452 matches
-
vârful unor codițe lungi, subțiri și arcuite, câte două - trei. Era o adevărată simfonie de culori și de orchestranți din toate speciile, de la multitudinea albinelor cu desagii de pe piciorușe încărcați cu polen, la bondarii zgomotoși, gărgărițe pistruiate, sau cărăbușii ce trebăluiau de zor împingând spre cămările de iarnă, cocoloașe făcute din diverse resturi vegetale. Nici furnicile nu se lăsau mai prejos. Pe lângă papucii Nataliței (nu putea încălța nimic mai comod din cauza umflăturilor de la picioare), se perinda un întreg alai de du-te-vino
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343100_a_344429]
-
de fie-ta ți-a tăiat rochia. - Ce-a făcut? întrebă Lili neagră de supărare. - Ți-a tăiat jurata de fie-ta rochia, să-și facă haine la păpuși. Mi s-a părut mie ceva curios când am văzut-o trebăluind de zor cu acul și ața, dar nu mă gândii că tocmai din rochiile tale a tăiat. Lili, își verifică poalele rochiei și constată că într-adevăr din partea din spate lipsea o bucată bună de material. Fuge repede la șifonier
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343120_a_344449]
-
Cici a întors capul spre șosea și a văzut doi militari pășind voinicește spre lumea adunată să privească la hora încinsă pe pajiște. Cel mai înalt dintre ei, își rotește privirea în jur și le descoperă pe cele două tinere, trebăluind pe lângă brad. Nici una, nici două, se apropie de ele, o ia de mână pe Maria și o invită la horă. - Hai cu mine-n horă să dansăm, îi spune tânărul fără altă explicație. Fata luată prin surprindere de îndrăzneala flăcăului
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343122_a_344451]
-
deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a spus că, mai bine să am grija oilor, ca să nu se îndepărteze prea
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
Nici tu, odorul meu, Ioana, N-ai grijă, zău, tu ești cu mine, Am chipul tău, precum icoana - Ci numai spune-mi de ți-e bine! * Nici tatăl vostru nu-mi lipsește, Chiar dacă n-are să mai vină, Căci duhul lui trebăluiește Prin cele colțuri de grădină. * Nu-s singură, copiii mei, Vă am mereu acasă Cu tot cu scumpii nepoței - Doar dați-mi vești, că-mi pasă... * Iar când o să aveți răgaz, Nu ocolesc, ci vă spun drept: Cu lacrimile pe obraz, Eu
VĂ AM MEREU ACASĂ... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377560_a_378889]
-
să se laude, că au o căsnicie fericită, cu doi copii frumoși și sănătoși, dar, mai ales, cuminți și ascultători. Că așa sunt tinerii părinți care se iubesc. Tata făcuse rost de la un vecin de un car cu boi și trebăluia prin curte cu pregătirea de plecare. În acest timp, mama se chinuia în casă cu „primenirea” noastră. Reușise s-o amăgească pe soru-mea, dar cu mine nu i-a mers. Degeaba se ruga de mine cu hăinuța-n mâini. Botos
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
și intrase în casă. Ar fi trebuit să-și ceară scuze față de ea. Ce naiba îl apucase? El nu fusese așa! Nu îndrăzni să meargă după ea în fosta lui cameră și așteptă în sufragerie până ce o auzi ieșind și apoi trebăluind la bucătărie. Se rezemă de tocul ușii, privind cu câtă abilitate mânuia vesela, cunoscând rostul tuturor obiectelor din jur, de parcă era casa ei. - De când stai cu mama mea? - De aproape trei ani, de când a rămas doar cu Cheșu. Îi era
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
pat, în timp ce dincolo viața se derula fără noi. Unchiul se trezea în zori să prindă trenul de 7 care să- l ducă la București, unde lucra și era student, în același timp. Mătușa mea își făcea treburile casnice, iad bunica trebăluia făcând mâncare. Până ne trezească vreo găină scapătă printre răsadurile de ardei gras și pe care, verișoară mea, desculța și în cămașă de noapte, o alerga cu ochii închiși dând- o afară din grădiniță. Ne dădeam jos din pat, ne
GUTUIUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380021_a_381350]
-
aici încolo și nu pe ascuns, în mijlocul câmpului. A făcut naveta pe vreme bună, timp de trei ani. Iarna stătea la gazdă. Destul de greu pentru el. Ajungea acasă obosit și, exact când începea să învețe pentru a doua zi, după ce trebăluia prin curte la repezeală, pe la păsări și animale, ca să-și ajute bunicii, se pomenea cu Gavrilă peste el ca să-i răspundă la zeci de întrebări despre capitală, școală, magazine, echipe de fotbal, tramvaie și câte și mai câte ori, pur
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
apă, și ei săltăreți ca și tine, ca să te-ntorci tulburat de zvâc spre casă și s-o iei de la capăt. Din vreme-n vreme, luam seama la ce făceai și, mulțumită că erai cuminte, îmi găseam iar ceva de trebăluit. Prinsă de griji, nu văzusem cum apele Oltețului îmbogățite prin topirea zăpezii își lărgiseră matca, lăfăindu-se cam lacom și amenințător către maluri. Spre amurg cerul se-mbunginase grozav, iar noaptea părelnică ne trimisese la căldura sobei devreme. Tocmai pusesem sticlă
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
câinelui, căci cu frigul de afară, măcar demâncarea să le-o dea caldă. Cei doi porci mari îi dau de furcă și azi ca în fiecare dimineață. Ea îi bombăne supărată când animalele mai, mai să-i răstoarne tuciul. Gheorghe trebăluiește de zor în fânar, să dea jos nutreț pentru capre și umple un sac cu paie să le pună strat porcilor. Îi strigă neveste-si: - Hai femeie, că Gogu nu o să-ți mai dea multe zile de furcă! Săptămâna viitoare
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
de opt și respectiv cinci ani. În casă era cald, mirosea a cozonaci și plăcinte cu mere, de afară ajungeau până la ea glasuri de copii cântând colinde și răsetele vesele și fericite ale copiilor ei alergând prin zăpadă. Sora ei trebăluia prin bucătărie, era deja noapte, întunericul dormita în ferestre. Se respira atâta pace, atâta tihnă! Corpul ei, întins pe pat, părea că plutește pe o mare lină, practic nu-l simțea, de parcă nu era din carne și oase, ci doar
NECUNOSCUTUL IUBIT ( VIS SAU REALITATE?) de NINA DRAGU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380405_a_381734]
-
cu iubirea de cele sfinte era răspunsul. La biserica se ducea doar în zi de sărbătoare, pentru ea Dumnezeu era present pretutindeni în tot și-n toate. O vedeai uneori șoptind rugăciuni doar de ea auzite și închinându-se în timp ce trebăluia prin casă sau afară. Atât de puțin îi cunoaștem pe cei care îi iubim! Preocupați prea mult de noi oare începem să-i uităm câte un pic în fiecare zi chiar de atunci când sunt încă lângă noi? Ce știa Ana
PODUL de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380551_a_381880]
-
deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a spus că, mai bine să am grija oilor, ca să nu se îndepărteze prea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
de noblețea ei angelică, percepută, în chip misterios, de parcă i s-ar înfățișa pe o metafizică falie: “M-am ivit în capătul scărilor/ și-am privit, întâmplător,/ spre femeile-acele./ Și-am văzut-o atunci/ pe soția mea,/ pe îngerul meu,/ trebăluind și ea,/ harnic, tăcut,/ între ele,/ laolaltă cu ele./ Stop cadru vibrant,/ clipă scânteietoare./ Profilul ei nobil, frumos,/ decupat pe-un ecran/ de frunze-aurii și/ de soare.../ Ca în port, când o corabie s-a/ desprins de la cheu, și/ s-
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
Bunului Dumnezeu că, oamenii pe care i-a creat sunt doar cu puțin, cu foarte puțin mai prejos de îngeri. Era atât de fericit! Se apropie de copilașul cu ochii ca ai cerului, veghindu-l cât mama și bunicuța lui trebăluiau cântând prin casă. După ce totul fusese pregătit, mama se apropie de copilul ei drag și șopti o rugăciune pentru ca îngerul păzitor să îl apere și două zâmbete au înflorit în căsuța aceea mică aducând lumină de rai, zâmbetul îngerașului și
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
întrebat pe el și își muncea capul să găsească un motiv plauzibil pentru a-l cere. Nu a mai fost nevoie. După ce au mâncat, bărbatul i-a dat poruncă să facă ordine în cameră. O privea din ce în ce mai lacom, în timp ce ea trebăluia și el sorbea din pahar. Nici nu terminase Iuliana să întindă fața de masă, că el s-a ridicat încet, fără ca ea să-l vadă, s-a apropiat rapid, printr-un salt, a luat-o în brațe pe dinapoia ei
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
Desenele lirice cuprind naturi vii, simulări ale realității, ale trecutului devenit ilustrații, și ce este remarcabil ar fi lipsa oricărui convenționalism al discursului, prin muzicalitate creând inefabilul oricărei imagini nostalgice, melancolice. Metafora aici este cufundată în contururi colorate tactil: „Mama trebăluind prin visele mele „(natură vie cu ierburi) sau în poezia Turla bisericii „Turla bisericii- înălțime de suflet sfinții pe ziduri- imagine de album” Al treilea volum, Templul iubirii, 2010, este cel mai recent și care reflectă poiesisul experimentat, personalizat și
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
de treierat, adică de separare a bobului grăului de paie și pleavă. Interesant și frumos, așa mi se pare astăzi... Am participat, copil fiind la toate muncile câmpului, dar și cele gospodărești ale casei, la păscutul vitelor, la tot ce trebăluia o familie din rândul unei comunități sătești, harnice, cinstite și deopotrivă cu sete de viață trăită frumos și omenește. Ard de nerăbdarea de a te identifica drept o cântăreață, frumoasă cum erai, fermecând și cu glasul. Să grăbim pasul într-
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
al Constantinei. Pe el îl aduseseră părinții la țară odată cu începerea vacanței de vară, de aceea își dădea aere de stăpân în fața verișoarelor, care găseau inacceptabilă și intolerantă atitudinea lui. Tărăboiul iscat de copii, atrase atenția și curiozitatea bunicului ce trebăluia prin gospodărie. Maria, nevasta lui îi explică eventuala cauză a neînțelegerii dintre nepoți, zâmbind cu obișnuita-i îngăduință și duioșie. Bărbatul înalt ca un stejar, impunător și cunoscut drept un om aprig și dintr-o bucată, se înarmă cu o
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
Cora nu se descurajă, ba chiar reuși să zâmbească atât reginei cât și tuturor celor prezenți, iar zâmbetul ei îl năuci cu totul pe Prințul Codrin, care îi întoarse zâmbetul încurajator. Grădina palatului era foarte întinsă și doi grădinari iscusiți trebăluiau din zori până în seară ca prințesele să se poată bucura de flori parfumate și de pomișori colorați în care cântau sute de păsărele. Cel mai bătrân dintre grădinari o conduse pe Cora sub fereastra reginei, pentru a-i arăta ceea ce
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
volum pe care urmează curând să-l publice. I-au apărut poezii, eseuri, reportaje și proză, în mai toate revistele literare din țară. S-a acoperit și de lauri unor festivaluri de gen din țară, dar și din Spania. Zilnic trebăluiește ca redactor la revista de cultură ‘’Steaua Dobrogei’’. Din fotografii ne zâmbește un leonin plin de mistere, așa cum e și cuprinsul cărții tocmai lecturate ‘’Frumoasa mea, transpoezia’’. Secvențele sale literare ne arată un lirism al cuvântării, remarcat de Nicolae MANOLESCU
DE LA SUFLET PENTRU UN POET APARTE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372555_a_373884]
-
iunie. Acoperișurile erau construite cu susținători din lemn tare și acoperite cu țiglă, unii puneau chiar tablă, pe care o dădeau cu grund și apoi cu două straturi de vopsea. Interiorul casei se afla în administrarea femeii, care deretica și trebăluia tot timpul cât bărbatul se afla pe câmp, la arat sau în pădurea care domnea peste scorbura dealurilor, între care se așezase vatra satului, nu de români, ci de tătarii și turcii care s-au dorit să fie cât mai
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
să răspundă în fața Legii, pentru că e altă circumstanță, o altă moarte a căprioarei. Soarele se ridicase și încălzea binișor. Pe drumul forestier cobora o mașină. Era un ARO pe motorină după mersul motorului. Era mașina brigadierului Bencheș. Lângă leasă nu trebăluisem zece-cincisprezece minute. Am luat toporelul, l-am băgat la brâu sub curea și mă grăbeam către Hârtop; locul nostru de întâlnire. I-am găsit. Brigadierul avea marca în mână, iar pădurarul o agendă. Am făcut cu diligență cele necesare. Ne-
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
și merii de pe la porți și de prin curțile sătenilor erau îmbrăcați în mantia florilor albe/rozarii, parfumând cu polenul lor aerul satelor care scăpaseră de năpasta iernii și a excavatoarelor demolatoare, le dădeau aspectul unor imense păpădii. Gospodarii rămași acasă trebăluiau prin grădini adunând gunoaiele netrebuincioase pentru a le arde, a săpa terenul și netezind pământul reavăn. Din lighene învechite, cu emailul sărit, dar păstrate prin cotloane, umplute cu arpagic și grăunți de usturoi, pa care le înfigeau în solul straturilor
MAI POFTIM PE LA NOI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371094_a_372423]