldo-transilvană, până În secolul al XVII-lea fiecare locuitor din Moldova și din Ardeal era liber de a merge În Moldova sau În Transilvania, mulți dintre oamenii acestor locuri au luat drumul pribegiei, fapt ce se Întâmpla și trecându-se din
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
fac această afirmație Încercând să susțin și ideea continuității noastre pe aceste locuri și mai ales În amonte, unde mai târziu se vor stabili secuii din Remetea, Ditrău, Lăzarea, Gheorgheni, Joseni, Praid și din alte localități. În această zonă de transhumanță moldo transilvană, În care populația autohtonă a emigrat Înspre și dinspre Moldova, trebuie să fi rămas locului cât de puțini oameni ai acestor pământuri, asigurând astfel o continuitate. Reamintesc aici toponimul Remetea care prin anul 1567 și apoi 1786 se
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
a recunoaște, cu premeditare, un adevăr general acceptat, fără a ține cont de alte aspecte care, în fond, dau nota caracteristică a eroinei. Ne mărginim la simpla operație de etichetare, de cosmetizare. Miorița este un cîntec al păstorilor care practică transhumanța. Iată un adevăr indiscutabil. El se epuizează rapid și în cîteva cuvinte, încît te întrebi dacă este un adevăr adevărat și nu e cazul să pornești la drum ca „maica bătrînă”, să-l cauți în lume. A venit vremea ca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Limbajul este construit, în tonalități sentimentale, nu „eroice”, spre adorarea fluierului cruce. Nu-și poate imagina păstorul, în general, existența decît cu fluierul și cu lancea la îndemînă; iar moartea, cu fluierul-cruce la cap și cu lancea la picioare. 2. TRANSHUMANȚE SUFLETEȘTI ȘI DE IMAGINE Dacă oralitatea favorizează „imposibile îmbinări de genuri” și de experiențe sufletești, să constatăm, în contrareplică, „posibile” asocieri de imagine. Sub autoritatea Cerului, care „se deschide” miraculos în noaptea de Crăciun, animalele își vorbesc trasmițînd mesaje „de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a corespondențelor de gesturi simbolice, a migrațiilor posibile pe planul imaginarului. Acestea se pun în relație și cu privire la Miorița, sub două aspecte: a). migrația de semne și de imagini cunoaște un statut comun mai multor sectoare ale culturii mitice, inclusiv transhumanța de tip mioritic; b). Compararea textelor ne arată nu numai întinderea, dar și granițele posibile ale unui motiv, dincolo de care este riscant să ne aruncăm privirea. Sistemul de semne mioritice este un exemplu în raport cu mitul lui Telepinus. Colindul Sculați, gazde
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să nu fie decupați din spațiul originar și formativ al oieritului, cu habitudinile și prejudecățile (mai ales prejudecățile) specifice. Îi era mai familiară Vitoriei îndepărtata Crimee decît Galațiul, pentru că, în acea direcție, spre răsărit, porneau turmele pe lungile drumuri ale transhumanței, zona fiind intens însămînțată cu numele românești ale proprietarilor de turme. Nu se debarasează ușor munteanul de obiceiurile moștenite de acasă; dacă pornește din loc, ia cu el și muntele. A afirmat-o cu patetism Ion Creangă în Amintirile sale
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
al „mioritismului”, diversitatea formelor de viețuire ruralistă intră în dialog dramatic, fie și în formă ludică, pentru a preînchipui o direcție de conduită și de meditație la care se cuvine să adere orice ființă răspunzătoare de sine. Jocul de-a transhumanța, de-a petrecerea prin sate, de-a iernatecul, de-a lauda și de-a fala orotmănească se schimbă dintr-odată într-un grozav joc cu moartea. Aici nu mai putem vorbi de schițe de decor, după dispoziții de moment, ca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
că „brumăriul” în cojocărie aparține prin excelență zonei nemțene. Este o reevaluare locală a tradiționalului „triptic de culoare”. Mihail Sadoveanu l-a extins și în părțile Sucevei, dar nu s-a hazardat să-l scoată din sfera păstorilor și a transhumanței. După Fărcașa, toate investigațiile eroinei pornind de la „cetirea semnelor” merg direct la țintă. De observat că funcția comunicativă a formulei „cel cu căciula brumărie” se realizează cu mijloace poetice, nu strict referențiale și matematizabile, ca într-o instanță anterioară a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
care onorează pe orice cercetător care se respectă. Se remarcă îndeosebi: Încercare de hermeneutică a textelor ritual-funerare. „Cîntecul Zorilor” și „Cîntecul bradului; De la ritual la ceremonial-actul ritual ca formă de comunicare. Miorița se constituie în „marele absent”. C. MIORIȚA în transhumanță mondială Și încă nu cunoaștem toate traducerile Mioriței, pentru că ceasul ne aduce oricînd surprize, precum cea oferită de domnul Dan Romașcanu din Danemarca prin gestul - pentru care amabilitate îi mulțumim și pe această cale - de a ne transmite o traducere
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
felul cum au „viețuit“ cuvintele românești, este foarte important de știut că au călătorit, o serie de termeni moldovenești sau muntenești trecând în Ardeal. Dacă ne propunem să explicăm unitatea limbii române, vom apela, în primul rând, la fenomenul numit transhumanță, formă de păstorit patriarhal care constă în deplasarea periodică a ciobanilor cu turmele de oi, de două ori pe an, de la șes la munte sau de la sud la nord, primăvara, iar toamna în sens invers, în vederea asigurării pășunatului și a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]