378 matches
-
perspectiva lingvisticii generale). Articolul realizat de Hopper și Thompson (1980) este studiul cel mai citat despre tranzitivitatea scalară, potrivit lui Lazard (1998: 56). La acești autori, tranzitivitatea este un continuum 60 − de la cea înaltă, la cea slabă − în funcție de anumiți parametri ai tranzitivității (Desclés 1998: 163). Hopper și Thompson (1980: 252) au stabilit câteva criterii de tranzitivitate în funcție de actanță, aspect, determinarea nominală și enunțare, pe care le voi prezenta în reorganizarea propusă de François (1998: 183): Categoria gramaticală Trăsăturile tranzitivității prototipice ACTANȚĂ − participanți
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
citat despre tranzitivitatea scalară, potrivit lui Lazard (1998: 56). La acești autori, tranzitivitatea este un continuum 60 − de la cea înaltă, la cea slabă − în funcție de anumiți parametri ai tranzitivității (Desclés 1998: 163). Hopper și Thompson (1980: 252) au stabilit câteva criterii de tranzitivitate în funcție de actanță, aspect, determinarea nominală și enunțare, pe care le voi prezenta în reorganizarea propusă de François (1998: 183): Categoria gramaticală Trăsăturile tranzitivității prototipice ACTANȚĂ − participanți − doi sau mai mulți − kinesis − acțiune − agentivitate − grad înalt de agentivitate − afectarea obiectului − obiect
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
anumiți parametri ai tranzitivității (Desclés 1998: 163). Hopper și Thompson (1980: 252) au stabilit câteva criterii de tranzitivitate în funcție de actanță, aspect, determinarea nominală și enunțare, pe care le voi prezenta în reorganizarea propusă de François (1998: 183): Categoria gramaticală Trăsăturile tranzitivității prototipice ACTANȚĂ − participanți − doi sau mai mulți − kinesis − acțiune − agentivitate − grad înalt de agentivitate − afectarea obiectului − obiect total afectat − caracter voluntar − voluntar ASPECT − aspect − telic − punctualitate − punctual DETERMINAREA NOMINALĂ − individualizarea obiectului − puternic individualizat ENUNȚARE − afirmație − afirmativ (polaritate pozitivă) − mod − indicativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
participanți − doi sau mai mulți − kinesis − acțiune − agentivitate − grad înalt de agentivitate − afectarea obiectului − obiect total afectat − caracter voluntar − voluntar ASPECT − aspect − telic − punctualitate − punctual DETERMINAREA NOMINALĂ − individualizarea obiectului − puternic individualizat ENUNȚARE − afirmație − afirmativ (polaritate pozitivă) − mod − indicativ (realis) Problema tranzitivității scalare apare însă și în alte studii. Hagège (1982: 49−51)61 arată că aplicarea generală a opoziției tranzitivitate slabă/tranzitivitate forte privește mai multe aspecte: gradul de voință a agentului (fr. entendre 'a auzi' vs écouter 'a asculta'); gradul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
voluntar ASPECT − aspect − telic − punctualitate − punctual DETERMINAREA NOMINALĂ − individualizarea obiectului − puternic individualizat ENUNȚARE − afirmație − afirmativ (polaritate pozitivă) − mod − indicativ (realis) Problema tranzitivității scalare apare însă și în alte studii. Hagège (1982: 49−51)61 arată că aplicarea generală a opoziției tranzitivitate slabă/tranzitivitate forte privește mai multe aspecte: gradul de voință a agentului (fr. entendre 'a auzi' vs écouter 'a asculta'); gradul de afectare a pacientului (engl. shoot at 'a împușca în' vs shoot 'a împușca'); gradul de terminare a procesului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aspect − telic − punctualitate − punctual DETERMINAREA NOMINALĂ − individualizarea obiectului − puternic individualizat ENUNȚARE − afirmație − afirmativ (polaritate pozitivă) − mod − indicativ (realis) Problema tranzitivității scalare apare însă și în alte studii. Hagège (1982: 49−51)61 arată că aplicarea generală a opoziției tranzitivitate slabă/tranzitivitate forte privește mai multe aspecte: gradul de voință a agentului (fr. entendre 'a auzi' vs écouter 'a asculta'); gradul de afectare a pacientului (engl. shoot at 'a împușca în' vs shoot 'a împușca'); gradul de terminare a procesului; gradul de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
gradul de afectare a pacientului (engl. shoot at 'a împușca în' vs shoot 'a împușca'); gradul de terminare a procesului; gradul de definire a pacientului (în eschimosă, avar, agentul este în ergativ sau în genitiv). Givón (1984)62 arată că tranzitivitatea este o noțiune graduală, foarte importantă pentru studiul lingvistic, și că este posibilă aplicarea gradelor de tranzitivitate la limbile ergative: în anumite condiții, construcția ergativă, considerată ca fiind cea mai tranzitivă, este înlocuită cu o construcție acuzativă, mai puțin tranzitivă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
terminare a procesului; gradul de definire a pacientului (în eschimosă, avar, agentul este în ergativ sau în genitiv). Givón (1984)62 arată că tranzitivitatea este o noțiune graduală, foarte importantă pentru studiul lingvistic, și că este posibilă aplicarea gradelor de tranzitivitate la limbile ergative: în anumite condiții, construcția ergativă, considerată ca fiind cea mai tranzitivă, este înlocuită cu o construcție acuzativă, mai puțin tranzitivă. Între construcțiile cu tranzitivitate slabă, Givón menționează pasivul și antipasivul. Lazard (1998: 58−61) ajunge la ideea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
graduală, foarte importantă pentru studiul lingvistic, și că este posibilă aplicarea gradelor de tranzitivitate la limbile ergative: în anumite condiții, construcția ergativă, considerată ca fiind cea mai tranzitivă, este înlocuită cu o construcție acuzativă, mai puțin tranzitivă. Între construcțiile cu tranzitivitate slabă, Givón menționează pasivul și antipasivul. Lazard (1998: 58−61) ajunge la ideea tranzitivității scalare prin analiza variațiilor de construcție a obiectului, care țin de: definitudine, caracterul uman (uman, animat superior, animat inferior, inanimat discret, inanimat masiv), semantica verbului, tematicitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
la limbile ergative: în anumite condiții, construcția ergativă, considerată ca fiind cea mai tranzitivă, este înlocuită cu o construcție acuzativă, mai puțin tranzitivă. Între construcțiile cu tranzitivitate slabă, Givón menționează pasivul și antipasivul. Lazard (1998: 58−61) ajunge la ideea tranzitivității scalare prin analiza variațiilor de construcție a obiectului, care țin de: definitudine, caracterul uman (uman, animat superior, animat inferior, inanimat discret, inanimat masiv), semantica verbului, tematicitatea obiectului. Lazard (1998: 62−63) aduce în discuție marcarea diferențială a obiectului (concept introdus
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbului. Obiectul încorporat este nonreferențial sau generic. Construcția indirectă a obiectului sau antipasivul se folosesc în locul construcției de bază dacă este vorba de un proces conceput ca fiind incomplet (Lazard 1998: 65, 68). Lazard (1998: 74) propune o teorie a tranzitivității bazată pe două concepte: construcția biactanțială majoră, care servește la exprimarea acțiunilor prototipice, implicând doi actanți, un agent și un pacient, și construcția uniactanțială. Comparația dintre cele două tipuri de construcții oferă structura de actanță dominantă a unei limbi, care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și un pacient, și construcția uniactanțială. Comparația dintre cele două tipuri de construcții oferă structura de actanță dominantă a unei limbi, care poate fi acuzativă sau ergativă. Lazard (1998: 77) reia o idee exprimată anterior: existența a două scale de tranzitivitate, una fiind determinată de variația de actanță (schimbarea de construcție, cu același verb), cealaltă de diferența de valență (diferența între construcții cu verbe diferite). Între cele două scale de tranzitivitate propuse de Lazard și cele două tipuri de partiție stabilite
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
reia o idee exprimată anterior: existența a două scale de tranzitivitate, una fiind determinată de variația de actanță (schimbarea de construcție, cu același verb), cealaltă de diferența de valență (diferența între construcții cu verbe diferite). Între cele două scale de tranzitivitate propuse de Lazard și cele două tipuri de partiție stabilite de Creissels (vezi supra, 5.2.) se poate stabili o relație de corespondență. Faptul că noțiunea de tranzitivitate scalară este aplicabilă unor sisteme lingvistice diferite, deci și limbilor ergative, este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
valență (diferența între construcții cu verbe diferite). Între cele două scale de tranzitivitate propuse de Lazard și cele două tipuri de partiție stabilite de Creissels (vezi supra, 5.2.) se poate stabili o relație de corespondență. Faptul că noțiunea de tranzitivitate scalară este aplicabilă unor sisteme lingvistice diferite, deci și limbilor ergative, este susținut de studii rezervate acestei probleme. Hagège (1981: 67)64 arată că în comox lhaamen, limbă amerindiană, există două paradigme de conjugare obiectivă, însoțite de indici de tranzitivitate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tranzitivitate scalară este aplicabilă unor sisteme lingvistice diferite, deci și limbilor ergative, este susținut de studii rezervate acestei probleme. Hagège (1981: 67)64 arată că în comox lhaamen, limbă amerindiană, există două paradigme de conjugare obiectivă, însoțite de indici de tranzitivitate forte și de indici de tranzitivitate slabă. Kachru (1987: 224) analizează problema tranzitivității în hindi. Pentru definirea acestui concept potrivit cu realitățile limbii investigate, este nevoie de câteva trăsături sintactico-semantice: prezența subiectului, animarea, agentivitatea și voința subiectului, natura dinamică a verbului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lingvistice diferite, deci și limbilor ergative, este susținut de studii rezervate acestei probleme. Hagège (1981: 67)64 arată că în comox lhaamen, limbă amerindiană, există două paradigme de conjugare obiectivă, însoțite de indici de tranzitivitate forte și de indici de tranzitivitate slabă. Kachru (1987: 224) analizează problema tranzitivității în hindi. Pentru definirea acestui concept potrivit cu realitățile limbii investigate, este nevoie de câteva trăsături sintactico-semantice: prezența subiectului, animarea, agentivitatea și voința subiectului, natura dinamică a verbului, marcarea postpozițională a agentului. Toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
susținut de studii rezervate acestei probleme. Hagège (1981: 67)64 arată că în comox lhaamen, limbă amerindiană, există două paradigme de conjugare obiectivă, însoțite de indici de tranzitivitate forte și de indici de tranzitivitate slabă. Kachru (1987: 224) analizează problema tranzitivității în hindi. Pentru definirea acestui concept potrivit cu realitățile limbii investigate, este nevoie de câteva trăsături sintactico-semantice: prezența subiectului, animarea, agentivitatea și voința subiectului, natura dinamică a verbului, marcarea postpozițională a agentului. Toate aceste trăsături creează o scală de tranzitivitate: (a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
problema tranzitivității în hindi. Pentru definirea acestui concept potrivit cu realitățile limbii investigate, este nevoie de câteva trăsături sintactico-semantice: prezența subiectului, animarea, agentivitatea și voința subiectului, natura dinamică a verbului, marcarea postpozițională a agentului. Toate aceste trăsături creează o scală de tranzitivitate: (a) verbe tranzitive ('a citi', 'a gândi', 'a crede'), (b) tranzitivitate medie ('a înțelege', 'a uita'), (c) verbe intranzitive ('a cădea', 'a pluti'). 6. RELAȚIA ERGATIV−PASIV DIN PUNCT DE VEDERE SINTACTIC Studiul lui Hale (1970), apud Van de Visser
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
investigate, este nevoie de câteva trăsături sintactico-semantice: prezența subiectului, animarea, agentivitatea și voința subiectului, natura dinamică a verbului, marcarea postpozițională a agentului. Toate aceste trăsături creează o scală de tranzitivitate: (a) verbe tranzitive ('a citi', 'a gândi', 'a crede'), (b) tranzitivitate medie ('a înțelege', 'a uita'), (c) verbe intranzitive ('a cădea', 'a pluti'). 6. RELAȚIA ERGATIV−PASIV DIN PUNCT DE VEDERE SINTACTIC Studiul lui Hale (1970), apud Van de Visser (2006: 203), reprezintă prima abordare generativă a ideii că, la origine
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
prezentate în secțiunea 2.); ajustarea teoriei Cazului prin stabilirea unor corespondențe terminologice între cele două tipuri de limbi, precum și prin încercarea de a încadra ergativul în tipologia cunoscută a cazurilor (secțiunea 3.); căutarea unor definiții universale pentru conceptele subiect, obiect, tranzitivitate și urmărirea relevanței acestora pentru limbile ergative (secțiunile 4. și 5.); în sfârșit, paralelismul dintre anumite construcții din limbile acuzative (pasivul, nominalizările) și sintaxa limbilor ergative (secțiunea 6.). Capitolul 3 SEMANTICA ȘI SINTAXA VERBELOR ERGATIVE/INACUZATIVE DIN LIMBA ROMÂNĂ Interesul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
manifestări ale ergativității lexicale (vezi Capitolul 1, 4.) 1. DISTINCȚIA TRANZITIV−INTRANZITIV ȘI IPOTEZA INACUZATIVĂ Așa cum am arătat în Capitolul 2, 5.3., începând din anii '80 ai secolului al XX-lea, majoritatea lingviștilor sunt de acord asupra faptului că tranzitivitatea nu este un concept rigid, ci o noțiune scalară, fapt ce reiese din compararea atât a limbilor între ele, cât și a unităților verbale dintr-o limbă dată. Faptul că verbele considerate în mod tradițional ca fiind intranzitive (în special
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inergativelor este extern, iar argumentul unic al inacuzativelor este intern/generat în poziția de complement). Aceste clase de verbe nu sunt rigide, putând exista mai multe tipuri de treceri: ● treceri între tranzitive și inacuzative, o ilustrare a fenomenului alternanțelor de tranzitivitate (alternanța cauzativă − vezi infra, 5.): Ion deschide ușa > Ușa se deschide Nevasta îl îmbătrânește pe Ion > Ion îmbătrânește; ● treceri între inergative și tranzitive, prin adăugarea unui complement intern, de unde și posibilitatea de a trata inergativele ca tranzitive cu încorporare obligatorie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
20) arată că trecerile între clase sunt posibile pentru că nu există nicio justificare a tipologiei tranzitiv vs intranzitiv: verbul are aceleași proprietăți semantice și sintactice, indiferent dacă e tranzitiv sau intranzitiv; rădăcina verbală este legată de poziția de complement, iar tranzitivitatea apare ca urmare a diferitelor operații sintactice care validează relația dintre verb și complement. Prin urmare, în concepția autorilor, tranzitivitatea nu e o trăsătură lexicală, ci sintactică. 2. VERBELE ERGATIVE/INACUZATIVE ÎN LUCRĂRILE LINGVISTICE ROMÂNEȘTI DESPRE LIMBA ROMÂNĂ 2.1
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aceleași proprietăți semantice și sintactice, indiferent dacă e tranzitiv sau intranzitiv; rădăcina verbală este legată de poziția de complement, iar tranzitivitatea apare ca urmare a diferitelor operații sintactice care validează relația dintre verb și complement. Prin urmare, în concepția autorilor, tranzitivitatea nu e o trăsătură lexicală, ci sintactică. 2. VERBELE ERGATIVE/INACUZATIVE ÎN LUCRĂRILE LINGVISTICE ROMÂNEȘTI DESPRE LIMBA ROMÂNĂ 2.1. Unele intuiții asupra specificului clasei verbelor ergative apar în gramaticile vechi românești. De exemplu, în Institutiones (2001 [1770]: 121), gramatică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
unei schimbări de stare (Copilul cade7/crește/scade în greutate, Profitul se dublează, Starea se îmbunătățește, Fântânile/râul seacă, Casa se ruinează, Drumul se înfundă, Copacii se usucă − GALR I: 328). În al treilea rând, prezintă interes pentru ergative problema tranzitivității. Pană Dindelegan 2008a [2005a]: 343−344, în GALR I, arată că verbele ergative au un statut intermediar între tranzitive și intranzitive. Ergativele se aseamănă cu intranzitivele prin prezența comună a actantului Pacient/Temă − în cazul ergativelor, acesta este unicul actant
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]