1,146 matches
-
a simțit aproape și a încercat să-și întoarcă botul pentru a-l vedea pe băiat. Nu a reușit prea mult. Lungimea lanțului liber nu i-a permis. În schimb a nechezat încet, ca într-un scâncet și tot trupul transpirat și plin de muște s-a frământat puternic. Înțelegând situația, Tudorel a uitat de toată frica ce-l cuprinsese și s-a repezit cu toată forța la cele două crengi. A tras de ele să lărgească spațiul și să poată
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
Cred că părinții făceau mai multă gălăgie decât noi. Își vorbeau între ei, învârtindu-ne pe loc să ne arate una la alta, povestindu-și fel de fel de nimicuri, cum ne-au pregătit pentru școală. Cei mai mari alergau transpirați și cu fețele roșii, se strigau între ei. Mă uitam speriată când la cei din curte, când la clădirea în formă de „T”. Aveam impresia că se clatină de atâta gălăgie. Examinam speriată ferestrele; erau așa de multe și de
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
acelui monstru, făcându-mă să tremur, era și mai mare decât regretul că pierdusem bunătatea aceea de strugure. Văzându-mă așa speriat, tatăl meu, mă luă în brațe. Mi-am încolăcit mâinile după gâtul său, strângându-i în pumni cămașa transpirată, fără să mă pot opri din sughițuri. Ce a mai urmat nu mai rețin cu exactitate. Ultima imagine, zărită prin ceața lacrimilor, peste umărul tatălui meu, care se îndepărta de locul acela, fusese conturul indefinit al acelui câine de om
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
ziua îți era frică să te apropii de el. Fiind cu câțiva ani mai mare decât mine, părinții săi l-au dat mai departe, părăsind școala primară înainte de a apuca să-l felicit pentru curajul pe care-l avusese. Cămașa transpirată a tatălui meu pe care-o strânsesem în pumni, rugămințile acestuia de a nu-și pune mintea cu un copil, înjurăturile orcului de anafură, paști și bisaltiri, mâna sa, în care ținea un cârcel de strugure, întinsă prin ceața lacrimilor
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
ales că peste alte două luni reveneau printre cei dragi din nou puțin mai bogați decât la plecare, când luau salariul în Norvegia și-l cheltuiau în România. Ușa de la intrare se trântește cu zgomot. Andrei și Cristian, murdari și transpirați, renunțaseră la fotbal. Le era foame, mai ales că la picnic nu prea s-au înfruptat din fripturi și mici. De saramură nici nu a fost vorba. Erau preocupați, unul cu pescuitul și celălalt cu fotbalul și joaca cu bișonii
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
descătușări ne-a paralizat corpurile. Nu mai puteam face nicio mișcare câteva clipe. Ușor, ușor, ne-am revenit din transa acestei uniuni fizice și sufletești, în care ambele noastre ființe au răspuns, în același moment, la acea clipă ancestrală. Eram transpirați, obosiți, transfigurați. Și iarăși am sărit amândoi din barcă, să ne răcorim în mijlocul mării. Era ultima baie în mare pe acea zi. După mai multe ture în jurul bărcii, a venit din nou la mine, m-a cuprins pe după gât și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
măturii îi răvășiră părul din cap. Atunci, o zbughi pe scări și nu se opri decât la barul din colțul blocului gâfâind ca o locomotivă. - Dă-mi repede o halbă să mă răcoresc! - îi strigă barmanului. - Dar ce ești așa transpirat? - Fac antrenament pentru maratonul olimpic de anul viitor! - Și cine te antrenează? - Nevastă-mea! Și bărbatul bău pe nerăsuflate berea din halbă, apoi o zbughi în oraș ca nu cumva mătura cu coadă să-l ajungă din urmă! Referință Bibliografică
FAC ANTRENAMENT! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350684_a_352013]
-
fi prea târziu ca să mai facă ceva? Și nici una, nici două, plesnește zdravăn cu tigaia în ușă, măcar să-l sperii pe nenorocit și poate fuge. Și ce s-a întâmplat în fracțiunea următoare de secundă, este imposibil de aflat. Flaimuc transpirat și concentrat asupra broaștei care refuza să cedeze, nu și-a dat seama ce se întâmplă și nici nu a putut să înțeleagă. Un bubuit monstruos,amplificat de o teamă paroxisitcă, și care venea parcă din capul lui. Timpul se
SCRUMIERA, ŢIGAREA ŞI FUMUL; 9 de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359513_a_360842]
-
se adunase o anumită cantitate de pământ, așa că se opri din săpat, lăsă târnăcopul, luă lopata și-l aruncă prin mișcări agile, pe grămada formată în apropierea șanțului. Depuse lopata pe marginea șanțului și, cu dosul palmei, își șterse fruntea transpirată. Introduse apoi mâna în buzunarul pantalonilor, de unde extrase telefonul, vrând să-i consulte ceasul. Constatând însă că avea bateria descărcată complet, îl introduse nemulțumit la loc, apostrofându-se în gând pentru această scăpare. Întrucât conducta de gaz nu se ivise
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
îl stăpânească la fel. „Sper să nu mă calce pe picioare, asta ar fi cam rușinos pentru amândoi..” gândi față,asezandu-i mâna pe coapsele ei învelite de materialul delicat al rochiei.Karon zâmbi ușor văzând că John are mâinile transpirate și se gândi să se lase în voia sorții,pentru ca,oricum lucrurile nu puteau merge mai prost.Muzicienii amplasați ceva mai sus începură a vrăjii notele să curgă și perechile așezate una lângă alta ,față în față,începură a dansa
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului „Opera mea o datoresc femeilor, fără ele n-aș fi cunoscut infernul” (Dante Alighieri) În acea zi frumoasă de vară, după o noapte destul de zbuciumată în care visele se succedaseră, transpirată, puțin speriată, a deschis ochii. Soarele invadase dormitorul, singurul loc în care se regăsea la trezire, cât de cât odihnită după forfota saloanelor prietenilor pe care le frecventa mai mult pentrua se achita de obligațiile soțului, decât de plăcere. Ce
IMPREVIZIBIL (1) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359783_a_361112]
-
și, cînd măgarul a încălecat-o hoțește, ea a gemut și i-a șuierat în ureche: Încet, animalule, ca mă crăpi în două ... Și, brusc, scuturată de un tremur nimicitor, i s-a abandonat cu disperare, agățîndu-se de ceafa lui transpirată ca de ultima ei șansă din viață, simțindu-se ca un naufragiat ce se agață pe întuneric, orbit de valurile sărate și reci, cu o ultimă sclipire disperată sub pleoape, de un colac de salvare, iar Vascodagama, simțindu-i parcă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
pășit pragul sălii în lumina orbitoare a reflectoarelor ațintite asupra noastră și în sunetele orchestrei. Am strâns niște mâini, ne-am pupat formal cu o doamnă, probabil mama mirelui, cu un domn, probabil tatăl mirelui și cu încă niște persoane transpirate, că ăștia au familii mari. Unde e Șarabi? am întrebat și mi-au făcut semn că sus, știi cum e obiceiul, probabil că părinții fetei trebuie s-o aducă pe mireasă mai tîrziu, i-am explicat eu lui Manole. Aveau
SCHIŢE UMORISTICE (89) – CODUL ONOAREI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340453_a_341782]
-
de jos fluieră că nu e voie. Și l-au scos. [...] Mi-a căzut tare greu că rămăsesem tot singur. În șase ani obosisem de atâta singurătate. Mă durea, o spun sincer. Eram curios. Nu știam cine sunt oamenii aceștia transpirați, dar eram bucuros că se umpluse închisoarea cu ei.” După un deceniu petrecut în Gulag, dintre care șapte în lagărele sovietice, Augustin Vișa este pus în libertate ca urmare a grațierii, chiar de la Rm. Sărat. Replica în fața unei femei, probabil
„Jur să urăsc din adâncul ființei mele pe toți dușmanii Patriei”. Comandantul Vișinescu se întoarce la închisoare. Ca deținut () [Corola-blog/BlogPost/338438_a_339767]
-
aterizat în mijlocul vostru. Să iasă imediat afară! Ei nu mai au ce căuta în școală și nici în satele respective, unde nu pot exercita decât o influență negativă asupra elevilor și sătenilor. * * Călugăru și Nistorescu s-au întâlnit în fața căminului, transpirați și congestionați la față, iar Călugăru, gata-gata să dea drumul lacrimilor. Au plecat agale către... nicăieri. Ei se cunoșteau bine, fiind colegi de școală normală; ba și la război au fost împreună, un timp făcând parte din același regiment, același
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
se afla, căutând să „descifreze” persoanele cu care avusese de a face, trecându-le prin filtrul învățămintelor cu care venise de acasă. Ultima asupra căreia s-a oprit a fost Irina, când tocmai i se închideau ochii. S-a trezit transpirat și stăpânit de o frustrare, pe care nu și-o explica. A auzit un cocoș cântând. A încercat să se întoarcă. A fost surprins de ceva cald lângă el, simțind și o respirație cam grăbită. „M-a trecut o transpirație
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
un braț cuprinzându-i grumazul și în spate parcă i se împlântaseră două pâini fierbinți, în timp ce în ceafă simțea o respirație caldă, tot mai grăbită. Continuând să facă pe adormitul, somnul l-a prins din nou. S-a trezit iarăși transpirat. Afară era lumină și cineva striga păsările. A ascultat atent și nu i s-a părut a fi vocea Irinei. A tușit. -Bună dimineața! Ți-am încălzit cazanul ca să faci o baie caldă. -Mulțumesc! a răspuns el bănuitor. -Cum ai
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
MIC ... Moș Crăciune, știi că-s mic, De aceea pot să-ți zic: Am în suflet o durere Și ți-o spun fără plăcere: În Ajun, anul trecut Tatăl meu a dispărut; Însă după ce-ai plecat, Tata, mult prea transpirat, Prea grăbit și plin de vată, Cu privirea încurcată, A intrat, zău, în odaie De s-a speriat mamaie, Căci pe cap tata avea Moșule, căciula ta! Mă gândesc de-atunci la tine Ai răcit, moșule, bine! Și-uite, tata
POEZII DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341516_a_342845]
-
o fi Ispas? Un țipăt îi ieși din gură: - Unde mă aflu? Unde este Ispas-Motan Gras? Unde e bunul meu Ispas, cel care mi-a salvat viața? - Nu înțeleg, domnule, despre ce motan vorbiți! îi spuse fata, ștergându-i fruntea transpirată... Pot doar să vă spun că vă aflați la secția de ortopedie a spitalului regal din Plymouth. - Plymouth ați zis? Cum naiba am ajuns aici? Unde este dragul meu motan? - V-a adus la spital o caruța a administrației portului
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
Amintiri din Întuneric. Ed. Scara, București-2000, p. 216-217) Grigore Vieru (1935-2009), poet național. Cu maestru Vieru m-am întâlnit o singură dată în librăria Mihail Sadoveanu din Capitală. Eu eram cu brațul plin de cărți. El singur, neliniștit, precipitat și transpirat. L-am salutat. S-a speriat că-i cer ceva... și l-am lăsat în pace. Profesorul universitar Dr. Marian Enache, fost ambasador al României la Chișinău în perioada 1993-1996, parlamentar de lungă durată, judecător la Curtea Constituțională, pe care
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
și Costea, umăr la umăr, după o pândă lungă. Nu mișca nimic, nu se auzea nimic. Stăteam neclintiți sub un butuc, cu urechile ascuțite, încercam să observăm totul pe sub frunzele de vie, printre tulpinile verzi-maronii de mohor, îi vedeam fruntea transpirată a lui Costea, vedeam lucirea transpirației de pe nasul meu, vedeam furnicile pe sub firele de volbură, voiam să trecem la butucul următor și tot așa, până la răndurile cu Cardinal, “comoara din insulă” care ne chema ca sirenele pe Ulise! Doar pe
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
timpul senzația că îmi vâjâie urechile”, îmi spune o doamnă care lucrează la unul dintre ele. Plec spre plajă, unde încep brusc să văd chiștoacele din nisip și să contorizez vânzătorii ambulanți de porumb fiert la găleată, învelit în sacoșă transpirată, vânzătorii de gogoși, vânzătorii de „aspra de baie”. Și totuși... Spre deosebire de alți ani serviciile oferite de hoteluri sunt mai bune, iar angajații mai profesioniști și mai prietenoși, chiar dacă litoralul românesc a semănat, din nou, ca întotdeauna, cu un pahar de
Anul acesta a fost perfect la Mamaia. Până când am auzit un zgomot ciudat () [Corola-blog/BlogPost/337767_a_339096]
-
sângerii, iar buzele moi și cărnoase, veșnic umede, pregăteau un teren...pentru vorbe care n-au fost încă rostite. Bucle mari, lejere, de păr des și negru, mai ascundeau emoții ce vibrau pe tâmplele prea palide. Mâinile fine, delicate și transpirate ușor, în frământări stângace, ca ale unei domnișoare, îi însoțesc și azi vorbele. Ca în poveștile de mult citite, mă gândisem atunci că nimic pe lume n-ar egala plăcerea împlinită a atingerii acestui...”prieten interzis”. Interzis de cine? Habar
LUCIAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344304_a_345633]
-
alt prieten al nostru, care paradoxal deși stă la fel de bine în plan social ca și noi, este nefericit. Fiind, probabil, vreo reîncarnare fermă a lui Rockefeller, Morgan, sau Paul Getti este înnebunit să facă avere, aleargă ca un nebun, veșnic transpirat, agitat, cu ochii scoși, ros de invidii negre (bine, nu pe noi!), în cap i se învârt tot felul de combinații și aranjamente, veșnic în lipsă de bani, însă plin de datorii. - Bă, iar stați ca ploșnițele când e lumina
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
Treceam prin versurii cu pași mărunți durerea îmi cert, acum orgoliul în versuri mi-l înec foșnet la tâmpla nopții eu codru cu vrunze arămii plecam de nenumărate ori adierea privirii pe ale mele frunze. Cutreierat-ai zarea cu măduva transpirată focos la minte aspru în zvăcnire întorci în suflet norul picurat mărunt de ploaia organică te-ai ridicat în tron făcut din versuri ne-constante opusul stărilor verbale scaumnul împăratului din tine scos, scos din versuri. Ridici la apogeu creația
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI OMAGIALE LUI MIHAI EMINESCU, DATĂ ÎN CARE SE ÎMPLINESC 166 DE ANI DE LA NAȘTEREA INEGALABILULUI POET NAȚIONAL de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342953_a_344282]