835 matches
-
ele. Încerc să deprind muzica lor și taina croșetării dantelei ce îmbracă piciorul stâncii, să le descifrez dansul tainic când se contopesc cu țărmul și, să învăț topirea în Infinit precum cristalul de sare în apa mării... Sunt atât de translucidă... încât mă contopesc cu respirația întinderii albastre și devin vuiet de valuri, dans tainic și hieroglifa mării, indescifrabilă oamenilor ... pierzându-mă printre miile de vietăți ce trăiesc în ocean ... Referință Bibliografică: Meditație la malul mării / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN
MEDITAŢIE LA MALUL MĂRII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361845_a_363174]
-
uitat curg lacrimi de tăcere Ca boabele de mici mărgăritare, Ferite de lumină și de soare - Întunecoase umedele sere. Din dizolvarea vechilor calcare Cu picături oprite în cădere - Cariatide bolții de mistere, De jos vin altele-n întâmpinare: Coloane, statuete translucide - O lume subterană fascinantă; Dar poarta spre lumină se deschide Prăpăstioasă, zâmbitoare pantă, Cu flori, cu zboruri de efemeride, Și soarele dansând ca o bacantă. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: MIraje / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 373
MIRAJE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361871_a_363200]
-
Pe o frivolă trage de rochiță Cu narcisismul lor caracteristic, În soare lenevesc suficiențe Hohot nătâng răzbate de acolo Blocând răutăcios omnipotențe Rătăcitoare suflete de vată Trec fantomatic,cu pas insipid Iar altele,pierdute pe vecie Ne părăsesc în fulger translucid De suferință mută-nnobilate Inimi de dor,mecanic doar mai bat Cu pași de plumb străbat capătul străzii Oftând de focul ce-au avut odat’ Ascult plutind vrăjit zgomotul străzii Cu gândul meu rebel,ce-am regăsit Înfiorat în varii sentimente
STRADA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365937_a_367266]
-
străjuiau foșnind arar din frunze, toată această forfotă. După un timp, zumzetului de albine, i se alătură ca într-o orchestră și în uruitul molcom al centrifugii, prin deschizătura ei îngustă, începea să curgă tot mai gros, șuvoiul de miere translucidă, auriu-roșcată, de parcă tot soarele se topise și acum curgea, umplând ghium după ghium. Se auzi strigată și întoarse capul. Tata, o privea zâmbind și îi întindea o bucată de fagure descăpăcit. Bucata aceea fragilă, în care degetele se imprimau atât
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
încercase să recupereze câte ceva și până la urmă, sfârșise înecată în acel - pentru ea - adevărat ocean de miere. Măcar avuseseră parte de o moarte...dulce - își spuse Zina dusă pe gânduri. Le privea cum zboară bâzâind prin preajmă, aurii, cu aripi translucide ca lumina. Ființe din lumină...Atât de mici, trăiesc atât de puțin și totuși privind rodul adunat de ele numai până la începutul verii, înțelegea de câtă muncă fără răgaz era nevoie. Iar rezultatul muncii lor, era atât de dulce... Munca
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
mă înalt sus la ceruri, de soare atrasă. Spre Calea Lactee în zbor, calea cea albă, lăptoasă, las în urmă luna rotundă, să uit de lumina-i sticloasă. Iar din ochii adânci, luceferi străvezii ce în ceață, se preling ușor lacrimi translucide de viață. Stelele, frunze luminoase în copacul suprem, atârnate haotic, ne ghidează destinul etern... Și dacă nici în vise nu mai am aripi largi să zbor. Să mă înalt spre cerul albastru plutind foarte ușor. Atunci doar gândul mi-l
ZBOR ÎNALT de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366378_a_367707]
-
mai bățoși și cu imaginație mai bogată, care știu doar să prepare mai rapid „simbolurile” -cam cum s-ar împreuna doi torenți potrivnici ce-și caută fiecare pentru el „croiala”, unul contra altuia, într-o inversare nefirească a alunecării șipotului translucid care nici măcar n-ar mai clipoci la intervale regulate, darmite să trezească cu sunetul ascuțit și cristalin și cu recea boare, organele de simț al privitorilor... Tot ce-i spus până acum este, până la urmă, asemănarea dar și deosebirea dintre
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
este toamna, cu întregul ei cortegiu de tristeți peste care arunci năframa dorurilor, amintirilor zdrobite, a clipelor care „plâng neostenite”. Iar în cele din urmă, spune poeta „E-un farmec care tace și mă doare”, cu melancolii funciare și abisuri translucide. În viziunea autoarei, identitatea se poate regăsi prin iubire, care are puterea de a învia: „N-am cunoscut un alt fior mai mare/ Și nu cred că în lume-ar exista,/ Căci multe flori se leagănă sub soare// Dar numai
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
și mari, creaturi pe care greu le regăsești până și în atlasele ihtiologice, pe unele de „mărimea” unui vârf de ac le poți vedea în Aquarium din Monterey, în nenumăratele „firide” subacvatice pe care le privești prin geamuri groase și translucide reconstituind cât mai fidel adâncurile și fosele lor fără fund, vegetația și fauna cu care se hrănesc. Cele două “pietre” de temelie ale acestei regiuni de coastă, sunt Olde Fisherman's Wharf și 17-Mile Drrive, pecete incondundabilă a unui turism
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
realitatea subacvatică de pe ecranul înalt și curbat, aducându-ți-o lângă tine, pe deasupra ta, trecând prin tine, peste umeri, peste capul tău și al celorlalți spectatori din sală, cutreerând-te parcă și descompunând-te în molecule de apă, devii și ești translucid fără să știi și parcă încerci să te jenezi, o fi sau n-o fi „dracul gol”, îți iei ochelarii pentru o clipă pentru a te dumiri, te uiți la ecran și vezi că realitatea este cea de toate zilele
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
având „plantate” din loc în loc „foișoare” de pază, drumuri șerpuitoare peste dealuri nenumărate și-ntre coastele abrupte și de multe ori golașe sunt locuri pe care cei bogați își duc tihniți „grijile și obezitățile” propriei opulențe, cu geamuri mate sau translucide cât pereții camerelor cu diferite destinații din interior, pe zeci și sute de metri pătrați și pe nivele de 2-3 caturi, departe de zgomotele, hărmălaia, poate chiar pauperitatea și închiondurările pizmuitoare ale plebei... Bun prilej, îmi spuneam eu, de a
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
ea). Fericite (din mai nimic). Misterioase (din copilărie). Mistuite (din dragoste). Mironosițe (din rochițe sau fustițe). Măgulite (din auzite). Nepăsătoare (după moft). Martire (din fire). Dulci (cu suflet din vata de zahar ars). Războinice (în filme). Diafane (Primăvară și Toamnă). Translucide (tot pe atunci). Răzvrătite (de câte ori au chef). Transparente (de la suferință). Opace (de la indiferență). Ușoare (de la bijuterii). Grele (de la ele). Subțiri (de la carte). Avute (de la parte). Sofisticate (din toate câte puțin). Alambicate (din curiozitate). Complexate (din nedreptate). Neîmpăcate (din păcate). Puternice
MARIN MIHAI : POETUL MARIUS TUCĂ SE TRANSFORMA IN CARTE DE POEZIE !-´´ AM SA TE IUBESC PANA LA SFARSITUL LUMII ´´ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352314_a_353643]
-
Stihuri > Prietenie > RĂSCOLIRE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1027 din 23 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Vom dansa cum poate n-am făcut-o niciodată! Vom lăsa cuvântul-poem să cânte și sub degetele văzduhului ținându-ne în echilibrul translucidei noastre povești vom ajunge cu o piruetă în sensibilitățile tuturor celor ce ne-au atins cu privirea Referință Bibliografică: Răscolire / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1027, Anul III, 23 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Lia
RĂSCOLIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352513_a_353842]
-
Prometeu a realizat primul bronz șlefuit. Polizarea, observă în continuare criticul-sculptor tâlcuind finalități ale lucrului în metal, este rafinamentul ultim al sculpturii, abraziunea și îndepărtarea unor cantități infime de material. Suprafață reflectanta trebuie să depășească în perfecțiune marmora netedă și translucida; la bronz, suprafața devine un cadru pentru imaginea spectatorului și a ambientului, configurata s modulata în formă obiectului.“ Se spune că vedem așa cum suntem! Brâncuși era un perfecționist și perseverent totodată. Se străduia să desăvârșească lucrarea să până îi dă
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
odată cu încheierea Anului galactic, prin fenomenul cosmic de aliniere a planetelor, data de 21.12. 2012 să devină începutul unui nou Eon mesianic, social-planetar și galactic-universal. Iar planetă Terra să se transforme într-o Stea. O Stea luminoasă și perfect translucida, ca o biosferă de lumină verde-albastră, așa cum a fost concepută și proiectată de fapt în faza inițial de Dumnezeu, împreună cu genialii lui arhitecți și Cârmuitori Eonici, dintr-un Telostellerator “ terraformatat” dintr-o “Stea arzătoate cu opt raze”, care oscilează de
SCRISOAREA NR.135 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351561_a_352890]
-
dracului. Începe un nou Eon planetar și poate ultimul de existență umană și de “terraformatare”. E începutul sfârșitului acestui Pământ opac, de natură organică, și transformarea lui într-o planetă nouă, asemenea unei biosferă de bioluminiscență solară, ecologică și perfect translucidă. E dimineața de 11 decembrie și peste exact 10 zile vom parcurge împreună Marea Trecere, din universul tehnologic - care ne va elibera către nimic - în evoluția naturală a științei viului, prin universul Artei-transformării Primului Principiu din care s-au ivit
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
aceasta-i întrebarea! Să mori, să dormi ori poate să visezi... Să visezi cu ochii deschiși în adâncimile cerului și să vezi cum se întorc Acasă din Pleiade, în chiar clipa aceasta, în universul soarelui nostru galactic, milioane de biosfere translucide, de bioluminiscență solară, și e de-ajuns ca să-i poți mulțumi în fiecare zi lui Dumnezeu că ți-a dat ție să sculptezi “Coloana soarelui de vis” și să te jertfești pe altarul Artei-transformării, pentru Telostelleratorul ce urmează să fie
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
virgină, necălcată de om, undeva într-o biosferă de bioluminiscență solară, din Bucura-Dumbravă, via Sfinxul-Babele-Vârful Omu’... Să ies odată pentru totdeuna din sfera Pământului opac și să mă pierd prin pădurea verde-albastră de cristal... într-o altă biosferă luminoasă, clară, translucidă și scânteietoare, pe Drumul soarelui cu Lumină Caldă... Ca să nu mai știe nimeni de mine, cine am fost, cine sunt și ce mult v-am iubit pe toți! O, soare, văzător singuratic, tu, care controlezi totul în cer și pe
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
Buna mea mamă, eu sunt sămânță din sămânța sufletul tău de lumină ce s-a urcat la cer, prelungind acum Coloana sufletului de lumină din lumină, de pe axa Pământului pe axa Cerului Cristalin, spre o nouă planetă Albastră, luminoasă, clară, translucidă și perfect “terraformatată” de fiul tău, Constantin! Buna mea mamă, eu sunt ultimul strigăt al fiului către Tatăl ceresc! Sunt ultimul țipăt către mama lui care l-a condamnat la moarte! Și poate ultimul glas din uriașa Simfonie a Durerii
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
Ajuns în dreptul umbrei, luna îi lumină față pentru o clipă. Doar o clipă și totul a alunecat în implozia timpului. - Doamne! Era losif Visarionovici... Față îi lucea, ca o lamă de oțel. Ochii îi străluceau asemenea unei meduze în apă translucida a Oceanului Indian. - Dumneata ești, tovarășe Tenovici?! - Da, tovarășe Stalin. Am fost la o sedinta de celulă... - Nu vă lăsați, tovarăși! Toți burjoii trebuie lichidați. Așa o spune și tovarășul Lenin. De la el mă întorc. Impușcați-i pe toți. Toți! Înțelegi? - Chiar
DRUMUL SPRE IAD E PRESĂRAT CU STELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356393_a_357722]
-
capitalistul român sau, cu amărăciune, despre eul propriu transformat în obsesie, masacrarea limbii române și globalizarea manelelor. Filosoful nu uită însă să ne arate și partea plină a paharului: „Există încă păduri care n-au deloc un aer muribund, lacuri translucide, sate (austriece) modernizate și totuși patriarhale, familii demodate și trainice, chelneri stilați, domni și doamne, politicieni inteligenți fără să fie șmecheri, oameni de afaceri cinstiți, dar prosperi, texte bine scrise, vinuri paradiziace, păstrăvi, cremșnituri, chiparoși și stele". De asemenea, „există
ANDREI PLEŞU, DESPRE FRUMUSEŢEA UITATĂ A VIEŢII, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2011, 280 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354805_a_356134]
-
Blaga are intuiția arderilor. Gestul poetului este larg, îmbrățișând cerul și pământul, frenezie dinoisiacă și zarathustriană:"în zori de zi aș vrea/ să fim și noi/ cenușa,/ noi și - pământul". Poetul atribuie femeii taina elementelor originare. Blaga îi incizează realitățile translucide. Prin iubire și dragoste, omul participă nemijlocit - ca de altfel și după moarte/ prin compenetrarea cu alte regnuri, omul își întemeiază dimensiunea existenței sale, în deplină armonie cu pulsul cosmic. Ea izbucnește ca o aură peste lutul supus pieirii, îndreptat
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
tot mereu. Îmi place să revin tot pe-nserat, Când pulbere de aur praful pare, Un Univers de vise legănat, Cătun pierdut în spațiu și uitare. La drumu-i veșnic Luna stacojie Privește curioasă și timidă Ciorchinii stalactitelor din vie, Podoabă siderală translucidă Doar ciutura pe ghizduri părăsită Visează însetată numai apă, Îngândurare cernere prin sită, Tăcerile în turme se adapă. În murmurul de calde violine Se leagănă în visele senine, Cu pași neauziți uitarea vine, Pasc herghelii pășuni diamantine. Nu veți găsi
SATUL MEU, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355550_a_356879]
-
Blaga are intuiția arderilor. Gestul poetului este larg, îmbrățișând cerul și pământul, frenezie dinoisiacă și zarathustriană:"în zori de zi aș vrea/ să fim și noi/ cenușa,/ noi și - pământul". Poetul atribuie femeii taina elementelor originare. Blaga îi incizează realitățile translucide. Prin iubire și dragoste, omul participă nemijlocit - ca de altfel și după moarte/ prin compenetrarea cu alte regnuri, omul își întemeiază dimensiunea existenței sale, în deplină armonie cu pulsul cosmic. Ea izbucnește ca o aură peste lutul supus pieirii, îndreptat
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
realitatea și concurând cu ea. Suntem aici într-o lume aparte cu nume cu sonuri stranii, unele cu etimologie ascunsă (Crypto-cryptos, ascuns, tăinuit), altele căutate (Enigel- nume tătărăsc al râului Ingul), altele de invenție proprie (Uvedenrode). Întânlim aici o natură translucidă, sticloasă, „în care albul este aici culoarea dominantă” (Adrian Marino- Retrospectivă...), o natură rece, în care afecțiunile poetului merg spre regnul animal: molusce, meduze, gasteropode, melci, vietăți translucide. „Riga Cripto și Lapona Enigel” ia forma baladei medievale, un fel de
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]