2,154 matches
-
la culoare cam rărit în creștet. Ochii săi albaștri îl cercetau pe partenerul de conversație cu căutătura luptătorilor sau boxerilor care se privesc nemișcați înainte de a evolua pe saltea ori în ring. Omul avea cutele nasului adânci și colțurile buzelor trase, de parcă ar fi zâmbit ironic fără contenire. Mergea legănat, balansându-și brațele pe lângă trup. Deși era vară, purta costum. Într-o singură zi, ceva mai călduroasă, apăruse într-o cămașă albă cu mâneci lungi. Refugiul în Albertinum al celui ce
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
prin ce mijloace, copyrightul. Dacă treaba ține și cartea Înregistrează succesul bubuitor În care sper, după un an, scoatem o nouă ediție și dăm În vileag toată mișculația. Pentru ce toate astea? Uite-așa, ca un bobârnac, ca o leapșă trasă fandoselilor strepezite ale criticilor noștri care fie o vor ignora, fie o vor expedia din vârful buzelor În derizoriul maculaturii comerciale, asupra căreia dumnealor nu catadicsesc să se aplece pen’ că s-ar compromite, mă-nțelegi; ei se ocupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și apoi se îndreptă spre partea din spate a jeepului, deschise portiera, scoase un bidon de ulei și, cu el în mână, se apropie de gura puțului. Fără să-și ia ochii de la Gacel, cu arma în mână, fără piedica trasă, deșurubă capacul și începu să toarne uleiul, care clipoci înfundat treizeci de metri mai jos. — Uite ce fac eu cu apa ta de căcat! spuse. Ai să te caci o lună numai ulei. Dădu drumul în puț încă plin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că nu-l pândește nici o primejdie, căci îi era imposibil să distingă ceva la mai puțin de zece metri distanță, și după ce trase adânc aer în piept, se hotărî să-și continue lentul marș cu arma pregătită și cu piedica trasă. Îl mai despărțeau doar ceva mai puțin de doisprezece metri de obiectiv, când, din spatele unei stânci aflate la vreo patru sute de metri în fața lui, țâșni o flacără și, înainte să reacționeze, un glonț de calibru mare îi străpunse inima. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
În ilegalitate. Cărțile au devenit inutile. Satul Înghite orașul. Nunțile sînt ca tăierea porcului. Grohăie mirii, grohăie domnișoarele de onoare, grohăie mașinile și garoafele. Sărbătorile astea au devenit agresive. Ce statut privilegiat mi-ar oferi acum o Încăpere cu obloanele trase. Zi de lucru. Lumina mahmură moțăie prin tramvaie În mirosul Sună la ușă. Trebuie să fie el. Iar și-a uitat medicamentele. Nu-mi place că În ultima vreme se Întoarce mereu din drum. — A, doamna Oprișan, dumneavoastră erați. Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
după ce acesta trecuse de deal. Majoritatea bărbaților tinerilor din oraș s-au înrolat și ei. Unii s-au întors după terminarea războiului, alții nu. În josul străzii, în spatele celei principale, majoritatea atelierelor mecanice erau goale. Multe drogherii și băcănii aveau obloanele trase, cu mesaje de genul „Închis pe perioada războiului“ scrise pe geamuri. Am pus un steag de serviciu pe ușa din față, așa cum făcuse aproape toată lumea. Le găseai pe toate străzile, chiar și pe cele din nord, unde locuiau cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
stăm bine, că avem cincisprezece ruble, făcu o mutră acră. Apoi zâmbi, după care rămase fără expresie și bătu tare cu inelul în sticla mesei. Hirghe privea undeva lateral cu o lene plină de silă. O chelneriță cu fața îngrozitor de trasă, care îmi păru cunoscută de cum am zărit-o, se întoarse repede auzind bătaia în masă; atingând colțul ascuțit al mesei cu șorțul ei scrobit, aceasta începu să strângă paharele goale. Doar când începu să adune mucurile de țigară (aruncate direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
destui bani (și aici nu era departe de adevăr), nu suporta soarele (deși toată viața lui a stat cu capu-n dogoarea soarelui), pe el să-l lăsăm În plata Domnului, se simțea foarte bine și În Belgrad, cu jaluzelele trase. În acest paragraf din Enciclopedia morților este introspectată cu multă finețe aventura lui marină, de la lirismul primului contact vizual, din o mie nouă sute treizeci și cinci pînă la Întîlnirea reală, față-n față cu marea, patruzeci de ani mai tîrziu. Asta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vise depărtate ce-i biciuiau ochii ca o văpaie, ca aripile pîrlite ale Îngerilor, Încît el va Închide ochii strîns, dureros de strîns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci În cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar În miezul văzului, pîlpîiau rotocoale roșiatice, roșiatice și sinelii, și vineții, și gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de bună seamă, tot lumină era, nicidecum nălucire, sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
există constante. În tinerețe Racikovski participase la cenacluri studențești clandestine, unde se citeau În șoaptă cărți și manifeste interzise, aveau loc discuții conspirative și iubiri tainice, străluminate de zările unui viitor neclar, iar „romantica revoluție era singurul program“. Cu șapca trasă zdravăn pe frunte, se fofila prin ganguri dosnice pînă În pivnițele Întunecoase unde mirosea a cerneală tipografică, se tipăreau pamflete de culoarea sang de beuf și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume teribil de fanteziste. Era o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
apelase la documentația lui monsieur Junius, pe care se bazase și versiunea italiană a lui Preciozie din același an. Comentariile din ziare pe marginea ediției maghiare (1944), Însoțite de opiniile unui oarecare Laszlo Erne, vor avea un ecou imediat: gloanțe trase dintr-o pușcă de vînătoare chiar În fereastra casei noastre. Aș putea spune că am simțit chestiunea Conspirației chiar pe pielea mea.) 19. Este foarte probabil ca această carte să fi produs o puternică Înrîurire nu doar asupra fostului pictor-amator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mustață, haina gri, din stofă de lână are la guler și de-a lungul, până la brâu, un motiv popular din lână neagră, poartă pe umăr o desagă într-un băț și în mâna dreaptă o armă, un baltag de lovit, trasă și împuns, nu are nici brâu, nici chimir; haina este strânsă pe corp, iar mâinile sunt strâmte și răsfirate la încheietura mâinii. Despre portul femeilor, Balthazar Hacquet spune astfel: „Femeia își poartă părul împletit în cozi, acoperit cu o (năframă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aproape tentat să te fac pe tine să dispari, Cer scuze, domnule comisar, Să vedem dacă n-oi uita să te anunț când te-am scuzat, Da, domnule comisar, O întrebare, La ordinele dumneavoastră, domnule comisar, Aveai arma cu piedica trasă, Nu, domnule comisar, cu piedica pusă, Pusă pentru că uitaseși s-o ridici, Nu, domnule comisar, jur, pistolul era doar pentru a-l speria pe tip, Și ai reușit să-l sperii, Da, domnule comisar, După câte se vede, chiar trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu știu ce, și apoi, într-un final se întorcea acasă, cu inima grea. Barbe vorbi multă vreme astfel despre procuror și despre Lysia Verhareine. Seara se lăsa în jurul nostru, cu răgete de animale închise în grajduri și cu zgmot de obloane trase. Mi-l închipuiam pe procuror mergând pe aleile parcului, spre apa râului Guerlante, privind ferestrele căsuței unde locuia tânără învățătoare. Nu era o noutate ca un bărbat care se apropie de moarte să se prindă în mrejele dragostei. O poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fi mișcat. Aici se afla Clămence, în mijlocul soldaților care nu o vedeau, cum nici ea nu avea habar de prezența lor. Doamna de Flers a dat la o parte unul din cearșafuri și am văzut-o. Se odihnea, cu chipul tras, cu ochii închiși și cu mâinile așezate pe piept. Respira cu o lentoare maiestuoasă care-i făcea pieptul să se miște, dar îi lăsa trăsăturile nemișcate. Era un scaun aproape de patul ei. Mai mult am căzut decât m-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
unde să te aștept. Într-o atmosferă sufocantă m-ai urî. Te-aș face eu să mă urăști. (Țâșnirea necontrolată a lacrimilor o orbește din nou.) AMORY: Rosalind... ROSALIND: O, scumpule, pleacă! Nu Înrăutăți lucrurile. Nu suport... AMORY (cu fața trasă și vocea Încordată): Îți dai seama ce spui? Mă alungi pentru totdeauna? Există pe undeva o deosebire Între calitatea suferinței fiecăruia.) ROSALIND: Nu Înțelegi... AMORY: Mă tem că nu Înțeleg dacă mă iubești. Te temi de doi ani de greutăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de slăbit încât să fiu nevoit să deschid fereastra pentru niște aer curat. În biroul alăturat, mi-am turnat un pahar mare din brandy-ul lui Weisthor, care funcționă mult mai bine decât gura de aer berlinez, și, cu draperiile trase, m-am simțit chiar suficient de relaxat încât să aprind lampa de birou și să arunc o privire cercetătoare prin cameră înainte de a scotoci sertarele și dulapurile. Și merita să arunci o privire. Gustul lui Weisthor în decorațiuni nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o mare fereastră pătrată, ieșită în afară, la etajul întâi. Becker începu să tragă de clopoțel de mama focului. Când se plictisi, începu cu ciocănelul de la ușă. Până la urmă, în hol se aprinse o lumină și am auzit sunetul zăvorului tras. Ușa se deschise atât cât permise lanțul pus și am văzut fața palidă a lui Lange trăgând cu ochiul, cu neliniște, de după ușă. Poliția, zise Becker. Deschideți. — Ce se întâmplă? Ce doriți? Becker făcu un pas în spate: — Feriți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Spini șase-n pielea ta marină! (De șase ori, în ape grele Sting fier aprins, până-n prăsele; Fulger cedat, just unghi normal, Cad reflectat, croiesc cristal.) Piei, chip! Rămâi, cortină spartă, Pătrată Spanie pe-o hartă, Răpus, în mâini, pumnalul tras, În fund ursuz, de zahăr ars: Valuri frânte, gemene, Ruptură de cremene, Ce gând târziu mă suflă-acu? Să vântur nopții "Bu-hu-hu" Ca la un cântec, altădată? Se toarce vorba, închegată, Cutia-încet se-ncuie-n piept, În scrisul apei caut drept
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
este puternică în acele poeme în care mă unește revolta, în care eul este tulburat de apele învolburate ale unei existențe tumultoase, și aici poate fi găsit filonul de aur al lirismului salvat ”in extremis”. Viforul strânge în corset/ luni trase prin anotimp,/ țurțurii mușcă din brazi/ în cercuri care desenează sănii albastre/ dansând cu girofarul aprins/ la trecerea dintre ani...”(Revelion). Alteori tensiunea poetică scade îngrijorător, metafora cade în clișeu, locul comun înlocuiește epitetul insolit și nu mai regăsim aceeași
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
ambele sexe, când și-a oferit vederii lor partea din... pupa, cum zic marinarii. Am ajutat-o elegant să-și recapete echilibrul, apoi i-am sărutat mâna și obrazul, spunându-i ce fericit sunt că o revăd... La fiecare ramă trasă, distanța dintre noi și mal creștea văzând cu ochii. Pe mare eram doar noi doi și câteva bărci cu motor, la mare distanță în larg. Rareori, câte o barcă cu pânze se mai aventura prin zonă. Mi-am ales un
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
realităților pe care le dezvăluie răspicat, în stilul jurnalistic, atât de familiar: „La fereastra fără mușcate, / Cu literele scurgându-se dintre pagini / Încerc să citesc ceea ce a mai rămas / Din generația ce umblă pe stradă / Cu sacoșa goală și capul tras / Între umerii paltonului de la second-hand.” (Generație). Se observă multe detalii ale unei existențe banale. De altfel, poeta spune: „Aflu cam tot ce-i negru sub unghie în această lume”. Dar mai există o speranță, pentru că, spune Melania Cuc: „Eu încă
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
fost că, în timp ce-mi alegeam direcția de mers, un nou val de ceață să se abată asupra întinderii de apă. Valurile au început să crească în intensitate, iar curenții au luat direcția spre nord. Cele două sute de rame trase m-au plasat într-o zonă și mai proastă de pescuit. Mersesem de fapt spre Venus și m-am așezat pe duna de nisip din dreptul hotelului Capitol din Jupiter. Duna aceasta este ca un deal ce desparte întinderea nesfârșită
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
al locomotivelor prin triaj, sau al vreunui câine lătrând pe mal. Teama de necunoscut își făcea loc, fără să vreau, în sufletul meu. Dacă în loc s-o iau spre mal, mă îndreptam spre larg? Am început din nou numărătoarea vâslelor trase, căci altă modalitate de-a afla cât am parcurs nu era. După circa șapte sute cincizeci de rame ar fi trebuit să fiu aproape de mal. Când apa este limpede, se vede fundul mării și atunci știi că mai ai două sute de
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
-I POVESTE... ...dar dacă nu-i poveste, și paltin de am fost, o fi adevărat? Îl simt cum a trecut în trupul de vioară, pe-ascuns, ca prin ningaiuri lupul. Din cerul altui mi se face seară. Lasă, perdeaua întunericului trasă, ori tot mai crezi c-o să mai vină cineva să-ți împrumute trupul? La cumpăna fântânii - nespoveditele ape de seară nici șipotului și nici vranei! Oare am fost vreodată, în alt drum, lui Dumnezeu vioară și bordei, sau poate numai
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]