562 matches
-
fu nevoită să înghită cu bale uleiul. - De-acuma dați-i drumul și fugăriți-o. Tremurici mână vita roșie pe drumeagul dinspre bahnă, făcu un ocol către livada popii și de acolo o aduse înapoi. Umflată pepene, vaca venea în trap ușor. - Se baligă ! chiui de departe Tremurici. - Ei, de-amu a scăpat, zise Hortolomei, și, ușurat, se puse săși răsucească o țigară. Vestit cine știe de cine, din sat venea în goană stăpânul vacii. Sosi cu sufletul în palmă, tras
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
parcă el făcea parte din ființa sa... îl năpădea dragostea, privind mânzul, cum alerga liber pe lângă maică sa. -Ce mânz frumos aveți, striga un sătean către ei... bunicul și cu nepotul își dădeau din cap în același mod. După un trap pe ulițele satului încetiniră ritmul sus pe deal, așa se apropiară de locul lor, de unde puteau să strângă niște crengi uscate. Pe seară într-un ritm încetinit intrară în sat, voiră să guste din belșug, din liniștea locului, din zumzetul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o privește compătimitor. Se întreabă de ce, apoi își dă seama. Amărăciunea i se citește probabil pe chip. Dar ce contează? Tiberius, din poet, a devenit soldat. Și nu orice soldat. Cel mai mare general al imperiului. Inima o ia la trap săltat, dar se oprește în loc când își amintește că pe Gallus nu l-a ascultat niciodată altfel decât din mijlocul publicului. Nici el nu e străin de preocupările poetice. Surâde veșted. Odată socrul ei i-a spus că Gallus a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nevoie mare. Capitolul 10 Au lovit calul alb peste picioare și el a Îngenuncheat. Picadorul a Îndreptat scările și s-a aruncat În șa. Intestinele calului atârnau amestecate Într-o masă albastră, și când a Început s-o ia la trap se legănau Înainte și-napoi, În timp ce el era lovit peste picioare cu nuiele. Tropăia smucit pe lângă barrera. La un moment dat a Înțepenit și unul dintre băieți l-a apucat de frâu și l-a dus mai departe. Picadorul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ori la o coborâre într-o vâlcică, dădea peste pâlcuri de copaci care abia își clăteau frunzișul; turturele băteau din aripi și-și luau alene zborul; un popândău îl aștepta neclintit la marginea pulberei, până ce simțea cutremurul roților panerașului și trapul calului; atunci intra cu regret în căsuța lui subpământeană, ca să iasă iarăși în urmă, să cerceteze cu curiozitate ce a fost; paseri străine pluteau în înălțime; mai sus de ele stăteau alcătuirile fantastice ale nourilor albi de vară; zarea, pe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Numai acasă nu, că nu am. Ba eu zic să ne duci spre "Orient", interveni Filip. Ai, ai, ai! Ca în vremurile bune, chiui Nikolai și șfichiui cu biciul prin aer. Scoțând abur gros pe nări, caii porniră brusc la trap, făcând ca trupurile obosite ale celor doi să se afunde voluptuos în capitonajul de piele moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de catifea vișinie. Șoldurile lui prea mari și efeminate, care se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă groasă, care se prelungea cu un cap mic și tuns scurt. Toată această construcție umanoidă se termina cu o șapcă de piele, de sub cozorocul căreia ochii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
jos îi recunoscu pe Gualfard și pe fratele său, ascunși după un bolovan uriaș de granit, stând cu ochii țintă la cotitura cărării. Apoi Odolgan anunță: — Uite-i! Apărură mai întâi doi războinici, purtând suliță și scut, ce înaintau la trap ușor, rotindu-și mereu privirile ca să cerceteze pădurea. După ei, la o distanță de circa patruzeci de lungimi de cal, apăru pe cărare întregul grup, în fruntea căruia se găsea un om cu o înfățișare autoritară, flancat de un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de despărțire, apoi Gualfard își îndemnă dereșul și, cu o mișcare scurtă a brațului, porunci oamenilor ce erau cu el să pornească. Cei patru huni și burgunzii rămași cu ei mai zăboviră câteva clipe, urmărindu-i cum se îndepărtau, în trap ușor, pe malul torentului, apoi Geremar i se adresă lui Balamber: — Bine, spuse, trăgând de hățuri și întorcând calul; așadar, vânătoarea începe din nou. Să căutăm să rezolvăm repede problema asta. Struni calul și, din câțiva pinteni, îl făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
erau sub comanda lui Sebastianus, cu excepția lui Maliban, se puseră în rând cu ceilalți, fără să mai aștepte ordinul său. Frediana făcu un gest larg cu mâna și întreg detașamentul se puse în mișcare pe câmpie, ținându-și caii la trap mărunt. Hunul striga și se zvârcolea, învârtindu-se cu frânghia deasupra rugului său. Palidă la față, cu fălcile încleștate, Frediana privea drept înainte. Sebastianus, flancat de alan, se păstra la o distanță de o jumătate de lungime de cal mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pas al calului, iar acea unduire aproape îl hipnotiza. Ea singură ar fi fost de ajuns să-l facă să uite tot ce-l înconjura. însă curând ea se opri și se răsuci. Instinctiv, Balamber își trecu și el la trap calul mongol. Frediana îi apărea obosită, măcinată de stări contradictorii, însă armăsarul ei fornăia și, încă plin de energie, izbea cu putere în pământ cu copitele din față. Cu un asemenea cal, fata ar fi putut încă să se salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
forță, în vreme ce-și rotea sabia în aer, el își reținu pentru o clipă calul, surprins și incapabil să se hotărască ce să facă; apoi își îndemnă și el animalul și merse în întâmpinarea ei, ținându-se însă la trap. Numai după aceea trecu la galop, doar pentru a câștiga spațiu și a face o eschivă printr-o deviere bruscă spre stânga. Se opri aproape imediat, întorcându-și calul. O văzu cum trage de hățuri și cum pornește din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să te duci, îi zise, ești liber. Privirea pe care o primi ca răspuns era plină de ură. Băiatul păru că vrea să-i spună ceva, dar mai apoi își îndemnă calul și, cu câteva strigăte mânioase, îl mână la trap în jos pe cărare. Mabertus se opri să-l observe câtă vreme lumina lunii îi îngădui să o facă apoi trase de hățuri și își întoarse murgul. Trecu ceva vreme până regăsi cărarea printre copaci, dar apoi, fără grabă, luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și fă tot ce-o să-ți spun. Chipul mândru al lui Toraman se lumină. — Sigur că da! răspunse prompt. Trase de hățuri și, biciuindu-și calul, se îndreptă cu ai lui spre detașamentul său. între timp, Mandzuk parcurgea într-un trap rapid întreaga coloană, arborând stindardul verde și chemându-i pe capii de jagun să-și pregătească detașamentele pentru lupta iminentă. Urmând o schemă pe care de mult o aplicaseră cu succes, războinicii, mulți dintre ei urmați de cel puțin un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rânduri, flutura în vând stindardul unui jagun. Efectele, proviziile, concubinele trecură în coadă, sub supravegherea servitorilor. Mingan-ului nu-i trebui mult timp ca să se dispună în formație de luptă și să pornească, mai întâi la pas și aproape imediat la trap, în urma comandantului său și al stindardului ce flutura în vânt ținut de Mandzuk. Balamber, care, pentru a câștiga timp, își luase peste cămașa de in doar platoșa cu plăci metalice, umerarele și coiful ascuțit, se afla în fața lui Mandzuk la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mâna, dacă o să fie așa, fii fără grijă, eu și cu tăietorii mei de gâturi șleampăți o să ne facem datoria. Sebastianus îi răspunse printr-o strângere de mână la fel de viguroasă. — Mult noroc, atunci! — Și ție. O clipă mai târziu, în trap mărunt, Metronius se îndepărtă călare împreună cu tânăra sa ordonanță. Sebastianus rămase urmărind cele două siluete câtă vreme le mai putu zări în depărtare, până ce se pierdură la orizont, printre șirurile de corturi. îi făcu apoi semn ordonanței sale și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce o primise: pentru moment, cel mai important era să ajungă pe culmea acelui cocoașe înaintea hunilor. Imediat, folosindu-se de cei care sunau din corn, ordonă unității sale să se desfășoare în linie de atac și să treacă de la trap la galop, căci îl neliniștea faptul că nu putea vedea ce se întâmpla pe celălalt versant al colinei. Cercetașii pe care-i trimise în avangardă și care se distingeau limpede pe coasta acoperită de iarbă nu ajunseseră încă pe culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era vizibil alarmat. — Spune oamenilor să strângă rândurile și să se pregătească, îi ordonă scurt. Mi-e teamă că soldații n-or să reziste. Fără să mai aștepte ca Ambarrus să execute ordinului, își întoarse calul și, îndemnându-l la trap, porni să treacă el însuși printre rândurile bagauzilor, chemându-i pe capii cohortelor: — în rând, repede! Strângeți rândurile! Cum am repetat. Hai, iute! întrucât Metronius nu izbutise să facă din trupele bagaude adevărate centurii, care să nu fie doar simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
către Balamber: — Ai grijă să-mi acoperi în permanență flancul, ai înțeles? Era o onoare prea mare. Cu inima bătându-i nebunește, Balamber răspunse simplu: — Desigur, Mărite Rege! La scurtă vreme după aceea, cele trei mingan-uri porniră toate deodată, la trap, către frontul de luptă. Stindardul purpuriu al lui Atila se unduia în bătaia vântului. La mică distanță, flutura și stindardul lui Balamber. 29 Odată pornite în galop, celor trei mingan-uri sub comanda lui Atila nu le trebui mult până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Numai acasă nu, că nu am. Ba eu zic să ne duci spre "Orient", interveni Filip. Ai, ai, ai! Ca în vremurile bune, chiui Nikolai și șfichiui cu biciul prin aer. Scoțând abur gros pe nări, caii porniră brusc la trap, făcând ca trupurile obosite ale celor doi să se afunde voluptuos în capitonajul de piele moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de catifea vișinie. Șoldurile lui prea mari și efeminate, care se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă groasă, care se prelungea cu un cap mic și tuns scurt. Toată această construcție umanoidă se termina cu o șapcă de piele, de sub cozorocul căreia ochii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
s-apară din clipă-n clipă înotând pe lângă ei. Mary spera sincer c-așa avea să se întâmple. Un om-pește, s-a gândit ea și inima a început să-i bată mai tare. Imaginația i-o luase din nou la trap. Branhii în loc de plămâni, pielea cu luciri argintii, forța de-a înota kilometri întregi - de fapt, de-a înota fără oprire. Femeia a îndrăznit s-arunce o privire către Drew și-a constat că bărbatul o privea și el. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
an, numai că nu-și dădea seama ce se întâmplă, de unde venea adierea aceea altfel percepută decât pală, obișnuită a vântului de dimineață. Calul, cu flori din lână colorată pe frunte, prinsă de harnașamentul lustruit pentru întâmpinarea anotimpului, alerga la trap, vioi, prin dislocările timpului, dând impresia că aleargă spre un alt orizont, în timp ce Lung moțăia pe capra șaretei într-o dulce legănare, pe câmpia goală, în inima secolului douăzeci. Pământul, până-n zare, dincolo de ploi, de fulgere, de secete, doctrine economice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de interes, volumele 9 și 10, îngrijite de același Cornel Simionescu, așteaptă de câțiva ani să fie tipărite la Editura Minerva. M.C. Într-un sat, odatătc " Într‑un sat, odată" În amurgul unui început de toamnă, un călăreț cobora în trap liniștit spre sat, prin mângâierile vântului înserării. În liniștea coastei, potcoavele calului roib sunau rar și dulce pe șosea: tac-tac, tac-tac... De o parte și de alta a drumului sur, se înălțau două spinări ușoare de colnic; câțiva copaci singuratici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dumitrașcu își opri calul, se uită la pâlcul de copaci, la șesul drept care se pierdea scurt în vălul de ceață, la movila singuratică, și zise încet, dând din cap: Da, aici a fost... Apoi oftă lung, își puse calul în trap liniștit și ne cufundarăm în pâclele tăcute, ne depărtarăm de hanul Boului, prin melancolia toamnei. Povestiri, 1904 Hanul boului a fost publicată mai întâi în Pagini alese, nr. 18 (21) din 16 februarie 1903. Este pentru prima dată când apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]