KorAP: Find »[drukola/base=translocație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...18 >

443 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

translocația reciprocă între cromozomii 9 și 22, în urma căreia rezultă un cromozom derivat 9q+ și cromozomul marker Ph1. În cazurile de leucemie Ph1 negativă nu a putut fi identificată remanierea 9q+, ceea ce confirmă faptul că în leucemiile Ph1-pozitive are loc translocația reciprocă t(9;22)(q34;q11), cu apariția cromozomului marker Ph1 și a cromozomului derivat 9q+ (fig. 24.1). Prin această translocație t (9;22)(q34;q11) este generată oncogena celulară bcr-abl din leucemiile Ph1+. Separarea regiunii deletate din cromozomul

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Ph1 negativă nu a putut fi identificată remanierea 9q+, ceea ce confirmă faptul că în leucemiile Ph1-pozitive are loc translocația reciprocă t(9;22)(q34;q11), cu apariția cromozomului marker Ph1 și a cromozomului derivat 9q+ (fig. 24.1). Prin această translocație t (9;22)(q34;q11) este generată oncogena celulară bcr-abl din leucemiile Ph1+. Separarea regiunii deletate din cromozomul 22 se realizează în regiunea 22q 12, iar translocația în cromozomul 9 are loc în regiunea 9q 34 (Wang-Pang și colab., 1974

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cromozomului marker Ph1 și a cromozomului derivat 9q+ (fig. 24.1). Prin această translocație t (9;22)(q34;q11) este generată oncogena celulară bcr-abl din leucemiile Ph1+. Separarea regiunii deletate din cromozomul 22 se realizează în regiunea 22q 12, iar translocația în cromozomul 9 are loc în regiunea 9q 34 (Wang-Pang și colab., 1974). Translocația este, după toate probabilitățile, echilibrată (neasociată cu pierderi de gene sau cu mutații) (Olinici, 1978). În urma ei apar noi contexte genice, care influențează dramatic funcționarea genelor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
t (9;22)(q34;q11) este generată oncogena celulară bcr-abl din leucemiile Ph1+. Separarea regiunii deletate din cromozomul 22 se realizează în regiunea 22q 12, iar translocația în cromozomul 9 are loc în regiunea 9q 34 (Wang-Pang și colab., 1974). Translocația este, după toate probabilitățile, echilibrată (neasociată cu pierderi de gene sau cu mutații) (Olinici, 1978). În urma ei apar noi contexte genice, care influențează dramatic funcționarea genelor preexistente. Astfel, în segmentul cromozomului 9 translocat în cromozomul 22 se află omologul celular

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cadru, tradus într-o proteină fuzionată, prezentă numai în celulele maligne. Proteina fuzionată BCR-ABL funcționează ca o tirozin-kinază, fiind înrudită cu produsul genei normale abl, dar care a dobândit proprietăți noi și anormale, ce stau la baza capacității sale transformante. Translocația Philadelphia (Ph1) apare în mod tipic în leucemia mielogenă cronică care se caracterizează prin următoarele trăsături: - creșterea numărului de mielocite în sângele periferic; - afectează adulții; - își are originea într-o singură celulă mieloidă; - în 90% dintre cazuri apare cromozomul marker

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Ph1) apare în mod tipic în leucemia mielogenă cronică care se caracterizează prin următoarele trăsături: - creșterea numărului de mielocite în sângele periferic; - afectează adulții; - își are originea într-o singură celulă mieloidă; - în 90% dintre cazuri apare cromozomul marker Ph1 (translocația de la 22q la 9q); - prognoză nefavorabilă cu Ph1 negativ. Prezența Ph1 este întâlnită și în alte forme de leucemii. În leucemiile acute cu Ph1 pozitiv crește numărul de limfocite sau mielocite, la 20% dintre adulți afectați apare ALL cu Ph1-pozitiv

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Ph1 este întâlnită și în alte forme de leucemii. În leucemiile acute cu Ph1 pozitiv crește numărul de limfocite sau mielocite, la 20% dintre adulți afectați apare ALL cu Ph1-pozitiv, 2% cu AML cu Ph1-pozitiv și 5% copii cu Ph1-pozitiv. Translocația t(9q34;22q11) determină fuziunea a două gene: abl, din cromozomul 9 și bcr, din cromozomul 22 (fig. 24.3). Fuziunea genelor se asociază cu sinteza unor transcripte modificate și a unor produși genici cu funcție alterată caracteristică ALL și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
24.4). Analiza protooncogenei abl a arătat existența primilor doi exoni alternativi, desemnați 1A și 1B, fiecare cu propriul său promotor, sudați într-un exon comun, pentru a da două transcripte protooncogenice. În cromozomul 9, punctele de rupere cromozomale în translocația Philadelphia, apar pe o distanță de 50 Kb și pot fi în amonte sau în aval de exonul 1A al abl. În cromozomul 22, cele mai multe puncte de rupere se găsesc într-un sector restrâns de numai 6 Kb care s-

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
22, cele mai multe puncte de rupere se găsesc într-un sector restrâns de numai 6 Kb care s-a numit locusul bcr. Analiza moleculară a stabilit că bcr este o genă funcțională care este fracturată chiar în vecinătatea mijlocului său, prin translocație. Translocația creează astfel o genă fuzionată în care jumătatea 5’ a bcr este adusă în amonte de abl, păstrând aceeași orientare de transcriere. Transcrierea genei de fuziune bcr/abl este inițiată la promotorul bcr și continuă la nivelul abl, generând

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cele mai multe puncte de rupere se găsesc într-un sector restrâns de numai 6 Kb care s-a numit locusul bcr. Analiza moleculară a stabilit că bcr este o genă funcțională care este fracturată chiar în vecinătatea mijlocului său, prin translocație. Translocația creează astfel o genă fuzionată în care jumătatea 5’ a bcr este adusă în amonte de abl, păstrând aceeași orientare de transcriere. Transcrierea genei de fuziune bcr/abl este inițiată la promotorul bcr și continuă la nivelul abl, generând un

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
un situs acceptor de sudare, el este deletat din ARNm sudat bcr/abl. ARNm fuzionat este tradus într-o proteină de fuziune BCR/ABL, în care aminoterminalul proteinei protooncogenei abl a fost deletat și înlocuit cu secvența aminoterminalului bcr. O translocație similară activează protoooncogena abl în unele leucemii limfocitare, dar în asemenea cazuri, punctul de rupere în translocație este sudat cu mult mai în amonte față de gena bcr. Există o diferență fundamentală în mecanismul prin care are loc activarea prin translocație

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
într-o proteină de fuziune BCR/ABL, în care aminoterminalul proteinei protooncogenei abl a fost deletat și înlocuit cu secvența aminoterminalului bcr. O translocație similară activează protoooncogena abl în unele leucemii limfocitare, dar în asemenea cazuri, punctul de rupere în translocație este sudat cu mult mai în amonte față de gena bcr. Există o diferență fundamentală în mecanismul prin care are loc activarea prin translocație a genei abl și a genei c-myc: translocația abl determină formarea unei proteine modificate, pe când translocația c-myc

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
translocație similară activează protoooncogena abl în unele leucemii limfocitare, dar în asemenea cazuri, punctul de rupere în translocație este sudat cu mult mai în amonte față de gena bcr. Există o diferență fundamentală în mecanismul prin care are loc activarea prin translocație a genei abl și a genei c-myc: translocația abl determină formarea unei proteine modificate, pe când translocația c-myc determină expresia anormală a produsului genic normal. Este interesant că proteina de fuziune BCR/ABL are un grad înalt de asemănare cu produsul

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
limfocitare, dar în asemenea cazuri, punctul de rupere în translocație este sudat cu mult mai în amonte față de gena bcr. Există o diferență fundamentală în mecanismul prin care are loc activarea prin translocație a genei abl și a genei c-myc: translocația abl determină formarea unei proteine modificate, pe când translocația c-myc determină expresia anormală a produsului genic normal. Este interesant că proteina de fuziune BCR/ABL are un grad înalt de asemănare cu produsul oncogenei virale abl, care este o proteină fuzionată

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în translocație este sudat cu mult mai în amonte față de gena bcr. Există o diferență fundamentală în mecanismul prin care are loc activarea prin translocație a genei abl și a genei c-myc: translocația abl determină formarea unei proteine modificate, pe când translocația c-myc determină expresia anormală a produsului genic normal. Este interesant că proteina de fuziune BCR/ABL are un grad înalt de asemănare cu produsul oncogenei virale abl, care este o proteină fuzionată ce conține secvențele gag la terminalul amino. În

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
19, 21 și 22. Cele mai frecvente remanieri cromozomale sunt trisomia 8, al doilea cromozom Ph1 și izocromozomul pentru brațul lung al cromozomului 17. Într-o fază și mai avansată a bolii, apar cromozomi suplimentari în perechile 19 și 21. Translocația t(9;22) este prezentă și la pacienții Ph1 negativi, dar ea nu poate fi detectată citologic, ci numai cu tehnici speciale de analiză moleculară. Această translocație joacă rol crucial în patogeneza leucemiei cronice mieloide. Pe lângă cromozomul marker Ph1 - cea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și mai avansată a bolii, apar cromozomi suplimentari în perechile 19 și 21. Translocația t(9;22) este prezentă și la pacienții Ph1 negativi, dar ea nu poate fi detectată citologic, ci numai cu tehnici speciale de analiză moleculară. Această translocație joacă rol crucial în patogeneza leucemiei cronice mieloide. Pe lângă cromozomul marker Ph1 - cea mai caracteristică anomalie structurală pentru leucemia granulocitară cronică - mai pot apare, ocazional, și alți cromozomi markeri precum și alte anomalii și alți cromozomi markeri 422 cromozomale. Cea mai

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cu punți cromatice intercromozomale (cromozomi lipicioși), ceea ce denotă dereglări în sinteza ADN sau a proteinelor cromozomale. Cea mai frecventă anomalie în celulele leucemiilor acute afectează cromozomii perechii 8: trisomie 8, monosomie 8 sau un cromozom 8 este implicat într-o translocație. Mai pot să apară trisomii, monosomii și deleții pentru cromozomii 7 și 9, izocromozomul i(17q), pierderea unuia dintre cromozomii X, la femei sau a cromozomului Y, la bărbați. Identificarea în lichidul meningial al unui pacient cu leucemie acută a

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
numere modale peritriploide (57-90 de cromozomi), în timp ce limfosarcoamele și majoritatea reticulosarcoamelor prezintă numere modale hipodiploide-hiperdiploide, cu 44-56 de cromozomi, dar și cu număr considerabil de complemente diploide. În unele cazuri de boală Hodkin fragmentarea cromozomală poate fi urmată de o translocație t(8;14) care nu este reciprocă (balansată), pierzându-se un sector din cromozomul 14 (deleție terminală). Translocația fragmentului terminal din cromozomul 8 aduce protoonocgena c-myc din regiunea subtelomerică a brațului lung al cromozomului 8 în justapozițiune cu segmentele genice

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cromozomi, dar și cu număr considerabil de complemente diploide. În unele cazuri de boală Hodkin fragmentarea cromozomală poate fi urmată de o translocație t(8;14) care nu este reciprocă (balansată), pierzându-se un sector din cromozomul 14 (deleție terminală). Translocația fragmentului terminal din cromozomul 8 aduce protoonocgena c-myc din regiunea subtelomerică a brațului lung al cromozomului 8 în justapozițiune cu segmentele genice pentru imunoglobuline din cromozomul 14 care reține la nivelul punctului de rupere un enhancer specific imunoglobulinic și care

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
a expresiei (fig. 24.5). Limfocitele B vor exprima c-myc la nivele anormal de ridicate, ceea ce le va face să dobândească un fenotip de transformare malignă proliferând masiv, aspect ce reprezintă o caracteristică definitorie pentru limfomul Burkitt. În acest caz, translocația nu este reciprocă, nu este balansată, deoarece o parte a cromozomului 14 este pierdută prin deleție terminală. În limfomul Burkitt (caracteristic copiilor), endemic în unele zone ale Africii și ale Noii Guinee bântuite de malarie, Epstein E.A., Barr Y.M.

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
au generat markeri cromozomali caracteristici în cursul progresiei tumorale. În tumorile mamare se constată o incidență scăzută a cromatinei sexuale, ceea ce denotă modificări numerice și/sau structurale care afectează cromozomul X. Cromozomii markeri caracteristici în tumorile solide umane, generați prin translocații, deleții și inversii sunt prezentați în tabelul 24.1. La formarea cromozomilor-marker contribuie existența unor puncte de rupere preferențială, în strânsă legătură cu localizarea situsurilor fragile comune și mai ales cu localizarea protooncogenelor. Gene himerice au fost identificate și în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
exemple de fenotipuri clinice ale neoplaziilor. Modificările calitative afectează activitatea normală a produsului genic rezultat în urma remanierii cromozomale. În modificările cantitative, activitatea unei gene normale cade sub influența promotorului mult mai activ al unei alte gene, așa cum se întâmplă în urma translocației t(8;14), din sindromul Burkitt. Capitolul 25 REMANIERILE CROMOZOMALE POT ACTIVA PROTOONCOGENELE ȘI INDUCE TRANSFORMAREA MALIGNĂ Era „modernă” a citogeneticii tumorale a început în anii 1950 și s-a accelerat rapid odată cu dezvoltarea tehnicilor de „bandare cromozomală”, în anii

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
modernă” a citogeneticii tumorale a început în anii 1950 și s-a accelerat rapid odată cu dezvoltarea tehnicilor de „bandare cromozomală”, în anii 1970 (Nowell și Croce, 1986) atingând apogeul odată cu aplicarea tehnicilor de clonare moleculară a punctelor de rupere în translocațiile cromozomale și introducerea sondelor moleculare și a tehnicii FISH, realizate în ultimele decenii ale secolului XX. Recunoașterea faptului că majoritatea neoplasmelor prezintă modificări citogenetice vizibile a contribuit la acceptarea generală a punctului de vedere că modificările genetice somatice joacă un

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
tumorale cu compuși chimici toxici. Alterările specifice din anumiți cromozomi se asociază cu tipuri specifice de tumori: aceste schimbări cariotipice nerandomice pot revela existența unor situsuri din genom în care sunt localizate gene ce joacă un rol important în carcinogeneză. Translocațiile cromozomale reciproce din diferitele tumori hematopoietice, precum limfomul Burkitt și leucemia mielogenă cronică (LMC) în care s-a dovedit a avea loc modificarea structurii și/sau funcției protooncogenelor au adus confirmări privitoare la ipoteza implicării unor gene specifice în oncogeneză

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]