KorAP: Find »[drukola/base=trap & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...25 >

604 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

aruncând o privire În noapte. Nimic. Doar convoiul străjuit de tătari, alunecând repede prin câmpia ce ducea spre Prut. În ciuda spaimei pe care o simțea din stomac până În genunchi și până În tălpile picioarelor, copilul adormi. Convoiul merse ceasuri Întregi la trap, iar când caii ce trăgeau căruțele obosiră, fură Înlocuiți cu ceilalți, odihniți, luați din grajdurile de la Albești. Ceamburul călărea În tăcere, atent la zgomotele nopții și grăbit să iasă din acele locuri din care se putea ivi oricând răzbunarea. Porunca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
chiar cu cușme de oțel În vârfuri. Dincolo de această armată de arbori se afla un șir de harabale, iar mai departe de ele, alți arbori tăiați. Cornul de zimbru sunase o dată, prelung, iar căpitanul Oană se apropiase de ei, la trap ușor, și le spusese: - Acum, luați aminte. Zimbrul zice Gardă, În formație de atac. Din codri se auzi un tropot adânc, care se apropia. Apoi se auziră două sunete scurte, crescătoare. - Garda Măriei Sale, depuneți armele! La acest sunet, toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
răspunsese căpitanul Oană. Dincolo de asta, nu mai poate fi nimic, mai spuse el, Îmboldindu-și calul spre pădure. Jos, aripile călărimii se refăcuseră spre Înapoi, ca și cum ar fi pregătit valul uriaș al unui ultim atac. Ieșiseră din umbra codrului la trap, apoi la galop ușor, apoi călăreții din margini Încetiniseră, iar din centru pornise, la galop, un grup de o sută de luptători. Deasupra lor, săgețile străpunseseră din nou armurile, iar al doilea val, cu săgeți aprinse, lovise șirul de căruțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
sunt pline cu merinde, Ogodai Îmi va mulțumi! - Așa să fie! Dar acum ai cinci sute de oșteni pe urmele tale și nu te poți mișca În voie. - Cinci sute de luptători am și eu aici. La nici un ceas de trap e prima tabără a noyonului meu, cu două mii de luptători. Ne vom opri acolo. Iar călăreții aceia trebuie să fie cu totul nebuni să treacă Nistrul pe pământurile stăpânite de tătarii de la malurile Bugului, aflați sub protecția măritului han al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
tot ce fusese normal până atunci. Trăia de la o clipă la alta, fără a Încerca să Înțeleagă și fără a căuta prevestiri. Din depărtare, Începu să se deslușească tropot de cai. Soseau repede, dar nu păreau foarte grăbiți. Călăreau la trap, ca și cum ar fi Îndeplinit o misiune grea, și acum, bucuroși de victorie, Își dădeau răgazul de a trage În piepturi aerul răcoros al nopții și mirosul de iarbă dogorâtă de arșița zilei. Un colț de lună răsărea din Întinderile nesfârșite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Trebuia să ajungă Înapoi, Înainte ca această expediție să se transforme Într-un dezastru. - Două harabale cu cergi pentru răniți. Legați În feșe, să nu sângereze. Patru cai la fiecare, cu alți patru de schimb În spate. Un ceas de trap, să nu istovim caii peste măsură. Apoi schimb de cai, cu cei duși deja de cetașul Gligor În drumul nostru. Nici o oprire. Cincizeci de călăreți ariergardă la trei aruncături de săgeată, cu semnal luminos. La drum! Cei cinci sute de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ocean cenușiu, greu, aproape lichid, prin care călăreții Înaintau tot mai anevoie. Întoarcerea era mult mai grea decât plecarea. Victoria devenea greu de dus mai departe de copitele cailor pe pământuri străine și amenințătoare. Nu se putea merge decât la trap, din cauza căruțelor cu răniți. Încetul cu Încetul, În spatele lor se ivea o geană de lumină. Undeva departe, dincolo de nesfârșirile unduitoare de iarbă ale stepei, de munții Caucazului și de Întinderile de nisip și piatră ale pustiurilor stăpânite de Hoarda de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
era deja aproape. Cu aproximativ o treime din numărul lor pierdută sub săbiile Apărătorilor, urmăritorii se regrupară Într-o singură ceată și se aruncară din nou la atac. Călăreții lui Oană Își recâștigaseră Însă vioiciunea și bucuria luptei. Marșul la trap prin noapte li se păruse nesfârșit, dar răsăritul soarelui, apropierea de țară și șarjele nebune cu garda sabiei bine strânsă În pumn le readuseseră toată dimineața În suflete. Nu se Îndoiseră nici o clipă de dibăcia căpitanului lor. Dar după două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
departe pe căpitanul Petru și porunci să fie lăsat, cu condiția ca discuția să aibă loc În mișcare, căci timpul era scurt. - Aș putea afla, Măria Ta, Încotro ne Îndreptăm cu atâta grabă? Întrebă Petru Ilaș, strunindu-și calul la trap și venind În dreapta voievodului. - Avem de mers spre Cetatea Sorocăi, și de acolo, peste Nistru, Într-un loc de Întâlnire cu un mare conducător al lumii asiatice. Ești singurul care află asta. - Îmi pare rău, Măria Ta, misiunea mea e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Oană făcu semnul rotit al adunării În jurul lui și porunci pregătirea de plecare. Tinerii oșteni trebuiau să ajungă la o jumătate de ceas În urma căpitanului la porțile Cetății de Scaun. Cei trei cavaleri mai avură de mers două ceasuri la trap, căci caii erau prea obosiți pentru continuarea galopului. Intrară pe podul de lemn al Cetății Sucevei când clopotele băteau pentru slujba de dimineață, iar căpitanul Îl chemă pe șeful pazei la creneluri și la porți. Ieși la poruncă hotnogul Calotă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
asemănătoare unui stol de păsări de pradă, se auzi un vuiet tot mai puternic, din care izbucni, brusc, un strigăt din mii de voci. - Uiuiuuuuuu! Chipul lui Uzun Hassan se lumină. Spuse un singur cuvânt: - Cazacii. - Avansare În linie, la trap! porunci Oană. Căpitanul Gâlcă păru mirat, dar execută ordinul. Atacul În linie În fața unei asemenea forțe era sinucidere curată. Se aștepta la una dintre manevrele spectaculoase ale lui Oană, În goana goanelor. În schimb, iată că avansau la trap. - Al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
la trap! porunci Oană. Căpitanul Gâlcă păru mirat, dar execută ordinul. Atacul În linie În fața unei asemenea forțe era sinucidere curată. Se aștepta la una dintre manevrele spectaculoase ale lui Oană, În goana goanelor. În schimb, iată că avansau la trap. - Al doilea rând de săgeți aprinse, pe toată lungimea frontului, În plin! O nouă ploaie aprinsă traversă cerul albastru, văratec, izbind, În plin, cai și călăreți. - Mențineți linia! Al treilea rând, săgeți de oțel, În plin! Galop ușor, În aceeași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
la fel de-a lungul grajdurilor, Îndepărtându-se de clădiri. Zgomotul copitelor Înfundate În zăpadă nu se auzea aproape deloc. Când ajunse la două sute de pași de clădiri, Ștefănel Își puse la spate arcul și tolba, Încălecă și porni la trap ușor, mângâind coama armăsarului. În spate se afla marea, dar În față s-ar putea afla munții. Lovi ușor cu călcâiele În burta calului, iar acesta Înțelese. Se smuci deodată și se aruncă Într-un galop nebun. Copilul era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
arcașii. Căpitanul se apropie de locul bătăliei. Haiducii luptau adânc În centrul ienicerilor, care nu mai apucaseră să intre În formația de apărare. Dar lupta se Împotmolise acolo. Nu păreau să Învingă prea ușor nici unii, nici alții. Oană porni la trap și intră În vâltoare, strigându-l pe Mihajlo. Îl văzu, cu brațul bandajat, ținând calul numai din genunchi și Învârtind sabia cu brațul teafăr. - Mihajlo! Înapoi! strigă Oană. Voinicul nu-l auzi. În jurul lui se adunaseră aproape douăzeci de ieniceri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
va ataca orașul chiar În acea seară. Era un risc prea mare, mai ales că Hosokawa dispunea de un număr aproximativ egal de samurai. La intrarea În oraș, Își trase pe cap gluga de pelerin budist și lăsă calul la trap ușor. Rumoarea capitalei scădea ușor, odată cu asfințitul soarelui. Grupuri mici de samurai călări, Îmbrăcați În armuri kabuto, treceau pe străzile strâmte. Locuitorii se retrăseseră În case și aprinseseră lampioanele multicolore de la intrare. Unii rămăseseră În prag, privind cu nedumerire mișcările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
tăișul sabiei este toată viața ta, atunci, da, trăiești. Altfel... Oană strânse brusc mâna, tresărind. - Am greșit cu ceva? spuse Erina. Ești prea Încordat În seara asta. Ce se Întâmplă? - Se apropie un călăreț. - Ceva grav? - Nu. Se apropie la trap, nu la galop, și a trecut de barajele Apărătorilor. E cineva din anturajul voievodului. Dar poate aduce vești. Curând se auzi tropotul de cal apropiindu-se prin codrul Lipnicului. Călărețul domoli trapul și se apropie la pas de curtea mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
un călăreț. - Ceva grav? - Nu. Se apropie la trap, nu la galop, și a trecut de barajele Apărătorilor. E cineva din anturajul voievodului. Dar poate aduce vești. Curând se auzi tropotul de cal apropiindu-se prin codrul Lipnicului. Călărețul domoli trapul și se apropie la pas de curtea mare a căpitanului de steag Bogdan Gâlcă. La poartă, descălecă. - Sara bună la toată lumea! Să trăiești, Măria Ta! spuse nou-venitul, cu un zâmbet larg. - Bine ai venit, pârcălabe Vlaicu! spuse, din capul mesei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
maghiari zăceau În iarba Moldovei. Un număr aproape egal sângerau, răniți de săbii sau de săgeți. Dar cel mai rău lucru pentru Petru Aron abia Începea să se Întâmple. Flancurile Apărătorilor se Închideau. Luptătorii lui Petru Ilaș coborau dealul la trap. Cei ai lui Gâlcă soseau din vale fără grabă. Iar În fața lui se apropia un grup de Apărători pe patru rânduri, perfect aliniați, În fruntea cărora se afla omul care Îl salvase pe Ștefan din atacul de la Reuseni. Cosmin Oană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Signor Gianluca, mă bucur să vă revăd! Speram totuși că ne vom Întâlni În vremuri de pace... - Bucuria este a mea, signor Pietro! răspunse Gianluca. Cât despre pace, aceasta nu e tocmai un subiect pentru Diario... Micul grup porni, la trap, spre Suceava. Trecu prin păduri În care se simțeau pregătirile de luptă și ajunse la drumul mare al Neamțului, plin de bătrâni, femei și copii care fugeau din calea primejdiei. Unii aveau căruțe În care Înghesuiseră tot ce putuseră, alții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
peste cețuri, spre oastea dușmană. Se auziră tropote. Avangarda spătarului Pop ocupă ieșirea podului cu trei rânduri de arcași, În spatele cărora două mii de călăreți așteptau clipa atacului. Iar clipa sosi repede. Avangarda de spahii lansată de Soliman trecu podul la trap (galopul era imposibil fiindcă nu se vedea nimic În nici o direcție), dar primele zeci de călăreți căzură sub tirul arcașilor. Spahiii trecură peste cadavrele celor căzuți și forțară ieșirea pe malul celălalt. Dar atacul călăreților moldoveni fu rapid și perfect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
În luptă și revenirea gărzii din Încleștarea cu Apărătorii. „Deci asta era... Își spuse Alexandru. Victoria psihologică prin atac asupra comandantului dușman. Exact reversul acțiunii Cuceritorilor... extraordinar... ” - He! Alessandro! se auzi vocea lui Gianluca, În apropiere. Italianul se apropia la trap, după ce fusese În toate locurile accesibile ale bătăliei. Mi se pare mie, sau asistăm la un miracolo? Această uriașă armată care, ar fi Învins oștile reunite ale principilor europeni, se retrage cu adevărat din fața lui Ștefan? - Nu pot să cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Moldovei, apoi cușmele oștenilor, și apoi un Întreg corp de oaste, de cel puțin trei mii de oameni, mărșăluind parcă prin somn, cu capetele plecate. Străjile sosiră În fugă la metereze. Doi călăreți se desprinseră din grupul compact, sosind la trap În fața porții principale. Erina le văzu mantiile albe cu semnul scutului și spadei și un fior o străbătu din cap până În picioare. - Deschideți poarta! strigă unul din călăreți. Sosește măria sa! Poarta se deschise Încet, iar călăreții intrară pe pod. Primii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
rece care bătea dinspre câmpia Nistrului prevestea mai degrabă noi ninsori În zilele ce vor veni. Cei trei călăreți ieșiră pe poarta cetății, trecură podul de lemn lăsat peste șanțul de apă, traversară Încet târgul Sucevei și sloboziră caii la trap pe dealurile dinspre Tudora. Erina respira fericită aerul iernii și privea În jur ca și cum ar fi redescoperit frumusețea austeră a iernii În pădurile albe prin care se auzea ușor șuierul vântului. O vreme nici unul dintre ei nu spuse nimic. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
galop. Singur pe drumurile pustii ale munților Shaoshi, Ștefănel gonea repede. Tot mai repede. Tobele se auzeau tot mai clar, erau inima lui, sau erau doar pulsul lumii care Îl aștepta. Trebuia să se grăbească. Cei doi cai trecură de la trap la galop scurt și de la galop scurt la galop mare, În fuleuri lungi, ca și cum ar fi intrat Într-o teribilă cursă. Tânărul se aplecă ușor În șa, bătând prietenește grumazul armăsarului, care Întoarse capul și necheză, ca și cum ar fi Înțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Alexandru se va descurca. Altfel n-ai să-ți ierți niciodată decizia de a-l trimite la Istanbul. De acord. Pietro chemă zece Apărători și le dădu ordinul de a-l ataca prin surprindere pe Alexandru, care tocmai traversa, la trap, poiana În care se desfășuraseră antrenamentele. Avea la centură sabia, iar de o parte și de alta a șeii câte un buzdugan. Luptase toată ziua și, după cum se vedea, era obosit. Se apropia de linia de aliniere a celor doisprezece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]