32,821 matches
-
de acces către intimitatea unei profunde meditații asupra existenței și a condiției umane. Autoportretul din 1922 și Portretul mamei din 1927 sînt, în acest sens, punctele de pornire, cel puțin din ceea ce se cunoaște pînă acum, a două dintre marile trasee ale operei sale. Primul inaugurează seria autoportretelor care nu se va încheia decît spre sfărșitul vieții, iar cu cel de-al doilea începe ampla galerie a portretelor individuale care se întinde și ea pînă în deceniul nouă. Vreme de șaptezeci
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
discutate. Nu există un flux de idei, nu există, de aceea, dialog, ci interminabile, vlăguite și sterile monologuri. E trist că și tînăra generație a prins gustul prefăcătoriei, al minciunii ca virtute, cum spune Moličre. Recuperînd o parte, mică, din traseul lui artistic de la Viena, Paris, San Francisco, de la Metropolitan, unde a regizat spectacol de operă, am descoperit argumente la întrebări ce nu-mi dau pace. Urmăresc pe Mezzo, sistematic, evoluția montărilor de operă. Fantastic! Drumul de la idee la dezvoltarea ei
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
Valentina Sandu-Dediu Una din ideile aplicate în programul abia trecutei Săptămâni Internaționale a Muzicii Noi de către directorul său, compozitorul Sorin Lerescu, m-a mobilizat în a reface succint traseul unui creator insolit (pe care, din păcate, nu l-am avut profesor în mod direct, dar de la care - din fericire - am avut multe de învățat). Este vorba de organizarea unor conferințe zilnice, portrete ale unor compozitori români (majoritatea din nefericire
Anatol Vieru și Ciaccona by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12744_a_14069]
-
deja dispăruți): pe Myriam Marbe a prezentat-o Gheorghe Firca, pe Adrian Rațiu - Carmen Stoianov, pe Nicolae Beloiu - Octavian Lazăr Cosma, pe Horațiu Rădulescu - Dumitru Avakian și pe Mihai Mitrea-Celarianu - Despina Petecel. Revenindu-mi tema "Anatol Vieru", am reluat inevitabil trasee binecunoscute, precum sistemul modal dezvoltat de compozitor, bazat în principal pe teoria mulțimilor, și care a generat lucrări extrem de diverse (aparent, de fapt trepte ale unui ansamblu profund organic). Vieru nu a aderat decât pasager la serialismul anilor '50-'60
Anatol Vieru și Ciaccona by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12744_a_14069]
-
lucrare, le încrustează în marile blocuri sonore cu care experimentează asupra timpului muzical. Vor rezulta inedite forme muzicale - "clepsidre", "site", "ecran", "psalmi" - ce revin în diferite ipostaze în creațiile lui Vieru, fără ca aceste prototipuri să devină o manieră. Dincolo de aceste trasee, un aspect anume m-a interesat: acela al unei particulare concepții asupra timpului muzical, problemă care i-a preocupat pe mai toți colegii de generație ai lui Vieru. Ar fi multe de spus despre viziunea sa asupra oscilării între continuu
Anatol Vieru și Ciaccona by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12744_a_14069]
-
nu sunt scrise rău, dar sunt un insert gratuit în corpul romanului și contribuie decisiv la eșecul măcar al finalului. Acesta ar fi "complexul On the road" al fracturiștilor! De la spermatofagia din primul capitol la revolta anti-establishment întrevăzută în ultimul, traseul e cam forțat, dacă nu rizibil de-a binelea. Extensia înspre social-politic pe care, doar de la un punct încolo, autoarea o încearcă, nu mi se pare asimilată organic povestirii de dragoste conturate în ultimele două capitole. Determinată social, indecizia Vladei
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
Iași. Acolo îl cunoaște pe G. Ibrăileanu și primește cu satisfacție propunerea de a colabora la Viața românească. Dar așa cum apele adînci și limpezi ascund vîrtejuri neștiute, firea evolutiv activă a tînărului Vianu îl împinge spre noi provocări. Urmează un traseu de studii universitare, pornind dinspre Leipzig spre Viena, apoi din nou în Germania, la Tübingen, oraș evocator prin personalitățile culturale care-și legaseră existența de aceste locuri: Hölderlin, Uhland, Schelling, Hegel. Într-o scrisoare către bunul său prieten din copilărie
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
meargă Mărăcine la Municipal, să-și bată ăia joc de domnia-sa? Și doamna? Ce dacă spitalul Pantelimon e aproape, acolo n-o cunoaște niminea? Medicii duc adevărate campanii lingvistice ca să-i îmbarce și să-I ducă unde trebuie. Asupra traseului se poartă negocieri, mai tari decît cele cu taximetriștii. Vorba ceea: du-mă la Urgență, măi Salvare, că taxi-ul e scump! Oameni și fluturi Cine nu citește revista Apostrof, are ce pierde. În ultimele numere, nu merită nimic ratat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
denumesc străzi, cooperative etc. Cu excepția unor scrisori, interviuri sau alocuțiuni rostite cu prilejul diverselor congrese la care participă, Șolohov nu mai dă literaturii nimic important. Moare, asistat de tovarășa sa de viață, în 1984. Acesta ar fi în linii mari traseul vieții și operei lui Mihail Șolohov, citit, predat, învățat și reprodus cu venerație de generații întregi de elevi, profesori, scriitori, critici, cititori... Există oare vreo fisură în acest bust de bronz?, se întreabă Aleksandr Korabliov. Unii, în linia partidului, susțin
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
diplomatică internațională chiar contează. Surprinzător, în 1996 rezistă la post, deși puterea politică e preluată de niște indivizi care urlau în gura mare că vor schimbarea. Și în acest interval, Geoană (Mircea, pentru intimi) a făcut aceeași figură, pe același traseu: tenis, fursecuri, recepții. N-a mai fost cine știe ce surpriză când, în 2000, supraviețuitorul schimbării și al schimbării schimbării a devenit ditamai ministrul de Externe. Pluri- (mai precis, penta-) lingv este, de zâmbit zâmbește (crispat, dar cine se uită la nuanțe
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
își face loc într-un text scris, de fapt, spre proslăvirea usturător-jucăușă a "magnificului nicolae". O literatură ca un rîs acru, prozaică în felul din La Lilieci, un cimitir vesel, de familie, a scris Cristian Popescu. Formula e circulară, ca traseul tramvaiului douășase, amenințînd să se epuizeze prin repetiție. Dar nu se întîmplă așa. Un nume foarte purtat, niște vieți banale, tramvaiele care, toate, seamănă, construiesc atent o ucigătoare monotonie, de care te salvează cea mai apropiată înmormîntare familială. Bucureștiul poate
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
hidroizolație ș.a.m.d., că nu sînt tiranți, după toate șantierele anuale, am mai trecut prin unul de curînd. Să aibă asta legătură cu insomniile mele? }evile de căldură nu au fost bine calculate inițial ca grosime, caloriferele ca randament, traseele nu au fost bine gîndite. Cu puțin înainte să se răcească afară și pe datorie față de inginerul genial și cumsecade, am schimbat totul. Viața a mai rămas să o schimb. În rest, totul este de ultima generație și tehnologie în
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
schimbat totul. Viața a mai rămas să o schimb. În rest, totul este de ultima generație și tehnologie în căsuța mea. Această ultimă operațiune din casa în care și locuiesc a fost devastatoare. La propriu și la figurat. Pereți găuriți, trasee modificate, alte găuri rămase la vedere pînă la adîncile mele bătrîneți, dacă le mai apuc, desigur, tone de moluz și de praf care au intrat peste tot, în cărți, în șifoniere, suflete, nări. În fine, după toată tevatura este minunat
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
în continuare ceva despre Miți care l-a trădat. În același timp, undeva pe Calea Victoriei, strivită într-o aglomerație de nedescris mă aflam eu, în drum spre Teatrul Mic. Veșnic cu sufletul la gură, cu mintea doldora de griji, programe, trasee, telefoane, obligații, cu tensiunea mărită, cu ochii dilatați la maximum la dezastrul societății în care trăiesc și pe care trebuie, uneori, să-l parcurg, mă simt, totuși, în mașinuța mea, ocrotită. Îmi știe atît de bine drumurile, încît aproape mă
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
avea, să spunem povești din fum, spre Canterbury domnul ne-nsoțească, iar căutarea să ne-o răsplătească, sîntem încredințați..." Nona Ciobanu alege cîteva povestiri, nuclee semnificative și repetitive, altele ce mută situațiile și relațiile în spații culturale diferite, fire narative și trasee inițiatice, de fapt, care să reveleze cam același peisaj uman, etern și nemodificat în esență. Scena se populează cu tîrgoveți, împărați, împărătese, vînzători, vrăjitoare, cavaleri, musulmani, tebani, regi, regine, în funcție de locuri și subiecte, fără demonstrații teribile, ostentații, prețiozități și, mai
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
către o infinitate de posibilități (Opera aperta, 1962) sau, dimpotrivă, de postularea unor limite ale procesului interpretativ (I limiti dell' interpretazione, 1990), de discutarea strategiilor textuale prin care se construiește profilul cititorului model (Lector in fabula, 1979) sau de explorarea traseelor întortocheate ale narativității (Sei passeggiate nei boschi narrativi, 1994). În plus, dincolo de noutatea punctelor de vedere, studiile teoretice, eseurile și articolele lui Eco sunt înzestrate cu calități literare evidente, presărate cu exemple sclipitoare (și nu de puține ori amuzante), într-
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
best-seller și roman experimental În orice dezbatere, articol de jurnal sau studiu academic consacrat postmodernismului italian, autorii cel mai adesea menționați sunt Italo Calvino și Umberto Eco. Nu foarte des s-a insistat însă asupra amănuntului că aceștia au parcurs trasee cumva complementare (sau, mai exact, cam același traseu, dar din direcții diametral opuse): Calvino, pornind de la experiența sa de prozator - căci orice s-ar spune, el rămâne, structural, un scriitor de ficțiune - a ajuns să producă eseuri de o luciditate
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
de jurnal sau studiu academic consacrat postmodernismului italian, autorii cel mai adesea menționați sunt Italo Calvino și Umberto Eco. Nu foarte des s-a insistat însă asupra amănuntului că aceștia au parcurs trasee cumva complementare (sau, mai exact, cam același traseu, dar din direcții diametral opuse): Calvino, pornind de la experiența sa de prozator - căci orice s-ar spune, el rămâne, structural, un scriitor de ficțiune - a ajuns să producă eseuri de o luciditate și de o finețe exemplare, în timp ce Eco - cercetătorul
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
propriilor pronosticuri, să devină romancier. Paralela cu Calvino ar putea deveni interesantă mai cu seamă în contextul dezbaterilor mai noi privind nivelarea de gen dintre literatură și critica/ teoria literară. Vom reveni poate cu un alt prilej. Întorcându-ne la traseul parcurs de Eco, punctul de răscruce despre care aminteam este, desigur, anul 1980, când, cu Il nome della rosa (câștigător, printre altele, a râvnitului premiu Strega), asistăm la prima producere conștientă, în spațiul italian, a unui roman postmodern. Intențiile autorului
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
pe D. D. Roșca, Liviu Rusu sau Lucian Blaga, fiind cel mai tânăr dintre membrii Cercului literar de la Sibiu a cărui notorietate abia se forma și avea să fie apoi împinsă brutal în umbră o dată cu instalarea regimului comunist în România. Traseul său biografic după absolvire va fi unul total neprielnic vocației inițiale, după ce tânărul asistent de la Catedra de filosofie a lui D. D. Roșca va fi epurat în 1949, ca necorespunzător datorită suspiciunilor privitoare la formația sa idealistă și nu-și
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
nu are nimic denotativ, nimic datat și nimic ostentativ. Ea este o eliberare energetică pură, o exteriorizare a tensiunilor lăuntrice în explozii cromatice care nu exprimă nimic altceva în afara propriei lor dinamici. Intr-un mod surprinzător și bizar, poetul-pictor reface traseele simbolice ale primitivului și ale copilului, itinerariile formării conștiinței, atît la nivelul speciei, cît și la nivel individual. Ca structură generală și ca sensibilitate cromatică, el este un expresionist, însă unul cu nostalgia ordinii și cu vocația geometriei. Fără părinți
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
tatălui, după ce autorul descoperă că părintele său a fost informator al securității comuniste. împreună cu Imre Kértesz, Péter Esterházy mai este autorul unui fermecător volum de proză intitulat O povestire. Două povestiri, istoria unei călătorii din est spre vest, pe același traseu, trăită de cei doi scriitori. Elogii mai culege în această toamnă și Umberto Eco pentru noul său roman "trivial" (a se citi popular), Misterioasa flacără a reginei Loana. Cartea - care trece și drept anticariatul unei perioade dispărute, cea a ascensiunii
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
pe măsură ce personajul său, lordul Henry Wotton, îmbătrînește. Restul aparițiilor, episodice, sînt, unele, corecte, tehnice, altele, vagi, palide. Nu cred că-și aveau rostul două personaje: Naratorul, care ne povestește ce tocmai se întîmplă sub ochii noștri, și Servitorul, al cărui traseu, altfel bine susținut de Ionuț Kivu printr-o maleabilitate corporală studiată, nu-și precizează funcția în raport cu Dorian Gray și cu ceilalți. Foarte provocat de Dorian Gray și de Oscar Wilde, de lumea lor, regizorul Dragoș Galgoțiu nu poate reduce tendința
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
mult mai gravă decît a celorlalte componente, chiar dacă impactul ei nu este chiar atît de vizibil. În ciuda faptului că există și aici actori specializați, fie prin profesie, fie printr-o practică îndelungată, lucrurile întîrzie, totuși, să se așeze pe un traseu de evoluție normală. Sînt exemple de galerii care funcționează extrem de dinamic și de eficient ca mesaj cultural, cîteva dintre ele fiind înființate de către oameni foarte tineri, apoi sînt galeriile unor profesioniști cu multă experiență, cum este Alexandru Ghilduș sau Maria
Iarăși despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12457_a_13782]
-
mărunte și a imperativului său ideologic, este fundamental falsă. Chiar dacă acest moment al creației lui Mattis Teutsch se suprapune cu momentul cel mai dur al realismului socialist, în esență el nu este marcat de ofensiva ideologică și nici deturnat de la traseul său prestabilit pe care și-l urmărește cu o consecvență de multe ori crispată. Sensul direct al acestor experiențe plastice, dincolo de latura lor formală și de meditația propriu-zisă asupra capacității limbajului de a se manifesta exemplar, este acela care privește
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]